Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 1648/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 1648/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-12-2015 în dosarul nr. 1648/2015

Dosar nr._

(Număr în format vechi_ )

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1648/A

Ședința publică din data de 03.12.2015

Curtea constituită din:

Președinte: A. T.

Judecător: C. M. M.

Grefier: O. C. B.

MINISTERUL PUBLIC - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat prin procuror L. P..

Pe rol, pronunțarea asupra apelurilor declarate de inculpatele A. G. și G. D., și de partea civilă Asociația de proprietari Bl.30 . nr.128 – prin reprezentant E. C. A. împotriva sentinței penale nr.900/21.09.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 06.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, Curtea stabilind pronunțarea la data de 19.11.2015 și ulterior, la 03.12.2015 când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând asupra cauzei penale de față, reține următoarele:

Prin sp. nr. 900/21.04.2015 a Judecătoriei sector 4 București pronunțată în dosarul penal nr._ s-au dispus următoarele:

1. În baza art. 386 C.p.p., schimbă încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata A. G. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu din infracțiunile de delapidare în formă continuată prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul C.p. și neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 249 alin. 1 și 2 vechiul C.p. rap. la art. 258 vechiul C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a vechiul C.p. în infracțiunile de delapidare în formă continuată prev. de art. art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen. și neglijență în serviciu prev. de art. art. 298 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., amble cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p..

În baza art. 386 C.p.p., schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata G. D. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu din infracțiunea de instigare la delapidare în formă continuată prev. de art. 25 vechiul C.p. rap. la art. 215 ind. 1 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul C.p. în infracțiunea de instigare la delapidare în formă continuată prev. de art. 47 și 49 C.p. rap. la art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen..

Respinge în rest cererile de schimbare a încadrării juridice.

2. În baza art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen. condamnă pe inculpata A. G. – fiica lui G. și I., născută la data 08.03.1954 în ., CNP_, domiciliată în București, ., nr.11, ., ., fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată (acte materiale comise în perioada 27.09._11) în dauna persoanei vătămate Asociația de proprietari Bloc 30 – .. 128, sector 4, București.

În baza art. 66 alin. 2 C.pen. rap. la art. 67 alin. 1, 2 C.pen. cu referire la art. 12 alin 1 din Legea 187/2012, aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) C.pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei asociații de proprietari sau în cadrul oricărei alte persoane juridice, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. 1,3 C.pen. cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, aplică inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a), b) și g) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 298 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. condamnă pe inculpata A. G., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu (faptă săvârșită în perioada ianuarie 2007 – martie 2011).

În baza art. 38 alin. 1 C. pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.p. și a art. 45 alin. 3 lit. a C.p., contopește pedepsele stabilite anterior și dispune ca inculpata A. G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b și g C. pen. pe o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, sporită cu 4 luni închisoare, urmând ca inculpata A. G. să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni (doi ani și patru luni) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g C. pen. pe o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g C. pen. și art. 45 alin. 5 C.p., interzice inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 din C. pen. și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe

În baza art. 93 alin. 1 din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele stabilite de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b din C.pen. pe durata termenului de supraveghere, impune inculpatei obligația să frecventeze un număr de 3 (trei) programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 C.p. impune inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Administrației Domeniului Public – Sector 4 București sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului – Sector 3 București, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

Un exemplar al prezentei sentințe se comunică Serviciului de Probațiune București.

În baza art. 404 alin. 2 C.p.p., atrage atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Face aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b din C. pen. în privința executării pedepsei complementare aplicate.

3. În baza art. 47 și 49 C.p. rap. la art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen. condamnă pe inculpata G. D. – fiica lui N. și M. A., născută la data de 12.09.1996 în București, CNP_, domiciliată în București, ..128, . și f.f.l. în I., ., nr.5, fără antecedente penale, la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare în formă continuată (acte materiale comise în perioada 27.09._11) în dauna persoanei vătămate Asociația de proprietari Bloc 30 – .. 128, sector 4, București.

În baza art. 66 alin. 2 C.pen. rap. la art. 67 alin. 1, 2 C.pen. cu referire la art. 12 alin 1 din Legea 187/2012, aplică inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) C.pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. 1 din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, obligă inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele stabilite de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

Un exemplar al prezentei sentințe se comunică Serviciului de Probațiune București.

Face aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b din C. pen. în privința executării pedepsei complementare aplicate.

4. În baza art. 397 alin. 1 C.pen.p. admite în parte cererea formulată de partea civilă Asociația de proprietari Bloc 30 – .. 128, sector 4, București și obligă inculpatele, în solidar, să plătească părții civile suma de 8295 lei, reprezentând daune materiale și pe inculpata A. G. să plătească părții civile suma de 234.310,90 lei, cu titlu de daune materiale.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., obligă pe fiecare dintre inculpate la plata sumei de cate 900 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 274 alin.1 teza a II-a C.proc.pen., onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 276 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpata G. D. să plătească părții civile suma de 4200 lei (reprezentând onorariul avocat ales – 3000 lei și onorariu expertiză – 1200 lei).

În baza art. 276 alin. 1 C.proc.pen., obligă inculpata A. G. să plătească părții civile suma de_ lei (reprezentând onorariul avocat ales – 7000 lei și onorariu expertiză – 5400 lei).

În temeiul art. 404 alin. 4 C.p.p., menține măsura de siguranță a sechestrului asigurator instituit prin ordonanța nr._/P/2011 din data de 18.06.2013 asupra imobilelor situate în București, sector 4, . D., nr. 11, ., sector 4, .. 3, . coproprietate de către inculpata A. G. și înscris în cartea funciară conform încheierilor 144/18.06.2013 și 145/18.06.2013.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr._/P/2011 din data de 14.01.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București s-a dispus trimiterea în judecată ainculpatelor A. G., cercetată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunilor de delapidare în formă continuată prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 vechiul C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul C.p. și neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave, prev. de art. 249 alin. 1 și 2 vechiul C.p. rap. la art. 258 vechiul C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a vechiul C.p. și G. D., cercetată în stare de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare în formă continuată prev. de art. 25 vechiul C.p. rap. la art. 215 ind. 1 alin. 1 vechiul C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul C.p.

În actul de sesizare s-a reținut, în fapt, că inculpata A. G., în perioada 27.09.2009 – 02.03.2011, în calitate de administrator al Asociației de P. Bloc 30 din .. 128, sector 4 București, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și-a însușit,, în mai multe rânduri, din gestiunea asociației, suma totală de 8295 lei pe care a remis-o coinculpatei G. D. cu titlu de împrumut, suma fiind cheltuită în interes personale de către aceasta. S-a mai reținut că inculpata A. G., în perioada ianuarie 2007 – martie 2011, în calitate de administrator al Asociației de P. Bloc 30 din .. 128, sector 4 București, a produs din neglijență părții vătămate Asociația de Proprietari . total de 234.310,90 lei din care suma de 224.847,97 reprezintă diferența dintre încasări și plăți, respectiv suma de 9.462,93 lei reprezintă penalități percepute de furnizorii de utilități ce îi sunt imputabile inculpatei.

Cu privire la inculpata G. D., s-a reținut că aceasta, în perioada 27.09.2009 – 02.03.2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinată-o pe inculpata A. G. ce avea calitatea de administrator, să-i însușească din gestiunea ce o administra, suma de 8295 lei pentru a-i fi remisă ei cu titlu de împrumut, suma de bani fiind utilizată în interes personal de către inculpata G. D..

În faza de judecată instanța a procedat la audierea inculpatelor A. G. (f. 129) și G. D. (f. 130). De asemenea, au fost audiați martorii Biba S. A. (f. 132), O. A. (f. 133), G. V. (f. 167) și A. D. E. (f. 168).

La dosarul cauzei au fost depuse, în original, înscrisuri reprezentând „dispoziții de plată” f. 183-237, f. 239-316 și înscrisuri în circumstanțiere.

În raport de probele administrate în faza de urmărire penală și cele din faza de judecată, sub aspectul situației de fapt, instanța a reținut următoarele:

În perioada 2000 – 2011, inculpata G. D. a deținut funcția de președinte al asociației de proprietari a blocului nr. 30, situat pe .. 128, sector 4 București iar inculpata A. G. a deținut funcția de administrator al aceleași asociații, în perioada 14.01.2007 – 22.03.2011, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosarului cauzei, confirmate de declarațiile inculpatelor.

Ulterior încetării funcțiilor deținute, au fost constatate nereguli în gestiunea asociației, motiv pentru care la data de 06.07.2011, Asociația de proprietari a formulat plângere penală împotriva celor două, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de delapidare.

Deoarece inculpata A. G. a refuzat să predea documentația necesară efectuării cercetărilor, a fost autorizată efectuarea perchezițiilor domiciliare la adresele inculpatei de unde au fost ridicate parte intre documentele asociației.

Potrivit raportului de expertiză contabilă nr. 1211/17.06.2013 (vol. III d.u.p.) s-a stabilit că, în perioada verificată, diferența dintre totalul sumelor încasate în numerar prin casierie și totalul plăților efectuate în numerar este de 224.847,97 lei. S-a mai reținut în cuprinsul raportului de expertiză că nu există concordanță între data chitanțelor emise de către furnizorii de utilități și data înregistrării acestora în registrul de casă, că documentele emise de către furnizorii de utilități (chitanțele) nu au fost înregistrate în registrul de casă la data la care au fost emise. S-a mai reținut că în urma verificărilor efectuate s-a constata existența mai multor dispoziții de plată (atașate și la dosarul instanței) prin care se ridicau sume în numerar din casieria asociației cu titlu de cheltuieli gospodărești și că nu au fost identificate ulterior documente care să justifice plățile efectuate în această modalitate.

Au mai fost identificate documente care nu au fost completate și evidențiate în registrul de casă, plăți prestări servicii sau achiziții de bunuri care nu au fost aprobate inițial, înregistrări de documente anterior datei emiterii.

S-a reținut, de asemenea, că inculpata A. G. a împrumutat, din gestiunea asociației, pe numitele G. V. și G. D., cu diferite sume de bani menționate în dispozițiile de plată (7450 lei către G. – astfel cum rezultă și din declarația acesteia de la fila 167 și 8745 lei către G. D., din care aceasta a restituit 180 lei) dispoziții avizate de inculpata G. D..

A fost efectuată o completare la raportul de expertiză, în care expertul desemnat a analizat obiecțiunile formulate de către părți, între care se menționează că totalul împrumuturilor nerestituite acordate de către inculpata G. D. din gestiunea asociației conform dispozițiilor de plată se ridică la suma de 8.295 lei iar suma de 37.712,51 lei reprezintă penalități imputabile persoanelor responsabile.

Din declarația inculpatei rezultă că suma de 11.751,18 lei reprezintă suma strânsă „cu punga” de la proprietari, fiind necesară reluării furnizării apei calde, sumă care nu a fost trecută în registrul de casă, însă pentru care a tăiat chitanțe, dar care nu erau înregistrate. De asemenea, în declarația de suspect de la data de 08.07.2014, inculpata a precizat că este posibil să fi omis înregistrarea unor anumite sume în registrul de casă, din cauza eforturilor făcute pentru reluarea furnizării de apă caldă și rece, însă banii au fost achitați la Apa N., furnizarea apei fiind reluată de Paști.

Inculpata A. G., deși recunoaște că a împrumutat-o pe G. D. cu diferite suma de bani, din gestiunea asociației, pentru care a întocmit dispoziții de plată, a arătat că nu și-a însușit nicio suma de bani din gestiune. A mai arătat, în cursul urmăririi penale, că au existat date la care nu a încasat cote de întreținere de la locatari, fiind încasate de G. D. sau de cenzorul Biba S., fără ca acestea să îi remită ulterior sumele încasate. A mai declarat inculpata, în fața instanței, că a dat banii președintei asociației, precizând că îi va restitui ulterior, din salariul de președinte. A mai precizat că scria pe o listă sumele pe care le dădea și că nu avea altă opțiune la momentul respectiv. A precizat că și-a dat demisia în anul 2009, nu mai devreme deoarece a crezut că președinta va restitui banii însă a mai ținut contabilitatea asociației până în martie 2011 când a urmat-o în activitate fiica ei, deși a precizat că a vrut să se oprească pentru ca a văzut că „umblă cu lucruri neserioase”.

A precizat inculpata A. că dintre dispozițiile de plată întocmite, nu le-a înregistrat în contabilitate pe cele care constituiau împrumuturile luate de președinte deoarece aceasta (G. D.) preciza că va face credit și îi va pune înapoi. Cu privire la întârzierile la plata facturilor, a precizat că se pot datora împrumuturilor acordate președintei și nerestituite.

Inculpata G. D. a arătat în cursul urmăririi penale, că sumele de bani pe care le-a primit de la A. G. pe baza dispozițiilor de plată au fost folosite pentru a achita facturile către furnizori, că a remis chitanțele inculpatei A. însă nu cunoaște de ce lipsesc din gestiune. În fața instanței, inculpata G. D. a arătat că nu a lat bani împrumut însă participa la încasări, că a semnat dispozițiile de plată fără să le verifice.

A fost audiată Biba S. care a precizat că, în calitate de cenzor, a constatat că administratorul nu preda niciodată documentația la zi, motiv pentru care se înregistrau întârzieri la plăți. De asemenea, în fața instanței, a fost audiată numita O. A., cenzor, care a arătat că la solicitare de explicații, inculpata A. i-a spus că suma de 7500 lei reprezentând fond de rulment este la G. D. cu titlu de împrumut pentru nuntă iar când a solicitat și acesteia din urmă explicații, nu a primit nici un răspuns. A mai precizat că, având suspiciuni că cele două ascund adevărul, s-a retras din activitatea desfășurată la asociație.

Audiată în fața instanței, numita A. D., fiica inculpatei A. G., a declarat că a desfășurat activitatea în locul mamei sale o perioadă, pentru că aceasta avea probleme de sănătate, iar G. D. ai cerea bani pe care aceasta îi preda, menționând pe dispozițiile de plată destinația comunicată de către președinte. A mai precizat că nu cunoaște dacă sumele respective ajungea la destinația înscrisă pe dispoziția de plată, că de cele mai multe ori nu se aduceam documente justificative pentru plăți și că, pentru orice sumă de bani i se solicita sau preda, o suna pe mama ei care îi spunea ce și când să facă la fiecare dispoziție. A precizat, de asemenea, că mama sa i-ar fi relatat că are probleme cu G. D., că nu se mai înțeleg și că ar fi luat niște bani pe care nu i-ar mai fi dat înapoi.

Pe de altă parte, martorul T. M. a declarat că plata către RADET a fost efectuată din banii strânși de la proprietari, împrejurare de care nu a luat la cunoștință personal, ci din cele relatate de inculpată. De asemenea, martorul a declarat că datoria către RADET era în valoare de 5.000 lei.

Din coroborarea celor reținute anterior rezultă, fără putință de tăgadă, că în perioada 27.09.2009 – 02.03.2011, inculpata A. G. și-a însușit, în mai multe rânduri, din gestiunea asociației, suma totală de 8295 lei pe care a remis-o coinculpatei G. D. cu titlu de împrumut, la solicitarea și ca urmare a determinării din partea acesteia, suma fiind cheltuită în interes personal de către aceasta din urmă.

De asemenea, se reține că în perioada ianuarie 2007 – martie 2011, în calitate de administrator al Asociației de P. .. 128, sector 4 București, inculpata A. G. a produs din neglijență părții vătămate Asociația de Proprietari . total de 234.310,90 lei din care suma de 224.847,97 reprezintă diferența dintre încasări și plăți, respectiv suma de 9.462,93 lei reprezintă penalități percepute de furnizorii de utilități ce îi sunt imputabile inculpatei.

Cu privire la aplicarea legii penale mai favorabile, instanța a reținut că legea penală mai favorabilă inculpatelor este noul cod penal, prin raportare, în special la limitele reduse de pedeapsă.

În drept, fapta inculpatei A. G. care și-a însușit, în perioada 27.09.2009 – 02.03.2011, în mai multe rânduri, din gestiunea asociației, suma totală de 8295 lei pe care a remis-o coinculpatei G. D. cu titlu de împrumut, suma fiind cheltuită în interes personale de către aceasta din urmă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, în formă continuată, faptă prevăzută și pedepsită de art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen.

Referitor la varianta atenuată a infracțiunii de delapidare, instanța a reținut că fapta comisă de inculpată se încadrează în dispozițiile art. 295 C.pen. raportat la art. 308 C.pen. pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 295 C.pen. raportat la art. 308 C.pen. constituie variantă atenuată a infracțiunii de delapidare săvârșirea faptei de către un administrator sau un gestionar care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, această calitate în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 alin. (2) C.pen. (persoană fizică care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public) ori în cadrul oricărei persoane juridice. Având în vedere că inculpata a săvârșit fapta în calitate de administrator al unei persoane juridice – Asociația de proprietari . reținerea acestei variante atenuate.

Totodată, instanța a reținut și aplicarea art. 35 alin. (1) C.pen., inculpata săvârșind fapta în formă continuată. Conform art. 35 alin. (1) C.pen. infracțiunea este continuată când o persoană săvârșește la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiași rezoluții infracționale și împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte, conținutul aceleiași infracțiuni.

Fapta inculpatei A. G., care în perioada ianuarie 2007 – martie 2011, în calitate de administrator al Asociației de P. .. 128, sector 4 București, inculpata A. G. a produs din neglijență părții vătămate Asociația de Proprietari . total de 234.310,90 lei din care suma de 224.847,97 reprezintă diferența dintre încasări și plăți, respectiv suma de 9.462,93 lei reprezintă penalități percepute de furnizorii de utilități ce îi sunt imputabile inculpatei este de natură a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de neglijență în serviciu prev. de art. art. 298 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen..

În drept, fapta inculpatei G. D., care, în perioada 27.09.2009 – 02.03.2011, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o pe inculpata A. G. ce avea calitatea de administrator, să-i însușească din gestiunea ce o administra, suma de 8295 lei pentru a-i fi remisă ei cu titlu de împrumut, suma de bani fiind utilizată în interes personal de către inculpata G. D., este de natură a întruni elementele constitutive al infracțiunii de instigare la delapidare în formă continuată prev. de art. 47 și 49 C.p. rap. la art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen.

Astfel inculpata G. D. a determinat-o cu intenție pe inculpata A. G. să îi remită sumele de bani cu titlu de împrumut din gestiunea asociației, astfel cum rezultă din întreg materialul probator administrat în cauză. Instanța a mai reținut că pentru a fi atrasă răspunderea penală nu se cere instigatorului a avea calitatea cerută autorului, în speță aceea de funcționar, motiv pentru care apărarea inculpatei sub acest aspect nu poate fi reținută. De asemenea, nu poate fi reținută susținerea părții civile în sensul că participarea inculpatei ar trebui apreciată ca activitate de autor.

Pentru toate aceste motive, în baza art. 386 C.p.p., a schimbat încadrarea juridică a faptelor pentru care inculpata A. G. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu din infracțiunile de delapidare în formă continuată prev. de art. 215 ind. 1 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul C.p. și neglijență în serviciu cu consecințe deosebit de grave prev. de art. 249 alin. 1 și 2 vechiul C.p. rap. la art. 258 vechiul C.p., ambele cu aplic. art. 33 lit. a vechiul C.p. în infracțiunile de delapidare în formă continuată prev. de art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen. și neglijență în serviciu prev. de art. art. 298 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen., amble cu aplic. art. 38 alin. 1 C.p..

În baza art. 386 C.p.p., a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care inculpata G. D. a fost trimisă în judecată prin rechizitoriu din infracțiunea de instigare la delapidare în formă continuată prev. de art. 25 vechiul C.p. rap. la art. 215 ind. 1 alin. 1 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 vechiul C.p. în infracțiunea de instigare la delapidare în formă continuată prev. de art. 47 și 49 C.p. rap. la art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen..

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare, deoarece stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal, nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.

Instanța a reținut faptul că inculpatele nu au avut o atitudine cooperantă pe parcursul urmăririi penale. De asemenea, acestea nu au recunoscut săvârșirea faptelor.

A mai reținut că inculpata A. G. este căsătorită, pensionară, fără antecedente penale, cu studii medii iar inculpata G. D. este căsătorită, arhivar la unitate spitalicească, studii postliceale, nu este cunoscută cu antecedente penale.

Referitor la modalitatea de executare a pedepsei principale, instanța a considerat că atât îndeplinirea scopului pedepsei aplicate, cât și reeducarea inculpatelor se pot face și cu acestea în stare de libertate.

Raportat la condițiile suspendării executării pedepsei sub supraveghere prevăzute de art. 91 alin. 1 C.pen., instanța poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracțiuni, este închisoarea de cel mult 3 ani, infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de un an, cu excepția cazurilor prevăzute în art. 42 C.pen. sau pentru care a intervenit reabilitarea ori s-a împlinit termenul de reabilitare, infractorul și-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Totodată, în temeiul art. 92 C.pen., durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere pentru condamnat și este cuprinsă între 2 și 4 ani, fără a putea fi însă mai mică decât durata pedepsei aplicate.

În raport de considerentele expuse, în baza art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen. va a dispus condamnarea inculpatei A. G., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată (acte materiale comise în perioada 27.09._11) în dauna persoanei vătămate Asociația de proprietari Bloc 30 – .. 128, sector 4, București.

În baza art. 66 alin. 2 C.pen. rap. la art. 67 alin. 1, 2 C.pen. cu referire la art. 12 alin 1 din Legea 187/2012, a aplicay inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) C.pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei asociații de proprietari sau în cadrul oricărei alte persoane juridice, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. 1,3 C.pen. cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a), b) și g) C.pen. pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 298 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 5 C.pen. a condamnat pe inculpata A. G., la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu (faptă săvârșită în perioada ianuarie 2007 – martie 2011).

În baza art. 66 alin. 2 C.pen. rap. la art. 67 alin. 1, 2 C.pen. cu referire la art. 12 alin 1 din Legea 187/2012, a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și g) C.pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa funcția de administrator în cadrul unei asociații de proprietari sau în cadrul oricărei alte persoane juridice, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 38 alin. 1 C. pen. rap. la art. 39 alin. 1 lit. b C.p. și a art. 45 alin. 3 lit. a C.p., a contopit pedepsele stabilite anterior și a dispus ca inculpata A. G. să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1, lit. a, b și g C. pen. pe o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, sporită cu 4 luni închisoare, urmând ca inculpata A. G. să execute în final pedeapsa rezultantă de 2 ani și 4 luni (doi ani și patru luni) închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a, b și g C. pen. pe o durată de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g C. pen. și art. 45 alin. 5 C.p., a interzis inculpatei ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 91 C. pen. a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani, termen stabilit în condițiile art. 92 din C. pen. și care curge de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe

În baza art. 93 alin. 1 din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele stabilite de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În temeiul art. 93 alin. 2 lit. b din C.pen. pe durata termenului de supraveghere, a impus inculpatei obligația să frecventeze un număr de 3 (trei) programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. 3 C.p. a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Administrației Domeniului Public – Sector 4 București sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului – Sector 3 București, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 alin. 2 C.p.p., a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., a căror nerespectare are drept urmare revocarea a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

A făcut aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b din C. pen. în privința executării pedepsei complementare aplicate.

În baza art. 47 și 49 C.p. rap. la art. 295 alin. 1 C.pen. rap. la art. 308 C.pen. cu aplic. art. 35 alin. 1 C.pen., art. 5 C.pen. a condamnat pe inculpata G. D., la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la delapidare în formă continuată (acte materiale comise în perioada 27.09._11) în dauna persoanei vătămate Asociația de proprietari Bloc 30 – .. 128, sector 4, București.

În baza art. 66 alin. 2 C.pen. rap. la art. 67 alin. 1, 2 C.pen. cu referire la art. 12 alin 1 din Legea 187/2012 a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 lit. a), b) C.pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 93 alin. 1 din C. pen. pe durata termenului de supraveghere, a obligat inculpata să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București, la datele stabilite de această instituție;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

În baza art. 93 alin. 3 C.p a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Administrației Domeniului Public – Sector 4 București sau în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului – Sector 3 București, pe o perioadă de 60 de zile, în condițiile art. 57 din Legea nr. 253/2013, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

A făcut aplicarea art. 68 alin. 1 lit. b din C. pen. în privința executării pedepsei complementare aplicate.

Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că persoana vătămată Asociația de proprietari s-a constituit parte civilă cu suma de 234.310,90 lei prejudiciu material și 100.000 lei daune morale, solicitând și obligarea inculpatelor la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat și expert.

În baza art. 397 alin. 1 C.pen.p. a admis în parte cererea formulată de partea civilă Asociația de proprietari .. 128, sector 4, București și a obligat inculpatele, în solidar, să plătească părții civile suma de 8295 lei, reprezentând daune materiale și pe inculpata A. G. să plătească părții civile suma de 234.310,90 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând prejudiciul suferit ca urmare a săvârșirii infracțiunii, astfel cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, fiind împlinite condițiile răspunderii civile delictuale cu privire la existența faptei ilicite, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate dintre cele două, astfel cum s-a expus pe larg anterior. Va respinge în rest cererea de acordare a daunelor morale, apreciind că nu sunt întrunite condițiile pentru acordarea de astfel de despăgubiri Asociației de proprietari, acesta nefăcând dovada că a suferit un prejudiciu moral ca urmare a faptelor ilicite ale inculpatelor.

În baza art. 274 alin. 1 C.proc.pen., a obligat pe fiecare dintre inculpate la plata sumei de cate 900 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 276 alin. 1 C.proc.pen., a obligat inculpata G. D. să plătească părții civile suma de 4200 lei (reprezentând onorariul avocat ales – 3000 lei și onorariu expertiză – 1200 lei).

În baza art. 276 alin. 1 C.proc.pen., a obligat inculpata A. G. să plătească părții civile suma de_ lei (reprezentând onorariul avocat ales – 7000 lei și onorariu expertiză – 5400 lei).

În temeiul art. 404 alin. 4 C.p.p., a menținut măsura de siguranță a sechestrului asigurator instituit prin ordonanța nr._/P/2011 din data de 18.06.2013 asupra imobilelor situate în București, sector 4, . D., nr. 11, . și București, sector 4, .. 3, ., deținut în coproprietate de către inculpata A. G. și înscris în cartea funciară conform încheierilor 144/18.06.2013 și 145/18.06.2013.

Împotriva acestei sentințe penale au formulat apel inculpatele A. G. și G. D. și partea civilă Asociația de proprietari bl. 30 .>

Inculpata G. D. a invocat în motivarea scrisă a căii de atac următoarele:
- Sentința atacată este nelegală, impunându-se achitarea inculpatei conform art. 5 al. 1 rap. la art. 4 Noul Cod penal
S-a susținut că art. 259 al. 1 NCp face referire la funcționarul public și nu la funcționar în sens larg iar în opinia inculpatei infracțiunea de delapidare este sancționată în prezent doar dacă este comisă de un funcționar public ceea ce restrânge sfera de aplicare a textului legal în ceea ce privește subiectul activ al infracțiunii.
- În subsidiar, s-a susținut greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, solicitându-se reducerea acesteia în măsura în care s-ar dispune condamnarea.
S-a susținut că probatoriul este incomplet și deficitar iar expertiza contabilă efectuată nu a avut în vedere toate actele contabile. De asemenea, s-a arătat că nu a fost probată intenția inculpatei G. D. și nici însușirea de către inculpată în interes personal în mod direct sau prin interpuși a vreunei sume de bani. Faptul că ar fi primit o sumă de bani din fondurile părții civile reiese doar din declarația coinculpatei A. G. și indirect din declarațiile martorilor audiați în cauză, care au susținut că aveau cunoștință de această împrejurare tot de la coinculpată.
Inculpata A. G., în motivarea scrisă a apelului, a invocat următoarele aspecte:
- În mod eronat s-a reținut săvârșirea infracțiunii de delapidare, în fapt nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni. În acest sens s-a arătat că obiectul material al infracțiunii, respectiv prejudiciul, nu este unul real și nu a fost însușit de inculpată care nu a fost de acord cu concluziile expertizei, probă criticată prin faptul că nu a avut în vedere toate documentele asociației. De asemenea, s-a arătat că inculpata nu a sustras și nu și-a însușit bunuri din patrimoniul persoanei vătămate pe care îl administra. Predarea banilor către coinculpata G. D. s-a realizat prin inducerea în eroare a inculpatei A., coinculpata invocând diferite pretexte ca să justifice primirea unor sume de bani din patrimoniul asociației.
În raport de acestea s-a solicitat achitarea inculpatei în temeiul art. 16 al. 1 lit. c C.p.p.
- Sub aspectul laturii civile, s-a arătat că prejudiciul calculat prin raportul de expertiză nu este unul real, fiind reluate criticile privind lipsa unor documente care nu au putut fi avute în vedere de către expert. S-a arătat și că suma de 40.000 lei este imputabilă doar inculpatei G. D., impunându-se înlăturarea acesteia din suma totală la plata căreia a fost obligată inculpata A., de asemenea fiind necesară scăderea onorariului de expertiză contabilă precum și cel al avocatului.
Partea civilă Asociația de proprietari bl. 30 .> a critica hotărârea sub următoarele aspecte:
- Greșita încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpata G. D.
Conform părții civile, în sarcina acesteia ar trebui reținută și săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, iar cu referire la infracțiunea de delapidare, forma de participație corectă este autoratul și nu instigarea astfel cum a reținut prima instanță.
În motivarea acestor susțineri s-a arătat că inculpata a încasat personal bani cu titlu de cote de întreținere și fonduri, a semnat dispoziții de plată și a luat bani din gestiunea Asociației cu scopul de împrumut personal sau pentru a-și plăti servicii personale, a angajat lucrări de reparații în . fost aprobate de Adunările Generale, nu a prezentat situația financiar-fiscală exactă a asociației etc.
Conform motivelor de apel, elementul material al neglijenței în serviciu s-a realizat prin faptul că a permis coinculpatei A. G. să ridice fără drept acte de la sediul asociației, nu a dispus controale asupra activității administratorului, nu a ținut adunări generale.
- Greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei G. D.
S-a susținut că nu există date din care să rezulte concluzia rezonabilă că îndreptarea se poate realiza fără executarea efectivă a pedepsei. Ulterior comiterii faptei inculpata a încercat să ascundă adevărul, a întocmit în fals o adeverință, nu a făcut nimic pentru limitarea sau acoperirea prejudiciului.
De asemenea, au fost aplicate în mod eronat dispozițiile art. 74 Cp, criteriile prevăzute de lege demonstrând un pericol ridicat al făptuitoarei care impune executarea efectivă a pedepsei.
- Greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei A. G.
Instanța nu a avut în vedere perioada lungă de timp în care aceasta a acționat, prejudiciul patrimonial cauzat ca și celelalte urmări suferite de asociație, atitudinea de nerecunoaștere a comiterii infracțiunii precum și refuzul predării înscrisurilor aparținând asociației, toate acestea indicând faptul că suspendarea executării pedepsei s-a făcut în mod neîntemeiat, impunându-se dispunerea executării efective a acesteia.
- Greșita soluționare a laturii civile a cauzei
S-a solicitat efectuarea unui nou raport de expertiză și, de asemenea, s-a arătat că, și în măsura reținerii raportului care se regăsește la dosarul cauzei, despăgubirile acordate nu se încadrează în sumele enunțate în acest înscris. Conform părții civile, prejudiciul total se ridică la suma de 440.513,74 lei, solicitându-se și obligarea inculpatelor la plata unor daune morale în cuantum de 100.000 lei.
În apel, a fost audiată inculpata A. G. (fl. 89) iar inculpata G. D. s-a prevalat de dreptul de a nu da declarații, precizând că își menține declarațiile oferite anterior în cauză. S-a administrat proba cu înscrisuri și a fost respinsă cererea formulată de apelanți privind refacerea raportului de expertiză contabilă pentru motivele indicate în încheierea din data de 21.10.2015.
Verificând sentința atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea reține că apelurile formulate în cauză sunt nefondate pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește criticile formulate cu referire la soluționarea laturii penale a cauzei, cu referire la încadrarea juridică dată faptelor precum și realizarea sau nu a conținutului constitutiv al acestor infracțiuni, se rețin următoarele:
- Inculpata G. D. a susținut că în prezent a intervenit o restrângere a sferei persoanelor care pot săvârși infracțiunea de delapidare, subiectul activ al acestei putând fi doar un funcționar public, apărare pe care Curtea o constată ca neîntemeiată.
Astfel, este adevărat că art. 295 NCp incriminează ca și delapidare însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau ale bunuri pe care le gestionează sau le administrează.
În același timp însă art. 308 al. 1 NCP prevede că dispozițiile art. 295 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice dintre cele prevăzute la art. 175 al. 2 ori în cadrul unei persoane juridice.
Prin urmare, varianta tip a infracțiunii este cea reglementată de art. 295 NCp și are ca și subiect activ funcționarul public în timp ce varianta atenuată a acestei infracțiuni este reglementată de art. 308 al. 1 NCP, subiectul activ fiind orice persoană care poate fi încadrată în definiția oferită de textul legal. Or, acesta face referire la exercitarea unei însărcinări în cadrul oricărei persoane juridice, condiție îndeplinită în speță de inculpata A. care a deținut calitatea de administrator al asociației de proprietar. De altfel, decizia nr. 3/2002 pronunțată de ÎCCJ în soluționarea unui recurs în interesul legii își păstrează aplicabilitatea chiar în condițiile intrării în vigoare a unui nou Cod penal, prin aceasta hotărându-se că administratorul asociației de proprietari sau de locatari are calitatea de funcționar având în vedere că acesta este salariat care exercită o însărcinare în serviciul unei alte unități decât cele de interes public.
În raport de acestea, nu se poate reține că inculpata A. nu avea calitatea de funcționar public și, pe cale de consecință, nu ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de instigare la delapidare reținută în sarcina inculpatei G. D..
- Partea civilă a susținut, pe de o parte, că în sarcina inculpatei G. D. ar fi trebuit să se rețină și săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu raportat la conduita adoptată în exercitarea atribuțiilor sale ca și președinte al Asociației de proprietari care a favorizat producerea unui prejudiciu patrimonial în sarcina acesteia.
Analizând această susținere, Curtea va avea în vedere că în conformitate cu dispozițiile art. 371 C.p.p. judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței. În privința inculpatei G. D., prin actul de sesizare, respectiv rechizitoriul întocmit în cauză, s-a reținut, la descrierea situației de fapt, doar că aceasta ar fi primit mai multe sume de bani de la coinculpata A. G. iar la capitolul vizând încadrarea juridică a faptelor că aceasta în intervalul 27.08._11, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a determinat-o pe coinculpata A.…să-și însușească din gestiunea ce o administra suma de 8.295 lei pentru a-i fi remisă ei cu titlu de împrumut, suma de bani sus menționată fiind utilizată în interes personal de către inculpata G. D..
Prin urmare, sesizarea instanței, cu referire la inculpata G. D., a vizat doar fapta descrisă mai sus, respectiv determinarea inculpatei A. la însușirea sumei menționate și apoi primirea acestei sume care a fost utilizată în interes personal, încadrarea juridică trebuind să se realizeze cu privire la această faptă.
Partea civilă a invocat existența altor acțiuni sau inacțiuni ale inculpatei, în legătură cu faptele deduse judecății în prezenta cauză – nesupravegherea corespunzătoare a activității inculpatei A. și neconvocarea Adunării generale a locatarilor, care ar realiza conținutul constitutiv ale infracțiunii de neglijență în serviciu. Conform celor expuse mai sus se constată însă că instanța nu a fost sesizată că această activitate a inculpatei și prin urmare nu ar putea să o analizeze și, eventual, să dispună o soluție cu privire la aceasta deoarece ar depăși limitele sesizării sale, fiind vorba de alte fapte decât cele descrise în rechizitoriu. Deși în vechea reglementare procesual penală (art. 336 C.p.p.) exista posibilitatea extinderii procesului penal pentru alte fapte în prezent legea nu mai prevede acest lucru.
Pe cale de consecință, nu ar putea fi reținute în sarcina inculpatei alte acțiuni/inacțiuni decât cele care au făcut obiectul sesizării instanței prin rechizitoriu, astfel că încadrarea juridică trebuie să se raporteze la faptele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Or, este evident că faptele descrise anterior nu realizează și conținutul infracțiunii de neglijență în serviciu, determinarea unei alte persoane să îi predea o sumă de bani nereprezentând o încălcare din culpă de către un funcționar al unei îndatoriri de serviciu.
Față de toate acestea, se constată că sunt neîntemeiate susținerile părții civile privind necesitatea reținerii în sarcina inculpatei G. D. și a infracțiunii de neglijență în serviciu.
- Cu referire la cea de-a doua critică formulată cu privire la încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei G., respectiv că în mod eronat s-a reținut forma de participație a instigării, în realitate inculpata având calitatea de autor al infracțiunii de delapidare, Curtea constată că este neîntemeiată.
Astfel, pentru existența autoratului este necesar ca făptuitorul să realizeze personal acțiunile prevăzute de legea penală, respectiv însușirea, folosirea sau traficarea de bunuri sau valori pe care le administrează sau gestionează. Deși partea civilă a susținut că inculpata G. D. și-a însușit în mod direct sume de bani din fondurile asociației de proprietari, după cum s-a arătat mai sus trimiterea în judecată a acesteia s-a realizat în raport cu sumele de bani primite de la coinculpata A., aceasta fiind fapta cu care instanța a fost sesizată și în raport de care trebuie să se pronunțe. Or, în condițiile în care suma indicată se afla în administrarea inculpatei A. care și-a însușit-o, predând-o apoi inculpatei G. astfel cum în mod corect s-a reținut în sentința apelată, doar prima inculpată a realizat acțiunile incriminate de textul de lege în mod direct, având calitatea de autor. În ceea ce o privește pe inculpata G., probele administrate în cauză au indicat faptul că aceasta a fost cea care a solicitat inculpatei A. predarea acestor sume. Or, această acțiune se încadrează în dispozițiile art. 47 Cp referitoare la instigator, acesta fiind definit de lege ca persoana care, cu intenție, determină o altă persoană să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.
Față de toate acestea, criticile vizând încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpata G. D. sunt neîntemeiate.
- În ceea ce privește criticile formulate vizând fondul cauzei, respectiv insuficiența probelor aflate la dosarul cauzei pentru pronunțarea soluției de condamnare, Curtea reține următoarele:
(1) Cu referire la activitatea infracțională reținută în sarcina inculpatelor A. și G. vizând însușirea unei sume de bani de prima inculpată și predarea acesteia către inculpata G., inculpata G. a invocat faptul că la dosar nu există probe că ar fi primit aceste sume de bani, cu excepția declarațiilor coinculpatei A..
Curtea constată însă că aceste declarații se coroborează nu numai cu cele ale martorelor audiate în cauză – Biba S. și A. D., care într-adevăr au furnizat informații obținute tot de la inculpata A., ci și cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv dispoziții de plată care atestă predarea sumelor de bani între cele două inculpate. De asemenea, folosirea sumelor în interes personal de către inculpata G. rezultă atât din declarațiile persoanelor amintite mai sus, astfel cum au fost citate și de prima instanță, dar și din faptul că nu există nici dovadă că aceste sume au fost folosite în scopul invocat, respectiv pentru plata unor cheltuieli ale asociației de proprietari.
Nu poate fi primită susținerea inculpatei G. cu privire la faptul că a folosit sumele de bani pentru a achita furnizorii, predând chitanțele inculpatei A., având în vedere că într-o astfel de situație, chiar dacă inculpata A. ar fi ascuns aceste chitanțe, achitarea sumelor ar fi reieșind din documentele aflate în posesia creditorilor și ar fi dus la o diminuare a debitelor, lucru care nu a fost dovedit în cauză.
De asemenea, nu poate fi reținută apărarea formulată de inculpată cu privire la faptul că a semnat dispoziții de plată fără a le verifica, nefiind plauzibilă și fiind contrazisă de restul materialului probator.
Pe de altă parte, apărarea inculpatei A. privind faptul că a fost indusă în eroare de coinculpata G. care invoca diferite pretexte pentru a solicita sume de bani nu poate fi nici ea primită. Din toate declarațiile date în cauză de inculpată rezultă că aceasta a realizat că sumele în discuție sunt folosite în interes personal de inculpata G. însă a considerat că nu există are o altă opțiune. În plus, în condițiile în care acțiunea s-a realizat în mod repetat iar inculpata G. nu a justificat în toate situațiile modul în care a folosit sumele obținute, rezultă de asemenea cu evidență realizarea de către inculpata A. a faptului că sumele sunt utilizate în interes personal. Nu în ultimul rând, în același sens, Curtea remarcă faptul că martora O. A. a făcut referire la o discuție cu inculpata A. care i-a spus că suma de 7500 lei reprezentând fond de rulment este la G. D. cu titlu de împrumut pentru nuntă.
În raport de toate acestea, Curtea constată că este mai presus de orice dubiu faptul că inculpata A. a luat în mai multe rânduri sume de bani din cele aflate în administrarea sa pe care le-a predat inculpatei G. cu titlu de împrumut, la solicitarea acesteia.
Această acțiune realizează, pentru inculpata A., astfel cum s-a analizat și în sentința apelată, conținutul constitutiv al infracțiunii de delapidare, iar pentru inculpata G., instigare la delapidare, în mod corect dispunându-se condamnarea celor două inculpate pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
(2) În ceea ce privește infracțiunea de neglijență în serviciu reținută în sarcina inculpatei A., independent de criticile privind inexactitatea raportului de expertiză întocmit în cauză, este mai presupus de orice dubiu că a existat o diferență între sumele încasate și plățile efectuate în numerar. De asemenea, însăși inculpata A. în cuprinsul declarațiilor oferite în cauză a arătat că au existat nereguli în ceea ce privește încasarea banilor, evidențierea acestora în actele contabile, arătând că a permis coinculpatei G. să ia bani din încasări, nu a înregistrat în contabilitate dispozițiile de plată întocmite de coinculpată, existând situații în care sume de bani au fost luate și de alte persoane (respectiv martora Glavacioc). În plus, tot inculpata A. a arătat că lipsa sumelor de bani din fondurile pe care le administra au condus la întârzieri în plata facturilor pentru care au fost calculate penalități.
Față de acestea, în mod corect s-a reținut că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, aceasta presupunând, conform art. 298 Cp încălcarea din culpă de către un funcționar a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasă, dacă prin aceasta se cauzează o pagubă unei persoane fizice sau juridice.
În speță, după cum s-a arătat mai sus, se poate reține încălcarea de către inculpata A. a îndatoririlor rezultând din calitatea sa de administrator al asociației de proprietar, modul descris mai sus în care și-a îndeplinit atribuțiile vizând încasarea sumelor de bani și efectuarea plăților către furnizori conducând la producerea unei pagube patrimoniale asociației de proprietari. Sub aspectul laturii subiective, în mod corect s-a reținut existența culpei.
Curtea arată și faptul că, în ceea ce privește această infracțiune, susținerile privind lipsa dovezii însușirii unor sume de bani nu prezintă relevanță, o astfel de însușire nereprezentând infracțiunea de neglijență în serviciu ci delapidare după cum s-a analizat anterior.
Prin urmare, în mod legal și temeinic s-a dispus condamnarea inculpatei pentru săvârșirea acestei infracțiuni.
- Cu referire la criticile formulate de apelanta – parte civilă vizând cuantumul pedepselor aplicate inculpatelor și în special individualizarea modalității de executare a acestora, Curtea le apreciază ca nefondate.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, la individualizarea pedepselor trebuie avute în vedere criteriile prevăzute de art. 74 C.p., respectiv împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită, natura și gravitatea rezultatului produs sau a altor consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit, natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului, conduita după comiterea infracțiunii și elementele de natură a caracteriza persoana inculpatului.
În speță, în ceea ce privește infracțiunea de delapidare, instanța în mod întemeiat a dispus condamnarea la o pedeapsă orientată spre minim ținând cont în primul rând de faptul că suma de bani însușită în această modalitate este relativ redusă (8295 lei) precum și că ambele inculpate, în mod real, credeau în posibilitatea plății acestei sume înainte de a se produce consecințe negative pentru patrimoniul asociației, interpretând luarea banilor ca un împrumut. Cu referire la circumstanțele personale ale inculpatelor, deși este real faptul că prin atitudinea lor nu au contribuit la soluționarea cu celeritate a cauzei, se constată că sunt persoane integrate în societate, fără antecedente penale și fără a fi cunoscute cu orice alt tip de activitate de natură antisocială. Față de acestea, Curtea consideră că pedeapsa de 2 ani închisoare este suficientă pentru atingerea scopului de reeducare a celor două inculpate.
În ceea ce privește pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, aceasta este mai ridicată decât minimul special (4 luni și 15 zile), reflectând în mod corespunzător durata lungă în timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională precum și prejudiciul important creat în această modalitate. În același timp însă trebuie avut în vedere și faptul că inculpata a acționat pe fondul influenței și presiunii exercitate asupra sa de inculpata G., urmând a se da eficiență și circumstanțelor personale pozitive expuse mai sus. În raport de toate aceste criterii, în opinia Curții, pedeapsa a fost just individualizată, neimpunându-se majorarea acestora.
Apelanta parte civilă a criticat și aplicarea dispozițiilor art. 91 Cp cu privire la ambele inculpate, apreciindu-se că s-ar impune executarea efectivă a pedepselor, în regim de detenție.
Raportându-se la prevederile legale incidente, Curtea constată că pedeapsa aplicată nu depășește 3 ani închisoare, inculpatele nu a fost anterior condamnate și acestea și-au manifestându-și acordul de a presta muncă neremunerată în folosul comunității. De asemenea, raportat la criteriile prevăzute de art. 91 al. 1 lit. d Cp, reținând vârsta inculpatelor, lipsa antecedentelor penale, interesul manifestat pentru situația lor juridică și în special comportamentul conform adoptat constant în societate, atât anterior cât și ulterior comiterii infracțiunilor, Curtea apreciază că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia însă sub supravegherea unui organism specializat, condamnatele nu vor mai comite alte infracțiuni.
Față de toate acestea, în acord cu instanța de fond, se constată că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în cazul ambelor inculpate.
- Cu referire la soluționarea laturii civile, Curtea constată că toate părțile apelante au formulat critici în ceea ce privește raportul de expertiză întocmit în cauză și au contestat cuantumul prejudiciului stabilit în această modalitate.
În ceea ce privește fapta de delapidare și, respectiv, instigare la delapidare, reținute în sarcina celor două inculpate, raportul de expertiză întocmit în cauză a stabilit un cuantum de 8475 lei sumă predată de inculpata A. inculpatei G. cu titlu de împrumut, din care aceasta din urmă a restituit suma de 180 lei. Toate aceste sume rezultă din dispozițiile de plată identificate de către expert.
În privința acestei sume nu s-a invocat în nici un moment, nici în fața primei instanțe și nici în apel, cu ocazia formulării cererii privind efectuarea unui nou raport de expertiză contabilă și nici în cuprinsul motivelor de apel, faptul că nu ar fi corect stabilită.
În raport de acestea, se constată că în mod corect a fost stabilită suma de 8295 lei cu titlu de prejudiciu cauzat prin săvârșirea infracțiunii de delapidare, prejudiciu imputabil ambelor inculpate în calitate de participanți la săvârșirea acestei infracțiuni.
În ceea ce privește restul prejudiciului, deși în mod repetat s-a susținut că nu au fost avute în vedere toate documentele relevante, nici una dintre părți nu a indicat, în nici o fază procesuală, ce înscrisuri nu au fost luate în considerare de către expert și în ce modalitate ar fi influențat calculul efectuat de acesta. Prin urmare, nu pot fi înlăturate concluziile raportului de expertiză în raport de acest argument, concluziile expertului vizând toate înscrisurile relevante care au putut fi identificate.
Curtea constată că în afara acestor critici, apelanta – inculpată A. G. nu a formulat observații din care să rezulte eroare calculului efectuat de expert și nici Curtea nu identifică, din oficiu, astfel de erori.
În raport de acestea, în mod corect prima instanță a reținut faptul că există o diferență între sumele încasate și plățile efectuate de 224.847,97 lei precum și 9462,93 reprezentând penalități percepute de furnizorii de utilități, acestea fiind de asemenea imputabile inculpatei A. în condițiile în care plata cu întârziere a facturilor s-a realizat pe fondul lipsei disponibilului bănesc urmare a folosirii sumelor de bani într-un alt scop.
Inculpata A. a susținut că din suma totală la plata căreia a fost obligată ar trebui scăzută suma de 40.000 lei care ar fi imputabilă inculpatei G.. În raport de toate cele reținute în sentința apelată precum și în prezenta, Curtea constată că inculpata G. nu a fost trimisă în judecată pentru o altă faptă cu excepția celei vizând suma de 8295 lei, prin urmare în prezentul cadru procesual nu s-ar putea analiza o eventuală contribuție, și deci participație penală, la comiterea infracțiunii de neglijență în serviciu de către inculpata A. situație în care nu s-ar putea stabili și răspunderea civilă a inculpatei G. pentru o parte din prejudiciul constatat prin raportul de expertiză.
Prin urmare, în mod neîntemeiat s-a solicitat de către apelanta – inculpată reducerea cuantumului sumei imputate cu 40.000 lei.
Cu referire la criticile formulate de apelanta – parte civilă Curtea reține că suma de 105.701,31 lei, bani încasați din contractele de închiriere încheiate cu operatorii de telefonie mobilă, au fost folosiți în mod real pentru achitarea furnizorilor de utilități și prestări servicii, prin urmare în folosul părții civile, neexistând motiv pentru a fi incluși în cuantumul prejudiciului cauzat prin fapta de neglijență în serviciu, chiar dacă au fost încălcate dispozițiile legale cu privire la utilizarea acestor sume de bani. De asemenea, suma de 42.000 lei c/valoare fond de rulment încasat și care nu s-ar regăsi în patrimoniul persoanei vătămate, a fost avută în vedere de către expert care a calculat toate sumele încasate de inculpată (chiar dacă nu au fost evidențiate în mod distinct cu acest titlu).
Cu referire la faptul că s-au acumulat și alte penalități de la data întocmirii raportului de expertiză și până la soluționarea cauzei, acestea nu putea fi avute în vedere de către expert, urmând a se acumula în continuare, până la achitarea debitului, putând fi solicitate de partea civilă pe cale separate.
De asemenea, sunt nejustificate și celelalte critici în măsura în care suma de 8295 lei (la care se face referire la punctul 3) a fost acordată părții prin sentința apelată iar restul debitelor la care se face referire au fost avute în vedere de expert la stabilirea diferențelor între sumele încasate și plățile efectuate.
În ceea ce privește neacordarea daunelor morale solicitate, Curtea consideră că în mod corect a procedat astfel prima instanță, arătând că nu s-a făcut dovada suferirii unui prejudiciu nepatrimonial de către persoana juridică parte civilă, respectiv Asociația de proprietari.
Față de toate acestea, Curtea constată că soluționarea acțiunii civile s-a realizat în mod legal și temeinic.
Nu în ultimul rând, Curtea reține ca neîntemeiate și criticile formulate de apelanta – inculpată A. privind greșita obligare la plata către partea civilă a onorariului de avocat și a celui achitat expertului, având în vedere că acestea intră în categoria cheltuielilor judiciare iar în conformitate cu dispozițiile art. 276 al. 1, 2 C.p.p. în cazul pronunțării unei soluții de condamnare inculpatul este obligat să achite, în tot sau în parte, părții civile cheltuielile realizate de aceasta.
Față de toate acestea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. urmează a se respinge ca nefondate apelurile formulate în cauză împotriva sp. nr. 900/21.04.2015 a Jud. sector 4 București, sentință care va fi menținută.
În baza art. 276 al. 6 C.p.p. se va respinge cererea formulată de apelanta – parte civilă de obligare a inculpatelor la plata cheltuielilor judiciare realizate de parte, reținând că nu există vreo culpă a acestora care să fi determinat promovarea căii de atac de către partea civilă, ținând cont și de respingerea acesteia.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. va obliga fiecare dintre apelanți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, partea civilă la suma de 200 lei, inculpata G. D. la 290 lei (din care suma de 90 lei onorariu parțial avocat oficiu) și inculpata A. G. suma de 650 lei (din care suma de 90 lei onorariu parțial și 360 lei onorariu avocat oficiu).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile formulate de inculpatele A. G. și G. D. și de către partea civilă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI A BLOCULUI 30 împotriva sentinței penale nr. 900/21.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sector 4 București în dosarul cu numărul de mai sus, pe care o menține.
În baza art. 276 al. 6 C.p.p. respinge cererea formulată de apelanta – parte civilă de obligare a inculpatelor la plata cheltuielilor judiciare realizate de parte.
În baza art. 275 al. 2 C.p.p. obligă fiecare dintre apelanți la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, partea civilă la suma de 200 lei, inculpata G. D. la 290 lei (din care suma de 90 lei onorariu parțial avocat oficiu) și inculpata A. G. suma de 650 lei (din care suma de 90 lei onorariu parțial și 360 lei onorariu avocat oficiu).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.12.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. T. C. M. M.
GREFIER,
O. C. B.
Red./Dact. MCM
15.01.16 6 ex.
Jud. fond: I. A., Jud. sector 4 B..

← Furt calificat. Art.229 NCP. Decizia nr. 1668/2015. Curtea de...		Înşelăciunea. Art.244 NCP. Decizia nr. 1419/2015. Curtea de... →

Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 1648/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Delapidarea. Art.295 NCP. Decizia nr. 1648/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI