Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 800/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 800/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 800/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.800
Ședința publică din data de 20.06.2014
Completul constituit din:
Președinte: L. S.
Judecător: D. G.
Grefier: C. M. S.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror A. S..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 împotriva sentinței penale nr.1256 din data de 10.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul inculpat G. L.M. personal.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului formulat de către P. de pe lângă Judecătoria sectorului 4 împotriva sentinței penale nr.1256 din data de 10.04.2014, apreciind că această sentință este nelegală întrucât instanța de fond nu putea să dispună amânarea aplicării pedepsei față de inculpatul G. M., cu încălcarea dispozițiilor art.83 alin.1 lit.c Cod penal. Potrivit art.83 alin.1 condițiile trebuie îndeplinite în mod cumulativ. Pe cale de consecință, având în vedere că inculpatul G. M. nu și-a manifestat acordul de a presta o muncă în folosul comunității instanța nu poate dispune nici suspendarea pedepsei sub supraveghere potrivit noului Cod penal, în aceste condiții legea veche părând mai favorabilă. Solicită schimbarea încadrării juridice în fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată respectiv art.87 alin.1 din OUG 195/2002 cu aplicarea art.5 din Codul penal pentru a se respecta și decizia nr.265/2014 a Curții Constituționale, menținerea pedepsei de 1 an și 6 luni iar ca modalitate de executare solicită suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în condițiile art.861 din vechiul Cod penal.
Intimatul inculpat G. L.M., având ultimul cuvânt, nu are nimic de spus.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.1256 din data de 10.04.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._ , în temeiul art.386 Cod de procedură penală s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care a fost trimis în judecată inculpatul din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenta alcoolului prevăzută de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002 în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influenta alcoolului prevăzută de art.336 alin.1 din noul Cod penal cu aplicarea art.5 din noul Cod penal.
În baza art.396 alin.1, 4 și 10 din Codul de pr.penală raportat la art. 83 Cod penal, în sarcina inculpatului G. M. (fiul lui L. si R., născut la data de 16.03.1968, CNP_, domiciliat în București, .. 26A, sector 4) a fost stabilită pedeapsa de 1 an si 6 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului prevăzută de art.336 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 5 Cod penal. (faptă comisă la 22.03.2009).
În baza art.83 alin.1 Cod penal a fost amânată aplicarea pedepsei închisorii pe un termen de supraveghere stabilit în condițiile art.84 Cod penal, de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.
În baza art.85 alin.(1) Cod penal s-a dispus că pe durata termenului de supraveghere, inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta;
b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;
c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;
d) să comunice schimbarea locului de muncă;
e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.
În baza art.86 alin.(1) Cod penal s-a dispus ca pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art.85 alin. (1) lit.c) - e) Cod penal să se comunice Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul București.
În baza art.404 alin.(3) Cod pr.penală i s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere și obligațiilor impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 22.03.2009, în jurul orei 13.50, inculpatul G. M. a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, proprietate personală, pe șoseaua Olteniței sector 4, având o cantitate de alcool in sânge de aproximativ 2,50 g ‰.
La reținerea acestei situații de fapt prima instanță a avut în vedere întregul material probator administrat în cauză. Astfel, s-a reținut că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei atât în faza de urmărire penală, dar si în fata instanței de judecată, recunoașterea acestuia coroborându-se cu mențiunile cuprinse în procesul-verbal de constatare a infracțiunii fiind concordantă cu declarația numitului G. M. în sensul ca inculpatul a consumat alcool în ziua respectiva, în intervalul orar 12.20-12.30, respectiv 120 ml de vin.
Totodată, aceleași aspecte au fost reiterate de inculpat în toate declarațiile date pe parcursul urmăririi penale, declarațiile sale coroborându-se și cu acelea ale martorului S. G. D. care a fost prezent la momentul la care inculpatul a fost testat cu aparatul etilotest si a recunoscut consumul de alcool.
Instanța de fond a mai reținut că, astfel cum rezultă din concluziile buletinului de analiză toxicologică - alcoolemie nr.A_, cantitatea de alcool exprimată în grame la 1.000 ml sânge a fost de: 2,35 g la ora 14.40, respectiv 2,15 la ora 15.40, iar potrivit buletinului de examinare clinică inculpatul prezenta simptomele unei persoane aflate sub influenta alcoolului: halenă alcoolică, vorbire dizartrica, atenție dispersata si judecată incoerentă.
În drept, s-a apreciat că fapta inculpatului G. M. care la data de 22.03.2009, în jurul orei 13.50, a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, proprietate personală, pe șoseaua Olteniței din sectorul 4, având o cantitate de alcool în sânge de aproximativ 2,50 g ‰, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului.
Instanța de fond a constatat că la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Legea nr.286/2009 privind Codul penal. Potrivit art.5 din noul Cod penal, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În ceea ce privește infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge prev. de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, legea prevede ca unică sancțiune pedeapsa închisorii, limitele de pedeapsa fiind de 1-5 ani.
Potrivit legii noi, anume art.336 alin.1 din noul Cod penal, infracțiunea se pedepsește cu închisoarea (limitele fiind de 1-5 ani) sau cu amenda.
Așa fiind, judecătorul pe fond a cauzei a apreciat că legea nouă este mai favorabilă prin prisma modificării regimului sancționator, care, la art.336 alin.1 Cod penal prevede pedeapsa închisorii alternativ cu pedeapsa amenzii, în vreme ce dispozițiile art.87 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002, rep. permit doar aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Pentru motivele expuse anterior, prima instanță a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei săvârșite de inculpatul G. M. din infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur in sânge prev. de art.87 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002 în infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul sub influența alcoolului prevăzuta de art. 336 alin.1 noul Cod penal cu aplicarea art. 5 noul Cod penal.
Elementul material al laturii obiective a fost realizat prin fapta inculpatului de a conduce autoturismul pe drumurile publice aflat sub influența băuturilor alcoolice, în condițiile în care drumul parcurs de către inculpat, respectiv Soseaua Oltenitei reprezintă un drum public, fiind special amenajat pentru traficul rutier și deschis circulației publice. Fapta inculpatului a creat o stare de pericol cu privire la siguranța circulației pe drumurile publice. De asemenea, între fapta inculpatului și starea de pericol social există o legătură de cauzalitate ex re.
Instanța de fond a mai reținut că sub aspectul laturii subiective inculpatul a săvârșit fapta cu forma de vinovăție a intenției indirecte, deoarece a prevăzut rezultatul faptei sale, anume producerea stării de pericol pentru siguranța circulației și, deși nu a urmărit producerea acestei urmări, a acceptat posibilitatea apariției acesteia, relevante fiind apreciate în această privință declarațiile date de către inculpat în care a recunoscut că a condus autoturismul pe drumurile publice în timp ce se afla sub influența băuturilor alcoolice.
Pentru a stabili pedeapsa aplicabilă inculpatului, instanța a avut în vedere că aceasta este o măsura de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul său este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni; de asemenea, instanța a ținut seama și de faptul că prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire socială, fără însă ca executarea pedepsei să cauzeze suferințe fizice si nici sa înjosească persoana condamnatului.
Stabilirea pedepsei a fost făcută de către prima instanță în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, evaluate după criteriile prevăzute în art.74 Cod penal, respectiv: împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; modul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială. Prin urmare, pentru stabilirea și aplicarea pedepsei, instanța, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, va avea în vedere toate circumstanțele reale si personale în care a fost săvârșită fapta.
În privința împrejurărilor comiterii infracțiunii instanța de fond a avut în vedere că fapta a fost săvârșită pe un drum public pe care traficul este unul intens, într-o perioadă a zilei în care de regulă circulația este destul de aglomerată, aspecte de natură să crească posibilitatea producerii unui accident sau a altor consecințe nefaste ca urmare a stării în care se găsea conducătorul auto.
Raportat la circumstanțele de timp și loc ale săvârșirii faptei instanța a constatat că starea de pericol pentru siguranța circulației pe drumurile publice a fost una destul de ridicată. Mai mult, s-a avut în vedere că inculpatul avea o concentrație de alcool în sânge cu mult peste limita legală și prezenta simptomele unei persoane aflate în stare de ebrietate, așa încât pericolul creat pentru ceilalți participanți la trafic, conducători auto, pietoni și inclusiv pentru inculpat, a fost unul major.
Cu toate acestea, instanța a constatat că astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, acesta nu este cunoscut cu antecedente penale, aflându-se la primul contact cu legea penală.
În plus, la individualizarea pedepsei, judecătorul pe fond a cauzei a ținut seama că inculpatul a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise pe tot parcursul urmăririi penale, precum și în faza de judecată. De asemenea, instanța a avut în vedere că inculpatul are studii medii, este căsătorit, are un copil și este bine integrat în societate, astfel încât șansele ca acesta să persevereze pe drumul infracțional sunt relativ reduse.
Ținând cont pe de o parte că fapta inculpatului prezintă pericol public ridicat și punând în balanță circumstanțele personale ale inculpatului, prima instanță a stabilit pentru inculpat pedeapsa închisorii.
Instanța a mai constatat că în ceea ce îl privește pe inculpatul G. M. sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei. Astfel, pedeapsa stabilită pentru fapta dedusă judecății în prezenta cauză este închisoarea de 1 an si 6 luni, inculpatul nu a mai fost condamnat anterior, iar în raport de circumstanțele personale ale acestuia, astfel cum au fost expuse, judecătorul cauzei a apreciat că aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În ceea ce privește condiția manifestării acordului inculpatului de a presta o munca neremunerata în folosul comunității, instanța a constatat ca acesta nu si-a dat acordul în acest sens arătând ca situația familială (este căsătorit si are un copil in întreținere) nu îi permite sa desfășoare si astfel de activități.
Cu toate acestea, instanța a considerat că manifestarea acordului inculpatului pentru a presta o munca neremunerata în folosul comunității nu este o condiție sine qua non pentru a putea dispune amânarea aplicării pedepsei. Altfel spus, s-a apreciat că lipsa acordului în acest sens nu împiedică instanța să poată amâna aplicarea pedepsei, cu atât mai mult cu cât motivele exprimate se pot dovedi a fi unele întemeiate.
A mai arătat prima instanță că a raționa într-un mod diferit si anume a exclude de plano posibilitatea amânării aplicării pedepsei pentru cei care nu își dau acordul pentru munca neremunerată ar fi de natură să conducă la situații absurde.
Astfel, având în vedere ca potrivit art.91 Cod penal, condiția trebuie îndeplinita inclusiv pentru a putea dispune suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei (munca în folosul comunității fiind de această dată obligatorie, iar nu facultativă ca la amânarea aplicării pedepsei), lipsa unui astfel de acord împiedică atât posibilitatea amânării pedepsei, cât și a condamnării cu suspendarea executării acesteia sub supraveghere.
Într-o astfel de situație, s-a apreciat că singurele posibilități care rămân la îndemâna instanței sunt acelea de a renunța la aplicarea pedepsei sau aceea de a dispune condamnarea in regim de detenție.
Având în vedere considerațiile expuse, prima instanță a apreciat ca fiind îndoielnic că legiuitorul ar fi dorit vreun moment ca prin simplul refuz al inculpatului de a munci in folosul comunității, acesta să ajungă să execute o pedeapsă cu închisoarea în regim de detenție. Pe de altă parte, s-a arătat că aceasta este unica concluzie la care instanțele pot ajunge în măsura in care condiția manifestării acordului pentru prestarea muncii va fi interpretată rigid si formalist fără a tine cont de circumstanțele personale ale inculpatului.
Judecătorul pe fond a cauzei a apreciat că o asemenea interpretare nu poate fi primită, mai ales că obligația de a presta munca neremunerata in folosul comunității nu este una obligatorie, care să țină de însăși esența instituției amânării aplicării pedepsei, ci este una facultativă pe care instanța poate decide să o stabilească in sarcina inculpatului sau nu.
În măsura in care instanța oricum nu considera necesară stabilirea unei asemenea obligații ar fi de neconceput sa nu poată amâna aplicarea pedepsei pentru că în mod formal nu există acordul inculpatului de a executa o obligație pe care instanța oricum nu intenționa sa i-o dea spre executare.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei din perspectiva greșitei amânări a aplicării pedepsei dispuse cu încălcarea dispozițiilor art.83 alin.1 lit.c din noul Cod penal.
În dezvoltarea motivului de apel formulat, se arată că pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei instanțele de judecată trebuie să constate îndeplinirea cumulativă atât a condițiilor pozitive cât și a inexistenței celor negative, astfel cum sunt reglementate in art.83 din noul Cod penal, fiind deci obligatoriu ca inculpatul să își dea acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, impunerea și aplicarea acestei obligații fiind lăsată la aprecierea exclusivă a instanței.
Se solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și in fond pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.
Examinând hotărârea apelată prin prisma criticii formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, apelul fiind devolutiv conform art. 417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată și reține următoarele:
Instanța de fond pe baza probelor administrate în cauză a reținut în mod corect situația de fapt dedusă judecății - constând în aceea că la data de 22.03.2009, în jurul orei 13.50, inculpatul G. M. a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare_, proprietate personală, pe șoseaua Olteniței din sectorul 4, având o în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală de 0,80 g/l alcool pur, respectiv de aproximativ 2,50 g ‰ - căreia i-a dat și în drept o justă încadrare juridică, fapta inculpatului întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului, prev.de art. 336 alin.1 noul Cod penal.
Totodată, prima instanță a făcut aplicarea legii penale mai favorabile, stabilind, în mod corect, că noua reglementare cuprinde normele mai favorabile pentru inculpat.
În ceea ce privește pedeapsa aplicată, Curtea constată că prima instanță în mod corect la alegerea pedepsei alternative s-a orientat, în conformitate cu disp.art.74 din noul Cod penal, la pedeapsa închisorii, cuantumul acesteia fiind just stabilit în raport cu gravitatea faptei și periculozitatea infractorului, aspecte evaluate după criteriile stabilite de legiuitor, prima instanță ținând seama și dând relevanța cuvenită, în condițiile art.396 alin.10 din Codul de procedură penală, recunoașterii de către inculpat a învinuirii ce i-a fost aduse.
Tot astfel, constatând întrunite condițiile prevăzute de art.83 din noul Cod penal, prima instanță a dispus în mod corect amânarea aplicării pedepsei pentru inculpatul G. M., instanța de apel apreciind, în acord cu judecătorul pe fond a cauzei, în raport de datele care circumstanțiază persoana inculpatului, de conduita avută anterior comiterii faptei și de posibilitățile acestuia de îndreptare, că aplicarea imediată a pedepsei stabilite în sarcina inculpatului - de 1 an și 6 luni închisoare - nu este necesară însă se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă de 2 ani termen de supraveghere stabilit conform art.84 Cod penal.
Privitor la critica Parchetului vizând neîndeplinirea condițiilor prev.de art.83 din noul Cod penal, Curtea apreciază în acord cu instanța de fond că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru a se putea dispune amânarea aplicării pedepsei, respectiv:
- pedeapsa stabilită pentru fapta dedusă judecății în prezenta cauză este închisoarea de 1 an si 6 luni,
- inculpatul nu a mai fost condamnat anterior,
- în raport de circumstanțele personale ale acestuia, astfel cum au fost expuse, aplicarea imediată a unei pedepse nu este necesară, dar se impune supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.
În ceea ce privește condiția manifestării acordului inculpatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, instanța de control judiciar consideră că manifestarea acestui acord nu este o condiție sine qua non care să împiedice instanța să poată amâna aplicarea pedepsei, cu atât mai mult cu cât acordul/dezacordul exprimat de către inculpat are un caracter pur formal, instanța fiind cea chemată să stabilească dacă și în ce condiții concrete inculpatul va presta/ nu va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, instanța nefiind obligată să impună automat inculpatului prestarea unor astfel de activități.
Așa fiind, în temeiul art. 421 alin.1 lit.b Cod pr.penală, Curtea va respinge, ca nefondat, apelul formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București împotriva sentinței penale nr.1256 din data de 10.04.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._, soluție în raport de care, conform art.275 alin.3 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 4 București împotriva sentinței penale nr.1256 din data de 10.04.2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. D. G.
GREFIER,
C. M. S.
Red.D.G./Th.red.C.V.M.-ex.2/01.07.2014
Jud.sect 4 B..- jud.L.Z.
| ← Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... | Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 801/2014. Curtea de... → |
|---|
