Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 833/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 833/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 833/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 833
Ședința publică din data de 25.06.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE: G. M.-E.
JUDECĂTOR: R. A. A.
GREFIER: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A.-M..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul formulat de inculpatul C. I. L. împotriva sentinței penale nr. 94/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte din prezenta decizie, când Curtea, în baza art. 391 alin.1 Cpp, a stabilit data pronunțării la 25.06.2014, când, în aceeași compunere, a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 94/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a fost condamnat inculpatul C. I. L. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, la pedeapsa de 3.000 lei amendă penală.
Au fost puse în vedere inculpatului dispozițiile art. 63 ind.1 Cod penal.
În baza art. 14 și art. 346 Cod procedură penală, rap. la art. 119 și urm. din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu aplicarea art. 998 – 999 Cod civil, a fost obligat inculpatul C. I. L. să plătească părții civile Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița suma de 10.113 lei (prejudiciu reprezentat de impozite și contribuții cu reținere la sursă nevirate la bugetul statului în termen legal în perioada 01.01.2009 – 31.03.2011), precum și dobânzile și penalitățile de întârziere calculate până la data achitării integrale a prejudiciului.
A fost menținută măsura sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța nr. 1242/P/2012 din 07.11.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia și luată conform procesului verbal de instituire a sechestrului asigurator din data de 14.11.2012 întocmit de I.P.J. Ialomița – Serviciul de Investigare a Fraudelor asupra imobilului – apartament situat în Slobozia, .. Ialomița, cu o suprafață construită de 103,48 m.p., suprafață utilă de 72,98 m.p., cotă indiviză spați comune de 5,40 mp., suprafață bacon 10,11 m.p., înscris în CF nr. 2664/N individuală și 362/N colectivă a localității Slobozia, cu nr. cadastral nedefinitiv 75/2, proprietatea inculpatului C. I. L., până la concurența sumei de 10.113 lei.
S-a dispus comunicarea de îndată către Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară Ialomița a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri judecătorești împreună cu copii de pe Ordonanța nr. 1242/P/2012 din 07.11.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Slobozia (f. 156 dos. urmărire penală) și procesul verbal de instituire a sechestrului asigurator (f. 153 dos. urmărire penală) în vederea luării inscripției ipotecare asupra bunului imobil sechestrat.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 241/2005 s-a dispus comunicarea către Oficiul Național al Registrului Comerțului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărârii judecătorești, la data rămânerii definitive.
S-a dispus avansarea onorariului de expertiză în cuantum de 1.500 lei din fondurile Ministerului Justiției – Biroul Local Expertize Judiciare în favoarea expertului contabil B. L. din cadrul C.E.C.C.A.R. – Filiala Ialomița, sumă consemnată de către inculpatul C. I. L. în contul Biroului Local Expertize Judiciare conform chitanței nr._/1 din 05.11.2013 emisă de CEC Bank (f. 114 din dosarul instanței de fond).
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul C. I. L. la plata sumei de 800 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință penală, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 15.05.2012 lucrătorii de poliție din cadrul IPJ Ialomița – SIF s-au sesizat din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală față de C. I. laurențiu, constând în aceea că a constituit și nu a virat impozitele și contribuțiile cu stopaj la sursă în termenul legal, prejudiciind bugetul de stat cu suma de peste 10.000 lei.
La data de 14.09.2012 . a făcut obiectul inspecției fiscale generale realizate de inspectorii din cadrul DGFP Ialomița – Activitatea de Inspecție Fiscală.
Inspecția a vizat verificarea efectuării plăților către bugetul de stat, a obligațiilor, contribuțiilor și taxelor prevăzute de lege, inclusiv reținerea și virarea contribuțiilor și impozitelor cu reținere la sursă.
Perioada supusă verificării a fost 01.01.2009 – 31.03.2011.
Conform procesului verbal nr._ din 14.09.2012 întocmit de inspectorii DGFP Ialomița – AIF, societatea verificată a înregistrat următoarele impozite și contribuții cu reținere la sursă ce au fost constituite și respectiv reținute de la salariați cu ocazia plății drepturilor salariale, dar nevirate la bugetul de stat în termen de 30 de zile de la scadență: - impozitul pe venitul din salarii: 1268 lei debit neachitat ; contribuție asigurări sociale asigurați: 2068 lei debit neachitat ; - contribuție sănătate asigurați: 972 lei debit neachitat ; - contribuție șomaj asigurați: - 96 lei debit neachitat ; - contribuție șomaj angajator: 141 lei debit neachitat ; - impozit pe dividende persoane fizice: 7664 lei.
A fost totalizată suma de 12.209 lei, la care se adaugă dobânzile și penalitățile de întârziere până la achitarea integrală a debitului, învinuitul având de achitat la bugetul de stat, în total, contribuții cu stopaj la sursă în sumă de 18.609 lei.
Prin adresa nr._/14.11.2012 întocmită de DGFP Ialomița – Activitatea de Inspecție Fiscală în continuarea procesului verbal nr._/14.09.2012 se precizează că, în conformitate cu bilanțul depus de învinuit în calitate de reprezentant al societății, înregistrat sub nr. 1820/27.05.2009 pentru anul 2008, societatea înregistrează un profit net în sumă de_ lei pe care îl repartizează ca dividend.
Conform bilanțului depus sub nr. 7949/25.05.2010 pentru anul 2009, societatea înregistra un profit în sumă de_ lei pe care îl repartizează ca dividend.
Astfel, s-a constatat că inculpatul înregistrează, reține și declară sumele reprezentând impozitul pe venitul din dividende persoane fizice, dar nu le virează la bugetul de stat.
De asemenea, inspectorii fiscali, în urma controlului efectuat, au constatat că învinuitul a ridicat din casieria societății suma de 45.018 lei care a fost înregistrată în contul 461 „debitori diverși” și în același timp a constituit și repartizat dividende în sumă de 45.729,74 lei, sumă care a fost înregistrată în contul 457 „dividende de plată” la data de 31.12.2010.
Perioada de executare a activității infracționale a fost stabilită ca fiind 01.01.2009 – 31.03.2011, perioadă în care, prin raportare la evoluția situației juridice a societății debitoare învinuitul a exercitat în fapt și în drept administrarea societății.
Inspectorii fiscali au mai stabilit că în perioada supusă controlului veniturile societății provin în principal din închirierea a două spații coemrciale către ., . și .. Din situația încasărilor și plăților efectuate în perioada ianuarie 2009 – martie 2011, a rezultat că societatea comercială a avut încasări și a efectuat mai multe plăți către furnizori, în special către învinuit, sume care au fost înregistrate în contul „debitori diverși”.
Audiat în faza de urmărire penală, inculpatul a precizat că nu a luat la cunoștință de conținutul raportului de inspecție fiscală, însă a arătat că intenționează să achite prejudiciul.
Cu ocazia prezentării materialului de urmarire penală la data de 14.11.2012 (f. 165, vol. I), inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor, însă a arătat că el nu și-a ridicat niciodată salariul evidențiat în documente, nu a primit niciodată nicio sumă de bani de la societate, iar în perioada supusă controlului a fost plecat în Italia și a revenit foarte puțin timp în țară. A mai arătat că în această perioadă de firmă s-a ocupat mama sa și o angajată care se ocupa de curățenie.
În fața instanței de fond, fiind audiat în faza cercetării judecătorești, inculpatul C. I. L. a arătat că el nu s-a ocupat de administrarea societății și nu cunoaște aspectele legate de contribuțiile către stat. A mai arătat că pe toată durata de funcționare a societății contabilitatea a fost asigurată de numita A. E. care s-a ocupat de relația cu organele fiscale. Totodată, inculpatul a mai arătat că nu a încasat niciodată dividende, iar pe durata de funcționare a societății a semnat diferite înscrisuri care îi erau prezentate de contabila societății, fără să precizeze ce anume reprezentau înscrisurile respective.
Declarațiile inculpatului făcute în fața instanței sunt infirmate prin declarațiile martorului A. E., concluziile expertizei contabile efectuată la solicitarea inculpatului și înscrisurile contabile întocmite de către administratorul societății în relația cu organele fiscale ale statului.
Astfel, fiind audiată în fața instanței de fond la data de 15.07.2013, martora A. E. a arătat că în perioada 2009 – 2011 a ajutat inculpatul în administrarea finanțelor societății în sensul că la un interval de 2, 3 luni primea de la mama inculpatului diferite documente contabile pe care ulterior, după ce le înregistra, le lăsa la punctul de lucru al societății de pe . mai arătat că aceste documente erau semnate de către inculpat. În același sens martora a mai arătat că realiza și declarațiile aferente veniturilor societății și declarațiile pentru plata celorlalte contribuții către stat, însă a arătat că nu avea nicio contribuție pe linia virării taxelor către stat, de acest lucru ocupându-se administratorul societății.
Totodată, conform înscrisurilor existente în volumul II din dosarul de urmărire penală, rezultă faptul că declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat și bugetele asigurărilor sociale și fondurilor speciale au fost semnat de către inculpat în calitatea de administrator.
Conform raportului de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză de către expertul contabil autorizat B. L. la termenul din 27.09.2013, instanța de fond a reținut că pentru perioada de referință 01.01.2009 – 31.03.2011, cuantumul total al impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă (impozitul pe venitul din salarii, CAS Asigurați, contribuție asigurări sănătate angajați, contribuție asigurări de șomaj asigurați și impozitul pe dividende) nevirate la bugetul statului în termenul legal a fost individualizat la suma de 12.481 lei (obiectivul nr. 3 din raportul de expertiză), defalcat pe fiecare categorie de impozit și contribuție astfel: contribuția pentru asigurări de sănătate reținută de la asigurați – 1092 lei lei; contribuția de asigurări pentru șomaj reținută de la asigurați – 108 lei; contribuția individuală de asigurări sociale reținută de la asigurați – 2068 lei; impozitul pe veniturile din salarii – 1549 lei și impozitul pe dividende - 7664 lei.
De asemenea, în urma expertizei contabile (obiectivul nr. 5, f. 80 din dosarul instanței) s-a stabilit că în perioada supusă controlului-01.01.2009 – 31.03.2011, societatea a efectuat plăți prin casieria unității către diverși furnizori și debitori (C. I. L.) conform Anexei 3 la raportul de expertiză. Astfel, se observă faptul că deși societatea dispunea de lichidități, acestea au fost direcționate către achitarea diverșilor furnizori și pentru plata salariilor.
Instanța de fond nu a primit apărarea inculpatului pentru neplata contribuțiilor către bugetul de stat pe considerentul că acesta nu și-a ridicat salariul plătit de societate, întrucât reținerea și virarea contribuțiilor către stat nu pot fi condiționate de ridicarea ori nu a salariului de către angajat.
Coroborând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a constatat că faptele inculpatului C. I. L., care, în calitate de administrator al S.C. A. Rosa S.R.L., în perioada 01.01.2009 – 31.03.2011, prin mai multe acte de executare săvârșite în baza unei rezoluții infracționale unice a reținut, dar nu a virat contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă (impozit salarii, contribuție asigurări individuală, impozit dividende, contribuție șomaj asigurați, contribuție sănătate asigurați) în sumă 12.481 lei, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din C. pen.
Astfel, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului la săvârșirea acestei infraciuni, acesta având reprezentarea rezultatului faptelor sale și acționând în acest sens.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a ținut seama că acesta se află la primul conflict cu legea penală, iar prejudiciul stabilit în urma efectuării expertizei este într-un cuantum redus – 12.481 lei, din care s-a achitat suma de 301 lei.
Împotriva acestei sentințe penale a declarat apel inculpatul C. I. L., solicitând desființarea sentinței penale atacate și achitarea sa în baza art. 396 alin.5 Cpp rap. la art. 16 alin.1 lit.b ultima teză Cpp întrucât fapta nu a fost cimisă cu vinovăția prevăzută de lege.
În motivele de apel, inculpatul a arătat că din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și fața instanței de fond nu rezultă existența instenței sale de a nu vărsa impozitele sau contribuțiile prevăzute de lege, cu reținere la sursă, ci, dimpotrivă, în perioada 01.01._11, evoluția financiară a societății a fost caracterizată prin criză financiară și blocaj financiar, din sumele disponibile insuficiente făcându-se plăți fără de care societatea nu ar mai fi putut funcționa. A precizat că din anexa 3 a raportului de expertiză a rezultat că a făcut plăți către bugetul de stat și bugetul de asigurări de stat ori de câte ori a găsit resurse, iar din proba testimonială a reieșit că, deși au fost întocmite statele de plată, inculpatul nu și-a ridicat salariul, fiind, de fapt, singurul angajat.
Examinând sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că apelul declarat este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, din probele administrate pe parcursul procesului penal rezultând fără echivoc vinovăția inculpatului C. I. L. cu privire la săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată .
Astfel, acesta, în calitate de administrator al S.C. A. R. S.R.L., în perioada 01.01.2009 – 31.03.2011, a reținut, dar nu a virat contribuțiile și impozitele cu reținere la sursă (impozit pe salarii, contribuție asigurări individuală, impozit pe dividende, contribuție șomaj asigurați, contribuție sănătate asigurați) în sumă 12.481 lei, așa cum reiese din procesul verbal de inspecție fiscală, declarațiile martorei A. E., raportul de expertiză contabilă și înscrisurile aparținând evidențelor ..
Apărarea apelantului-inculpat în sensul că nu a avut intenția de a nu vărsa impozitele sau contribuțiile prevăzute de lege, cu reținere la sursă, ci, dimpotrivă, în perioada 01.01._11, societatea se afla în blocaj financiar, din sumele disponibile insuficiente făcându-se plăți fără de care societatea nu ar mai fi putut funcționa, salariul său nu l-a ridicat, iar în perioada supusă controlului nu se afla în țară, o altă persoană ocupându-se de relația cu organele fiscale, nu poate fi reținută față de probatoriul administrat, care a relevat săvârșirea faptelor deduse judecății cu intenție.
Martora A. E. a arătat că în perioada 2009 – 2011 l-a ajutat pe inculpat în administrarea finanțelor societății, dar toate documentele erau semnate de către acesta, ea neavând nicio atribuție pe linia virării taxelor către stat, de acest lucru ocupându-se administratorul societății, declarație care se coroborează cu declarațiile privind obligațiile fiscale, aflate la dosar, care sunt semnate de inculpat.
Raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit în cauză a concluzionat că pentru perioada de referință, 01.01.2009 – 31.03.2011, cuantumul total al impozitelor și contribuțiilor cu reținere la sursă, nevirate la bugetul statului în termenul legal este de 12.481 lei, perioadă în care . a efectuat plăți prin casieria unității către diverși furnizori și debitori.
Prin urmare, se constată că, deși societatea dispunea de lichidități, se efectuau diverse plăți, dar nu se achitau obligațiile fiscale, iar susținerea inculpatului că nu și-a ridicat salariul plătit de societate nu are relevanță întrucât reținerea și virarea contribuțiilor către stat nu pot fi condiționate de ridicarea sau nu a salariului de către angajat.
În consecință, solicitarea inculpatului de achitare întrucât fapta nu a nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege, nu poate fi primită.
De asemenea, Curtea apreciază că prima instanță a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate, raportat la împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, cuantumul redus al prejudiciului, precum și persoana inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Față de cele expuse, în baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod proc. penală va respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. L. împotriva sentinței penale nr. 94 din data de 31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc. penală va obliga apelantul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuielile judiciare avansate de stat .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 421 pct. 1 lit. b Cod proc. penală respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. I. L. împotriva sentinței penale nr. 94 din data de 31 ianuarie 2014 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr._ .
În baza art. 275 alin. 2 Cod proc. penală obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 100 lei, cheltuielile judiciare avansate de stat .
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. M.-E. R. A. A.
GREFIER
C. G.
RAA/11.07.2014
Jud. J. M. I.-Judecătoria Slobozia
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 802/2014.... | Furt. Art.228 NCP. Decizia nr. 827/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
