Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 802/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 802/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 802/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi _ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.802
Ședința publică din data de 20.06.2014
Curtea constituită din:
Președinte: L. S.
Judecător: D. G.
Grefier: C. M. S.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror A. S..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul S. D., împotriva sentinței penale nr. 40/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat S. D. personal și asistat de apărător ales, avocat Gafiuc V., cu împuternicire avocațială emisă de Baroul Ialomița la data de 23.05.2014 și atașată la fila 11 din dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că, prin C. registratură, apelantul inculpat a înaintat motive de apel, atașate la filele 16-19 din dosar.
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită reaudierea inculpatului în temeiul dispozițiilor art.417 și 420 Cod procedură penală, sub toate aspectele care privesc fondul cauzei.
Curtea procedează la audierea apelantului inculpat S. D., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, la fila 22 din dosar.
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită, în temeiul dispozițiilor art.420 alin.5 Cod procedură penală, reaudierea martorilor precizând că la instanța de fond au fost prezenți trei martori care au fost audiați, la următorul termen au figurat pe citativul încheierii de ședință, însă la următoarele termene martorii de la urmărirea penală nu au mai fost menționați în încheierile de ședință ulterioare. Consideră că este necesară audierea tuturor martorilor, precum și a celor două asistente medicale prezente în cabinetul medical.
De asemenea, față de precizarea făcută la acest termen de către apelantul inculpat despre etilotest, precizează că cei doi martori L. G. și A. P. confirmă teza inculpatului, însă aceștia nu au fost menționați în rechizitoriu.
Totodată, a învederat instanței că la momentul judecății s-a solicitat de către apărare și avizarea raportului de expertiză medicală în care s-a făcut o mențiune deosebit de importantă referitoare la specializarea medicului de gardă care nu poate să se pronunțe asupra recoltării biologice și patologice față de calificarea sa de medic de obstetrică-ginecologie.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că din pledoaria apărătorului ales s-a înțeles că anumiți martori menționați în citativul rechizitoriului nu au fost audiați de instanța de fond, ulterior acesta a făcut referire la martorii L. G. și A. P., cei care au fost prezenți când inculpatul a suflat în etilotest, însă acești martori nu sunt menționați în citativul rechizitoriului. Arată că singurii martori care nu au fost audiați de către instanță și erau menționați în rechizitoriu sunt S. O. și B. E. C., apreciind că nu se impune audierea lui S. O. având în vedere că aceasta a declarat că nu a fost prezentă în momentul în care s-a încercat recoltarea probelor biologice de la inculpat. Apreciază că declarațiile martorilor Lopșă G. și A. P. nu sunt utile cauzei având în vedere că nu au fost prezenți în momentul prelevării probelor biologice, iar referitor la acel bilețel cu recoltarea de 0,39 etilotest nu prezintă relevanță pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art.337 Cod penal.
Curtea, după deliberare, în baza dispozițiilor art.420 alin.5 Cod procedură penală, respinge cererea formulată de apărătorul ales al apelantului inculpat deoarece în raport de obiectul cu care instanța este investită, probele invocate sunt irelevante.
Apărătorul ales al apelantului inculpat solicită administrarea probei cu acte, respectiv un înscris referitor la reacțiile inculpatului la momentul recoltării probelor de sânge.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, este de acord cu administrarea probei cu înscrisuri.
Curtea încuviințează și administrează proba formulată de apărătorul ales al apelantului inculpat cu un înscris ce a fost atașat la fila 21 din dosar.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul ales al apelantului inculpat S. D. solicită instanței să se facă o diferențiere între refuzul de a se recolta probe biologice și reacțiile personale ale unui cetățean care nu refuză să meargă la probele biologice.
Arată că inculpatul nu a refuzat să i se recolteze probe biologice, acesta s-a supus la două teste consecutive în ceea ce privește recoltarea de sânge, însă nu s-a reușit din motive fiziologice.
Solicită achitarea inculpatului față de felul în care au decurs evenimentele în cabinetul medical de la Spitalul Urziceni, consideră că acesta a avut o reacție normală, fiind dispus să i se recolteze urină întrucât asistentele medicale nu au reușit să-i recolteze sânge.
Pune concluzii de admitere a apelului și solicită ca în temeiul dispozițiilor art.421 pct.2 lit. a rap. la art.396 alin.5 Cod procedură penală să se dispună aplicarea dispozițiilor art.16 alin.1 lit. d Cod procedură penală, întrucât există o cauză justificativă sau de neimputabilitate, iar inculpatul nu a refuzat în mod categoric recoltarea probelor.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat apreciind că în cauză nu există nicio cauză justificativă sau de neimputabilitate dintre cele prevăzute de Codul penal la art.18, 31, iar frica de injecții, de ace, pe care o invocă apărarea inculpatului nu este prevăzută printre temeiurile legale ca și cauză justificativă sau de neimputabilitate. Consideră că fapta pentru care inculpatul S. a fost condamnat este dovedită prin declarația martorului B. S., asistentă medicală, care a încercat să-i preleveze de două ori probele biologice, de fiecare dată acesta retrăgând brațul deși venele erau vizibile astfel cum martora a declarat, aceleași aspecte rezultă și din declarația medicului Țăuleanu V. precum și declarația agentului de poliție P. I., care l-a însoțit pe inculpat la spital. Din declarația acelui agent de poliție rezultă că după ce a fost testat cu aparatul etilotest, inculpatul i-ar fi spus acestuia că nu dorește să i să recolteze probe de sânge și că orice ar fi nu va da probe de sânge. În aceste condiții, apreciază că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită, a fost în mod temeinic condamnat la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare cu suspendarea condiționată având în vedere că sentința penală apelată este anterioară Curții Constituționale, iar pentru a nu se agrava situația inculpatului se impune menținerea acestor dispoziții.
Apelantul inculpat S. D., având ultimul cuvânt, arată că în cazul în care ar fi fost judecat că a consumat alcool nu ar fi avut nimic de spus și nu s-a opus testelor. Precizează că nu cunoștea legea și s-a dus de bunăvoie la sediul poliției.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 40 din 03 martie 2014, pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ , în baza art.386 din noul Cod pr.penală a fost schimbată încadrarea juridică a faptei din art.87 alin.5 din OUG nr.195/2002, rep. în art.337 din noul Cod penal cu aplic. art. 5 din noul Cod penal, text de lege în baza căruia a fost condamnat inculpatul S. D. (CNP_, fiul lui I. și M., născut la 27.11.1969 în Mun. Ploiești, jud. Prahova, domiciliat în Urziceni, ..9, ., ., stagiul militar satisfăcut, fără antecedente penale, căsătorit, studii superioare, fără loc de muncă, căsătorit), la pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare,pentru săvârșirea infracțiunii de refuzare a recoltării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei.
În baza art. 81-82 din vechiul Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 2 luni.
În baza art.359 din vechiul Cod procedură penală i s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.83 din vechiul Cod penal, conform cărora dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat săvârșește o nouă infracțiune pentru care se pronunță o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.
A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
În data de 11.08.2012, organele de poliție aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu au constatat că autoturismul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_ se deplasa sinuos pe drumurile publice din Municipiul Urziceni, jud. Ialomița, motiv pentru care au procedat la oprirea regulamentară a acestuia, folosind semnalele acustice și luminoase ale autospecialei din dotare. La volanul autoturismului a fost depistat inculpatul S. D. care, întrucât emana halenă alcoolică, a fost testat cu aparatul Drager ARUB 0400, rezultând la poziția 399 o valoare de 0,77 mg/l alcool pur în aerul expirat. Ulterior, inculpatul a fost condus la Spitalul Municipal Urziceni unde s-a încercat de către personalul medical să i se recolteze probe de sânge dar, după două încercări nereușite deoarece inculpatul mișca și retrăgea brațul din care trebuia să i se recolteze sânge, a treia oară a refuzat.
Instanța a reținut această situație de fapt pe baza coroborării declarațiilor martorilor B. S., S. O., G. N., B. E. C., P. I. și Țăuleanu V., cu procesul verbal de depistare și actele medicale din dosarul cauzei.
Judecătorul cauzei a apreciat că vinovăția inculpatului a fost dovedită în mod indubitabil de mijloacele de probă administrate în cauză.
Fiind audiat în fața instanței, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, declarând că s-a spus testării cu aparatul Drager dar la spital nu i s-a putut lua sânge deși au existat 2 tentative în acest sens pentru că nu i s-au putut găsi venele. A precizat inculpatul că doar din instinct, iar nu premeditat, și-a retras brațul în cele două dăți în care a fost înțepat în venă, iar a treia oară a refuzat să i se recolteze sânge.
Declarațiile inculpatului, conform cărora nu i s-a putut recolta sânge deoarece nu i s-au găsit venele au fost contrazise de declarațiile martorilor audiați în cauză coroborate cu raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, buletinul de examinare clinică și procesul verbal de prelevare din dosarul de urmărire penală.
Astfel, martora B. S. a declarat, în cadrul cercetării judecătorești, că a puncționat vena de la mâna inculpatului de două ori dar de fiecare dată acesta a retras ușor brațul după care a dorit să încerce și a treia oară recoltarea dar inculpatul a refuzat. A precizat martora că în cazul inculpatului venele erau vizibile.
Martorul P. I. a declarat că la spital a văzut cum inculpatul s-a ridicat de pe scaun și a refuzat recoltarea de sânge.
Martorul Țăuleanu V. a declarat că inculpatul nu a cooperat la recoltarea de sânge, existând două tentative de recoltare care au eșuat de fiecare dată deoarece inculpatul a retras brațul. A precizat martorul că el însuși în calitate de medic a făcut observațiile din buletinul de examinare clinică, observații pe care le susține.
Prin raportul de constatare medico-legală nr.3210/A1/413 din 06.09.2013 efectuat de S.M.L. Ialomița s-a concluzionat că inculpatul nu a prezentat la data de 11.08.2012 nici o stare/afecțiune patologică care să contraindice recoltarea de sânge în vederea determinării alcoolemiei.
Prima instanță a făcut în cauză aplicarea legii penale mai favorabile.
La stabilirea și aplicarea pedepsei au fost avute în vedere, limitele de pedeapsă fixate de legea penală mai favorabilă, gradul de pericol social al faptei comise, atingerea adusă relațiilor sociale ce ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice, atitudinea procesuală a inculpatului de nerecunoaștere a faptei și datele din cazierul judiciar al acestuia.
Instanța de fond a apreciat astfel că o pedeapsă cu închisoarea in cuantum de 1 an și 2 luni închisoare este rezonabil pentru atingerea scopului educativ, preventiv și coercitiv al pedepsei.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei în raport de criteriile anterior menționate și apreciind că scopul pedepsei va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului, instanța a dispus, în temeiul art. 81 din vechiul Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel inculpatul S. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând, în principal, achitarea sa în temeiul art. 421 pct.2 lit.a rap la art.396 alin.5 cu trimitere la art.16 alin.1 lit.d din noul Cod pr.penală întrucât din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis in judecată și condamnat in primă instanță. În subsidiar, apelantul inculpat solicită instanței de control judiciar readministrarea probatoriului.
Apelantul inculpat S. D. a fost ascultat în fața instanței de apel, conform art.420 alin.4 Cod pr.penală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu cauza, sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art.417 alin.2 Cod pr.penală apelul fiind devolutiv, Curtea constată și reține următoarele:
În deplină concordanță cu materialul probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut corect situația de fapt dedusă judecății - constând în aceea că inculpatul S. D., în calitate de conducător al autoturismului marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare_, în data de 11.08.2012, în jurul orelor 22.27 a refuzat să i se preleveze probe biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei - precum și vinovăția inculpatului în săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată, dând acestora o justă încadrare juridică.
La reținerea situației de fapt, în mod corect s-a ținut seama coroborat de conținutul ansamblului probator administrat în cauză, respectiv: declarațiile martorilor B. S. – asistenta medicală din cadrul Spitalului Municipal Urziceni care a procedat la prelevarea de probe biologice de la inculpat (și care a arătat în fața primei instanțe că a puncționat vena de la mâna inculpatului de două ori dar de fiecare dată acesta a retras ușor brațul după care a dorit să încerce și a treia oară recoltarea dar inculpatul a refuzat. A mai precizat martora că în cazul inculpatului venele erau vizibile), P. I. - agentului de poliție care l-a însoțit pe inculpat la spital (care a văzut la spital cum inculpatul s-a ridicat de pe scaun și a refuzat recoltarea de sânge. Totodată, din declarația acestui agent de poliție rezultă că după ce a fost testat cu aparatul etilotest, inculpatul i-ar fi spus că nu dorește să i să recolteze probe de sânge și că orice ar fi nu va da probe de sânge), Țăuleanu V. – medicul aflat în gardă în cadrul Spitalului Municipal Urziceni (care a arătat că inculpatul nu a cooperat la recoltarea de sânge, existând două tentative de recoltare care au eșuat de fiecare dată deoarece inculpatul a retras brațul. A mai precizat martorul că, el însuși, în calitate de medic, a făcut observațiile din buletinul de examinare clinică, observații pe care le susține), coroborate cu raportul de expertiză medico-legală efectuat în cauză, buletinul de examinare clinică și procesul verbal de prelevare. Raportul de constatare medico-legală nr.3210/A1/413 din 06.09.2013 efectuat de S.M.L. Ialomița a concluzionat că inculpatul nu a prezentat la data de 11.08.2012 nici o stare/afecțiune patologică care să contraindice recoltarea de sânge în vederea determinării alcoolemiei.
În acord cu prima instanță, Curtea nu poate primi apărarea inculpatului în sensul că s-ar impune achitarea, pe motiv că faptei reținute în sarcina sa îi lipsește intenția ca element la laturii subiective, aceasta fiind comisă pe fondul existenței unei stări de panică, de teamă de injecții/ace.
Așa cum rezultă din probatoriul administrat și analizat în cauză, cu precădere din declarațiile cadrelor medicale aflate în gardă la momentul încercării de prelevare a mostrelor biologice și al înscrisurilor întocmite la acel moment, inculpatul nu a dorit să se supună, în totalitate, procedurilor medicale, acesta retrăgând mâna de fiecare dată după ce era înțepat iar după două încercări nereușite inculpatul a refuzat.
Apărarea construită de către apelantul inculpat – în sensul că nu sunt probe că ar fi refuzat prelevarea de mostre biologice în condițiile în care a mers la spital unde nu din vina sa nu s-a reușit prelevarea - nu poate fi primită, aceasta a fiind făcută pro causa, din probe rezultând că la momentul puncționării venelor inculpatul își retrăgea brațul deși venele erau vizibile, în cauză nefiind nicidecum vorba de un tremur al mâinii, intenția inculpatului fiind de împiedicare a activității de recoltare a probelor.
Pe de altă parte, pentru presupusul sindrom invocat în încercarea de a fi exonerat de răspundere penală, respectiv că ar suferi de stări de panică ori de reacții necontrolate la momentul supunerii acestuia unor activități sanitare, inculpatului nu i-a fost pus de către un medic specialist un diagnostic în acest sens și nu a prezentat un astfel de document.
În plus, inculpatul nu a prezentat la data de 11.08.2012 nici o stare/afecțiune patologică care să contraindice recoltarea de sânge în vederea determinării alcoolemiei.
În acord cu instanța de fond și Curtea apreciază că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii penale, inculpatul săvârșind cu vinovăție fapta prevăzută de legea penală, nejustificată și imputabilă acestuia.
Astfel, în mod corect prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, la a cărui individualizare s-a ținut seama în mod cumulativ de criteriile prev.de art.74 Cod penal, pedeapsa aplicată fiind aptă atât prin cuantum cât și prin modalitatea de executare să asigure atât prevenția generală cât și cea specială și să conducă la reinserția inculpatului.
Privitor la suspendarea condiționată – ca modalitate de executare a pedepsei aplicate, Curtea are în vedere că sentința penală apelată a fost pronunțată anterior hotărârii date de Curtea Constituțională (prin care s-a stabilit că în aplicarea legii penale mai favorabile nu se pot combina prevederi din noul si vechiul Cod penal), iar pentru a nu se agrava situația inculpatului în propria cale de atac se impune menținerea acestor dispoziții.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 421 alin.1 lit.b Cod pr.penală se va respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul S. D., împotriva sentinței penale nr. 40/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._, soluție în raport de care, conform art.274 alin.2 Cod pr.penală va fi obligat apelantul la plata sumei de 100 cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul S. D., împotriva sentinței penale nr. 40/03.03.2014 pronunțată de Judecătoria Urziceni, în dosarul nr._ .
Obligă apelantul la plata sumei de 100 cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. D. G.
GREFIER,
C. M. S.
Red.L.S./Th.red.C.V.M.-ex.4/01.07.2014
Jud.Urziceni – jud.M.S.M.
| ← Luare de mită. Art. 254 C.p.. Decizia nr. 801/2014. Curtea de... | Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 833/2014. Curtea... → |
|---|
