Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 422/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 422/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 422/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
Decizia penală nr. 422/23.06.2014
Ședința publică din data de 23 iunie 2014
Curtea constituită din:
Președinte: I. C.
Grefier: R. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de domnul procuror M. S..
Pe rol se află soluționarea contestației formulată de contestatorul P. G. F. împotriva sentinței penale nr. 1439 din data de 14.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, pronunțată in dosarul nr._/3/2014.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns contestatorul condamnat P. G. F..
Fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constatând că in cauză nu mai sunt alte cererii de formulat sau probe de administrat acordă cuvântul in susținerea contestației.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca inadmisibilă, apreciind că in cauză nu există probe din care să rezulte fapte noi ce ar duce la redeschiderea procesului penal. In ceea ce privește retragerea cererii apreciată că aceasta nu reprezintă autoritate de lucru judecat.
CURTEA,
La data de 7.04.2014 petentul P. G. F. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 697 din 12 martie 2014 a Tribunalului București, Secția I penală și a deciziei penale nr. 86/A/26.03.2014 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ ., invocând dispozițiile art. 426 lit. i Cod proc pen.
Aceasta a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, Secția I penală cu nr._ și termen de judecată la data de 24 aprilie 2014.
Prin sentința penală nr. 697 din 12 martie 2014 Tribunalul București s-a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului București și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel București.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.697/12.03.2014 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.86/C din 26.03.2014 a Curții de Apel București instanța a admis contestația la executare formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din P. București – Rahova instituită potrivit H.G. 836/2013, cu privire la persoana condamnată P. G. F., deținut în P. București – Rahova. În baza art.6 alin.6 Cod penal a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal (din anul 1969), aplicată prin sentința penală nr.11/S/13.03.2012 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., modificată prin decizia penală nr.95/. pronunțată de Curtea de Apel B. – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, definitivă prin decizia penală nr.705/27.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală de la 6 ani la 5 ani.
Prin prezenta cerere, petentul a formulat contestația în anulare împotriva acestei hotărâri, invocând că împotriva sa au fost pronunțate două hotărâri definitive pentru
Potrivit art.429 alin.2 C.proc.pen., contestația în anulare pentru cazul prevăzut de art.426 alin.1 lit.i cod proc.pen. se introduce la instanța la care a rămas definitivă ultima hotărâre.Cum sentința penală nr.697/12.03.2014 a Tribunalului București, a rămas definitivă prin decizia penală nr.86/C din 26.03.2014 a Curții de Apel București, instanța competentă să judece cauza este Curtea de Apel București, aceasta fiind instanța care a pronunțat ultima hotărâre defintivă, care ar atrage în opinia petentului intervenția autorității de lucru judecat.
Pe rolul Curții de Apel București cauza a fost înregistrată cu nr._ și termen de judecată la data de 23 iunie 2014.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de susținerile petentului și de exigențele art. 426 Cod proc.pen., Curtea reține următoarele:
Prin sentința penală nr.697/12.03.2014 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.86/C din 26.03.2014 a Curții de Apel București instanța a admis contestația la executare formulată de Comisia de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile din P. București – Rahova instituită potrivit H.G. 836/2013, cu privire la persoana condamnată P. G. F., deținut în P. București – Rahova. În baza art.6 alin.6 Cod penal a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II a și lit.b Cod penal (din anul 1969), aplicată prin sentința penală nr.11/S/13.03.2012 pronunțată de Tribunalul pentru Minori și Familie B., modificată prin decizia penală nr.95/. pronunțată de Curtea de Apel B. – Secția Penală și pentru Cauze cu Minori, definitivă prin decizia penală nr.705/27.02.2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală de la 6 ani la 5 ani.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr. 86/A/26.03.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulată de contestatorul P. G. F..
Ulterior petentul condamnat P. G. a formulat o contestație în anulare împotriva sentinței penale nr.697/12.03.2014 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.86/C din 26.03.2014 a Curții de Apel București.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că în momentul pronunțării sentinței penale, instanța de fond nu a avut la dispoziție materialul probatoriu din Spania, prin care în aceeași speță dedusă judecății autoritățile acestui stat au renunțat la orice acțiune penală împotriva sa, fiind exonerat de răspundere penală, în cauză fiind îndeplinite condițiile autorității de lucru judecat.
Examinând contestația, în raport de susținerile petentului și din oficiu, Curtea constatată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Potrivit art.426 Cod procedură penală, se poate face contestație în anulare, împotriva hotărârilor penale definitive, în următoarele cazuri:
a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate;
b) când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal;
c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului;
d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate;
e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii;
f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii;
g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel;
h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;
i) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.
Coroborat acest text de lege cu prevederile art. 431 Cod proc pen, se constată că analiza admisibilității contestației în anulare presupune nu numai circumscrierea susținerilor contestatorului cazurilor expres și limitativ prevăzute de art.426 Cod procedură, dar depunerea sau invocarea unor dovezi care există la dosar.
Astfel, deși formal susținerile acestuia se regăsesc în dispozițiile art. 426 alin.1 lit.i cod proc.pen C. proc. pen., contestatorul nu a adus dovezi în sprijinul acestora, iar din actele dosarului nu reiese că față de contestator s-ar fi pronunțat o altă hotărâre pentru aceleași fapte.
Autoritatea de lucru judecat, prevăzută de art. 16 alin. 1 lit. i) C.proc.pen., înglobează efectele acordate de lege hotărârilor judecătorești definitive în scopul de a fi executate și de a împiedica o nouă urmărire pentru aceeași faptă, împotriva aceleiași persoane.
În speță petentul susține - fără a aduce dovezi în acest sens - că autoritățile judiciare spaniole au renunțat la orice acțiune penală împotriva sa în aceeași speță dedusă judecății autoritățile acestui stat, invocând incidența principiului non bis in idem, potrivit căreia o persoana nu poate fi condamnata de doua ori pentru comiterea aceleiași fapte.
În raport cu dispozițiile art. 129 din Legea nr. 302/2004, o persoană nu mai poate fi subiectul unei proceduri penale de urmărire sau judecată într-un stat al Uniunii Europene, dacă împotriva sa s-a pronunțat o hotărâre definitivă cu privire la aceeași faptă, fie în sensul condamnării - iar în acest caz numai dacă hotărârea a fost executată, este în curs de executare sau nu mai poate fi executată potrivit legii satului care a pronunțat condamnarea, fie în sensul achitării definitive.
Or, pentru stabilirea semnificației sintagmei „hotărâre definitivă” în raport cu reglementările juridice distincte din statele membre ale Uniunii Europene, fiecare stat aplicând dreptul național în jurisdicția penală, trebuie reținute interpretările date de Curtea Europeană de Justiție în această materie, în raport cu stadiul procedurii în discuție: urmărire penală fără trimitere în judecată, trimitere în judecată și soluționare prin decizie judiciară adoptată de un tribunal competent (C-367/05; C-491/07; C-261/09).
Curtea reține că în speță nu este vorba de o asemenea situație și, de asemenea, nu au intervenit aspecte noi care să justifice admiterea în principiu a contestației.
Având în vedere cele expuse, în baza art.431 Cod procedură penală, Curtea va respinge contestația ca inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 275 alin.2 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 431 alin. 1 C.pr.pen., respinge, ca inadmisibilă în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul P. G. F. împotriva sentinței penale nr. 697 din 12 martie 2014 a Tribunalului București, Secția I penală și a deciziei penale nr. 86/A/26.03.2014 pronunțate de Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă contestatorul la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23.06.2014.
PREȘEDINTE,
I. C. GREFIER,
R. S.
Red. I.C. Dact. I.C. 2 ex./24.06.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare... → |
|---|
