Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 18/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 18/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-06-2014 în dosarul nr. 399/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ_
Ședința publică din data de 18.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: V. C.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestației formulate de condamnatul A. M. împotriva sentinței penale nr. 359 din data de 25.04.2014 pronunțată de Tribunalul I. – secția penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat A. M., în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat D. P., care depune delegația în ședința publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorului-condamnat solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv o scrisoare medicală în dovedirea afecțiunilor de care suferă.
Curtea, având în vedere obiectul cauzei, respinge cererea de probatorii formulată de apărătorul contestatorului-condamnat.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă
cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorului-condamnat solicită admiterea contestației, desființarea sentinței penale contestate și rejudecând, să se admită contestația la executare formulată. Arată că petentul consideră că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art. 6 alin. 1 Noul cod penal, că acesta a executat 6 ani și 8 luni din pedeapsa de 8 ani închisoare aplicată pentru infracțiunea de viol și apreciază că a intervenit o lege penală mai favorabilă, solicitând reducerea pedepselor principale.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației ca nefondată întrucât apreciază că sentința instanței de fond este legală și temeinică, că pedepsele aplicate pentru cele două infracțiuni reținute, în concurs, în sarcina inculpatului sunt sub maximul special prevăzut de legea penală nouă și că nu se impune aplicare dispozițiilor art. 6 alin. 1 Cod penal.
Contestatorul-condamnat A. M., având ultimul cuvânt, arată că a executat 7 ani și o săptămână din pedeapsa aplicată, că este bolnav și că și-a recunoscut vinovăția.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
La 24.02.2014 s-a înregistrat sub nr._, pe rolul Tribunalului București – Secția I penală, cererea persoanei condamnate A. M. de a i se aplica legea mai favorabilă și reducerea pedepsei în executarea căreia se află.
Petentul a arătat că este suferind și din cauza afecțiunilor grave, regimul de penitenciar este dăunător sănătății sale.
La dosar s-au depus MEPI nr.192/23.05.2008 emis de Tribunalul V. pentru executarea unei pedepse de 8 ani închisoare, fișa de evaluare a comisiei, sentința penală nr.173/2.04.2008 a Tribunalului V., referatul Biroului de executări penale, minuta deciziei penale a Curții de Apel Iași nr.21/MF/5.06.2008 din dosarul nr._, fișa de cazier.
Prin sentința penală nr.627/F/10.03.2014, Tribunalul București a dispus, în baza art.47 alin.3 și 4 C. pr. pen. declinarea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului I. potrivit disp. art.50 C. pr. pen. raportat la art.23 alin.2 din Legea nr.255/2013.
Instanța fondului a apreciat că Tribunalul I. este competent să judece cererea adresată de persoana condamnată întrucât aceasta se află în executarea pedepsei la Penitenciarul J. aflat în circumscripția teritorială a acestei instanțe.
Cauza fost înregistrată sub nr._ pe rolul Tribunalului I. – Secția penală.
Nu s-au mai administrat alte probatorii.
Prin sentința penală nr.359/25.04.2014 a Tribunalului I. – secția penală s-a dispus, în baza art.23 din Legea nr.255/2013 raportat la art.595 C. pr. pen. cu referire la art.6 C. pr. pen., respingerea, ca neîntemeiată, a contestației la executare formulată de petentul A. M..
S-au stabilit cheltuieli judiciare în sarcina contestatorului potrivit art.275 alin.2 C. pr. pen.
S-a reținut că petentul solicită reducerea pedepsei de 8 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de viol din care a executat mai mult de 6 ani și 8 luni.
Analizând actele dosarului instanța a apreciat că dispozițiile art.6 alin.1 C. pen. se aplică când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii/amenzii intervine o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, iar sancțiunea aplicată depășește maximul special prevăzut de legea nouă, situație în care aceasta se reduce la maximul prevăzut de noua normă legală.
Situația juridică a persoanei condamnate constă în existența a două pedepse – una de 8 ani închisoare (art.197 alin.3 C. pen.) și o doua de o lună (art.180 alin.2 C. pen.), ambele situate sub limitele maxime prevăzute de noul C. pen. respectiv pentru art.218 alin.3 C. pen. maximul este de 12 ani închisoare iar pentru art.193 C. pen. nou maximul este de 5 ani închisoare.
Pentru considerentele arătate, instanța fondului a considerat că pedepsele aplicate nu depășesc maximul special prevăzut de noua lege penală din 1.02.2014 și a respins ca neîntemeiată, contestația.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație petentul condamnat pe care a motivat-o prin concluziile orale, solicitând să i se admită cererea, să i se reducă pedeapsa aplicată, ca beneficiu al legii mai favorabile, pedeapsă din care a executat deja 7 ani și 7 zile.
Ministerul Public a solicitat respingerea contestației ca fiind nefondată întrucât soluția este legală și temeinică sub aspectul interpretării disp. art.6 alin.1 C. pen.
Examinând actele și lucrările cauzei Curtea apreciază, pentru considerentele ce le va arăta, că hotărârea contestată este legală și temeinică, iar contestația nefondată.
În mod corect instanța de fond a apreciat că prevederile art.6 alin.1 C. pen. sunt inaplicabile.
Infracțiunea de viol în formă agravată, pentru care a fost condamnat contestatorul, se regăsește în dispozițiile art.218 alin.3 din noul C. pen., maximul de pedeapsă fiind de 12 ani închisoare și interzicerea unor drepturi, deci cu mult peste pedeapsa de 8 ani închisoare în executarea căreia se află.
Așadar, nu există „lege penală mai favorabilă” care să-i fie aplicată condamnatului, soluția instanței de fond fiind legală și temeinică sub toate aspectele.
Așa fiind, Curtea în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.bC. pr. pen. va respinge ca nefondată contestația petentului condamnat.
Onorariu avocat din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiției.
Văzând și dispozițiile art.275 alin.2 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. M. împotriva sentinței penale nr. 359 din data de 25.04.2014 pronunțată de Tribunalul I. – secția penală.
Onorariu avocat oficiu de 100 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Obligă contestatorul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 18.06.2014.
PREȘEDINTE,
V. C.
GREFIER,
E. L. N.
Proces-verbal
pentru grefier N. E.L. aflată în C.O.,
semnează, GREFIER ȘEF,
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./_
T. I. – jud.: R. M.R.
| ← Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 762/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 422/2014.... → |
|---|
