Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 799/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 799/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 799/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.799
Ședința publică din data de 20.06.2014
Curtea constituită din:
Președinte: L. S.
Judecător: D. G.
Grefier: C. M. S.
Ministerului Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism Structura Centrală a fost reprezentat de procuror S. V..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală și partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr. 66 din data de 31.01.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă: consilierul juridic al apelantei-parte civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală, P. M., cu delegație nr._ din data de 19.05.2014, atașată la fila 44 din dosar, apărătorul desemnat din oficiu pentru intimata-inculpată M. D. V., avocat D. M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 08.05.2014 și atașată la fila 45 din dosar, precum și apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat M. Hasem Y., avocat Iușuț M., cu delegație de substituire nr.436, emisă de Baroul București la data de 19.06.2014 și atașată la fila 79 din dosar, lipsă fiind intimații-inculpați M. D. V. și M. Hasem Y..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că mandatele de aducere nu au fost executate, în acest sens, prin C. registratură a fost înaintată adresa nr._/04.06.2014 emisă de Secția 1 Poliție, din care rezultă că au fost efectuate verificări în baza de date a D.E.P.A.B.D și s-a constatat că numita M. D. V. figurează cu domiciliul în București, . nr.19, ., ., iar numitul M. Hasem Y. nu figurează, motiv pentru care mandatele de aducere au fost înaintate Secției 23 Poliție în vederea îndeplinirii acestora.
De asemenea, prin C. registratură, la data de 19.06.2014, apelanta-parte civilă Agenția Națională de Administrare Fiscală a înaintat precizări cu privire la motivele de apel.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, lasă soluția la aprecierea instanței privind procedura de citare de la adresa din . în vedere că mandatul de aducere nu a fost îndeplinit, însă nu apreciază necesară revenirea cu mandat de aducere întrucât intimații inculpați au fost citați la domiciliul din . precum și prin afișare la ușa instanței.
Curtea, după deliberare, apreciază procedura legal îndeplinită și în raport de diligențele efectuate în cauză nu consideră că este necesară revenirea cu mandate de aducere la alte adrese decât cele efectuate până la acest moment procesual.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că principalele motive de apel ale parchetului vizează strict situația inculpatului M. Hasem Y., nu și situația inculpatei M. D. V.. Solicită desființarea în parte a sentinței penale atacate și în temeiul dispozițiilor art.421 pct.2 lit. d Cod procedură penală trimiterea cauzei la Tribunalul București pentru rejudecare având în vedere că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.9 lit. f din Legea 241/2005 cu privire la inculpat. Apreciază că instanța de apel nu poate să se pronunțe cu privire la această infracțiune întrucât prin aceasta s-ar încălca o cale de atac și atât inculpatul cât și parchetul ar fi private de posibilitatea de a contesta această măsură. Față de aceste aspecte apreciază că este necesară trimiterea cauzei spre rejudecare atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă referitor la inculpatul M. Hasem Y. având în vedere și necesitatea aplicării legii penale mai favorabile. Pune concluzii de admitere a apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consilierul juridic al apelantei-parte civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală, având cuvântul, pune concluzii de admitere a apelului așa cum a fost formulat.
Critică sentința penală nr.66 din data de 31.01.2014, pronunțată de Tribunalul București sub aspectul neacordării obligațiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, de la momentul producerii prejudiciului și până la data când suma va fi integral achitată.
Consideră că, în mod eronat instanța de fond a dispus obligarea inculpatului la plata dobânzii legale, deoarece în materia creanțelor fiscale beneficiul nerealizat prin plata cu întârziere a unor obligații fiscale este cuantificat prin majorări de întârziere, iar nu prin dobânzi, iar reglementarea și modul de calcul al acestora este cuprinsă în Codul de procedură fiscală, art.119 și următoarele.
A învederat instanței că, aceste obligații accesorii decurg direct din lege cu titlu de sancțiuni pentru neplata la scadență a obligațiilor fiscale principale, iar acestea se datorează de la scadență până la achitarea obligațiilor fiscale, în baza principiului de drept, conform căruia accesoriul urmează principalul.
Pentru aceste considerente, solicită obligarea inculpatului la plata obligațiilor fiscale accesorii, aferente debitului principal, ce se vor calcula de la data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a debitului potrivit legislației fiscale aplicabile.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat M. Y., având cuvântul, solicită admiterea în partea a apelului declarat de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție Direcția Națională Anticorupție numai în privința necesității aplicării legii penale mai favorabile și pentru o eventuală greșită computare a arestului preventiv fiind vorba doar despre o eroare materială.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală, pune concluzii de respingere ca nefondat având în vedere că instanța de fond prin sentința penală nr.66/2014 a admis acțiunea civilă și a obligat inculpatul la despăgubiri în cuantum de 2.320.268,39 lei la care a adăugat dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data integrală a părții aplicând și măsura sechestrului asigurator.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru intimatul-inculpat M. D. V., având cuvântul, apreciază că se impune trimiterea cu rejudecare către Tribunalul București.
În subsidiar, solicită respingerea apelului declarat de parchet cu excepția ultimului motiv de apel, respectiv aplicarea legii penale mai favorabile.
În ceea ce privește apelul declarat de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală, pune concluzii de respingere a acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe apelul declarat de partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală, apreciază că temeiurile invocate de către partea civilă sunt corecte, respectiv că este vorba de o creanță fiscală și că nu se poate crea o situație mai bună decât un contribuabil care declară veniturile și nu le plătește. Față de aceste motive, apreciază că instanța trebuia să oblige inculpații la plata cheltuielilor către stat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.66 din data de 31.01.2014, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ , au fost respinse, în temeiul disp.art.334 Cod pr.penală, ca nefondate, cererile de schimbare a încadrării juridice a faptei săvârșite de către inculpata M. D. V. din infracțiunea prev. de art.26 Cod penal rap.la art.293 al.1 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, în infracțiunea prev. de art.26 Cod penal rap.la art. 293 al.1 Cod penal și respectiv în cea prevăzuta de art.293 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal.
În temeiul dispozițiilor art.7 al.1,2 din Legea 39/2003 a fost condamnat inculpatul M. Y. (fiul lui H. și A., născut la27.07.1967 în Irak), la o pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.65 al.2 Cod penal rap.la art.7 al.1 din Legea 39/2003 i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II a, lit.b și c Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție de conducere ori administrare în cadrul unei societăți comerciale) pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, cu închisoarea.
În temeiul dispozițiilor art.29 din Legea 656/2002, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 4 ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art.31 al.2 Cod penal rap. la art.289 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.6 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 2 ani închisoare.
În temeiul dispozițiilor art.293 al.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și art.6 Cod penal a fost condamnat inculpatul la o pedeapsa de 2 ani închisoare.
În conformitate cu disp.art.33 lit.a – 34 lit.b și 35 Cod penal, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, sporită cu 6 luni, în final inculpatului dându-i-se spre executare pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea exercitării drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II a, lit.b și c Cod penal ( dreptul de a ocupa o funcție de conducere ori administrare în cadrul unei societăți comerciale), ca pedeapsă complementară.
În conformitate cu disp.art.71 Cod penal i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II a, lit.b și c Cod penal (dreptul de a ocupa o funcție de conducere ori administrare într-o societate comercială) pe durata executării pedepsei închisorii.
În baza art.88 Cod penal a fost computată din durata pedepsei rezultante aplicate inculpatului reținerea și arestarea preventivă de la 18.02.2008 la 30.10.2008.
În temeiul dispozițiilor art.26 Cod penal rap.la art.293 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal a fost condamnată inculpata M. D. V. (fiica lui N. I. și M., ns.la 04.12.1976), la o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art.81 Cod penal a fost suspendată condiționat executarea pedepsei aplicată inculpatei pe o durată de 2 ani și 6 luni închisoare, ce constituie termen de încercare stabilit conform art.82 Cod penal.
Conform art.359 Cod pr.penală i s-a atras atenția inculpatei asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privitoare la revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
Conform art.71 al.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii a fost suspendată și executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art.64 al.1 lit.a teza a II a și b Cod penal aplicată inculpatei.
În baza art.14 și 346 Cod pr.penală rap.la art.998 și urm. din vechiul cod civil a fost admisă acțiunea civilă formulată de către partea civila S. R. prin Agenția Națională de Administrare Fiscală și a fost obligat inculpatul M. Y. la despăgubiri civile în cuantum de 2.320.268,39 lei, la care s-a adăugat dobânda legală de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea integrală a plătii.
A fost menținută măsura asigurătorie a sechestrului instituită pe parcursul urmăririi penale asupra tuturor bunurilor mobile și imobile deținute de inculpatul M. Y., până la concurența sumei de 2.320.268,39 RON.
A fost ridicată măsura sechestrului asigurător instituită în aceeași fază a procesului penal asupra cotei părți aparținând inculpatei M. D. V., soția inculpatului M. Y..
În temeiul disp.art.348 Cod pr.penală s-a dispus desființarea înscrisurilor oficiale false obținute în mod fraudulos de către inculpatul M. Y.:
- documentul de călătorie nr._ eliberat de Autoritatea pentru refugiați din Bulgaria;
- legitimație străini cu statut umanitar nr._, eliberată de Direcția Documente bulgare de identitate la data de 05.03.2004, cu valabilitatea până la data de 4.03.2008;
- documente de călătorie în străinătate pentru străini cu statut umanitar nr._ eliberat de Direcția Documente bulgare de identitate, la data de 05.03.2004, cu valabilitate până la data de 03.02.2007.
- legitimație străini cu statut umanitar nr._, eliberată de Direcția Documente bulgare de identitate la data de 13.02.2008, cu valabilitate până la data de 03.02.2010;
- document de călătorie în străinătate pentru străini cu statut umanitar nr._, eliberat de Direcția Documente bulgare de identitate la data de 13.02.2008, cu valabilitate până la data de 3.02.2010;
- legitimație străini cu statut umanitar nr._ eliberată de Direcția Documente bulgare de identitate la data de 29.03.2011, cu valabilitate până la data de 03.04.2014;
- document de călătorie în străinătate pentru străini cu statut umanitar nr._ eliberat de Direcția Documente bulgare de identitate la data de 29.03.2011, cu valabilitate până la data de 03.04.2014.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că faptele inculpatului M. Hasem Y., alias Adel Chaseb Hashem, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de criminalitate organizată, prev. de art.7 alin.1, 2 din Legea 39/2003, constând în aceea că în perioada 2002-februarie 2003, inculpatul M. Hasem Y. făcea parte din aceeași celulă a grupului infracțional organizat, din care făceau parte și martorii G. H. Zuhair A. și Hamed A. A. Kafor și numitul Foad E.A. Zaaly, grup infracțional organizat în celule specializat în săvârșirea de infracțiuni grave cum ar fi: evaziune fiscală și spălare de bani, format în principal din cetățeni irakieni și egipteni, dar sprijinit de cetățeni români sau alte naționalități, care prin folosirea de identități false înființau societăți comerciale care nu funcționau la sediul social, în scopul sustragerii de la controlul fiscal, sau cesionau societăți comerciale care au mari datorii la stat, în scopul sustragerii de la plata contribuțiilor.
Potrivit deciziei nr.2570/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-secția penală, care citează practica CEDO (cauza Puhk contra Estonia) în cazul în care în timpul duratei unei infracțiuni continue se adoptă mai multe legi penale, fapta se încadrează potrivit legii în vigoare la data când activitatea infracțională s-a încheiat, iar nu potrivit legii sub imperiul căreia a început și a durat o perioadă de timp.
Societățile comerciale astfel înființate erau folosite de către alți membrii ai grupului infracțional organizat la săvârșirea de infracțiunii de contrabandă, evaziune fiscală, înșelăciune cu consecințe deosebit de grave precum și spălarea banilor proveniți din aceste infracțiuni.
Inculpatul M. Hasem Y. avea ca sarcină principală identificarea persoanelor dispuse să accepte înființarea societăților comerciale de tip fantomă pe numele lor sau cu identități false, dar cu fotografia acestora. Însăși inculpatul M. Hasem Y. a folosit societăți comerciale care nu funcționau la sediul social declarat la justificarea activității comerciale a S.C. Valentine Day SRL, la care este asociat, precum și la circuitele financiare de spălare a banilor.
În practica judiciară (Î.C.C.J. – dec. nr.1021/2011) s-a decis că îndeplinirea unor roluri prestabilite în cadrul unui grup infracțional, structurat, format din mai mult de trei persoane, care a existat pentru o anumită perioadă, având continuitate și acționând în mod coordonat în scopul săvârșirii mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct un beneficiu material întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de criminalitate organizată, prev. de art.7 alin.1, 2 din Legea 39/2003. Considerăm că activitatea inculpatului M. Hasem Y. se încadrează în conținutul constitutiv al infracțiunii prev. de art.7 alin.1,2 din Legea 39/2003.
- spălare de bani, prev. de art.29 din Legea 656/2002 republicată cu aplic.art.41 alin.2 din Cod penal, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada august 2002 - februarie 2003, în calitate de asociat unic și adminstrator al ., a dispus, în mod repetat, transferarea sumei totale de 2.320.268,39 RON către mai multe societăți comerciale, dintre care cele mai multe sume către ., în contul deschis la Romanian International Bank - Sucursala Moșilor București, unde sunt amestecate și cu sume provenite de la alte societăți comerciale, apoi splitate și transferate mai departe către ., A. 2001 IMPEX SRL, XINIOR SRL, LORAN BUSSINES SRL, LIBAROM COMERCIAL SRL, BRASCO BROS, EURO TRIL SRL, MARISON .> În conturile acestor societăți comerciale sumele sunt amestecate cu sume obținute din alte infracțiuni (cum ar fi cele de rambursare ilegală de TVA, săvârșite de alte grupuri infracționale în dauna DGFP D., trimise în judecată prin rechizitoriul 165/P/2003 din 18.03.2005) schimbate în valută și transferate în conturi din afara României, în baza unor documente vamale false.
În unele cazuri, o parte din sumele rezultate din evaziunea fiscală erau retrase în numerar de către inculpatul M. Hasem Y..
Consumarea infracțiunii de spălare a banilor are loc în momentul în care s-a executat oricare dintre acțiunile specifice: schimbarea, transferul, ascunderea, disimularea, deținerea sau folosirea, sau dobândirea, făptuitorul cunoscând proveniența acelui bun.
S-a considerat că infracțiunea de spălare a banilor nu este o infracțiune simplă, instantanee, ci este o formă nouă de unitate de infracțiune, asemănătoare cu infracțiunea continuă sau cu infracțiunea continuată, dar diferite de acestea, care se consumă la primul act de realizare al elementului material (schimbare, transfer, ascundere, disimulare) și se epuizează în momentul realizării ultimului act prin care se reintroduc bunurile în circuitul civil.
- evaziune fiscală prev. de art. 9 alin.1 lit. f din Legea 241/2005, cu aplic.art.13 din Cod penal, constând în aceea că a declarat în mod fictiv sediul social al societăților comerciale la care era asociat în vederea sustragerii de la controlul fiscal.
- instigare la fals intelectual, în formă continuată, prev. de art. 31 din Codul penal rap la art.289 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin.2 din Codul penal, constând în aceea că, în perioada 18.11._11, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a instigat funcționarii din cadrul autorităților competente bulgare, care au acționat fără vinovăție, să-i emită documente de identitate prin atestarea unei identități false declarate de către inculpat.
- fals privind identitatea, în formă continuată, prev. de art. 293 din Codul penal cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penal, constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale, în perioada 18.11.2003, până în prezent s-a prezentat în fața mai multor autorități, bulgare, române sau siriene, sub identitate falsă.
Cu privire la inculpata M. D. V., s-a apreciat că faptele acesteia întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la fals privind identitatea, în formă continuată, prev. de art. 26 din Codul penal rap la art. 293 din Codul penal, cu aplic. art. 41 alin.2 Cod penla, constând în aceea că prin participarea ca martor la încheierea unei noi căsătorii, sub identitatea de Adel Chaseb Hashem, numita M. D. V., l-a ajutat moral pe inculpatul M. Y. să săvârșească infracțiunea de fals privind identitatea, în mod continuat.
Sub aspectul laturii civile instanța de fond a constatat că în prezenta cauza S. R. s-a constituit parte civilă prin A.N.A.F. cu suma de 2.320.268,39 lei, la care s-au adăugat obligațiile fiscale accesorii în conformitate cu Codul de procedura fiscală.
Examinând acțiunea civila exercitată în cauza, instanța a constatat că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a inculpatului M. Hasem Y. potrivit art.998 și urm. C.civ. (faptele fiind comise înainte de . noului Cod civil), respectiv: faptele acestuia sunt ilicite, au avut ca urmare producerea unui prejudiciu bugetului de stat (existența și întinderea acestuia rezultând din mijloacele de probă administrate în cauza, inclusiv raportul de constatare tehnico-științifică economico-financiară, există legătură de cauzalitate intre faptele ilicite ale inculpatului și prejudiciul cauzat, iar inculpatul a acționat cu vinovăție.
În ceea ce privește cererea părții civile S. R. (prin ANAF) de obligare a inculpatului și la plata obligațiilor fiscale accesorii, instanța a apreciat că partea civila nu este îndreptățită la obținerea unor astfel de sume, în condițiile în care nu se afla în posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscală care să consființească o creanță, certă, lichidă și exigibila, de natură a îndreptăți calcularea unor creanțe accesorii prin neplata cu întârziere.
Data la care o asemenea creanță dobândește caracter cert, lichid și exigibil este aceea a rămânerii definitive a hotărârii judecătorești de condamnare, dată la care se stabilește definitiv și caracterul ilicit al respectivelor rambursări de TVA întrucât în procesul penal inculpații se bucură de prezumția de nevinovăție și, prin urmare, nu se poate accepta că pana la acest moment ei datorează vreun debit, căruia să i se alăture creanțe accesorii specifice răspunderii reglementate prin dreptul fiscal.
Tribunalul a reținut că răspunderea civilă a inculpatului este reglementată de dispozițiile Codului civil, iar nu de cele ale dreptului fiscal, dat fiind că aceștia nu sunt debitori fiscali, motiv pentru care nu se poate realiza o combinare a celor doua tipuri de răspundere civila.
Împotriva acestei sentințe au formulat, în termen legal, apeluri Ministerul Public – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală și partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Motivele de apel formulate de P. vizează: omisiunea primei instanțe de a se pronunța cu privire la infracțiunea de evaziune fiscală prev.de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art. 13 Cod penal, reținută în sarcina inculpatului prin rechizitoriu; cuantumul relativ redus al uneia dintre pedepsele aplicate inculpatului; greșita computare a arestului preventiv a inculpatului, necesitatea aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile conform art.5 din noul Cod penal, situație intervenită ulterior pronunțării sentinței apelate prin . 01 februarie 2014 a noului Cod penal precum și prin modificarea unor legi speciale la aceeași dată.
Partea civilă Administrația Națională de Administrare Fiscală formulează critici cu privire la latura civilă a cauzei, sub aspectul neacordării obligațiilor fiscale accesorii, la suma de 2.329.268,39 lei, in conformitate cu legislația fiscală în vigoare. Se solicită admiterea căii de atac, desființarea hotărârii apelate și8 in fond obligarea inculpatului la plata sumei de 2.329.268,39 lei, reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat și plata obligațiilor fiscale accesorii aferente debitului principal, calculate de la data producerii prejudiciului și până la achitarea integrală a debitului potrivit legislației fiscale aplicabile.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate în apelurile declarate precum și din oficiu cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin.2 Cod pr.penală, Curtea constată că aceasta este nelegală pentru următoarele considerente:
Potrivit art.396 Cod pr.penală instanța hotărăște prin sentință asupra învinuirii aduse inculpatului pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
Învinuirea constă dintr-o faptă sau mai multe fapte, care constituie infracțiuni și pentru care s-a dispus trimiterea în judecată printr-o sesizare legală. Dacă învinuirea constă în mai multe fapte, înseamnă că s-a exercitat câte o acțiune penală pentru fiecare faptă și, ca urmare, instanța este obligată să se pronunțe asupra tuturor faptelor prin condamnare, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitare sau încetarea procesului penal. Încălcarea acestei obligații constituie o nerespectare a sesizării sale legale și, ca urmare, este sancționată cu nulitatea absolută.
În speță, prin rechizitoriul din data de 24.01.2013 emis în dosarul nr.241/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT – Structura Centrală, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M. Hasem Y. alias Adel Chaseb Hashem, pentru săvârșirea infracțiunilor de criminalitate organizată prev. de art.7 al.1,2 din Legea 39/2003; spălare de bani prev.de art.29 din Legea 656/2002, rep,cu aplic.art.41 al.2 Cod penal; evaziune fiscală prev. de art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.13 Cod penal; instigare la fals intelectual în formă continuată, prev. de art.25 Cod penal rap.la art.289 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.31 Cod penal; fals privind identitatea în formă continuată, prev. de art.293 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal.
În considerentele hotărârii, instanța de fond reține că inculpatul se face vinovat de săvârșirea tuturor celor cinci infracțiuni dar, conform dispozitivului sentinței, acesta este condamnat numai pentru patru dintre infracțiunile pentru care, prin dispozitivul rechizitoriului, s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunilor de criminalitate organizată prev. de art.7 al.1,2 din Legea 39/2003; spălare de bani prev.de art.29 din Legea 656/2002, rep,cu aplic.art.41 al.2 Cod penal; instigare la fals intelectual în formă continuată, prev. de art.25 Cod penal rap.la art.289 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și art.31 Cod penal și fals privind identitatea în formă continuată, prev. de art.293 Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal.
Omisiunea instanței de fond de a se pronunța asupra unei fapte la care se referă actul de sesizare și care, potrivit art.371 Cod pr.penală constituia obiectul judecății, este o omisiune esențială, ce face ca hotărârea primei instanțe să fie lovită de nulitate, ceea ce atrage desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, conform art.421 pct.2 lit.b Cod pr.penală.
Cum infracțiunea prevăzută de art.9 al.1 lit.f din Legea nr.241/2005, cu aplic.art.13 Cod penal se judecă, în primă instanță, conform art.36 lit.c1 Cod pr.penală de către tribunal iar hotărârea pronunțată este supusă apelului, o eventuală condamnare pentru prima dată de către instanța de apel ar echivala cu o extindere nepermisă a competenței sale materiale stabilite de lege și l-ar priva pe inculpat de dreptul de a supune soluția pronunțată cu privire la învinuirea adusă prin actul de sesizare controlului judiciar în apel și dar de un proces echitabil.
Față de soluția ce urmează a fi adoptată, analiza celorlalte motive de apel invocate este inutilă, urmând ca acestea să fie avute în vedere cu ocazia rejudecării.
Așa fiind, în temeiul art.421 pct.2 lit.b Cod pr.penală, vor fi admise apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT și S. R. prin ANAF împotriva sentinței penale nr.66/31 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală și se va trimite cauza spre rejudecare numai cu privire la inculpatul M. HASEM Y. atât cu privire la latura penală cât și cea civilă a cauzei.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.2 Cod pr.penală, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului urmând ca onorariile avocaților desemnați din oficiu, în cuantum de câte 300 lei, să se avanseze din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile declarate de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -DIICOT și S. R. prin ANAF împotriva sentinței penale nr.66/31 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală.
Desființează, în parte, sentința penală nr.66/31 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală și trimite cauza spre rejudecare numai cu privire la inculpatul M. HASEM YOUSIF atât cu privire la latura penală cât și cea civilă a cauzei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorarii avocați desemnați din oficiu, în cuantum de câte 300 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 iunie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. D. G.
GREFIER,
C. M. S.
Red.L.S./Th.red.C.V.M.-ex.4/01.07.2014
T.B.S I pen – jud.B.G.
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 422/2014.... | Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP.... → |
|---|
