Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51 NCPP. Sentința nr. 226/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 226/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 226/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
_
SENTINȚA PENALĂ NR.226/F
Ședința publică de la 15 mai 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE:O. B.
GREFIER: D. P.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI, a fost reprezentat de PROCUROR: L. I..
Pe rol, soluționarea conflictului de competență ivit între instanța Judecătoriei sectorului 3 București și Judecătoriei sectorului 2 București.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns condamnatul G. G..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței atașarea dosarului de urmărire penală solicitat, respectiv nr.3402/1999, al Tribunalului București Secția a II a penală .
Reprezentantul Parchetului apreciază că în prezenta cauză competența în soluționarea cererii formulate de condamnat este Judecătoria sectorului 2 București care în mod greșit și-a declinat competenta în favoarea Tribunalului București.
Condamnatul G. G. având ultimul cuvânt, lasă soluționarea prezentei cauze la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 836 din 02.10.2012, Tribunalul București-Secția I Penală a declinat competența de soluționare a cererii de reabilitare formulată de petentul G. G. în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că prin cererea de reabilitare formulată petentul a solicitat să se constate reabilitarea sa pentru pedeapsa de 4 ani și 10 luni închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 alin.2 Cod penal, prin sentința penală nr.652/08.10.1999 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr.1833/05.04.2001 a Curții Supreme de Justiție.
Potrivit dispozițiilor art.494 Cod de procedură penală competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnare a cărei reabilitare se cere fie instanța corespunzătoare în a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.
În egală măsură instanța a avut în vedere Decizia în Interesul Legii nr.83/21.11.2008 potrivit cu care în caz de modificare a normelor de competență cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.
În cazul dedus judecății, Tribunalul a constatat că petentul a fost condamnat în primă instanță de Tribunalul București pentru o infracțiune de tâlhărie care în prezent este de competența judecătoriei privind soluționarea în fond.
Prin sentința penală nr. 1350/29.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București s-a admis excepția de necompetență teritorială a și s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul G. G. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, arătând că petentul își are domiciliul în raza teritorială a acestei instanțe.
Prin sentința penală nr. 319/11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București s-a admis excepția de necompetență materială și s-a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect cererea de reabilitare judecătorească formulată de petentul G. G. în favoarea Tribunalului București.
În baza art. 43 alin.1 Cod procedură penală s-a constatat ivit conflict negativ de competență și a fost trimis dosarul Curții de Apel București în vederea soluționării conflictului.
Pentru a pronunța această sentință, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că prin sentința penală nr. 652/08.12.1999 pronunțată de Tribunalul București- Secția a II-a Penală în dosarul nr. 3402/1999, definitivă prin Decizia Penală nr. 1833/05.04.2000 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție s-au dispus următoarele, cu privire la petentul-condamnat G. G.: în baza art. 211 alin. 2 lit. a, e și alin. 3 Cod penal cu aplicarea art. 74- art. 76 Cod penal a fost condamnat petentul la pedeapsa închisorii de 8 ani; s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71- art. 64 Cod penal; în baza art. 65 Cod penal s-au interzis petentului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a, b Cod penal pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei; în baza art. 88 Cod penal s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive, de la 11.08.1999 la zi; în baza art. 350 Cod procedură penală s-a menținut starea de arest preventiv a petentului; în baza art. 14 Cod procedură penală și art. 346 Cod procedură penală a fost obligat petentul, în solidar cu celălalt coinculpat, la plata sumei de 36.957.000 lei cu titlul de daune materiale către partea civilă S.C. Monro 2000 S.R.L. și 2.500.000 lei către partea civilă Rafid Abdul Ameer; s-a luat act de împrejurarea că părțile civile nu au solicitat cheltuieli judiciare; a fost obligat petentul la 1.000.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Potrivit art. 494 Cod procedura penala, „Competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul”.
Conform art. 27 pct. 1 lit. a Cod procedură penală competența de a soluționa, în primă instanță, cauzele având ca obiect infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 3 Cod penal revine și în prezent, în primă instanță, Tribunalului.
A mai apreciat instanța, având în vedere și Decizia nr. 8/2007 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, faptul că modificarea dispozițiilor art. 146 Cod penal nu poate influența încadrarea juridică a unei infracțiuni definitiv judecate și, pe cale de consecință, nu poate atrage incidența unei alte competențe.
În consecință, având în vedere faptul că în cauză nu s-au modificat normele de competență- competența de soluționare în primă instanță a cauzelor privind infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. 3 Cod penal revenind, atât la data pronunțării Sentinței penale nr. 652/08.12.1999 date de Tribunalul București- Secția a II-a Penală în dosarul nr. 3402/1999 cât și în prezent, Tribunalului- s-a apreciat că în cauză nu se poate reține incidența Deciziei nr. 83/2008 date de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
Asupra conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Sectorului 3 București și Tribunalul București – Secția a II-a Penală, Curtea reține următoarele :
Petentul G. G. a fost condamnat la pedeapsa de 8 ani închisoare prin sentința penală nr. 652, pronunțată la data de 08.12.1999 de Tribunalul București-Secția a II-a Penală, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 2 lit. a și e și alin. 3 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 1833 pronunțată la data de 05.04.2001 de Curtea Supremă de Justiție au fost admise recursurile declarate de P. de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpații G. G. și D. T. împotriva deciziei penale nr. 177 din 11.04.2000 a Curții de Apel București-Secția a II-a Penală, au fost casate atât decizia penală atacată, cât și sentința penală susmenționată cu privire la încadrarea juridică a faptei și a pedepselor aplicate.
Astfel s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor din infracțiunea prev. de art. 211 al. 2 lit. a și e și al. 3 Cod penal în infracțiunea prev. de art. 211 al. 2 lit. a și e Cod penal, fiind înlăturată incidența alin. 3 al. art. 211 Cod penal.
Potrivit art. 494 Cod procedură penală „Competentă să se pronunțe asupra reabilitării judecătorești este fie instanța care a judecat în primă instanță cauza în care s-a pronunțat condamnarea pentru care se cere reabilitarea, fie instanța corespunzătoare în a cărei circumscripție domiciliază condamnatul”.
Prin decizia nr. 83/2007, pronunțată în recursul în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție-Secțiile Unite, s-a statuat în sensul că „în caz de modificare a normelor de competență, cererea de reabilitare va fi soluționată de instanța competentă să judece cauza în primă instanță, potrivit legii în vigoare la momentul introducerii cererii.”
Dată fiind modificarea art. 27 pct. 1 lit. a Cod procedură penală intervenită prin L. 356/2006, infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat petentul, respectiv prev. de art. 211 al. 2 lit. a și e Cod penal, se judecă în primă instanță de judecătorie, fiind pe deplin aplicabilă interpretarea obligatorie dată de instanța supremă prin decizia amintită, astfel încât, în baza art. 43 din Codul de procedură penală, Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B. V., căreia i se va trimite dosarul.
În baza art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind cererea de reabilitare formulată de petentul condamnat G. G. în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București, instanță căreia îi va înainta dosarul în vederea soluționării.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
O. B. D. P.
Red. OB
17.05.2013/3ex.
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 920/2013. Curtea de... | Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor... → |
|---|
