Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 920/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 920/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2013 în dosarul nr. 920/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 920/R
Ședința publică de la data de 15 mai 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - L. C-T. C.
JUDECĂTOR - V. C.
JUDECĂTOR - C. A. G.
GREFIER - M. G.
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul N. D., împotriva sentinței penale nr. 2 din data de 25 februarie 2013 pronunțată de către Tribunalul București – Secția a II a penală, în dosarul nr._/303/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata parte vătămată C. A. personal, lipsă fiind recurentul inculpat N. D. pentru care a răspuns avocat I. C. desemnat din oficiu de Baroul București – Serviciul de Asistență Juridică cu delegație nr._/2013 depusă la fila 29 dosar, lipsă fiind și intimații părți vătămate F. N., S. M. E., I. T., S. M. și L. L..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, constată că nu mai sunt excepții de invocat sau cereri de formulat și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și rejudecând în fond, prin reaprecierea probatoriilor, achitarea inculpatului în baza art. 11 pct.2, lit. a rap. la art. 10 lit. c Cod procedură penală, considerând că nu sunt dovezi la dosar care să încrimineze fapta de care este acuzat. În subsidiar, solicită a se avea în vedere la reindividualizarea pedepsei în sensul înlăturării sporului aplicat de către instanța de fond.
Intimata parte vătămată C. A. solicită plata despăgubirilor civile la care inculpatul a fost obligat.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul nefondat, cele două hotărâri date în cauză sunt legale și temeinice în raport de probele efectuate și analizate în hotărârile instanței de fond și instanței de apel, raportat la cele 6 infracțiuni de înșelăciune calificată, prev. de art. 215 alin. 1 și 2 Cod penal. Având în vedere datele din fișa de cazier judiciar potrivit cărora la data comiterii faptelor inculpatul avea un rest neexecutat dintr-o pedeapsă anterioară de 652 zile, consideră că pedeapsa stabilită de către instanța de fond este o pedeapsă temeinică și legală. În consecință, solicită respingerea recursului inculpatului, ca fiind nefondat.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința penală nr.224 din 24.03.2010 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._/303/2009, s-a dispus în baza art.215 alin.1, 2 C. pen., cu aplicarea art.37 alin.1 lit.a C. pen., condamnarea inculpatului N. D. la șase pedepse de câte 5 ani închisoare (părți vătămate Călugări A., F. N., S. M. E., I. T., S. M. și L. L.).
În baza art.61 alin.2 tezaa II-a C. pen. s-a revocat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr.13 din 07.01.2005 a Judecătoriei G. în dosarul nr.2808/2004, definitivă la 01.02.2005 prin neapelare și s-a dispus contopirea restului rămas neexecutat de 652 zile cu fiecare din pedepsele aplicate în cauza de față, urmând ca inculpatul să execute câte 5 ani închisoare.
S-a făcut, pentru fiecare pedeapsă cu închisoarea, aplicarea prevederilor art.71 raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen.
În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b C. pen. au fost contopite pedepsele, dispunându-se ca inculpatul să o execute pe cea mai grea dintre acestea, de 5 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, deci în final 6 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art.71 raportat la art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C. pen.
În baza art.14 și 346 C. pr. pen. raportat la art.998-999 C. civ. au fost admise acțiunile civile formulate de părțile civile C. A., F. N., L. L. și I. T., dispunându-se obligarea inculpatului la despăgubiri materiale după cum urmează:
- 150 lei și 60 euro în echivalent în lei la data plății către C. A.;
- 500 lei către F. N. și L. L.;
- 400 lei către I. T..
S-a luat act că părțile vătămate S. M. și S. M. E. au renunțat la pretențiile civile de 500 lei, respectiv 900 lei.
În baza art.118 lit.e C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1400 lei.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a stabilit, pe baza materialului probator administrat, următoarea situație de fapt:
1. La data de 19.10.2007, inculpatul N. D. s-a prezentat la locuința părții vătămate C. A. din ..57, ., afirmând că a fost rugat de fiica acesteia, M. (aflată la acel moment la Viena), să-i procure medicamente „Gerovital” în valoare de 300 euro. Pentru a-i câștiga încrederea, inculpatul i-a scris pe o bucată de hârtie numele medicamentului, un număr de telefon la care putea fi contactat și numele de familie „P.”. În acest context, partea civilă i-a dat 150 lei și 60 de euro, inculpatul părăsind locuința. După ce a vorbit la telefon cu fiica sa, partea civilă și-a dat seama că a fost înșelată și a anunțat organele de poliție.
2. Procedând de o manieră asemănătoare, la data de 23.01.2008, în jurul orelor 13, și afirmând că este prieten cu numitul F. Jean, stabilit în Canada, căruia trebuia să-i cumpere un medicament, inculpatul a înșelat-o pe mama acestuia, F. N., cu suma de 500 lei. Și acestei victime inculpatul i-a lăsat scris denumirea medicamentului, un număr de telefon și numele său – „O.”.
3. La data de 22.02.2008, în jurul orelor 14.30, inculpatul s-a prezentat la locuința victimei S. M. E., afirmând în mod mincinos că a fost rugat de fiica ei, aflată în Canada, să cumpere niște vitralii, astfel încât a determinat-o să-i dea suma de 900 lei. Și în acest caz inculpatul i-a lăsat victimei niște notițe cu privire la pretinsele cumpărători. Vorbind ulterior la telefon cu fiica sa, victima și-a dat seama că a fost înșelată.
4. Acționând în același mod, la data de 19.04.2008, în jurul orelor 16.30, inculpatul a înșelat-o pe numita I. T., afirmând în mod mincinos că este un prieten al fiului ei, aflat în America și că acesta are nevoie urgentă de medicamente, determinând-o să-i dea suma de 400 lei. Inculpatul a lăsat o notiță cu numele și numărul de telefon al „mamei” sale, D., iar victima, sunând ulterior la acel număr și vorbind și cu fiul ei în Statele Unite, și-a dat seama că a fost înșelată.
5. La data de 7.03.2008, în jurul orelor 11.30, numita S. M. a fost vizitată la locuință de un bărbat necunoscut, ce s-a dovedit a fi inculpatul. El a afirmat că vine din partea fiicei victimei, aflate în Indonezia, că aceasta are nevoie urgentă de un medicament pe care îl poate procura, dar nu are banii necesari. Ca în toate celelalte cazuri, inculpatul a lăsat un bilet cu denumirea medicamentelor și date de contact ce s-au dovedit apoi nereale, determinând-o să-i dea suma de 500 lei.
6. La data de 07.05.2008 numita L. L. a fost înșelată de o manieră asemănătoare de către inculpat, care a obținut de la ea 500 lei sub pretextul că va cumpăra pentru fiica ei aflată în Franța niște vitralii. Și cu această ocazie inculpatul a lăsat un bilet cu date de contact false.
Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor. El a refuzat să participe la activitățile de recunoaștere din grup, desfășurate de organele de urmărire penală.
Pe de altă parte, inculpatul nu a oferit nicio explicație logică faptului că victimele l-au recunoscut fără ezitări în planșele foto iar toate cele șase rapoarte de constatare tehnico-științifică au stabilit că scrisul de pe biletele (notițele) lăsate persoanelor înșelate îi aparține.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul, susținând în principal că a fost condamnat în mod greșit, deoarece nu există dovezi care să îl incrimineze.
În subsidiar a arătat că pedeapsa aplicată este prea severă și a cerut reducerea ei.
Prin decizia penală nr.2/..2013, pronunțată în fond după casare, Tribunalul București – Secția a II-a penală, a respins apelul ca nefondat.
S-a reținut, sub un prim aspect, că sunt pe deplin dovedite atât săvârșirea infracțiunilor de către inculpat, cât și vinovăția acestuia. Materialul probator este concordant și în afară de orice dubiu, poziția inculpatului, de negare a comiterii faptelor, neavând nici un suport.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei aplicate, s-a apreciat că aceasta nu poate fi în nici un caz considerată ca prea severă. Sunt relevante în a contura un grad de pericol social ridicat, modul de concepere și comitere a faptelor, precum și situația inculpatului, care s-a sustras judecății, a manifestat o totală nesinceritate și este recidivist postcondamnatoriu.
Împotriva acestei decizii inculpatul N. D. a declarat recursul nemotivat de față. Deși legal citat, el nu s-a prezentat, atitudine pe care de altfel a avut-o încă din timpul judecății în fond.
Avocatul său desemnat din oficiu a pus concluzii de achitare în temeiul prevederilor art.10 lit.c C. pr. pen., iar în subsidiar de reducere a pedepsei aplicate.
Examinând actele și lucrările dosarului în contextul criticilor formulate și având în vedere și dispozițiile art.3856 alin.3 C. pr. pen., Curtea reține următoarele:
Atât instanța de fond, cât și cea de apel, au făcut analize complete și corecte ale dovezilor administrate, ajungând la concluzia că săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune de către inculpat, ca și vinovăția acestuia, sunt în afară de orice dubiu. Declarațiile victimelor, ale martorilor asistenți, procesele-verbale întocmite de organele de poliție, probele tehnico-științifice sunt concordante și relevante. Faptul că inculpatul, în pofida evidențelor, neagă săvârșirea faptelor nu face decât să reliefeze reaua-credință și nesinceritatea cu care s-a comportat pe tot parcursul procesului.
Așa fiind, cererea de achitare nu are nici un suport și va fi respinsă.
Curtea constată de asemenea că s-a făcut o corectă aplicare a criteriilor generale instituite prin art.72 C. pen., adecvate în raport de ansamblul circumstanțelor reale și personale incidente în cauză.
Modul în care inculpatul și-a pregătit actele infracționale, împotriva unor persoane vârstnice, despre care a strâns din timp informații, ca și maniera de a înșela victimele, relevă o periculozitate sporită.
Pe de altă parte, inculpatul care este recidivist postcondamnatoriu, s-a sustras de la judecată pe tot parcursul procesului și a manifestat o vădită nesinceritate, astfel încât nu poate fi primită nici susținerea în sensul că tratamentul sancționator ar fi prea sever. Curtea apreciază că pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare corespunde scopurilor prevăzute de art.52 C. pen. și este proporțională cu acestea, astfel încât va fi menținută.
În consecință, cum hotărârile atacate sunt în întregime legale și temeinice, recursul va fi respins ca nefondat, conform prevederilor art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen.
Văzând și dispozițiile art.192 C. pr. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N. D., împotriva sentinței penale nr.2 din 25.02.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală.
Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 15mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. C-tin C. V. C. C. A. G.
GREFIER,
M. G.
Red. C.V.
Dact. A.L. 2 ex./09.07.2013
T. București – S.II. – jud.: C. L.; T. G.
| ← Furtul. Art.208 C.p.. Decizia nr. 976/2013. Curtea de Apel... | Conflict de competenţă. pozitiv/negativ. Art. 43 CPP/art51... → |
|---|
