Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 931/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 931/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 931/2015

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 931

Ședința publică din data de 19 iunie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. S.

JUDECĂTOR: C. C. D.

GREFIER: O. I. B.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. M. C..

Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelul formulat de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 88/17.02.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosarul nr._ .

Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen de pronunțare la data de 19 iunie 2015, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Asupra apelului de față, a constatat următoarele:

Prinsentința penală nr.88/17.02.2015, Judecătoria Sectorului 2 București, în baza art. 386 C.p.p., a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de partea civilă E. D., prin avocat.

În baza art. 396 alin. 1 rap. la art. 17 alin. 2, art. 16. alin. 1 lit. g NCPP și art. 159 NCP, a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei S. F. (fiica lui G. și T. născută în București, la 29.12.1967, domiciliată în București, . .. 1 ., în prezent încarcerată în Penitenciarul Tîrgșor,CNP_), sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. coroborat de disp. art. 5 C.p., constatând împăcarea părților.

A constatat că inculpata S. F., în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr. 1132/15.07.2013 emis în baza sentinței penale nr. 557/25.06.2013 pronunțată în dosarul nr._/300/2012 al Judecătoriei Sectorului 2 București, a fost arestată, din data de 08.10.2014 până la data de 20.11.2014 - data punerii sale în libertate în baza încheierii nr._ /20.11.2014 dată de Judecătoria Sectorului 2 București.

În temeiul art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d NCPP, ca urmare a împăcării părților, a obligat pe inculpata S. F. la plata sumei de 500 lei, cheltuieli judiciare către stat, iar pe partea civilă E. D., la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin Rechizitoriul nr. 9090/P/2007 din data de 10.12.2012 emis de catre P. de pe langa Judecătoria Sectorului 2 București- verificat, conform art. 264 alin. 3 Cod procedura penala, sub aspectul legalității și temeiniciei de P.- procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București- s-au dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata, in stare de libertate, a inculpatei S. F. pentru savarsirea infracțiunili prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal, reținându-se în fapt, că la data de 10.05.2007, inculpata S. F. a pretins că este proprietara apartamentului nr. 5 situat în București, ., . 2, deși îl vânduse încă din 2001, inducând-o în eroare pe partea vătămată E. D. și a încheiat cu aceasta un antecontract de schimb (de apartamente) cu o sultă în bani în favoarea învinuitei, încasând de la partea vătămată, cu titlu de avans, suma de 3000 euro.

S-a mai arătat că la data de 20.06.2007 partea vătămată E. D. a sesizat Secția 8 Poliție, prin plângere, cu privire la faptul că a fost înșelată de către învinuita S. F. (fila 19).

S-a precizat că, potrivit declarațiilor părții vătămate, aceasta a dorit să facă un schimb de apartamente având ca obiect apartamentul (nr. 1) cu două camere situat în București, ., . și un alt apartament aflat într-o zonă mai bună.

S-a arătat că prin intermediul unui prieten- I. P.- partea vătămată a cunoscut pe numiții L. P. și M. I. care au informat-o despre o persoană care are în proprietate un apartament (nr. 5) cu 2 camere, confort 2, situat în ., . și care dorește să îl vândă pentru a-și plăti anumite datorii și, aflând acestea, partea vătămată le-a cerut persoanelor respective să o ajute să o contacteze pe respectiva persoană pentru a-i propune un schimb de locuință cu diferență în bani în favoarea acesteia din urmă.

S-a mai arătat că, împreună cu cei trei (I. P., L. P. și M. I.), partea vătămată a mers la inculpata S. F., care le-a prezentat apartamentul de vânzare, iar apoi au mers cu inculpata la apartamentul părții vătămate și aici s-au înțeles să facă schimbul de apartamente, partea vătămată asumându-și obligația de a plăti o diferență de valoare în favoarea învinuitei, în cuantum de 7000 euro, care urma să fie plătită la momentul perfectării actelor.

S-a precizat că, după momentul înțelegerii, întrucât inculpata insista pentru încheierea unui antecontract și primirea unui avans de 3000 de euro, partea vătămată a acceptat și au mers la o cunoștință a acesteia din urmă, care deține o agenție imobiliară, pentru a le acorda asistență la întocmirea antecontractului.

S-a arătat că, deși era ora 21.00, au mers cu toții până acasă la inculpată și au așteptat-o să ia actul de proprietate al apartamentului și cărțile de identitate ale învinuitei și ale soțului acesteia, iar din acest loc partea vătămată, împreună cu inculpata, o prietenă a inculpatei și prietenii părții vătămate s-au deplasat la agenția imobiliară condusă de Țupea T. (cunoștința părții vătămate), acesta din urmă întrebând-o pe învinuită cu privire la situația juridică a apartamentului, precum și dacă soțul acesteia este de acord cu efectuarea schimbului de locuință.

S-a mai arătat că învinuita a declarat că totul este în regulă și s-a obligat printr-o clauză a antecontractului (semnat la 10.05.2007) să se prezinte împreună cu soțul dânsei (numitul S. F.) la notariat în vederea perfectării actului de schimb, iar partea vătămată a plătit inculpatei 3000 de euro, urmând ca restul sumei, de 4000 euro, să fie plătit la momentul încheierii actului de schimb, la notariat, până la data de 1 iulie 2007.

S-a precizat că, după data încheierii antecontractului, partea vătămată a descoperit că la Direcția Impozite și Taxe Locale a Primăriei Sectorului 2 București figurează cu apartamentul oferit la schimb atât inculpate, cât și o altă persoană.

S-a arătat că partea vătămată a încercat să o contacteze telefonic pe inculpată, dar aceasta nu a mai răspuns la telefon, iar la un moment dat a răspuns o voce care a anunțat-o că inculpata a plecat în Italia; ulterior, partea vătămată a aflat că apartamentul oferit la schimb de către inculpată se află în proprietatea soacrei acesteia, numita A. B. (fila 23).

S-a mai arătat că partea vătămată a mers de mai multe ori la apartamentul inculpatei din . cele din urmă i-a deschis ușa o femeie, care s-a prezentat a fi concubina lui S. F. și l-a sunat pe acesta (care era plecat în Italia), povestindu-i ce s-a întâmplat.

S-a precizat că în urma discuției purtate la telefon, partea vătămată susține că a aflat despre S. F. că știa despre fapta comisă de soția sa, inculpata S. F., în apartament fiind prezent și fiul acestora, care a confirmat că a primit și el o parte din cei 3000 euro și, pentru aceste motive, partea vătămată a considerat că a fost înșelată și a sesizat organele de poliție.

S-a arătat că, într-o declarație ulterioară (fila 24), dată la 09.01.2009, partea vătămată a precizat că la momentul încheierii antecontractului a fost prezent și fiul inculpatei, numitul S. A., iar inculpata a prezentat cartea de identitate a soțului și a semnat doar ea antecontractul, urmând ca soțul acesteia, S. F., să se prezinte la semnarea contractului de schimb.

S-a mai arătat că în declarația din data de 20.03.2011 (fila 26), partea vătămată a precizat că nu a primit chitanță pentru cei 3000 de euro plătiți ca avans către inculpată deoarece suma a fost trecută ca fiind plătită în antecontract.

S-a precizat că despre adevăratul proprietar al apartamentului, care este soacra învinuitei, a aflat numitul Țupea T., șeful agenției imobiliare, a doua zi după semnarea antecontractului, când a fost la notariat să înregistreze actul; totuși, având în vedere că de la momentul săvârșirii faptei au trecut 4 ani, partea vătămată declară că e posibil să nu își mai aducă aminte exact toate detaliile, declarând că nu poate oferi informații despre femeia care a însoțit-o pe inculpată la momentul încheierii antecontractului.

S-a arătat că martorul Țupea T. (filele 28, 31) a confirmat cele susținute de către partea vătămată cu privire la încheierea cu inculpată a „antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 22", în data de 10.05.2007, la sediul societății sale imobiliare S.C. Demaror service S.R.L. București.

S-a mai arătat că martorul susține că inculpata S. F. a prezentat actul de proprietate în original- o încheiere de întabulare, în original, din data de 29.02.2000 și cărțile de identitate ale ei și ale soțului dânsei-, motivând absența acestuia prin faptul că acesta este șofer pe tir și se află plecat în cursă, în țară, dar susținând că acesta are cunoștință și este de acord cu schimbul apartamentului (inculpata discutând la telefonul mobil cu o persoană).

S-a precizat că același martor a arătat că, în ziua următoare, a mers la Direcția Impozite și Taxe Locale a Primăriei Sectorului 2 București pentru a verifica cine figurează pe rolul fiscal ca proprietar al apartamentului din ., ., sector 2; de asemenea, martorul a confirmat că cele două părți contractante au venit, la momentul încheierii antecontractului, însoțite de mai multe persoane, dar dintre acestea despre cea care a venit din partea inculpatei nu poate oferi detalii, întrucât nu-și mai amintește, iar din partea numitei E. D. a reținut că s-au prezentat mai multe personae; dintre acestea, le-a menționat pe L. P. și pe I. G..

S-a arătat că martorul Țupea T. a participat și la recunoașterea de pe planșă foto a inculpatei, indicând poza acesteia ca aparținând persoanei care a venit și a semnat antecontractul cu partea vătămată (fila 33).

S-a mai arătat că, potrivit declarațiilor martorului M. I. (fila 41), inculpate S. F. a declarat, în momentul semnării antecontractului, la sediul agenției imobiliare, că soțul acesteia nu e prezent, deoarece e plecat în țară, dar că acesta este de acord cu schimbul; martorul a mai declarat că a văzut cum inculpata a primit banii de la partea vătămată și apoi a semnat antecontractul.

S-a precizat că martorul M. I. a participat la recunoașterea din planșă foto a inculpatei, indicând poza acesteia ca aparținând persoanei (S. F.) care a venit și a semnat antecontractul cu partea vătămată (fila 43).

S-a arătat că martorul I. A. (fila 48) a confirmat că la momentul semnării antecontractului a fost prezentă soția sa I. F. (zisă G.), în calitate de martor și a declarat că a aflat de la o cunoștință de a sa, pe nume M. I. despre oferta de vânzare a apartamentului aparținând inculpatei S. F. și având cunoștință despre intenția părții vătămate de a-și schimba apartamentul, a anunțat-o pe aceasta din urmă; martorul a mai relatat, din ceea ce i-a povestit soția sa, care a asistat la încheierea antecontractului, că inculpata a primit suma de 3000 euro la momentul semnării, iar schimbul de apartamente urma să se realizeze la data de 01.07.2007 și că soțul inculpatei nu a fost a fost de față în momentul semnării antecontractului de către inculpată, dar aceasta a prezentat cartea de identitate a respectivului, declarând că este și el de acord cu schimbul.

S-a mai arătat că soțul inculpatei, martorul S. F. s-a prezentat la sediul Secției 8 Poliție (fila 54), în data de 24.07.2007, la solicitarea organelor de poliție și a declarat verbal (consemnându-se în procesul-verbal încheiat în prezența martorului asistent Țupea T., întrucât respectivul a refuzat să dea o declarație scrisă) că nu are cunoștință despre fapta comisă de către soția sa, deoarece în perioada respectivă se afla în Italia, iar în prezent este despărțit în fapt de aceasta și are informații potrivit cărora ea s-ar afla în Italia; numitul S. F. a pus la dispoziția organelor de poliție fotocopii de pe înscrisuri care să ateste prezența sa în Italia, în perioada 02.04- 18.05.2007.

S-a precizat că, fiind audiat în data de 10.08.2007, fiul inculpatei, S. A. Darel a declarat (fila 57) că în luna mai 2007 a aflat că mama sa a luat niște bani de la diverse persoane pentru a vinde apartamentul din ., .. 1, . apartament aparține bunicii sale A. B., precizând martorul și că, din luna mai, mama sa a părăsit domiciliul și știe doar că este în Italia, iar în acea perioadă tatăl său se afla în Italia și a venit în România după ce a aflat despre fapta mamei sale.

S-a arătat că, la data de 15.10.2007 (fila 58), fiind contactat telefonic de către organele de cercetare penală, S. F. a declarat că soția sa este plecată în Spania, în localitatea Malaga și că nu vrea să se mai întoarcă în România.

S-a mai arătat că, fiind audiat de procuror în data de 06.12.2012, martorul S. F. a declarat că soția sa este plecată în Spania, în localitatea Torre del Mar, aflată în apropiere de Malaga, dar nu cunoaște adresa exactă a acesteia și că în prezent nu mai ține legătura cu soția sa, nu cunoaște dacă aceasta intenționează să se întoarcă în țară.

S-a precizat că martora B. E. C. (concubina lui S. F.), fiind audiată în data de 10.08.2007 (fila 66), a declarat că în luna mai 2007 se afla în Italia, împreună cu S. F.; potrivit declarației acesteia, într-una din zile S. F. a fost sunat de către G. A., care l-a informat cu privire la intenția soției sale de a vinde apartamentul din ., aflat în proprietatea mamei sale - A. B., iar după ce a aflat, peste câteva zile a venit în România pentru a clarifica situația.

S-a arătat că martora G. A. locuiește în același . apartamentul proprietatea soacrei inculpatei, aceasta declarând că la 10.08.2007 (fila 68) că în luna mai 2007 a auzit în fața blocului că S. F. vrea să vândă apartamentul nr. 5, deși nu era proprietatea acesteia, iar soțul ei nu se afla în țară în acel moment; auzind acest lucru, l-a sunat pe S. F. în Italia, informându-l, iar după câteva zile acesta s-a întors în țară pentru a împiedica vinderea apartamentului mamei sale; cu privire la inculpată, martora a declarat că din luna mai 2007 nu a mai văzut-o în . că e plecată în Italia.

S-a mai arătat că martora A. B., soacra inculpatei, proprietara apartamentului nr. 5 din .. 1, de pe ., a declarat, la data de 04.09.2007 că nu are cunoștință despre faptele fiului ei sau ale „fostei sale nurori" și nici nu știe unde se află aceasta (fila 70).

S-a precizat că la data de 11.05.2012 organele de poliție au primit de la martorul S. F. o copie conformă cu originalul de pe antecontractul de vânzare- cumpărare semnat de soția acestuia, inculpata S. F., la data de 10.05.2007 (fila 95; de asemenea, cu această ocazie, numitul S. F. a declarat verbal că recunoaște scrisul de la rubrica „Promitenți Vânzători" ca fiind al inculpatei S. F..

S-a arătat că în cauză a fost efectuat raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 11.09.2009 prin care s-a stabilit că semnătura depusă la rubrica „Promitenți Vânzători" de pe antecontractul de vânzare-cumpărare (schimb) nr. 22/10.05.2007 a fost probabil executată de S. F. (fila 94); concluzia de probabilitate stabilită în raportul de constatare tehnico-științifică s-a datorat faptului că nu s-au putut obține mai multe semnături model pentru comparație.

S-a mai arătat că la dosar au fost depuse în copie certificată contractul de vânzare-cumpărare și încheierea de autentificare din 14.05.2001, privind apartamentul din ., prin care S. F. și S. F. l-au vândut către A. B. (filele 85, 87), odată cu toate documentele existente în dosarul fiscal privind respectivul imobil, din arhiva Direcției de Venituri Buget Local Sector 2 București (filele 71-89), inclusiv copia de pe încheierea de autentificare din data de 04.11.1999 (fila 84) și înscrisă în data de 29.02.2000 în Cartea Funciară (act de care s-a folosit inculpata în săvârșirea faptei).

S-a precizat că din mijloacele de probă administrate rezultă, fără echivoc, faptul că inculpata S. F. a avut intenția de a induce în eroare potențialii cumpărători pentru un apartament care nu-i mai aparținea de 6 ani, folosind ca mijloc fraudulos o încheiere de întabulare în Cartea Funciară din 29.02.2000 (fila 84-în josul paginii și fila 89), prin care atesta dobândirea apartamentului de către ea și soțul ei, deși avea cunoștință despre faptul că în anul 2001 au înstrăinat același apartament către mama soțului dânsei, numita A. B..

S-a arătat că partea vătămată a suferit un prejudiciu material în cuantum de 3000 euro, suma plătită drept avans la încheierea antecontractului „de vânzare-cumpărare" dintre inculpată și aceasta.

S-a precizat că pe tot parcursul efectuării urmării penale în prezenta cauză, inculpata s-a sustras de la efectuarea actelor de cercetare, nefiind audiată și neputându-i-se aduce la cunoștință învinuirea.

Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a efectuării actelor premergătoare întocmit de către organele de cercetare penală din cadrul Secției 8 Poliție (fila 16); declarațiile părții vătămate - E. D. - din data de 24.07.2007 (fila 21), din 14.08.2007 (filele 22-23), din 10.01.2009 (fila 24), din 21.03.2011 (filele 26-27); declarațiile martorului Țupea T., din data de 13.09.2007 (filele 28, 29-30) și 21.03.201 1 (fila 31, 32); proces-verbal de prezentare pentru recunoașterea învinuitei, cu participarea martorului Țupea T. și planșa foto (filele 33-35); declarațiile martorului M. I., din data de 12.01.2009 (fila 37, 38) și 18.09.2007 (fila 39-40, 41-42); proces-verbal de prezentare pentru recunoașterea învinuitei, cu participarea martorului M. I., din data de l8.09.2007 și planșa foto (filele 43-46); declarațiile martorului I. A., din data de 16.07.2009 (fila 48-49), din 3.09.2007 (fila 50), din 16.07.2009 (fila 51); procesele-verbale de consemnare a declarațiilor martorului S. F., din data de 24.06.2007 (fila 54) și din 15.10.2007 (fila 58), întocmite de către organele de cercetare penală din cadrul Secției 8 Poliție; declarațiile martorului S. A. Darel, din data de 10.08.2007 (fila 57) și din 15.11.2007 (fila 56); declarația martorei B. E. C., din data de 10.08.2007 (filele 66; 67); declarația martorei G. A., din data de 10.08.2007 (fila 68; 69); declarația martorei A. B., din data de 04.09.2007 (fila 70); răspunsul Direcției de Venituri Buget Local Sector 2, din cadrul Consiliului Local al Sectorului 2 București, din data de 23.08.2007, împreună cu fotocopii după toate documentele existente în dosarul fiscal privind apartamentul nr. 5 din .. 1, de pe ., din arhiva Direcției de Venituri Buget Local Sector 2 București (filele 71-89), inclusiv copia de pe încheierea de autentificare din data de 04.11.1999 și înscrisă în data de 29.02.2000 în Cartea Funciară (act de care s-a folosit învinuita în săvârșirea faptei) și copiile certificate de pe contractul de vânzare-cumpărare și încheierea de autentificare din 14.05.2001, prin care S. F. și S. F. au vândut apartamentul către A. B. (filele 85, 87); raportul de constatare tehnico-științifică nr._ din 11.09.2009, întocmit de către Serviciul Criminalistic din cadrul D.G.P.M.B. (filele 91-94); fotocopie de pe antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat între partea vătămată și inculpată, semnat de către aceasta din urmă la data de 10.05.2007, obținută de la martorul S. F. (fila 96); alte înscrisuri.

Prin sentința penală nr. 557/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria Sector 2 București, inculpata S. F., în temeiul disp. art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 75 alin. 2 Cod penal, art. 80 alin. 2 Cod penal, a fost condamnată la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune.

In temeiul art. 71 Cod penal i-a fost interzis inculpatei exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate.

In temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala raportat la art. 14 Cod procedura penala a fost admisă in parte actiunea civilă exercitată de partea civilă E. D. impotriva inculpatei si a fost obligată inculpata la plata sumei de 3.000 euro- echivalentul în lei la data plății- cu titlul de daune materiale.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, solicitarea părții civile de obligare a inculpatei la plata daunelor morale.

În temeiul art. 348 Cod procedura penala a fost anulat antecontractul de vânzare- cumpărare nr. 22/10.05.2007.

In temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penala a fost obligată inculpata la plata sumei de 900 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Sentința penală nr. 557/25.06.2013 a Judecătoriei Sector 2 București a rămas definitivă prin nerecurare la data de 15.07.2013.

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 2 București, la data de 23.10.2014, petenta S. F., condamnată prin sentința penală nr. 557/25.06.2013 pronunțată în dosarul nr._/300/2012 al Judecătoriei Sector 2 București, în temeiul art. 469 alin. 3 C.p.p., a solicitat redeschiderea procesului penal desfășurat în lipsa sa și rejudecarea cauzei, potrivit art. 470 NCPP..

În motivarea cererii, petenta a arătat că a depus cererea de redeschidere a procesului penal, în termenul stabilit de art. 466, al. 1 si 3, NCPP., că mandatul de executare a pedepsei închisorii i-a fost comunicat în Spitalul Penitenciar Rahova la data de 09.10.2014, act din care a luat la cunoștință de sentința penală nr. 557/25.06.2013 definitivă prin nerecurare la data de 15.07.2013, dată la care a și luat decizia de depunere a respectivei cereri.

Cu privire la condiția de a fi condamnatul judecat în lipsă, petenta a arătat că întreaga procedură judiciară, respectiv atât urmărirea penală, cât și judecata s-au desfășurat în absența sa, părăsind țara anterior începerii urmăririi penale, fapta a fost săvârșită pe data de 10.05.2007, peste două zile a plecat în Spania, iar partea vătămată E. D. a sesizat Secția 8 Poliție pe data de 20.06.2007, la peste 39 de zile după data la care aceasta a plecat în Spania.

Petenta a susținut că plecarea sa în Spania înainte cu 39 de zile față de data la care partea vătămatăa depus plângere la Secția 8 Poliție, nu poate fi interpretată ca sustragere de la judecată, atâta timp cât în această etapă nu poate fi vorba de raporturi juridice de drept procesual penal și, deci, nici de obligații procesuale, în funcție de care să se aprecieze asupra bunei sau relei credințe.

S-a mai solicitat a se constata că întreaga procedură judiciară, respectiv atât urmărirea penală, cât și judecata s-au desfășurat în absența acesteia, petenta părăsind țara anterior începerii urmăririi penale, fiind apoi extrădată după rămânerea definitivă a condamnării.

A mai susținut petenta că nu a fost citată legal la proces și nu a luat cunoștință prinniciun alt mod oficial despre acest proces în integralitatea lui, urmărire penală și judecată în prima instanță.

De asemenea, aceasta a susținut că nu a avut posibilitatea să își exprime punctul de vedere cu privire la actul de trimitere în judecată și la faptele reținute în sarcina sa.

Prin încheierea din data de 20.11.2014, în baza art. 469 alin. 3 C.p.p. a fost admisă cererea de redeschidere a procesului penal privind pe inculpata S. F., judecată în lipsă în dosarul nr._/300/2012 al Judecătoriei sector 2 București, în care s-a pronunțat sentința penală nr. 557/25.06.2013, definitivă prin nerecurare la 15.07.2013.

S-a dispus redeschiderea procesului penal și rejudecarea cauzei privind pe inculpata S. F..

În baza art.469 alin. 7 C.p.p. s-a constatat desființată de drept sentința penală nr. 557/25.06.2013 a Judecătoriei sector 2 București, pronunțată în lipsa persoanei condamnate.

S-a dispus anularea MEPI nr. 1132/15.07.2013 emis în baza sentinței penale nr. 557/25.06.2013de Judecătoria Sector 2 București și punerea de îndată în libertate a numitei S. F..

A fost acordat termen pentru rejudecarea cauzei la 17.12.2014.

La termenul acordat în cauză, după admiterea cererii de redeschidere a procesului penal, părțile prezente au învederat instanței că sunt de acord să se împace, solicitând acordarea unui termen mai lung în acest sens.

La termenul din data de 11.02.2015, părțile prezente au arătat că au ajuns la o înțelegere în cauză și că înțeleg să se împace, instanța luând act de poziția părților prezente, în acest sens.

Având în vedere manifestarea de voință, împăcarea părților, cât și dispozițiile art. 159 al. 1, 2, 3 NCP, potrivit cărora împăcarea părților în cazurile prevăzute de lege înlătură răspunderea penală și stinge și acțiunea civilă, împăcarea reprezentând un act personal, care produce efecte dacă intervine până la citirea actului de sesizare, moment procesual care nu a fost parcurs, văzând și disp. art. 244 alin. 3 C.p., potrivit cărora, în cazul infracțiunii de înșelăciune, împăcarea înlătură răspunderea penală, în baza art. 396 alin. 1 rap. la art. 17 alin. 2, art. 16. alin. 1 lit. g NCPP și art. 159 NCP, instanța a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatei S. F., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. 1, 2 C.p. coroborat de disp. art. 5 C.p., constatând împăcarea părților.

Relativ la cererea formulată de partea civilă E. D., prin avocat, de schimbare a încadrării juridice dată faptei reținute în sarcina inculpatei, din art. 215 vechiul cod penal, în art. 244 noul cod penal, care „este legea penală mai favorabilă pentru inculpată și care permite încetarea procesului penal, ca urmare a împăcării părților”, instanța a apreciat că este neîntemeiată.

Instanța a mai apreciat că textul de lege ce reglementează instituția schimbării încadrării juridice, potrivit noului cod de procedură penală, respectiv art. 386 C.p.p., se referă la schimbarea de încadrare generată, fie de situația în care, în cursul judecății, în urma administrării probatoriului, se consideră că încadrarea juridică dată faptei prin actul de sesizare, urmează a fi schimbată, fie de eroarea organului judiciar. Textul de lege menționat nu acoperă, în nici un caz, situația intervenirii unei schimbări determinate de intervenția legiuitorului.

Ori, s-a constatat că, în speță, situația juridică a faptei reținute în sarcina inculpatei este identică, fiind în prezența unor fapte cu caracter infracțional identic în materialitatea lor, săvârșite sub legea veche, doar că tratamentul juridic prevăzut de noul cod penal, este unul diferit. Această ipoteză reprezintă ceea ce în doctrină a fost numită schimbarea încadrării juridice prin efectul legii și care se produce, nu pentru că organul judiciar nu ar fi identificat corect corelația dintre realitatea materială a faptei concrete și realitatea sa juridică, ci deoarece legiuitorul a schimbat un element care face caducă această corelație (încadrare juridică), impunând schimbarea ei.

S-a apreciat că reglementarea instituită de noul cod penal, în sensul posibilității împăcării părților în cazul infracțiunii de înșelăciune, este supusă principiului aplicării legii penale mai favorabile, nefiind incidentă, în nici un caz instituția schimbării încadrării juridice.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, care, prin reprezentantul său, a solicitat admiterea apelului formulat, menționând că acesta vizează nelegalitatea hotărârii instanței de fond ca urmare a omisiunii acesteia de a dispune anularea antecontractului de vânzare-cumpărare, mijlocul fraudulos de care s-a folosit inculpata pentru a induce în eroare partea vătămată.

Totodată, a arătat că în primul ciclu procesual instanța de fond a dispus anularea acestui contract de vânzare-cumpărare, aspect de care în prezenta cauză ar fi trebuit ca și instanța să țină cont și să dispună această anulare a contractului.

A mai arătat că cel de-al doilea motiv de apel vizează nelegalitatea hotărârii ca urmare a faptului că s-a dispus încetarea procesului penal pe un art. de lege care nu prevede posibilitatea încetării procesului ca urmare a împăcării părților sau ca urmare a achitării eventuale a prejudiciului, așa încât, instanța de fond, în momentul în care a dispus încetarea procesului penal, ar fi trebuit ca în prealabil să dispună schimbarea încadrării juridice a infracțiunii din înșelăciune prev. de disp. art. 205 Vechiul C.pen. în disp. art. 244 alin. 1 și 2 Noul C.pen., dispoziții care prevăd posibilitatea împăcării între părți, aspect care poate conduce la încetarea procesului penal.

În ceea ce privește cel de-al treilea motiv de apel, a arătat că nu-l mai susține, apreciind că în mod neîntemeiat parchetul a invocat inadmisibilitatea cererii de redeschidere a procesului penal, deoarece s-a constatat că inculpata nu a avut cunoștință de rularea procesului penal, astfel încât, în mod temeinic s-a admis redeschiderea procesului penal și s-a judecat din nou prezenta cauză.

Astfel, P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București a solicitat admiterea apelului declarat, desființarea sentinței atacate și pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice.

Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art.417 alin.2 C.pr.pen., Curtea apreciază fondat apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București numai în ceea ce privește respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:

În primul rând, Curtea constată că în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C.pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.

Devin astfel aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 C.pen., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.

În determinarea legii mai favorabile aplicabilă în speță, Curtea reține, cu valoare de principiu, că „aplicarea legii mai favorabile” înseamnă identificarea și valorificarea unei singure legi, în exclusivitate, care permite în cazul concret stabilirea unei pedepse mai mici ori a unui tratament sancționator în ansamblu mai puțin restrictiv.

La stabilirea legii penale mai favorabile Curtea are în vedere legea penală în întregul ei și aplicarea acesteia globală conform Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014.

Potrivit prevederilor art. 244 al. 3 C.pen. împăcarea părților înlătură răspunderea penală în cazul săvârșirii unei infracțiuni de înșelăciune, spre deosebire de dispozițiile C.pen. 1969, care nu cuprindeau aceeași reglementare.

Prin urmare, legea penală mai favorabilă inculpatului este noul Cod Penal care trebuie aplicat global și astfel se impunea schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatului, conform dispozițiilor art. 386 C.pr.pen.

Curtea nu își poate însuși argumentele reținute de instanța de fond în favoarea respingerii cererii de schimbare a încadrării juridice a faptelor, întrucât Codul de procedură penală nu reglementează altă modalitate prin care instanța să poată reține alte texte de lege pentru încadrarea juridică a faptei cu care este sesizată. Faptul că schimbarea de încadrare juridică are loc ca efect al legii nu înlătură obligația instanței de a se pronunța expres cu privire la încadrarea juridică pe care o reține faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Mai mult decât atât, instanța de fond, pentru a putea dispune încetarea procesului penal ca urmare a împăcării părților, era obligată să schimbe încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului conform dispozițiilor Noului Cod penal întrucât doar art. 244 al. 3 C.pen. prevede că împăcarea părților înlătură răspunderea penală.

Or, după ce a reținut dispozițiile art. 215 al. 1, 2, 3 C.pen. 1969 ca încadrare juridică a faptelor săvârșite de inculpat, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 244 al. 3 C.pen. referitoare la împăcare și a dispus încetarea procesului penal, astfel încălcând dispozițiile obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale nr. 265/06.05.2014 menționată anterior.

În ceea ce privește motivul de apel constând în omisiunea instanței de fond de a dispune anularea antecontractului de vânzare – cumpărare cu nr. 22/10.05.2007, Curtea îl apreciază ca fiind nefondat întrucât în cauza de față părțile antecontractului menționat s-au împăcat, instanța nefiind sesizată cu vreo infracțiune de fals din analiza căreia să rezulte faptul că acest înscris ar fi falsificat, el singur neproducând efecte întrucât nu este vorba de un contract translativ de drepturi. În același timp latura civilă a cauzei este guvernată de principiul disponibilității, cele două părți având posibilitatea să hotărască cu privire la efectele pe care înțeleg să le acorde înscrisului menționat.

Pentru toate aceste considerente, apreciind că în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiilor art. 25 al. 3 C.pr.pen., Curtea, va admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, va desființa în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

În baza art. 386 C.pr.pen. va schimba încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei S. F. din infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 C.pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 244 al. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.

Va menține dispoziția de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 al. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., ca urmare a împăcării părților.

Va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București împotriva sentinței penale nr. 88/17.02.2015 a Judecătoriei Sectorului 2 București.

Desființează în parte sentința penală apelată și rejudecând în fond:

În baza art. 386 C.pr.pen. schimbă încadrarea juridică a faptei reținută în sarcina inculpatei S. F. din infracțiunea prev. de art. 215 al. 1, 2 și 3 C.pen. 1969 în infracțiunea prev. de art. 244 al. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen.

Menține dispoziția de încetare a procesului penal pornit împotriva inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 244 al. 1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 5 C.pen., ca urmare a împăcării părților.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii.

În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C. S. C. C. D.

GREFIER,

O. B.

Red.S.C./06.07.2015

Tehnored.V.D./5 ex./02.07.2015

Jud.Sect.2 – jud. U.A.

← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 934/2015. Curtea...		Mandat european de arestare. Sentința nr. 111/2015. Curtea de... →

Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 931/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466 NCPP. Decizia nr. 931/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI