Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat. Decizia nr. 1420/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1420/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-11-2014 în dosarul nr. 1420/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1420/A
Ședința publică din data de 12 noiembrie 2014
Completul constituit din
Președinte: L. S.
Judecător: D. G.
Grefier: G. C.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror A. N..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de contestatorul T. C. împotriva sentinței penale nr. 2226/15.09.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul-condamnat-contestator T. C. personal, în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, av. C. C. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/29.10.2014, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de judecată.
Curtea acordă posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu apelantul-condamnat-contestator.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, invocă excepția inadmisibilității apelului, apreciind că hotărârea atacată, prin care s-a respins contestația în anulare este definitivă, nesusceptibilă a fi atacată cu apel. De asemenea precizează că și hotărârea împotriva căreia s-a declarat contestația în anulare este definitivă, fără cale de atac potrivit art.39 alin.18 din Legea nr.254/2013, privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în procesul penal.
În concluzie, arată că în prezenta cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 432 alin. 4 Cod pr.penală.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul-condamnat-contestator, având cuvântul arată că, partea pe care o asistă este în eroare cu privire la momentul procesual al cauzei, precizând că la data de 11.11.2014 a avut un termen la sala P21 pentru judecarea unei contestații în anulare cu privire la regimul de executare a pedepsei.
Pune concluzii de admitere a contestației în anulare, față de susținerile confuze ale părții pe care o asistă.
Apelantul-condamnat-contestator T. C., având ultimul cuvânt, invocă dispozițiile art.160b vechiul Cod pr.penală, art.139 și 145 vechiul Cod pr.penală.
De asemenea face referire la sentința penală nr.380 de la fila nr. 244 care s-ar realiza prin art.140 și 139 vechiul Cod pr.penală cu încetarea măsurilor preventive.
Apreciază că, toate dispozițiile la care a făcut referire nu au fost respectate în cauza sa, apreciind că este o victimă colaterală a pedofililor României.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra contestației de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.2226 din 15 septembrie 2014 pronunțată de Judecătoria sectorului 5 București Secția penală în dosarul nr._ , a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația în anularea sentinței penale nr.1923/17.07.2014 a Judecătoriei sectorului 5 București, formulată de petentul condamnat Ț. C. ( fiul lui natural si F., născut la 14.12.1978 in Urziceni jud.I., CNP_, deținut in penitenciar Rahova).
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat, analizând motivele invocate de petentul contestator (în sensul că a fost dus la proces dar nu a fost adus în sala de ședință pentru judecarea procesului pe care îl avea) și sentința penală contestată, că acestea nu se încadrează în cazurile limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art.426 Cod pr.penală.
În ceea ce privește hotărârile pronunțate în temeiul art.39 Legea nr.254/2013, legiuitorul nu a înțeles să reglementeze o cale de atac împotriva soluției dispuse de judecătoria în raza căreia se află locul de deținere, contestația la încheierea judecătorului de supraveghere a privării de libertate fiind ea însăși o cale de atac. De asemenea, potrivit disp. art.39 alin.16 din același act normativ, persoana condamnată este adusă la judecată doar la solicitarea instanței, legiuitorul neacordând contestatorului opțiunea de a solicita să fie prezentat în fața instanței, ci lăsând prezența persoanei condamnate la judecată exclusiv la latitudinea instanței.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel contestatorul T. C. invocând sentința penală nr.380/2013 a Judecătoriei sectorului 2 București și dispozițiile art.160b vechiul Cod pr.penală, art.139 și 145 vechiul Cod pr.penală.
Examinând actele și lucrările dosarului Curtea constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.380/2013 a Judecătoriei sectorului 2 București pronunțată în dosarul nr._/300/2012 rămasă definitivă și modificată prin decizia penală nr.149 din 28.01.2014 a Curții de Apel București Secția a II-a penală, inculpatul Ț. C. a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru comiterea în concurs real a infracțiunilor de proxenetism în formă continuată și act sexual cu un minor în formă continuată. Prin aceeași sentință, în baza art.140 alin.1 lit.a teza a II –a Cod pr.penală s-a constatat încetată de drept măsura arestului preventiv și s-a dispus punerea sa de îndată în libertate iar în baza art.350 alin.1 Cod pr.penală a fost luată măsura arestării preventive a acestuia, dispunându-se emiterea unui mandat de arestare, măsură executorie în temeiul art.350 alin.4 Cod pr.penală-.
Prin sentința penală nr.1923/17.07.2014 a Judecătoriei sectorului 5 București pronunțată în dosarul nr._/302/2014 – a cărei anulare se solicită – a fost respinsă ca nefondată contestația petentului T. C. împotriva încheierii nr.507/2014 a judecătorului delegat pentru executarea pedepselor privative de libertate la Penitenciarul Rahova (prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, plângerea condamnatului împotriva soluției dispuse de Comisia privind executarea pedepselor dcin cadrul Penitenciarului Rahova prin care a fost menținut regimul închis de executare a pedepsei închisorii).
S-a reținut că, potrivit art.431 Cod pr.penală, instanța examinează admisibilitatea în principiu a cererii de contestație în anulare, în camera de consiliu, fără citarea părților și constatând că cererea de contestație în anulare este făcută în termenul prevăzut de lege, că motivul pe care se sprijină contestația este dintre cele prevăzute în art. 426și că în sprijinul acesteia se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar, admite în principiu contestația și dispune citarea părților interesate. Din interpretarea per a contrario a acestor dispoziții rezultă că cererea de contestație în anulare care nu cuprinde motivele (dintre cele prevăzute limitativ în dispozițiile art.426 Cod pr.penală), este inadmisibilă.
Cum hotărârea apelată - prin care s-a respins contestația în anulare - este nesusceptibilă a fi atacată cu apel, ca și hotărârea împotriva căreia s-a declarat contestația în anulare (fără cale de atac potrivit art.39 alin.18 din Legea nr.254/2013, privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în procesul penal), Curtea va respinge, ca inadmisibilă, prezenta cale de atac, soluție în raport de care apelantul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare datorate statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul-condamnat T. C..
Obligă apelantul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocat oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. D. G.
GREFIER,
G. C.
Red.L.S./Th.red.C.V.M.-ex.2/17.11.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 820/2014.... → |
|---|
