Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 810/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii penale / 2016

Decizia nr. 810/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-11-2014 în dosarul nr. 810/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 810/C

Ședința publică de la 6 noiembrie 2014

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - C. C.

GREFIER - G. A. I.

* * * * * * * * *

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..

Pe rol, se află soluționarea contestației formulată de condamnatul A. H. G. SHABAN împotriva sentinței penale nr.2077/F/31.07.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat contestatorul condamnat în stare de arest și asistat din oficiu de avocat G. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică. De asemenea, s-a prezenta interpret de limba arabă – Al Tume Tarek conform autorizației nr._ din 02 august 2011.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri, contestatorul condamnat fiind de acord cu asistența juridică din oficiu.

Apărătorul contestatorului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației și înlăturarea sporului de 1 an închisoare, pe care îl consideră excesiv în raport cu limitele de pedeapsă. Este adevărat că instanța poate aplica acest spor, dar cuantumul acestuia este prea mare. Așa fiind, solicită înlăturarea sporului sau diminuarea acestuia până la limita de 6 luni închisoare.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, consideră sporul aplicat ca fiind corect stabilit, ținând cont și de legislația de la momentul comiterii faptelor și judecării acestora. In raport cu perseverența infracțională de care a dat dovadă inculpatul, numărul mare de infracțiuni săvârșite, apreciază că prima instanță, in mod corect a optat pentru acest spor, iar in situația in care faptele ar fi fost comise sub imperiul legii noi, sporul ar fi fost mult mai mare.

Pe cale de consecință, pune concluzii de respingere a contestației, ca fiind nefondată.

Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.

Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra contestației de față, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.2077/F/31.07.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, în baza art.597 alin.4 rap. la art.585 Cod de procedură penală, a fost admisă cererea de modificare a pedepsei formulată de petentul condamnat ABDULHAMEED G. SHABAN [fiul lui Ghazi și A., născut la data de 28.12.1962 în Egipt, cetățean irakian, cu reședință pe teritoriul României în mun. București, .. 1, ., ., sector 3, în prezent deținut în Arestul DGPMB].

S-a constatat că faptele pentru care petentul Abdulhameed G. Shaban a fost condamnat prin sentința penală nr.194/F din data de 19.03.2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._._, modificată prin decizia penală nr.187/15.07.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.299/28.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală sunt concurente cu faptele pentru care s-a dispus condamnarea petentului prin sentința penală nr.395/28.02.2005 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr.4828/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1041/05.07.2007 a Curții de Apel București – Secția I Penală.

S-a constatat că prin sentința penală nr.395/28.02.2005 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr.4828/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1041/05.07.2007 a Curții de Apel București – Secția I Penală petentul a fost condamnat la:

- pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.c Cod penal, pentru infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41-42 Cod penal și art.13 Cod penal - faptă din perioada februarie 2001- ianuarie 2003 și

- pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea prev. de art.293 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41-42 Cod penal – pedeapsă cu privire la care s-a constatat intervenită grațierea potrivit art.1 din Legea nr.543 din 01.10.2002.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare aplicată petentului prin sentința penală nr.194/F din data de 19.03.2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._._, modificată prin decizia penală nr.187/15.07.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.299/28.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală în pedepsele componente care au fost repuse astfel în individualitatea lor, după cum urmează:

- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.36 din Legea nr.345/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod penal și art.320¹ alin.7 Cod de procedură penală;

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.323 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.13 Cod penal și art.320¹ alin.7 Cod de procedură penală și

- 1 an și 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.f din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.13 Cod penal și art.320¹ alin.7 Cod de procedură penală.

În baza art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal (1969), au fost contopite pedepsele principale concurente și negrațiate, astfel cum au fost arătate mai sus, respectiv pedepsele de: 2 ani și 3 luni închisoare, 10 luni închisoare, 2 ani și 6 luni închisoare și 1 an și 7 luni închisoare, aplicând petentului condamnat Abdulhameed G. Shaban pedeapsa cea mai grea, de 2 ani și 6 luni închisoare pe care a sporit-o cu 1 an închisoare, petentul având de executat în final pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 luni închisoare.

În baza art.35 alin.2 Cod penal (1969), s-a aplicat petentului condamnat pedeapsa complementară de 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.c Cod penal, aceasta fiind aplicată pe lângă pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare și pentru infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41-42 Cod penal și art.13 Cod penal prin sentința penală nr.395/28.02.2005 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr.4828/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1041/05.07.2007 a Curții de Apel București – Secția I Penală.

În baza art.71 Cod penal (1969), au fost interzise condamnatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a teza a II-a, b și c Cod penal pe durata executării pedepsei principale rezultante.

În baza art.36 alin.3 și art.88 Cod penal (1969), s-a dedus din pedeapsa aplicată următoarele perioade: 20.06.2003 – 08.06.2004 și 17.07._08 – perioade executate în baza MEPI nr.447/06.07.2007 emis în baza sentinței penale nr.395/28.02.2005 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr.4828/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1041/05.07.2007 a Curții de Apel București – Secția I Penală și de la 29.01.2014 la zi – în baza MEPI nr.346/28.01.2014 emis de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în baza sentinței penale nr.194/F din data de 19.03.2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._._, modificată prin decizia penală nr.187/15.07.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.299/28.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentințelor de condamnare.

A fost anulat MEPI nr.447/06.07.2007 emis în baza sentinței penale nr.395/28.02.2005, pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr.4828/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1041/05.07.2007 a Curții de Apel București – Secția I Penală și MEPI nr.346/28.01.2014 emis de Tribunalul București – Secția a II-a Penală în baza sentinței penală nr.194/F din data de 19.03.2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._._, modificată prin decizia penală nr.187/15.07.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.299/28.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală și s-a dispus emiterea unui nou mandat de punere în executare a pedepsei închisorii, conform prezentei sentințe.

În baza art.275 alin.3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, onorariul apărătorului din oficiu urmând a se avansa din fondurile Ministerului Justiției către Baroul București.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță - analizând cererea formulată de petentul condamnat Abdulhameed G. Shaban, precum și actele și lucrările dosarului - a reținut următoarele:

Potrivit art.585 Cod de procedură penală, purtând denumirea marginală [Alte modificări de pedeapsă”, din cadrul Secțiunii 1. Schimbări în executarea unor hotărâri, Capitolul III. Alte dispoziții privind executarea, pedeapsa pronunțată poate fi modificată, dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive, existența vreuneia dintre următoarele situații: a) concursul de infracțiuni, b) recidiva, c) pluralitatea intermediară, d) acte care intră în conținutul aceleași infracțiuni.

I. Prin sentința penală nr.395/28.02.2005, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr.4828/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1041/05.07.2007 a Curții de Apel București – Secția I Penală petentul Abdulhameed G. Shaban a fost condamnat la:

În baza acestei sentințe penale, a fost emis M.E.P.I. nr.447/06.07.2007, petentul fiind liberat condiționat din executarea acestei pedepse prin sentința penală nr.288/12.02.2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București.

II. Prin sentința penală nr.194/F din data de 19.03.2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._._, modificată prin decizia penală nr.187/15.07.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.299/28.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală i-au fost aplicate petentului condamnat Abdulhameed G. Shaban următoarele pedepse:

- 10 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.36 din Legea nr.345/2002, cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.13 Cod penal și art.320¹ alin.7 Cod de procedură penală;

- 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.323 alin.1 Cod penal, cu aplic. art.13 Cod penal și art.320¹ alin.7 Cod de procedură penală și

- 1 an și 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 alin.1 lit.f) din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.13 Cod penal și art.320¹ alin.7 Cod de procedură penală.

În baza art.33 lit.a Cod penal și art.34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele indicate mai sus, fiind dată spre executare petentului condamnat pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b și lit.c Cod penal, pe perioada executării pedepsei principale rezultante.

În baza acestei sentințe a fost emis M.E.P.I. nr.346/28.01.2014, executarea pedepsei începând la data de 29.01.2014.

Din motivarea sentinței penale indicate mai sus, a rezultat că faptele reținute de instanță în sarcina petentului și pentru care s-a dispus condamnarea acestuia așa cum s-a arătat mai înainte, au fost comise în cursul anului 2002.

Cu privire la această din urmă condamnare, s-a formulat o sesizare de aplicare a legii penale mai favorabile în ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea prev. de art.323 alin.1 din vechiul Cod penal, iar prin sentința penală nr.1034/01.04.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală, s-a respins sesizarea de aplicare a legii penale mai favorabile, sentință rămasă definitivă prin decizia penală nr.372/C din data de 16.06.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția I Penală prin care s-a luat act de retragerea contestației declarate de petentul condamnat (fila 240 dosar instanță).

Datele privind condamnările aplicate petentului rezultă din cuprinsul sentințelor de condamnare, fiind confirmate și de mențiunile din fișa de cazier judiciar a petentului condamnat.

În continuare, Tribunalul a mai reținut că, potrivit art.33 lit.a Cod penal anterior, există concurs de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.

Or, în cauză, infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal rap. la art.12 din Legea nr.87/1994 cu aplicarea art.41-42 Cod penal și art.13 Cod penal pentru care s-a dispus condamnarea prin sentința penală nr.395/28.02.2005 pronunțată de Judecătoria Slobozia în dosarul nr.4828/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1041/05.07.2007 a Curții de Apel București – Secția I Penală a fost comisă în perioada februarie 2001 - ianuarie 2003, iar infracțiunile avute în vedere la condamnarea prin sentința penală nr.194/F din data de 19.03.2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._._, modificată prin decizia penală nr.187/15.07.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.299/28.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală au fost comise în cursul anului 2002, toate aceste infracțiuni fiind prin urmare comise înainte de a interveni o hotărâre definitivă de condamnare pentru vreuna dintre ele (la data de 05.07.2007 – data rămânerii definitive a sentinței penale nr.395/28.02.2005 pronunțată de Judecătoria Slobozia).

Urmând tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni, dat de dispozițiile art.34 alin.1 lit.b Cod penal anterior (cumul juridic - pedeapsa cea mai grea cu posibilitatea aplicării unui spor de până la 5 ani), reținând că nu pot fi supuse contopirii pedepsele neexecutabile cum este cea pentru care s-a constatat intervenită grațierea în dosarul nr.4828/2003 al Judecătoriei Slobozia, Tribunalul, în baza art.597 alin.4 rap. la art.585 Cod de procedură penală, a admis cererea de modificare a pedepsei formulată de petentul condamnat Abdulhameed G. Shaban și a procedat potrivit dispozitivului mai sus menționat.

În ceea ce privește aplicarea sporului de pedeapsă (având un caracter facultativ) s-a precizat că aceasta se datorează perseverenței infracționale ridicate de care a dat dovadă petentul Abdulhameed G. Shaban, prin săvârșirea, într-o perioadă relativ lungă a patru infracțiuni, de o gravitate însemnată, unele fiind comise în formă continuată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat contestație petentul condamnat ABDULHAMEED G. SHABAN (la data de 27 august 2014, când soluția pronunțată de instanța fondului i-a fost comunicată la locul de deținere),

Contestația declarată în cauză a fost înaintată de instanța de fond și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 09 octombrie 2014.

În cadrul dezbaterilor orale desfășurate la termenul de astăzi, contestatorul condamnat, asistat juridic de către un apărător desemnat din oficiu, a adus critici hotărârii pronunțate de instanța de fond, sub aspectul temeiniciei dispoziției de adăugare a unui spor de pedeapsă de 1 an închisoare, alături de pedeapsa rezultantă stabilită în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, apreciind că aplicarea acestui spor în cuantumul anterior menționat este excesivă, solicitând prin urmare, în principal, înlăturarea acestuia, iar, în subsidiar, diminuarea lui până la un cuantum de cel ,mult 6 luni închisoare.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele anterior menționate, Curtea constată că, în speță, contestația cu judecarea căreia a fost sesizată este nefondată, pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

În ceea ce privește operațiunea juridică propriu-zisă de contopire a pedepselor efectuată de către instanța de fond, Curtea constată, din oficiu, că în mod corect, în raport cu data și modalitatea rămânerii definitive a sentințelor penale nr.395/28.02.2005, pronunțată de Judecătoria Slobozia, în dosarul nr.4828/2003, rămasă definitivă prin decizia penală nr.1041/05.07.2007 a Curții de Apel București – Secția I Penală și nr.194/F din data de 19.03.2012 a Tribunalului București, Secția a II-a Penală, pronunțată în dosarul nr._._, modificată prin decizia penală nr.187/15.07.2013 a Curții de Apel București – Secția I Penală și rămasă definitivă prin decizia penală nr.299/28.01.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Penală și, respectiv cu data săvârșirii infracțiunilor sancționate prin aceste sentințe penale, prima instanță a dat în mod corect eficiență disp. art.597 alin.4 rap. la art.585 Cod de procedură penală. cu referire la art.36 alin.2 și art.33 lit.a, art.34 lit.b și art.35 alin.3 din vechiul Cod penal, aceste fapte aflându-se în concurs real de infracțiuni (în sensul că toate au fost comise mai înainte de a fi intervenit vreo hotărâre de condamnare definitivă pentru vreuna dintre ele).

Referitor la critica invocată de petentul condamnat ABDULHAMEED G. SHABAN cu privire la caracterul excesiv al sporului de pedeapsă de 1 an închisoare aplicat pe lângă pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare stabilită în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiuni concurente, Curtea o apreciază ca nefondată, întrucât remarcabila perseverență infracțională de care acesta a dat dovadă prin comiterea într-un interval de aproximativ 1 an și câteva luni de zile a nu mai puțin de nouă infracțiuni îndreptate împotriva unei game variate de relații sociale ocrotite de legea penală, dintre care unele au fost comise prin acte materiale repetate, în cazul a patru dintre aceste fapte fiind dispusă încetarea procesului penal ca efect al intervenției prescripției speciale a răspunderii penale, iar pentru o altă faptă constatându-se pedeapsa grațiată, precum și circumstanțele personale ale condamnatului, care prin conduita profund antisocială pe care a manifestat-o în nenumărate rânduri, a dovedit un grad ridicat de incorigibilitate, justifică pe deplin și recomandă chiar aplicarea acestui spor de pedeapsă în cuantumul stabilit de judecătorul fondului.

În plus, Curtea găsește că aplicarea acestui spor de pedeapsă de 1 an închisoare este necesară și pentru a nu se crea impresia condamnatului că beneficiază de impunitate pentru vreuna dintre pedepsele pe care le avea de ispășit, în condițiile în care prin efectul cumulului juridic reglementat de art.36 alin.2 din vechiul Cod penal rap. la art.34 lit.b din vechiul Cod penal pedepsele aplicate pentru infracțiunile concurente se contopesc în pedeapsa cea mai grea, a cărei durată este aproape integral executată prin deducerea perioadelor de prevenție.

De altfel, recurentul petent condamnat nici nu a fost în măsură să invoce nici măcar un singur argument pertinent în susținerea solicitării sale de diminuare a sporului de pedeapsă al cărui cuantum îl consideră excesiv.

Față de aceste considerente, în temeiul art.425¹ alin.7 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat ABDULHAMEED G. ȘHABAN împotriva sentinței penale nr.2077/F/31.07.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală,în dosarul nr._ .

În temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, îl va obliga pe contestatorul condamnat la plata cheltuielilor judiciare datorate statului, iar în temeiul art.272 alin.1, 2 Cod de procedură penală și art.273 alin.5 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, precum și onorariul interpretului de limbă arabă, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art.425¹ alin.7 pct.1 lit.b Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul condamnat ABDULHAMEED G. ȘHABAN împotriva sentinței penale nr.2077/F/31.07.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală,în dosarul nr._ .

În temeiul art.275 alin.2 Cod de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art.272 alin.1, 2 Cod de procedură penală și art.273 alin.5 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 100 lei, precum și onorariul interpretului de limbă arabă, pentru 2 ore de activitate prestată, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 noiembrie 2014.

PREȘEDINTE,

C. C.

GREFIER,

G. A. I.

red./t.red. jud.C.C.

ex.2

red.jud.L.N.-T.B.-S.I.P.

← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr....		Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 1537/2014. Curtea de Apel... →

Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 810/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Alte modificări ale pedepsei. Art.585 NCPP. Decizia nr. 810/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI