Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1409/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1409/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-11-2014 în dosarul nr. 1409/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.1409/A
Ședința publică de la 14.11.2014
Curtea constituită din:
P.- C. C. D.
JUDECATOR- C. S.
GREFIER- D. P.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror AMARYL S..
Pe rol soluționarea apelului declarat de inculpat D. V. Ș. împotriva sentinței penale nr.235/19.08.2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAȘI în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul inculpat D. V. Ș. personal, asistat de avocat ales S. C. I. cu împuternicire avocațială nr._/2014.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Se procedează la verificarea identității apelantului inculpat D. V. Ș., legitimat cu CI . nr._.
Instanța în temeiul prev.art.420al.4 C.p.p. întrebă inculpatul dacă dorește să dea declarație în fata Curții de apel.
Inculpatul având cuvântul, arată că NU dorește să dea declarație în fața instanței.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Apărătorul apelantului inculpat solicită admiterea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 235/19.08.2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAȘI în dosarul nr._, menționând că apelul vizează numai interdicția de a conduce un autovehicul pentru o perioadă de 4 ani de zile.
Apărarea consideră că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată însă consideră că modalitatea de executare este prea restrictivă.
Apreciază că instanța de fond nu a evaluat în mod corespunzător circumstanțele personale ale clientului său care este necunoscut cu antecedente penale, anterior nu a avut nici un incident la regimul de circulație.
De asemenea solicită ase avea în vedere că inculpatul este căsătorit, are familie, are un copil minor în întreținere, lucrează.
Un alt aspect care trebuie a fi avut în vedere este cel referitor la faptul că locul de muncă al clientului său depinde pe permisul de conducere acesta fiind agent de vânzări, mai mult dacă s-ar cumula perioada de când i s-a interzis să conducă un autovehicul ar depăși 5 ani și jumătate.
Concluzionând solicită menținerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond însă a se modifica modalitatea de executare prin îndepărtarea interdicției de a conduce un autovehicul pe drumurile publice.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea apelului declarat de inculpat ca fiind nefondat.
Consideră că soluția instanței de fond este legală și temeinică în raport împrejurările concrete ale comiterii faptelor.
Apelantul inculpat având ultimul cuvânt, precizează că regretă fapta comisă.
CURTEA,
Asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.235/19.08.2014, Judecătoria Călărași, în temeiul art.87 alin.1 din O.U.G. 195/2002 cu aplicarea art. 5 alin. 1 C.pen. și art. 396 alin.10 C.pr.pen a condamnat pe inculpatul D. V.-Ș. (fiul lui P. și G., născut la 10.10.1984 în mun. Călărași, jud. Călărași, domiciliat în ., jud. Călărași,cetățenia română, căsătorit, un copil minor, stagiu militar nesatisfăcut, studii 12 clase, de profesie administrator la S.C. Ș. B. S.R.L., fără antecedente penale, nu este cercetat într-un alt dosar penal, CNP_) la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge.
În temeiul art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 de punere în aplicare a Noului Cod penal și art. 71 C.pen.1969 rap. la art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen.1969, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
În temeiul art. 861 C.pen.1969, a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, iar în baza art. 862 alin. 1 C.pen.1969, stabilește un termen de încercare de 4 ani.
În temeiul art. 863 alin. 1 C.pen.1969, pe durata termenului de încercare a obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) Să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași la datele fixate de această instituție;
b) Să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c) Să comunice și justifice schimbarea locului de muncă;
d) Să comunice informații de natură a permite controlarea mijloacelor lui de existență.
În temeiul art. 863 alin. 3 lit. e C.pen.1969, pe durata termenului de încercare, a impus inculpatului obligația de a nu conduce nici un autovehicul pentru care legea cere deținerea permisului de conducere.
În temeiul art. 71 alin. 5 C.pen.1969, a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.
În temeiul art. 407 alin. 2 C.pr.pen. corob. cu art. 863 alin. 2 C.pen.1969 și art. 114 din OUG 195/2002 corob. cu art. 203 alin. 1 lit. a din HG 1391/2006, a dispus ca după rămânerea definitivă, un exemplar al prezentei sentințe să se transmită la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Călărași și Serviciului Poliției Rutiere din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Călărași.
În temeiul art. 404 alin. 2 C.pr.pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 864 C.pen.1969 privind cazurile în care se dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
În baza art. 274 alin.1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat care cuprind și cheltuielile judiciare stabilite prin rechizitoriu.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Călărași nr. 3222/P/2013 din data de 30.05.2014 a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul D. V.-Ș., fiul lui P. și G., născut la 10.10.1984 în mun. Călărași, studii medii, administrator la S.C. Ș. B. S.R.L. cu domiciliul în ., ., jud. Călărași, necunoscut cu antecedente penale, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană o alcoolemie peste limita legală, prev. și ped. de art. 336 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 5 C.pen.
În fapt, s-a reținut în actul de sesizare că la data de 22.08.2013, în jurul orei 01.30, lucrătorii de poliție din cadrul Secției nr. l de Poliție Rurală Călărași au fost sesizați prin serviciul 112 de către numitul T. M. cu privire la faptul ca pe .. Modelu a avut loc o coliziune între două autoturisme. În urma sesizării, organele de poliție s-au deplasat la fața locului, unde a fost identificat inculpatul D. V. Ș. ca autor al accidentului.
Cu aceasta ocazie, inculpatul care conducea autoturismul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_, a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul fiind de 1.00 mg/l alcool pur in aerul expirat. După conducerea la Spitalul Județean Călărași, inculpatului i s-au recoltat probe de sânge, pe baza acestor probe stabilindu-se că inculpatul prezenta o alcoolemie de 2.05 g/l alcool pur în sânge la ora 2.40 și o alcoolemie de 1,90 g/l alcool pur în sânge la ora 3.40.
Pentru a se reține această situație de fapt, s-au avut în vedere următoarele mijloace de probă: procese-verbale întocmite de organele de constatare, declarațiile suspectului/inculpatului și buletinele de analiză toxicologică-alcoolemie.
După înregistrarea cauzei pe rolul instanței, judecătorul de cameră preliminară a dispus comunicarea copiei certificate de pe rechizitoriul parchetului către inculpat, conform prevederilor art. 344 alin. 2 C.pr.civ.
Întrucât inculpatul nu a formulat cereri și excepții, iar judecătorul nu a invocat din oficiu excepții cu privire la legalitatea administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și nu a constatat neregularități ale actului de sesizare, prin încheierea din 15.07.2014 s-a dispus în temeiul art. 346 alin. 2 C.pr.pen. începerea judecății și s-a fixat termen pentru judecarea în fond la 12.08.2014.
Sub rezerva discutării la primul termen de judecată, instanța a dispus să fie atașate la dosarul cauzei cazierul judiciar actualizat al inculpatului și istoricul abaterilor acestuia de la normele legale care reglementează traficul rutier.
La termenul din 12.08.2014, după ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile pe care le are în calitate de inculpat, inculpatul D. V.-Ș., în prezența avocatului ales, a învederat instanței că solicită ca judecarea cauzei să se facă în procedura prev. de art. 375-377 C.pr.pen.
După ce a ascultat inculpatul conform prevederilor art. 375 alin. 1 C.pr.pen., iar acesta a recunoscut în totalitate fapta reținută în sarcina sa prin rechizitoriu, instanța a pus în discuție și a admis cererea inculpatului de judecare în procedura simplificată de recunoaștere a învinuirii prev. de art. 375 – 377 C.pr.civ., urmând să dea eficiență prevederilor art. 396 alin. 10 C.pr.pen., dacă vor fi îndeplinite condițiile prev. de acest text de lege.
După admiterea cererii de judecare în procedura prev. de art. 375-377 C.pr.pen, instanța a pus în discuție, a admis și administrat la cererea inculpatului proba cu înscrisurile depuse în ședință, prin avocat și cele depuse la dosar la solicitarea instanței.
Reprezentantul parchetului a solicitat reținerea prevederilor art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002 ca lege penală mai favorabilă și aplicarea unei pedepse cu închisoarea și suspendarea sub supraveghere a acesteia, conform prevederilor C.pen.1969.
Pe fond, inculpatul, prin avocat ales, a solicitat instanței să se rețină circumstanțe atenuante pentru inculpat, să fie aplicată o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege și să se dispună suspendarea condiționată a pedepsei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 22.08.2013, în jurul orei 01.27, în urma sesizării făcute de numitul T. M., organele de poliție din cadrul Secției 1 de Poliție Rurală Călărași au constatat că inculpatul D. V.-Ș. a condus autoturismul marca OPEL cu nr. de înmatriculare_ pe .. Modelu și a intrat în coliziune cu autoturismul marca FORD cu nr. de înmatriculare CC0995CB care era parcat pe partea stângă a străzii, pe direcția de mers a autoturismului condus de inculpat, astfel cum rezultă din procesul-verbal de depistare întocmit de doi agenți de poliție rutieră la data de 22.08.2013 (f.17 DUP).
Întrucât inculpatul emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul testării fiind de 1.00 mg/l alcool pur în aerul expirat, astfel cum rezultă din dovada testării imprimată de aparatul etilotest și semnată de inculpat (f.15). Inculpatul a fost condus la Spitalul Județean de Urgență Călărași, unde i-au fost prelevate două probe biologice de sânge pe data de 22.08.2013, orele 2.40 și 3.40, astfel cum rezultă din coroborarea procesului-verbal de depistare cu procesul-verbal de prelevare (f.30 DUP) și cu buletinul de examinare clinică însoțitor al prelevării probelor biologice în vederea determinării gradului de intoxicație etilică (f.31 DUP).
Din același buletin, instanța a reținut că la momentul examinării de către medicul UPU, inculpatul avea manifestări neurologice normale, comportare ordonată, era orientat în timp și spațiu, avea atenția concentrată și judecata coerentă, medicul concluzionând că acesta nu pare sub influența alcoolului.
În urma analizei probei prelevate de la inculpat, s-a stabilit că acesta prezenta la momentul prelevării primei probe biologice o concentrație de alcool de 2,05 g/l alcool pur în sânge, iar la momentul prelevării celei de-a doua probe biologice o concentrație de alcool de 1,90 g/l alcool pur în sânge, conform buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 669/A12/440 din 27.08.2013 (f.33 DUP).
Inculpatul D. V.-Ș., în declarațiile date în faza de urmărire penală (f.21-23, 24-25 DUP) a susținut că în seara zilei de 21.08.2013, între orele 22.00-24.00 a consumat la domiciliul propriu 6 sticle de bere a 500 ml după care s-a urcat la volanul autoturismului proprietate personală și s-a deplasat pe un drum comunal pe o distanță de aproximativ 500 m la un bar unde a mai consumat o sticlă de bere la 500 ml până în jurul orei 1.30, după care s-a urcat la volanul autoturismului marca OPEL cu nr. de înmatriculare_ . A mai arătat că după ce a parcurs o distanță de aproximativ 200 m, a intrat în coliziune cu autoturismul marca FORD cu nr. de înmatriculare CC0995CB parcat pe partea stângă a drumului, pe care nu l-a observat din cauza consumului de alcool.
În aceleași declarații, inculpatul a arătat că a acoperit prejudiciul produs proprietarului celuilalt autovehicul, a recunoscut fapta și a arătat că regretă săvârșirea faptei comise.
Din examinarea istoricului abaterilor inculpatului la regimul circulației rutiere, instanța a reținut că acesta nu a avut nicio abatere rutieră anterioară la regimul circulației referitoare la conducerea sub influența băuturilor alcoolice și nici nu a săvârșit o altă contravenție la regimul rutier. Din același document, instanța reține faptul că la momentul săvârșirii faptei, inculpatul poseda permis de conducere de doar 5 luni, respectiv de la data de 20.03.2013.
Din actele în circumstanțiere depuse la dosar de inculpat și din certificatul de cazier judiciar, instanța a mai reținut că inculpatul nu figurează cu antecedente penale în cazierul judiciar, nu este cercetat sau judecat în alte cauze penale, își câștigă prin muncă mijloacele de subzistență, a avut o bună comportare la locul de muncă anterior, este căsătorit și are un copil minor.
De asemenea, analizând actele administrate în dosarul de urmărire penală și atitudinea inculpatului în fața instanței, s-a constatat că inculpatul a răspuns la toate solicitările organelor judiciare și a avut o atitudine constantă de recunoaștere și regret a faptei comise, de la momentul depistării sale în trafic și până la momentul pronunțării soluției instanței.
În drept, instanța a constatat că fapta inculpatului care, la data de 22.08.2013, în jurul orei 1.30, a condus un autoturism pentru care era necesară deținerea unui permis de conducere pe . Modelu, . concentrație etilică la prima probă de 2,05 g/l alcool pur în sânge, întrunește atât elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, în forma anterioară intrării în vigoare a Noului Cod penal, cât și pe cele ale infracțiunii prev. de art.336 alin. 1 C. pen.
Astfel, elementul material al laturii obiective al faptei a constat în conducerea autoturismului de către inculpat pe drumurile publice a unui autovehicul având o îmbibație peste limita legală. Conform Deciziei nr. 3/2014 pronunțată de Înalta Curte de Casației și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, în situația din speță prezintă relevanță penală rezultatul dat de prima prelevare efectuată în data de 22.08.2014, ora 2.40, respectiv acela de 2,05 g/l alcool pur în sânge.
Urmarea imediată a faptei a constat într-o stare de pericol abstract creată de inculpat pentru siguranța circulației rutiere și a pietonilor.
Față de faptul că infracțiunea pentru care este judecat inculpatul este una de pericol abstract, legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată produsă a rezultat din însăși materialitatea faptei.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul s-a urcat la volanul autoturismului și a condus imediat după ce a consumat peste 3 litri de băuturi alcoolice. Astfel, chiar dacă nu a urmărit, inculpatul a acceptat faptul că avea o alcoolemie peste limita legală în timp ce conducea un autovehicul pe drumurile publice, astfel că fapta a fost săvârșită cu vinovăția în forma intenției indirecte reglementată de art.16 alin. 3 lit. b C penal.
Întrucât infracțiunea imputată inculpatului a fost săvârșită înainte de . Codului penal aprobat prin Legea 286/2009, iar fapta acestuia întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere a unui autovehicul cu o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală atât sub reglementarea anterioară, cât și sub imperiul reglementării actuale, instanța a făcut aplicarea legii penale mai favorabile conform prevederilor art. 5 C.pen, astfel cum au fost interpretate prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale.
Pentru a stabili, prin aplicarea globală a legii penale, care dintre incriminările succesive este mai favorabilă inculpatului, instanța nu s-a putut opri la examinarea abstractă a conținutului constitutiv, a limitelor de pedeapsă și a celorlalte instituții de drept material penal incidente, ci a apreciat că trebuie să examineze concret, prin raportare la efectul fiecărei circumstanțe reale și personale ce caracterizează fapta, care dintre legile penale succesive va produce pentru inculpat efectul cel mai favorabil.
Astfel, cu referire la cauza de față, chiar dacă art.336 alin.1 C.pen. prevede ca pedepse alternative amenda sau închisoarea, iar art.87 alin.1 din OUG 195/2002 prevedea doar pedeapsa închisorii, s-a apreciat că legea actuală va fi mai favorabilă în concret doar dacă instanța consideră că pentru fapta comisă de inculpat trebuie aplicată pedeapsa amenzii, în caz contrar fiind necesar să fie analizat efectul concret al celorlalte instituții de drept penal asupra sancțiunilor penale sau pedepselor ce urmează a fi aplicate inculpatului.
Sub aspectul circumstanțelor referitoare la fapta imputată inculpatului, din analiza probelor administrate în faza de urmărire penală și a înscrisurilor depuse la dosarul instanței, s-a reținut că alcoolemia inculpatului a fost una extrem de ridicată, apropiată de limita comei alcoolice pentru o persoană normală.
Sub același aspect al circumstanțelor reale, instanța a mai reținut și consecințele infracțiunii, respectiv faptul că din cauza stării de ebrietate provocată de consumul excesiv de băuturi alcoolice, inculpatul nu a observat un autoturism staționat, fapt care a condus la coliziunea cu acesta după ce a rulat pe o distanță de doar 200 m.
Tot sub aspectul circumstanțelor reale, instanța a reținut că inculpatul a condus autovehiculul pe timp de noapte, în interiorul unei localități.
Pe baza acestei împrejurări, instanța a reținut că fapta inculpatului de a conduce un autoturism în stare avansată de ebrietate produsă de o alcoolemie ridicată putea produce consecințe grave pentru integritatea corporală sau chiar viața unor persoane și că neproducerea acestor consecințe a fost doar rezultatul hazardului și a intervenției prompte a numitului T. M. și a organelor de poliție.
De asemenea, instanța a reținut că inculpatul nu a invocat sau dovedit niciun motiv pentru care, cunoscând că a consumat o cantitate ridicată de băuturi alcoolice, nu a ales un alt mijloc de deplasare către domiciliu.
Sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a reținut din analiza probatoriului administrat că inculpatul nu figurează cu antecedente penale în cazierul judiciar, nu este cercetat sau judecat în alte cauze penale, are studii medii, exercită o activitate licită și își câștigă mijloacele necesare existenței pe baza acestei activități, nu a avut abateri anterioare de la regimul circulației rutiere în conținutul cărora să intre conducerea de autovehicule sub influența alcoolului.
De asemenea, instanța a reținut comportamentul procesual al inculpatului și atitudinea acestuia în fața organelor de urmărire penală, astfel cum au fost reținute din analiza lucrărilor dosarului de urmărire penală, precum și atitudinea de recunoaștere și regret față de fapta comisă exprimate în fața instanței.
Tot sub aspectul circumstanțelor personale, instanța a reținut, însă, atitudinea inculpatului de la momentul săvârșirii faptei, acesta considerând că este normal să conducă un autoturism după ce a consumat o cantitate importantă de băuturi alcoolice, cu toate că deținea permis de conducere de doar 5 luni.
Analizând în concret efectul acestor circumstanțe în raport de sancțiunile aplicabile, instanța a constatat că modalitatea de săvârșire a faptei, precum și rezultatul concret al acesteia constituie circumstanțe suficiente pentru a caracteriza fapta ca realizând pericolul social vizat de norma de incriminare.
Pe baza gravității faptei inculpatului, care a condus fără nicio justificare având o alcoolemie cu mult peste limita legală, instanța a considerat că nu se poate constata, nici sub imperiul reglementării anterioare, nici sub cel al Noului Cod penal, că fapta inculpatului este în mod evident lipsită de gravitate pentru a fi aplicabile prevederile art. 181 C.pen.1969 sau cele ale art. 80 Cod penal.
Pe baza acelorași circumstanțe, față de durata și amploarea pericolului creat prin fapta săvârșită de inculpat, instanța a constatat că în cauză nu este suficientă aplicarea unei pedepse cu amenda penală, fiind necesar ca inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă cu închisoarea, care va servi la reeducarea sa și va oferi un exemplu altor persoane care intenționează să comită fapte similare.
Pentru a stabili o pedeapsă, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 74 alin. 1 și 2 C.pen. și circumstanțele reale și personale enumerate anterior. Astfel, având în vedere alcoolemia de peste două ori mai mare decât limita legală, coroborată cu rezultatul concret produs, care a relevat un pericol ridicat pentru siguranța celorlalți participanți la traficul rutier, precum și lipsa unei minime justificări pentru fapta comisă, instanța a constatat că pentru sancționarea faptei săvârșite de inculpat nu este suficientă aplicarea unei amenzi, ci este necesară stabilirea unei pedepse cu închisoarea.
Totuși, luând în considerare și celelalte circumstanțe reținute, respectiv lipsa unor antecedente penale, lipsa unor abateri contravenționale la regimul rutier notabile, conduita inculpatului în timpul urmăririi penale și procesului și situația familială a acestuia, instanța a considerat că o pedeapsă orientată către jumătatea intervalului dintre minimul special și maximul special prevăzute de lege, este suficientă pentru a constitui o sancțiune echitabilă pentru fapta inculpatului.
Instanța, în răspuns la solicitarea inculpatului, prin avocat, nu a considerat necesară reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului a bunei comportări anterioare săvârșirii faptei sau pe parcursul urmăririi penale, având în vedere că probele administrate nu au relevat contribuții deosebite ale acestuia nici din punct de vedere social și nici la desfășurarea urmăririi penale, ci doar o comportare normală a inculpatului, ce va fi avută în vedere la individualizarea pedepsei.
Față de considerentele expuse, având în vedere criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din C.pen.1969 și art. 74 din C.pen. și faptul că limitele pedepsei cu închisoarea prevăzute pentru infracțiunea pentru care este judecat inculpatul, reduse conform prevederilor art. 396 alin.10 C.pr.pen., sunt identice în reglementarea art. 87 alin. 1 din OUG 195/2002, în forma în vigoare la data săvârșirii faptei, și art. 336 alin. 1 C.pen., respectiv de la 8 luni la 3 ani și 4 luni, instanța a aplicat o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, pe care a considerat-o justă și proporțională cu fapta imputată inculpatului și circumstanțele personale ale acestuia.
Întrucât pedeapsa ce a fost efectiv aplicată este identică în baza ambelor reglementări penale incidente, instanța a constatat că nu se poate stabili legea mai favorabilă doar pe acest temei, astfel că a examinat incidența celorlalte instituții de drept penal asupra răspunderii penale a inculpatului.
Deoarece fapta imputată inculpatului a relevat o nedemnitate de a ocupa funcții de reprezentare publică, instanța, în baza textelor legale incidente din legea ce a fost stabilită ca fiind mai favorabilă inculpatului, i-a interzis acestuia, ca pedeapsă accesorie exercitarea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe durata executării pedepsei principale.
Pentru a stabili modul de individualizare a executării pedepsei aplicate, instanța a pornit de la constatarea că inculpatul a dat dovezi temeinice că nu este necesară executarea efectivă a unei pedepse cu închisoarea pentru a-i atrage atenția asupra pericolului la care se expune pe sine și alte persoane în cazul în care va mai conduce un autovehicul sub influența alcoolului sau va săvârși alte fapte prevăzute de legea penală.
De asemenea, având în vedere situația familială și materială a inculpatului, instanța a considerat că executarea efectivă a unei pedepse cu închisoarea poate avea consecințe grave asupra familiei inculpatului.
Totuși, având în vedere disprețul manifestat de inculpat față de normele legale ce reglementează traficul rutier relevat de circumstanțele concrete reținute anterior, instanța a considerat că pentru o reeducare deplină și temeinică este necesară stabilirea unei modalități de executare cu conținut sancționator consistent și de durată, care să permită inculpatului să înțeleagă pe deplin consecințele la care se expune și îi expune pe ceilalți în cazul repetării unor fapte de aceeași natură sau al săvârșirii altor fapte de natură penală.
Având în vedere și faptul că este prevăzută ca modalitate de executare a pedepsei cu închisoarea de ambele reglementări penale succesive incidente, instanța a considerat că alegerea suspendării sub supraveghere servește cel mai bine scopului preventiv-educativ al pedepsei în cauza de față, astfel că a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului.
Raportat la modul de individualizare a executării pedepsei și la faptul că măsurile de supraveghere și obligațiile prev. de art. 863 din Codul penal anterior și art. 93 din Codul penal actual au un conținut similar, iar instanța nu a considerat necesar ca în conținutul sancționator a supravegherii condamnatului să-i fie impusă acestuia și obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, obligatorie conform prevederilor art. 93 alin. 3 din Codul penal actual, s-a constatat că sub aspectul conținutului individualizării executării pedepsei stabilit în concret în cauza de față, legea penală mai favorabilă este reglementarea anterioară, care permite instanței să nu îl oblige pe inculpat la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității.
Pe cale de consecință, întrucât sub celelalte aspecte de drept material, atât reglementarea anterioară cât și cea actuală, produc consecințe identice din punctul de vedere al răspunderii penale pentru cauza de față, iar sub aspectul individualizării modului de executare a pedepsei legea penală anterioară produce consecințe mai favorabile inculpatului, instanța, în temeiul art. 5 C.pen, astfel cum a fost interpretat prin Decizia nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, a constatat că legea penală mai favorabilă inculpatului în cauza de față este legea anterioară și a pronunțat o soluție în baza acestei reglementări.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul D. V. Ș., care, prin apărătorul său, a solicitat admiterea apelului declarat de inculpat împotriva sentinței penale nr. 235/19.08.2014 pronunțată de Judecătoria CĂLĂRAȘI în dosarul nr._, menționând că apelul vizează numai interdicția de a conduce un autovehicul pentru o perioadă de 4 ani de zile.
Apărarea a considerat că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată, însă a considerat că modalitatea de executare este prea restrictivă.
A apreciat că instanța de fond nu a evaluat în mod corespunzător circumstanțele personale ale clientului său care este necunoscut cu antecedente penale, anterior nu a avut nici un incident la regimul de circulație.
De asemenea, a solicitat a se avea în vedere că inculpatul este căsătorit, are familie, are un copil minor în întreținere, lucrează.
Un alt aspect, pe care inculpatul a apreciat că instanța ar trebui să-l aibă în vedere este cel referitor la faptul că locul său de muncă, arătând că el depinde pe permisul de conducere, acesta fiind agent de vânzări, mai mult dacă s-ar cumula perioada de când i s-a interzis să conducă un autovehicul ar depăși 5 ani și jumătate.
Concluzionând, inculpatul a solicitat menținerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond însă a se modifica modalitatea de executare prin îndepărtarea interdicției de a conduce un autovehicul pe drumurile publice.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 (noul) C.pr.pen., Curtea apreciază că apelul formulat de inculpat este nefondat pentru următoarele considerente:
Curtea constată că din materialul probator administrat în cauză rezultă că inculpatul D. V. Ș. a săvârșit fapta de care este acuzat, cu vinovăția cerută de lege, constând în aceea că la data de 22.08.2013, în jurul orei 1.30, a condus un autoturism pentru care era necesară deținerea unui permis de conducere pe . Modelu, . concentrație etilică la prima probă de 2,05 g/l alcool pur în sânge și a intrat în coliziune cu autoturismul marca FORD cu nr. de înmatriculare CC0995CB care era parcat pe partea stângă a străzii, pe direcția de mers a autoturismului condus de inculpat.
Situația de fapt expusă a fost reținută în mod corect de către instanța de fond pe baza procesului-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, buletinul de analiză, raport de expertiză, declarații martori și declarații inculpat.
De altfel, inculpatul nu a contestat situația de fapt ce a rezultat din probele administrate în cursul urmăririi penale, pe care și le-a însușit în totalitate, solicitând aplicarea dispozițiilor legale referitoare la procedura de judecată simplificată în cazul recunoașterii învinuirii.
De asemenea, Curtea constată că în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C.pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.
La stabilirea legii penale mai favorabile Curtea are în vedere legea penală în întregul ei și aplicarea acesteia globală, așa cum rezultă din Decizia Curții Constituționale nr. 265 din 06.05.2014.
Devin astfel aplicabile dispozițiile art. 5 alin. 1 C.pen., potrivit cărora, în cazul în care, de la data săvârșirii faptei și până la soluționarea definitivă a cauzei, se succed în timp cel puțin două legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
În determinarea legii mai favorabile aplicabilă în speță, Curtea reține, cu valoare de principiu, că „aplicarea legii mai favorabile” înseamnă identificarea și valorificarea unei singure legi, în exclusivitate, care permite în cazul concret stabilirea unei pedepse mai mici ori a unui tratament sancționator în ansamblu mai puțin restrictiv.
Prin urmare, Curtea va avea în vedere particularitățile cauzei deduse judecății, efectuând o analiză comparativă a tuturor normelor existente în cele două legi succesive, relevante pentru situația apelantului-inculpat, respectiv cele referitoare la condițiile de incriminare, criteriul pedepsei principale, modalitățile de individualizare a executării sancțiunilor principale și condițiile de aplicare a pedepsei accesorii.
În urma evaluării tuturor acestor dispoziții, Curtea constată că legea veche este mai favorabilă deoarece permite prin instituirea unor mijloace variate de individualizare a executării pedepsei, aplicarea unui tratament sancționator mai blând.
Astfel, calificarea faptei conform legii noi atrage incidența dispozițiilor art. 336 alin. 1 C.pen., limitele de pedeapsă fiind similare celor prevăzute de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, respectiv 1-5 ani închisoare. Pedeapsa alternativă a amenzii ce ar putea fi aplicată inculpatului conform legii noi nu are, în speță, funcționalitatea unui criteriu de identificare (teoretică) a legii penale mai favorabile deoarece, pentru considerentele ce vor fi expuse, Curtea, în acord cu instanța de fond, apreciază necesară aplicarea unei pedepse cu închisoarea.
Totodată, spre deosebire de vechiul cod penal (în care condamnarea la pedeapsa închisorii atrăgea de drept aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii unor drepturi) legea nouă permite aplicarea unei astfel de sancțiuni doar în situația interzicerii acelorași drepturi ca pedeapsă complementară. Această cerință nu este îndeplinită în speță, iar, în condițiile în care instanța nu apreciază necesară aplicarea unei pedepse complementare, o atare împrejurare îi este mai favorabilă inculpatului.
În fine, modalitățile diverse de individualizare a executării pedepsei prevăzute de 81 C.pen. 1969 și art. 86 ind. 1 C.pen. 1969 dau instanței posibilități mai largi de alegere a celor mai adecvate măsuri de supraveghere a conduitei inculpatului pe o durată determinată, fără ca acesta să fie obligat să presteze munci neremunerate în folosul comunității.
Prin urmare, stabilirea unei pedepse cu închisoarea dar a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare, în condițiile art. 86 ind. 1 C.pen.1969 creează, în ansamblu, o situație mai favorabilă inculpatului.
Prima instanță, reținând vinovăția inculpatului în săvârșirea faptelor descrise mai sus, a dat o corectă încadrare juridică, stabilind că faptele comise de inculpatul D. V. – Ș. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 87 al. 1 din OUG nr. 195/2002 rep. cu aplicarea art. 5 C.pen.
De asemenea, în mod corect au fost avute în vedere, la individualizarea pedepsei, criteriile stabilite de art. 72 C. pen. de la 1969, respectiv gradul de pericol social al infracțiunii comise, dedus din împrejurările și circumstanțele în care a fost săvârșită infracțiunea, sens în care Curtea reține gradul de intoxicație etilică foarte ridicat în care se afla inculpatul la momentul producerii evenimentului rutier (2,05 g ‰ conform probei I prelevată la ora 02:40), faptul că a condus pe drumurile publice din loc. Modelu la o oră când traficul era redus precum și faptul că pericolul social s-a concretizat în producerea unui eveniment rutier, inculpatul pierzând controlul asupra autoturismului și intrând în coliziune cu un autoturism parcat pe marginea drumului, precum și circumstanțele personale ale inculpatului. În acest sens, în mod judicios s-a reținut că inculpatul nu a avut nicio abatere rutieră anterioară la regimul circulației referitoare la conducerea sub influența băuturilor alcoolice și nici nu a săvârșit o altă contravenție la regimul rutier, la momentul săvârșirii faptei, poseda permis de conducere de doar 5 luni, respectiv de la data de 20.03.2013, nu are antecedente penale, nu este cercetat sau judecat în alte cauze penale, își câștigă prin muncă mijloacele de subzistență, a avut o bună comportare la locul de muncă anterior, este căsătorit și are un copil minor, și a avut o atitudine constantă de recunoaștere și regret a faptei comise, aspecte care deși nu justifică reținerea vreunor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului creează convingerea instanței că scopul preventiv și educativ al pedepsei poate fi atins și fără ca inculpatul să execute efectiv pedeapsa.
Aceste circumstanțe personale sunt, de asemenea, insuficiente pentru a forma Curții convingerea că stabilirea unei pedepse cu închisoarea ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra inculpatului. Dimpotrivă, evaluând toate particularitățile cauzei Curtea apreciază că aplicarea unei pedepse cu amendă sau cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, astfel cum a solicitat apelantul ar fi lipsită de aptitudinea de a determina conștientizarea tuturor consecințelor faptei sale și formarea unei noi atitudini față de autoritățile statale și normele de conviețuire socială.
Raportat la cele expuse, în mod corect, instanța de fond a aplicat o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare, îndreptată spre minimul special prevăzut de lege, nefiind temeiuri de reducere a acesteia, cu suspendarea executării pedepsei sub supraveghere cu impunerea respectării obligațiilor prev. de art. 86 ind. 3 al. 1, 3 lit. e C.pen. 1969 pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
Interzicerea dreptului inculpatului de a conduce pe o perioadă de 4 ani se impune pentru atingerea scopului pedepsei având în vedere circumstanțele reale și personale așa cum au fost expuse anterior, reținând cu precădere faptul că inculpatul a ales, fără niciun motiv întemeiat, să se urce la volanul autoturismului după ce a consumat o cantitate importantă de băuturi alcoolice, deși obținuse permisul de conducere de doar 5 luni, și astfel a acceptat să pună în pericol atât integritatea sa fizică cât și pe cea a pasagerului precum și a celorlalți participanți la trafic.
Pentru aceste considerente, constatând că criticile formulate de inculpatul D. V. Ș. sunt nefondate și că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. V. Ș., împotriva sp.235/19.08.2014 a Judecătoriei Călărași și va obliga apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D. V. Ș., împotriva sp.235/19.08.2014 a Judecătoriei Călărași.
Obligă apelantul-inculpat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. D. C. S.
Grefier,
D. P.
Red.C.S./02.12.2014
Thred.V.D./4 ex./2.12.2014
Jud.Călărași – jud.N.L.P.
| ← Uz de fals. Art. 291 C.p.. Decizia nr. 1537/2014. Curtea de Apel... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
