Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 861/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 861/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-12-2014 în dosarul nr. 861/2014
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.861
Ședința publică din data de 02.12.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. E. R.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. F..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul condamnat T. D. împotriva sentinței penale nr.606/19.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă contestatorul condamnat personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat B. E. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/28.11.2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației și reducerea pedepsei în sensul aplicării legii noi, apreciind că legea penală nouă este mai favorabilă inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, solicită respingerea contestației ca nefondate, având în vedere că pedeapsa detențiunii pe viață este prevăzută și în prezent pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat contestatorul, fiind incidente disp. art.4 din Noul Cod Penal.
Contestatorul condamnat, având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.606/19.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._, în baza art. 595 Cod de Procedură Penală, a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul T. D., fiul lui I. și F., născut la data de 02.01.1972 în prezent aflat în Penitenciarul G., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 357 din 14.11.2003 Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 1875 din 06.04.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr. 357 din 14.11.2003 a Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 1875 din 06.04.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestatorul T. D., a fost condamnat în baza art. 174, 175 lit. c, 176 lit. b Cod penal, la 20 de ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal.
A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 Cod procedură penală, pe durata executării pedepsei închisorii.
A menținut starea de arest a inculpatului și a prelungit arestarea preventivă a acestuia cu încă 30 de zile, începând cu data de 17.11.2003 și până la 16.12.2003 inclusiv.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 02.07.2002 până la zi.
Infracțiunea prevăzută și pedepsită de art.174 – 175 lit. c, art. 176 lit. b Cod penal 1969, are corespondent în art. 189 alin. 1 lit. f Noul Cod Penal raportat la art. 199 alin. 1 Noul Cod Penal, pentru care se prevede pedeapsa închisorii de la 15 la 25 ani sau detențiunea pe viață.
Potrivit art. 6 alin. 1 Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Potrivit art. 4 din Legea nr.187/2012, pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, însă, pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Raportând aceste dispoziții la speța de față, tribunalul a reținut că pedeapsa detențiunii pe viață este prevăzută și în prezent pentru infracțiunea pentru care a fost condamnat contestatorul, infracțiune incriminată în prezent de art. 189 alin. 1 lit. f Noul Cod Penal (15-25 ani sau detențiunea pe viață), fiind incidente astfel dispozițiile art. 4 Cod penal.
Așa fiind, tribunalul, pentru motivele expuse mai sus, în baza art. 595 Cod de Procedură Penală, a respins ca nefondată contestația la executare formulată de condamnatul T. D., privind aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 357 din 14.11.2003 Tribunalului G., definitivă prin decizia penală nr. 1875 din 06.04.2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 275 alin. 2 Noul Cod de Procedură penală, a obligat contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei sentințe a declarat contestație, condamnatul T. D., solicitând admiterea contestației, desființarea sentinței atacate și rejudecând pe fond, admiterea cererii sale de aplicare a legii penale mai favorabile în ceea ce privește condamnarea de 20 de ani închisoare, ce i-a fost aplicată de prima instanță.
Analizând contestația formulată prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, Curtea constată următoarele:
În prezent, contestatorul se află în executarea pedepsei detențiunii pe viață, aplicată prin sentința penală nr. 357/14.11.2003 a Tribunalului G. definitivă prin decizia penală nr. 1875/06.04.2004 a Î.C.C.J. și în baza căreia s-a emis M.E.P.Î. nr. 393/22.04.2004 aflat la fila 10 dosar fond.
Astfel, prin sentința penală nr. 357/14.11.2003 a Tribunalului G. definitivă prin decizia penală nr. 1875/06.04.2004 a Î.C.C.J. petentul-condamnat T. D. a fost condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174-175 lit. c rap. la art. 176 lit. b VCP, constând în aceea că la data de 29.06.2002 le-a înjunghiat cu o sabie pe soția, respectiv pe soacra sa, cauzându-le decesul.
În prezent, infracțiunea pentru care a fost condamnat contestatorul, este incriminată de art. 189 alin. 1 lit. f Noul Cod Penal (15-25 ani sau detențiunea pe viață).
Observând că în speță pedeapsa detențiunii pe viață este prevăzută și de actualele dispoziții penale apreciate ca fiind mai favorabile de către contestator, având în vedere și disp. art. 6 NCP și disp. art. 4 din Legea nr. 187/2012, Curtea apreciază contestația de față ca fiind nefondată.
D. urmare, Curtea, în baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b NCPP rap. la art. 23 al. 9 și 10 din Legea nr. 255/2013, va respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul condamnat T. D., împotriva sentinței penale nr. 606/19.05.2014 a Tribunalului G..
Văzând și disp. art. 275 al. 2 N.C.P.P.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 425 ind. 1 al. 7 pct. 1 lit. b NCPP rap. la art. 23 al. 9 și 10 din Legea nr. 255/2013, respinge ca nefondată contestația declarată de contestatorul condamnat T. D., împotriva sentinței penale nr. 606/19.05.2014 a Tribunalului G..
În baza art. 275 al. 2 N.C.P.P., obligă contestatorul la cheltuielile judiciare către stat, în sumă de 300 lei.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02.12.2014.
Președinte, Grefier,
C. E. R. R. D. C.
Red. CER
2 ex./03.12.2014
Dosar fond nr._ -Trib. G.
Jud. fond – G. Oița
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1409/2014.... | Contestaţie împotriva hotărârii judecătorului delegat.... → |
|---|
