Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 737/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 737/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 737/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI- SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR.737/A
Ședința publică de la 06.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. D.
JUDECĂTOR – V. C.
GREFIER – D. P.
MINISTERUL PUBLIC - P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI a fost reprezentat prin procuror L. C..
Pe rol, judecarea apelului declarat de contestatorul C. I. împotriva sentinței penale nr.615/25.11.2013 pronunțată de Tribunalul G. - Secția penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns apelantul contestator C. I..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în dezbateri.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea apelului declarat de contestator ca fiind nefondat. Consideră că în mod temeinic instanța respins contestația în condițiile în care prin decizia nr.1470/2011 Curtea Constituțională a statuat că disp.art.320 C.pr.pen, nu se aplică în cauzele definitiv judecate.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.615 din 25.11.2013, pronunțată de Tribunalul G. a fost respinsă, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul C. I., împotriva sentinței penale nr.666 din 10.12.1999 a Tribunalului București – Secția I-a penală, definitivă prin decizia penală nr.411 din 30.01.2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
A fost obligat condamnatul la plata sumei de 150 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 11.09.2013 sub nr._, condamnatul C. I., în prezent deținut în Penitenciarul G., a solicitat instanței de judecată ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună aplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
La dosarul cauzei s-au depus în xerocopie următoarele acte: mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 926 din 05.03.2001 emis de Tribunalul București secția a I-a penală pe numele condamnatului C. I., pentru pedeapsa de 20 ani închisoare, precum și copia sentinței penale nr. 666 din 10.12.1999 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
La termenul de judecată din data de 25.11.2013, contestatorul condamnat a învederat aceleași aspecte ca prin cerere, respectiv că își întemeiază cererea de contestație la executare pe prevederile art. 3201 Cod procedură penală.
Tribunalul, analizând cererea de contestație la executare formulată de condamnatul C. I., a reținut următoarele:
Potrivit art. 461 Cod procedură penală, contestația contra executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executare este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice alt incident ivit în cursul executării.
Potrivit art. 3201 din Codul de procedură penală cu denumirea marginală - Judecata în cazul recunoașterii vinovăției, introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, "Până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței și solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.”
O astfel de procedură se subsumează exigențelor privind celeritatea și stabilirea adevărului în cauzele penale.
Termenul până la care se poate solicita procedura simplificată nu poate fi decât cel anterior începerii cercetării judecătorești, pentru că numai astfel se poate da expresie dreptului la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil.
Or, în speță se solicită aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen. după terminarea cercetării judecătorești și epuizarea căilor de atac și micșorarea unei pedepse stabilită printr-o hotărâre penală rămasă definitivă.
Art. 3201 din Codul de procedură penală nu dispune nimic cu privire la aspectele statuate de art. 14 și art. 15 din Codul penal referitoare la aplicarea obligatorie ori facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive. Prin urmare, numai în măsura în care dispozițiile legale arătate ar fi reglementat in terminis cu privire la intervenția unei pedepse mai ușoare care să impună reducerea sancțiunii aplicate până la maximul prevăzut de legea nouă s-ar fi putut pune problema înfrângerii legii penale mai favorabile din perspectiva art. 15 alin. (2) din Constituție reflectat în art. 14 sau, eventual, în art. 15 din Codul penal.
Prin decizia nr. 1470 din 08.11.2011 Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală sunt neconstituționale în măsura în care înlătură aplicarea legii penale mai favorabile în dosarele aflate în fond, apel și recurs, deci pentru care nu s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că alineatul final al art. 3201 din Codul de procedură penală este neconstituțional și a respins, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 3201 din Codul de procedură penală, în dosarele aflate în contestație la executare, deci pentru care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive.
Prin urmare este greșită interpretarea contestatorului potrivit căreia Curtea Constituțională, prin decizia amintită, ar fi dispus că dispozițiile art. 3201 din Codul de procedură penală s-ar aplica și în cazul celor aflați în executarea unor pedepse definitive, ceea ce ar contraveni principiului securității raporturilor juridice, care prevede, printre altele, ca soluția dată în mod definitiv oricărui litigiu de către instanțe să nu mai poată fi supusă rejudecării decât în cazurile expres prevăzute de lege.
Pentru considerentele ce preced și constatând că motivul invocat de condamnat, de reindividualizare a pedepsei aplicate, nu se încadrează în cele limitativ și expres prevăzute de art. 461 C. pr. pen., tribunalul în baza art. 462 C. pr. pen. raportat la art. 461 C. pr. pen., a respins nefondată contestația la executare formulată de condamnatul C. I., împotriva sentinței penale nr. 666 din 10.12.1999 a Tribunalului București - Secția a I-a penală rămasă definitivă prin decizia penală nr. 411 din 30.01.2001 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație condamnatul C. I., nefiind prezent la termenul de judecată.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că sesizarea formulată de contestator este neîntemeiată, urmând a fi respinsă pentru considerentele arătate în continuare.
Prin sentința penală nr. nr.666 din 10.12.1999 pronunțată de Tribunalul București – Secția I-a penală, în dosarul nr.354/1999, inculpatul C. I. a fost condamnat, în baza art.211 alin.2 lit.a, d, e C. pen. cu aplicarea art.99 C. pen. la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art.71 C. pen.
În baza art.174-175 lit.i și art.176 lit.a și d C. pen. cu aplicarea art.99 și art.109 alin.2 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 20 ani închisoare.
În baza atr.109 alin.3 C. pen. nu s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 C. pen.
S-a făcut aplicarea art.71 C. pen.
În baza art.211 alin.2 lit.a,d,e C. pen. cu aplicarea art.99 C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art.71 C. pen.
În baza art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, cu aplicarea art.71 C. pen.
În baza art.88 C. pen. s-a computat prevenția inculpatului din 25.08.1998 la zi.
În baza art.350 C. pr. pen. a fost menținută starea de arest.
Inculpatul minor C. I. în solidar cu partea responsabilă civilmente a fost obligat să plătească 25 mil. lei despăgubiri materiale și 100 mil. lei despăgubiri morale către partea civilă D. E., constatând că partea civilă D. D. a decedat la 1.04.1999.
Inculpatul minor, în solidar cu partea responsabilă civilmente a fost obligat să plătească părții vătămate M. N. despăgubiri materiale constând în echivalentul în lei a sumei de 360 dolari SUA, calculat la cursul BNR de la data executării sentinței, reprezentând contravaloare bunurilor sustrase și suma de 280.000 lei sustrasă de inculpații M. V. și C. I..
În fapt, s-a reținut că inculpatul minor C. I. împreună cu inculpatul M. V., după ce au consumat băuturi alcoolice, au aplicat victimei D. F., lovituri repetate, cu diverse obiecte, provocându-i leziuni ce au condus la decesul acesteia.
Aceeași inculpați au deposedat partea vătămată N. M. de bunurile de valoare pe care le avea asupra sa, provocând-i și leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile îngrijiri medicale.
Curtea a reținut că instanța de fond în mod legal și temeinic a respins contestația formulată, în condițiile în care Curtea Constituțională, prin decizia nr.1470/2011 a statuat că dispozițiile art.320 C. pr. pen., nu sunt aplicabile în cauzele în care au rămas definitive.
Față de considerentele expuse, în baza art. 23 din Legea nr.255/2013, raportat la art.597 și urm. din Codul de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul C. I..
În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul C. I. împotriva sentinței penale nr.615 din 25.11.2013, pronunțată de Tribunalul G. – Secția penală, pe care îl obligă la 100 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 6 iunie 2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
F. D. V. C.
GREFIER,
D. P.
Red. D.F.
Dact. A.L 5 ex./24.06.2014
T. G. – Secția penală – jud.: G. O.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
