Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 342/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 342/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 342/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 342/C
Ședința publică din data de 6 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de petentul-condamnat L. C. împotriva sentinței penale nr. 248 din data de 26.03.2014, pronunțată de Tribunalul I., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul-condamnat L. C. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat B. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 08.05.2014 și atașată la fila 9 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul din oficiu al petentul-condamnat L. C. depune la dosarul cauzei un memoriu formulat de către acesta.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al petentului-condamnat L. C., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, în condițiile în care judecata la instanța de fond s-a desfășurat potrivit procedurii simplificate prev. de art. 320 ind. 1 vechiul Cod procedură penală. În acest sens, apreciază că limitele de pedeapsă îi dă dreptul contestatorului să beneficieze în acest moment de reducerea pedepsei aplicate.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației astfel formulate, ca nefondată, având în vedere că petentului-condamnat i s-a aplicat o pedeapsă de 7 ani și 6 luni pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă de omor calificat, fapta circumscriindu-se, actualmente, dispozițiilor art. 32 rap. la art. 188 Cod penal, respectiv tentativă de omor simplu, limitele de pedeapsă prevăzute pentru această infracțiune fiind de la 5 la 10 ani.
Totodată, constată că fapta din prezenta cauză nu a fost judecată potrivit procedurii simplificate, în condițiile în care, mandatul de executare a fost emis la data de 13.09.2010, anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală.
De asemenea, având în vedere că pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare nu depășește limita maximă prevăzută de noul Cod penal, apreciază că nu se impune admiterea contestației și pe cale de consecință, solicită respingerea contestației, ca nefondată, și menținerea sentinței penale contestate ca fiind legală și temeinică.
Petentul-condamnat L. C., având ultimul cuvânt, arată că dorește să beneficieze de legea penală mai favorabilă, în condițiile în care a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani și 6 luni, iar pe noul Cod penal limitele de pedeapsă sunt între 5-10 ani.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 248/F/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul I. în baza art. 598 - 599 CPP, raportat la art. 595 CPP, cu referire la art.23 din Legea 255/2013, cu referire la art. 6 din Codul penal în vigoare de la 01.02.2014, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat L. C., în prezent aflat în executarea M.E.P.I cu nr. 611 / 2010 a Tribunalului București, Secția II – a penală.
În baza art. 275 alin. (2) NCPP a fost obligat petentul la cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 14.02.2014, sub nr._, pe rolul Tribunalului I., petentul L. C. a formulat contestație la executare solicitând instanței aplicarea art. 15 Cp, prin raportare la art. 32 Cp, având în vedere faptul că după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a intervenit o lege mai favorabilă.
În motivarea cererii, contestatorul L. C. a arătat că noua încadrare a faptei pentru care a fost condamnat prevede o pedeapsă mai ușoară, având limitele de pedeapsă mai mici. În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit d Cpp și art. 15 Cp, rap. la art. 32 Cp.
La dosarul cauzei s-a atașat, în fotocopie, următoarele înscrisuri: MEPI nr. 611/13.09.2010, SP nr. 400/2009 pronunțată în dosarul nr._ al Tribunalului București, Secția a II-a Penală.
Potrivit art. 6 alin. (1) NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Instanța a constatat că pedeapsa de 7 ani si 6 luni de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 175 din vechiul Cod penal se situează sub limita maximă de 20 de ani de închisoare prev. de art. 188 din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), aceasta fiind noua încadrare juridică susceptibilă în speță. Prin urmare nu se impune reducerea pedepsei aplicate, conform art. 6 NCP, deoarece pedeapsa aplicată conform vechii reglementări penale nu depășește maximul special prevăzut de noua lege penală, în vigoare de la 01.02.2014 .
De asemenea, nici pedeapsa complementară aplicată conform vechii reglementări penale (interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale) nu depășește maximul special prevăzut de noua lege penală - limita maximă a oricărei pedeapse complementare aplicate fiind de 5 ani, conform art. 66 alin.1 din noul Cod penal, în vigoare începând din data de 01.02.2014.
Împotriva sentinței penale a formulat contestație condamnatul L. C., solicitând reducerea cuantumului pedepsei aplicate.
Examinând contestația formulată de condamnat, Curtea constată că solicitarea acestuia de desființare a sentinței penale este nefondată, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Prima instanță a constatat în mod corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal în ceea ce privește pedeapsa pe care petentul o execută.
Astfel, prin sentința penală nr.400/10.04.2009 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a II-a Penala, rămasă definitivă prin decizia penală nr.3059/08.09.2010 a ICCJ – Secția Penală, inculpatul L. C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare si 2 ani interzicerea drepturilor prev.de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a si b Cod Penal pentru săvârșirea infracțiunii prev.de art.20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod Penal 1968.
Prima instanță a reținut în mod corect că infracțiunea de tentativă la omor calificat prevăzută de dispozițiile art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i Cod Penal 1968 are corespondent în legea nouă în dispozițiile art. 32 rap. la art. 188 Cod penal, fiind sancționată în ambele reglementări cu pedeapsa închisorii, în Codul penal din 1968 limitele pedepsei fiind prevăzute de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare, iar în actualul Cod penal de la 5 la 10 ani închisoare.
Potrivit art. 4 din Legea 187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1968, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi. În consecință, chiar dacă limitele de pedeapsă s-au modificat, reducerea pedepsei poate avea loc numai dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare pe care o execută condamnatul nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, maxim care este de 10 ani închisoare.
De asemenea, fapta din prezenta cauză nu a fost judecată potrivit procedurii simplificate, în condițiile în care mandatul de executare a fost emis la data de 13.09.2010, anterior intrării în vigoare a dispozițiilor art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, iar conform deciziei nr. 14/16.06.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea legii penale mai favorabile, după judecarea definitivă a cauzei, potrivit art. 6 al.1 Cod penal, atunci când se compară pedeapsa aplicată cu maximul special prevăzut de legea nouă, nu se va lua în considerare cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 320 ind.1 al. 7 C.p.p. anterior, reținută condamnatului și valorificată în pedeapsa concretă.
Totodată, se constată că pedeapsa complementară nu suportă modificări în durată și conținut raportat la art. 6 alin. 5 Cod penal combinat cu art. 66 Cod penal, durata acesteia, de 2 ani, nedepășind maximul de 5 ani prevăzut de legea nouă.
În consecință, contestația la executare formulată de condamnatul L. C. a fost în mod legal și temeinic respinsă ca nefondată, nefiind incidente dispozițiile art. 6 din Codul penal.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 425 ind.1 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat L. C. împotriva sentinței penale nr. 248/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul I. Secția Penală.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe contestator la cheltuieli judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 425 ind.1 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat L. C. împotriva sentinței penale nr. 248/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul I. Secția Penală.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe contestator la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. L. B.
Red. RM
2 ex/22.07.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Violarea de domiciliu. Art.192 C.p.. Decizia nr. 740/2014.... → |
|---|
