Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 1913/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1913/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 1913/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.1913/R
Ședința publica de la 15.10.2013
P. - I. T.
JUDECATOR - I. C.
JUDECĂTOR – A. M.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de contestatorul G. G. împotriva sentinței penale nr.364/15.05.2013 pronunțate de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul contestator G. G., aflat în stare de arest și asistat de apărător din oficiu V. D., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra recursului declarat de contestator.
Apărătorul din oficiu al recurentului contestator G. G. solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea hotărârii atacate și admiterea contestației la executare, întemeiată pe dispozițiile art.461 lit.c Cod de procedură penală, apreciind că există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în sensul că nu au fost aplicate prevederile art.3201 Cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de contestator, ca nefondat, apreciind că instanța de fond a apreciat în mod corect că sunt inadmisibile cele invocate, nefiind posibilă aplicarea prevederilor art.3201 Cod de procedură penală în calea extraordinară de atac.
Recurentul contestator G. G., în ultimul cuvânt, arată că hotărârea a rămas definitivă după . prevederilor art.3201 Cod de procedură penală.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față
Prin sentința penală nr.364, pronunțată la data 15.05.2013 de către Tribunalul G. în dosarul nr._ a fost respinsă ca inadmisibilă contestația la executare formulată de petentul condamnat G. G..
În considerentele sentinței se arată că prin cererea înregistrată la Tribunalul G., sub nr._, condamnatul G. G. a formulat contestație la executarea împotriva deciziilor penale nr. 208/2012 și 4292/2010 pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, în care s-a omis aplicarea legii mai favorabile, respectiv dispozițiile art. 3201 Cod procedură penală.
Au fost atașate sentințele pronunțate de acest Tribunal în perioada 2012-2013, în număr de cinci, prin care au fost respinse contestațiile la executare formulate de petent împotriva sentințelor penale nr.45/2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 4292/30.11.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nr. 342/2011 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 208/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în toate cererile formulate invocându-se neaplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
Având în vedere că prin decizia nr. 36/2009 dată în recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că „ cererile repetate de revizuire și respectiv contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoane, de temei legal, de motive și apărări invocate în soluționarea acestora”, Tribunalul a respins prezenta cerere ca inadmisibilă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei soluții a declarat recurs contestatorul G. G..
Contestatorul prin apărător apreciază că există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, în sensul că prin deciziile penale nr.4692/2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și nr.208/2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nu au fost aplicate prevederile art.3201 Cod de procedură penală, solicitând admiterea în principiu a contestației la executare.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, atât prin prisma motivelor invocate de recurentul contestator, cât și din oficiu, sub toate aspectele, potrivit disp. art.38515pct.1 lit.b C.p.p., Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Contestația la executare, este un procedeu jurisdicțional de rezolvare a plângerilor îndreptate împotriva actelor de executare, respectiv o activitate contencioasă privitoare la incidentele de executare care necesită intervenția unei instanțe.
Așa cum s-a arătat și instanța de fond, contestatorul a formulat multiple contestații la executare împotriva sentințelor penale nr.45/2010 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 4292/30.11.2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nr. 342/2011 pronunțată de Tribunalul București Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 208/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în toate cererile formulate invocându-se neaplicarea dispozițiilor art. 3201 Cod procedură penală.
Contestația la executare formulată de G. G. este inadmisibilă raportându-ne la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr.36/14.12.2009, în rezolvarea recursului în interesul legii, prin care s-a statuat că cererile repetate de revizuire și respectiv contestație la executare sunt inadmisibile, dacă există identitate de persoană, temei legal, motive și apărări invocate în soluționare.
Astfel, constatăm că există identitate între contestația la executare ce formează obiectul prezentei cauze și cele soluționate prin următoarele hotărâri judecătorești: sentința penală nr. 167/23.04.2012, pronunțată de Tribunalul G., sentința penală nr. 200/16.05.2012, pronunțată de Tribunalul G., sentința penală nr. 351/20.08.2012, pronunțată de Tribunalul G., sentința penală nr. 71/16.01.2013, pronunțată de Tribunalul G..
Față de cele reținute, constatând că hotărârea recurată este legală și temeinică, în baza art.38515 pct.1 lit. b C.p.p., va respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul G. G. împotriva sentinței penale nr.364/15.05.2013pronunțate de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
Conform art. 192 alin. 2 codul de procedură penală va obliga pe recurentul contestator la 300 lei cheltuieli judiciare avansate de stat din care onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În baza art.38515 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul contestator G. G. împotriva sentinței penale nr.364/15.05.2013pronunțate de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
În baza art.192 alin.2 C.pr.pen. obligă pe recurentul contestator la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerul Justiției.
Definitivă
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. T. I. C. A. M.
GREFIER,
S. N.
Red.I.C.
Dact.EA-2ex
T.G. – jud.A.I.
| ← Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 22/2013.... | Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... → |
|---|
