Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 22/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 22/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-01-2013 în dosarul nr. 22/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I –A PENALĂ
Decizia penală nr. 22
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2013
Președinte: V. A. P.
Judecător:C. E. R.
Grefier:A. P.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de Apel București, prin procuror F. D..
Pe rol, se află soluționarea apelului declarat de apelantul – inculpat marin M. împotriva sentinței penale nr. 868/11.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I –a Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns apelantul – inculpat M. M., personal, aflat în stare de arest preventiv la penitenciarul Rahova, asistat juridic de apărător ales Finaru C., cu împuternicire avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul ales al apelantului – inculpat solicită admiterea probei cu acte în circumstanțiere, precum și acte noi, respectiv înscrisul comunicat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism .
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării cererii privind admiterea probei cu acte în circumstanțiere și acte noi, respectiv înscrisul înaintat la dosar de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism .
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru apelantul - inculpat proba ci acte, astfel cum s-a solicitat. Nefiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul ales al apelantului – inculpat arată că trei sunt criticile pe care le formulează în ceea ce privește sentința penală nr. nr. 868/11.10.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția I –a Penală, respectiv:
Împrejurarea că Tribunalul București, în mod greșit, nu a reținut dispozițiile art. 74, 76 Cod penal, apreciind că reținerea art. 320 ind. 1 pct. 7 Cod procedură penală este incompatibilă cu reținerea celorlalte circumstanțe atenuante. În aprecierea apărării, în mod greșit Tribunalul București nu a reținut în cauză incidența art. 16 din Legea nr. 143/2000 și, de asemenea, în mod greșit Tribunalul București nu a făcut aplicarea, în ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, a disp. art. 86 ind. 1 Cod penal, în sensul de a aplica inculpatului o pedeapsă a cărei modalitate de executare să fie suspendarea sub supraveghere.
În consecință, în ceea ce privește prima critică de apel, și anume împrejurarea că, în mod greșit, nu au fost reținute și alte circumstanțe atenuante, solicită să se aprecieze că reținerea în cauză a disp. art. 320 ind. 1 pct. 7 Cod procedură penală nu face ca circumstanțele atenuante să devină inaplicabile; în speță, nu poate fi reținută ca și circumstanță atenuantă aceeași circumstanță prev. de art. 74 lit. a Cod penal, în sensul reținerii atitudinii sincere însă, circumstanța referitoare la lipsa antecedentelor penale, ca și aspect care să țină de conduita bună a inculpatului înainte de săvârșirea infracțiunii, apreciază că poate fi reținută de instanță, iar corecta aplicare a acesteia poate duce la diminuarea cuantumului pedepsei.
Ca și prim punct de apel, solicită reținerea în cauză a disp. art. 74 lit. a Cod penal, cu consecința prev. la art. 76 Cod penal.
Cea dea doua critică referitoare la nereținerea disp. art. 16 din legea nr. 143/2000, solicită să se aibă în vedere înscrisul depus la acest termen la dosar, respectiv confirmarea pe care parchetul o face în legătură cu denunțul formulat pe parcursul urmăririi penale de către apelantul – inculpat M. M., denunț care s-a concretizat și, în urma măsurilor dispuse, s-a trimis în judecată, prin Rechizitoriul din data de 15.11.2012, inculpatul C. M..
Așadar, reținând aceste dispoziții ale art. 16 din Legea nr. 143/2000, apreciază că pedeapsa aplicată se impune să fie mult diminuată, spre minimul general prevăzut de lege pentru infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată.
În aceste condiții solicită instanței să constate că se poate face aplicarea disp. art. 86 ind. 1 Cod penal, dată fiind împrejurarea că apelantul – inculpat este la prima abatere, nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră, a cooperat cu organele de urmărire penală, este tatăl unui copil minor, iar din actele depuse la acest termen la dosar, în circumstanțiere, rezultă împrejurarea că acesta urmează să aibă încă un copil, soția acestuia este în cea de-a VII –a săptămână de sarcină.
Mai mult, în urma diligențelor pe care familia inculpatului le-a întreprins, acesta bucurându-se, pe deplin, de sprijinul unei familii organizate, s-a luat legătură cu administratorul unei societăți comerciale care, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar, își exprimă disponibilitatea în al angaja pe inculpat în situația în care acesta va beneficia de clemență în sensul de a i se aplica o pedeapsă cu suspendare sub supraveghere.
În temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, solicită admiterea apelului și coborârea pedepsei cât mai aproape de minimul general; de asemenea, să se aprecieze cu privire la solicitarea inculpatului de a se dispune, ca și modalitate de executare, pedeapsa sub supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public, în raport de răspunsul sosit de la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism apreciază că, în mod clar, în cauză se impune aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și, urmare a aplicării acestuia articol precum și a art. 320 ind. 1 Cod procedură penală, limitele reducându-se succesiv, de la 10 la 20 de ani, se ajunge la o pedeapsă situată între 3 ani și 4 luni închisoare, și 6 ani și 8 luni închisoare; pedeapsa aplicată de prima instanță este superioară limitei maxime prevăzută de lege, astfel cum apare ea ca urmare a reducerilor succesive și, în mod clar, trebuie redusă și această pedeapsă.
Prin urmare, în raport de toate aceste considerente, solicită admiterea apelului declarat de către inculpat, desființarea, în parte a sentinței atacate, reținerea art. 16 din Legea art. 143/2000 și aplicarea unei pedepse avându-se în vedere cantitatea de heroină care a fost descoperită asupra inculpatului, în locuința acestuia, în vederea vânzării; prin urmare, dacă ne raportăm la prima pedeapsa stabilită de către prima instanță, astfel cum trebuie ea privită la acest moment procesual, în lumina art. 16 din Legea nr. 143/2000, apreciază că o pedeapsă de 4 ani închisoare este corectă.
Apelantul – inculpat M. M., persona, având cuvântul, arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Prin sentința penală nr. 868/11.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București-Secția I penală a hotărât:
În baza art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320¹ alin. 7 C.pr.pen. a condamnat pe inculpatul M. M. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
S-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen. pe o durată de 3 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
În baza art. 71 C.pen. s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În baza art. 88 C.pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 01.08.2012 la zi.
În baza art. 350 C.pr.pen. s-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului.
În baza art. 17 alin. 1 rap. la art. 18 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat în vederea distrugerii cantitatea de 199,7 grame pulbere ce conține heroină, glucoză și sucroză, mai puțin cantitatea de 5,0 grame pulbere păstrată drept contraprobă, substanțele fiind depuse la camera de corpuri delicte a DCJSEO cu dovada . nr._/24.08.2012.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a constatat că din probele administrate în faza urmăririi penale, însușite de inculpat potrivit procedurii prevăzute de art. 320¹ C.pr.pen., rezultă că, în urma percheziției efectuate la data de 01.08.2012 la adresa din București, ., ., ., în baza autorizației nr. 381/ 25.07.2012 emisă de Tribunalul București Secția I penală (f.75 d.u.p.), adresă la care inculpatul M. M. locuiește fără forme legale, într-unul din cele două dormitoare ale apartamentului a fost identificat un aspirator de culoare neagră marca Samsung 2000 W, în interiorul căruia a fost găsită o pungă din material plastic de culoare alb cu roșu cu diametrul de cca. 10 cm., ce conținea o substanță maronie (procesul-verbal de efectuare a percheziției domiciliare și planșele foto aferente – f. 76- 79, 83-89 d.u.p.).
Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr._/ 13.08.2012, substanța găsită în apartamentul folosit de inculpat reprezenta 207,32 grame pulbere, ce conținea heroină bază, glucoză și sucroză, concentrația probei heroină bază fiind de 44,94%±2% (f. 93-98 d.u.p.).
Tribunalul a reținut că inculpatul a recunoscut încă din primele declarații faptul că cele 207,32 grame pulbere conțineau heroină și a precizat că a cumpărat heroina în schimbul sumei de 15.000 lei de la o persoană necunoscută în vederea revânzării și a și procedat la vânzarea unor doze, de o greutate de aproximativ 0,2 grame contra sumei de 60-80 de lei (f. 114, 117, 121, 128 d.u.p.).
Au fost apreciate relevante sub aspect probator procesele-verbale întocmite de lucrătorii din cadrul B.C.C.O.-București la datele de 06.07.2012 și 19.07.2012, cu privire la preocupările infracționale ale inculpatului și cu privire la faptul că acesta locuiește la adresa unde au fost identificate drogurile (f. 7, 39 d.u.p.).
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul pentur motivele consemnate în partea introductivă.
Apelul este fondat în sensul de mai jos.
Potrivit art.16 din Legea nr.143/2000, persoana care a comis o infracțiune din cele prev. la art.2 - 10, iar în timpul urmăririi penale denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane ce au comis infracțiuni legate de droguri, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.
Or, inculpatul M. M. a formulat în cursul urmăririi penale un denunț, iar în cursul cercetărilor penale, inculpatul C. M. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000 (fila 34, adresa parchet).
Prin urmare, aplicând și art.320 ind.1 Cod procedură penală, urmează să fie redusă pedeapsa aplicată inculpatului, executarea urmând să se facă în condiții de detenție, în raport de gravitatea deosebită a faptelor pemale comise de acesta.
În baza art.379 pct. 2 lit. a C.p.p. va admite apelul declarat de apelantul-inculpat M. M., va desființa, în parte, sentința apelată și rejudecând pe fond:
Va reține în favoarea inculpatului M. M., disp. art. 16 din Legea nr. 143/2000 și în consecință, va reduce cuantumul pedepsei aplicată acestuia, prin sentința penală nr. 868/ 11.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I-a penală, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/ 2000, cu aplicarea art.320 ind.1 al. 7 C.p.p., de la 8 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
În baza art. 383 al. 2 C.p.p. va deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 01.08.2012, la zi.
În baza art. 383 al. 11 C.p.p., va menține arestarea preventivă a inculpatului.
Va menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.379 pct. 2 lit. a C.p.p. admite apelul declarat de apelantul-inculpat M. M., împotriva sentinței penale nr. 868/11.10.2012 a Tribunalului București, Secția I penală.
Desființează în parte sentința apelată și rejudecând pe fond:
Reține în favoarea inculpatului M. M., disp. art. 16 din Legea nr.143/2000 și în consecință, reduce cuantumul pedepsei aplicată acestuia, prin sentința penală nr.868/11.10.2012 pronunțată de Tribunalul București, Secția I-a Penală, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 al. 1 și 2 din Legea nr. 143/ 2000, cu aplicarea art.320 ind.1 al. 7 C.p.p., de la 8 ani închisoare, la 4 ani închisoare.
În baza art. 383 al. 2 C.p.p. deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 01.08.2012, la zi.
În baza art. 383 al. 11 C.p.p., menține arestarea preventivă a inculpatului.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina statului.
Cu recurs în termen de 10 zile de la pronunțare, pentru părțile lipsă și pentru apelantul-inculpat arestat, de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
V. A. P. C. E. R.
GREFIER,
A. P.
Red.V.A.P./Tehnored.M.A.
2 ex./18.02.2013
TB-S1 – Jud.L. M.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
