Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 228/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 228/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 228/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 228/A
Ședința publică din 04.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. P. M.
JUDECĂTOR – B. F. V.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B., asigurătorul S.C. C. A. S.A. și partea civilă Ț. M. împotriva sentinței penale nr.668/04.12.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns intimatul inculpat B. I., personal și asistat de apărător ales B. N., cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul Prahova și apelantul parte civilă Ț. M., personal și asistat de apărător ales E. M., cu împuternicire avocațială nr._ emisă de Baroul I., lipsind apelanta S.C. C. A. S.A., intimata parte civilă S. C. de Urgență Elias și intimata parte responsabilă civilmente S.C. S. I. S.R.L.
Procedura de citare nu este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței nelegala îndeplinire a procedurii de citare cu intimata parte responsabilă civilmente, după care,
Curtea, potrivit dispozițiilor tranzitorii din legea de punere în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, respectiv dispozițiile art. 10 din Legea 255/2013, constată că prezenta cauză se judecă conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la calea de atac a apelului.
Apărătorul ales al intimatului inculpat B. I. solicită instanței prelungirea dreptului inculpatului de a conduce pe drumurile publice pe o perioadă de 30 de zile, sens în care depune la dosarul cauzei o cerere scrisă.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că se impune amânarea cauzei în vedere refacerii procedurii de citare cu intimata parte responsabilă civilmente.
Apărătorul ales al apelantei parte civilă Ț. M. apreciază că se poate proceda la judecarea cauzei și fără citarea părții responsabile civilmente, față de dispozițiile art. 4 C.p. privind dezincriminarea faptei inculpatului.
Curtea, deliberând, față de dispozițiile legale invocate, apreciază că nu se poate produce nicio vătămare a intereselor procesuale ale părții responsabile civilmente, în prezenta cauză, astfel încât acordă cuvântul asupra incidenței în cauză a dispozițiilor art. 4 C.p.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în noua reglementare, la art. 196 alin. 2 și 3 N.C.p se regăsesc oarecum dispozițiile art. 184 alin. 1 și 3 V.C.p., fiind evident că, raportat la zilele de îngrijiri medicale suferite de partea civilă 45-50 zile, nu se mai regăsește incriminată această modalitate, numărul minim necesar de zile de îngrijiri medicale fiind de 90 zile. Față de cele arătate, apreciază că în cauză s-ar impune o soluție de achitare în temeiul art. 16 lit. b N.C.p.p. și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile, cheltuielile judiciare urmând să rămână în sarcina statului, în baza art. 25 alin. 3 C.p.p.
Apărătorul ales al apelantei parte civilă Ț. M. arată că, față de noile dispoziții legale privind vătămarea corporală din culpă, fapta inculpatului nu mai este incriminată, astfel încât se impune încetarea procesului penal, latura civilă urmând a se soluționa de către instanța civilă.
Apărătorul ales al intimatului inculpat invocă dispozițiile art. 4 N.C.p., arătând că legea nouă nu mai incriminează fapta inculpatului, astfel încât se impune achitarea inculpatului conform dispozițiilor art. 396 alin. 5 coroborat cu art. 16 alin. 1 lit. b N.C.p.p., cu lăsarea nesoluționată a laturii civile, conform art. 397 alin. 1 N.C.p.p. coroborat cu art. 25 alin. 5 C.p.p. Față de cele solicitate, arată că înțelege să nu își mențină cererea de prelungire a dreptului de a conduce pe drumurile publice.
Intimatul inculpat B. I., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu cele arătate de apărătorul său.
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor declarate în cauză, constată că:
Prin sentința penală nr. 668 din 04.12.2013, Judecătoria B. – Secția Penală a hotărât următoarele:
În temeiul art. 184 alin 1 si 3 C.p. cu aplicarea art. 320¹ alin 7 C.p.p. a fost condamnat inculpatul Brasov I. la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 6000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpa.
In baza art. 998 si art. 999 C.civ. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civila T. M. si a fost obligat inculpatul Brasov I. in solidar cu partea responsabila civilmente . la plata catre partea civila a sumei de 100 lei, reprezentând daune materiale si a sumei de 20.000 euro, echivalent in lei la data plătii, reprezentând daune morale.
În baza art. 998 si art 999 c.civ. a fost admisă acțiunea civila formulata de partea civila S. Universitar de Urgenta Elias Bucuresti si a fost obligat inculpatul Brasov I. in solidar cu partea responsabila civilmente . la plata către partea civila a sumei de 1733,59 lei, reprezentând daune materiale.
A fost obligat asiguratorul de răspundere civila . la plata sumelor de mai sus la care a fost obligat inculpatul sub aspectul laturii civile, in limita plafonului stabilit pentru anul 2010.
În temeiul art. 189 cod procedură penală onorariul partial al avocatului din oficiu, in cuantum de 100 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești în favoarea Baroului I..
În temeiul art. 193 alin 6 c.p.p. a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente . la plata către partea civila T. M. a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de parte in procesul penal constând în onorariu apărător ales.
În temeiul art. 191 al. 1 cod procedură penală a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente . la plata sumei de 900 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 4914/P/2010, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 28.09.2012 sub numărul_, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. I., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prev. de art.184 alin.1 și 3 C.pen.
În fapt, s-a reținut că la data de 18.08.2010, lucrătorii de poliție din cadrul I.P.J. I. au fost sesizați cu privire la faptul că în cursul aceleiași zile, în jurul orelor 12.08, pe DN 1, în raza orașului Otopeni, jud. I., a avut loc un accident de circulație din care a rezultat vătămarea corporală a unei persoane.
Cu ocazia cercetării la fața locului, conform procesului-verbal întocmit în cauză, s-a constatat că: accidentul rutier s-a produs pe DN 1, în zona kilometrului 13+180 de metri din orașul Otopeni, pe sensul de deplasare către Ploiești; în accidentul rutier au fost implicate autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ ,_ și_, conduse de către învinuitul B. I. și, respectiv, de numiții D. C. Zinel și Maruneac V.; învinuitul B. I. conducea autobuzul cu nr. de înmatriculare_ pe banda a treia a sensului de deplasare către Ploiești al DN 1, iar în momentul în care se afla în zona kilometrului 13+180 de metri din orașul Otopeni, nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care, rulând în fața sa. oprise în dreptul unei treceri de pietoni; în urma coliziunii, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost proiectat în autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aflat în fața sa, după care, din impact a ricoșat pe banda a doua a DN 1, lovindu-1 astfel pe pietonul Ț. M., care se angajase în traversarea regulamentară a părții carosabile; la locul producerii accidentului rutier a fost identificat indicatorul « trecere de pietoni», constatându-se totodată că suprafața părții carosabile era uscată, vizibilitatea era bună, fără a exista denivelări în carosabil.
În urma accidentului rutier a rezultat vătămarea corporală a pietonului Ț. M., acesta fiind transportat la S. Universitar de Urgență „Elias" din București, în vederea acordării de îngrijiri medicale.
Conform concluziilor certificatului medico-legal eliberat de SML I. sub nr. A2/J/864/2010, „partea vătămată Ț. M. a prezentat leziuni traumatice care au putut fi produse prin lovire cu și de corp dur, în condițiile unui accident rutier la data de 18.08.2010 și care a necesitat pentru videcare 45-50 de zile de îngrijire medicală. Leziunile traumatice nu i-au pus în primejdie viața".
Din declarația părții vătămate Ț. M. a rezultat că la data de 18.08.2010, în jurul orelor 12.08, s-a angajat ca pieton în traversarea regulamentară a DN 1, în zona kilometrului 13+180 de metri din orașul Otopeni, iar în momentul în care se afla în dreptul benzii a doua a sensului de deplasare către Ploiești, a fost lovită de către autoturismul cu nr. de înmatriculare_, acesta fiind proiectat în direcția sa după ce, inițial, fusese lovit în partea din spate de către autobuzul cu nr. de înmatriculare_, condus de învinuitul B. I..
Cu prilejul audierii în calitate de martor, numitul D. C. Zinel a susținut că la data de 18.08.2010, în jurul orelor 12.00, conducea autoturismul cu nr. de înmatriculare_ pe banda a treia a sensului de deplasare către Ploiești al DN 1, iar în momentul în care se afla în zona kilometrului 13+180 de metri din orașul Otopeni, a oprit, întrucât autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, care rula regulamentar în fața sa, oprise la rândul său în dreptul unei treceri de pietoni, în scopul de a le acorda prioritate persoanelor angajate în traversarea acesteia.
În aceste împrejurări autoturismul martorului D. C. Zinel a fost lovit în partea din spate de autobuzul cu nr. de înmatriculare_, condus pe aceeași bandă de către învinuitul B. I., fiind proiectat într-o primă fază în autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, după care, din acest ultim impact, a ricoșat pe banda a doua a DN 1, lovindu-1 astfel pe pietonul Ț. M., care se angajase în traversarea regulamentară a părții carosabile.
În ceea ce îl privește pe numitul Maruneac V., conducător al autoturismului cu nr. de înmatriculare_, cu prilejul audierii în cauză, acesta a expus aceeași situație de fapt ca martorul D. C. Zinel, depozițiile acestora coroborându-se sub toate aspectele.
Fiind audiat, învinuitul B. I. a susținut că la data de 18.08.2010, în jurul orelor 12.00, conducea autobuzul cu nr. de înmatriculare_ pe banda a treia a sensului de deplasare către Ploiești al DN 1, iar în momentul în care se afla în zona kilometrului 13+180 de metri din orașul Otopeni, nu a păstrat o distanță corespunzătoare față de autoturismul cu nr. de înmatriculare_, care, rulând în fața sa, oprise în dreptul unei treceri de pietoni.
Din cuprinsul aceleiași declarații a mai rezultat că în urma coliziunii, autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a fost proiectat în autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, aflat în fața sa, după care, din impact a ricoșat pe banda a doua a DN 1, lovindu-1 astfel pe pietonul Ț. M., care se angajase în traversarea regulamentară a părții carosabile.
Pentru justa stabilire a situației de fapt, în cauză s-a dispus efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară, din cuprinsul acestuia rezultând următoarele:
„Direcția de deplasare a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ (condus de martorul MARUNEAC V. - s.n.) a fost pe DN 1, pe banda nr. 3 a sensului de mers dinspre București către Ploiești.
Direcția de deplasare a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ (condus de martorul D. C. ZINEL - s.n.) a fost pe DN 1, pe banda nr. 3 a sensului de mers dinspre București către Ploiești.
Direcția de deplasare a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ (condus de învinuitul B. I. - s.n.) a fost pe DN 1, pe banda nr. 3 a sensului de mers dinspre București către Ploiești.
Direcția de deplasare a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_ (condus de martorul N. MAKATOF - s.n.) a fost pe DN 1, pe banda nr. 2 a sensului de mers dinspre București către Ploiești.
Pietonul Ț. M. se afla în traversare pe marcajul pietonal, de la dreapta la stânga în raport cu sensul de mers al autovehiculelor.
Locul impactului dintre autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ și_ a fost poziționat pe DN 1, km 13+180 de metri, pe banda nr. 3 a sensului de mers dinspre București către Ploiești.
Locul impactului dintre autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ și_ a fost poziționat pe DN 1, în zona intersecției cu . Otopeni, pe banda nr. 3 a sensului de mers dinspre București către Ploiești.
Locul impactului dintre autoturismul cu nr. de înmatriculare_ și pieton (partea vătămată Ț. M. - s.n.) a fost poziționat pe DN 1, pe banda nr. 2 a sensului de mers dinspre București către Ploiești, pe marcajul pietonal.
Autobuzul cu nr. de înmatriculare_ (condus de învinuitul B. I.) circula în momentele premergătoare accidentului cu o viteză de circa 85 km/h.
În momentele premergătoare accidentului, autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ și_ se aflau oprite.
Starea de pericol efectiv care a condus la producerea accidentului a fost generată de către conducătorul autobuzului cu nr. de înmatriculare_, numitul B. I., care, circulând pe banda nr. 3 a sensului de mers București-Ploiești, nu a păstrat distanța de siguranță suficientă față de autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ și_, ce se aflau oprite pentru a acorda prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea regulamentară a drumului public (partea vătămată Ț. M. - s.n.).
Circulând cu o viteză de circa 85 km/h, certificată de diagrama tahograf, numitul B. I. a creat o stare de pericol potențial prin deplasarea cu o viteză superioară valorii maxim autorizate în zona accidentului.
În momentele premergătoare producerii accidentului, conducătorul autobuzului cu nr. de înmatriculare_ (învinuitul B. I. -s.n.), circulând pe banda nr. 3 a sensului de mers București-Ploiești, nu a păstrat distanța de siguranță suficientă față de autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ și_, ce se aflau oprite pentru a acorda prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea regulamentară a drumului public.
Conducătorul auto B. I. nu a respectat prevederile art. 51 din OUG nr. 195/2002, conform cărora „conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii".
Totodată, deplasându-se cu o viteză superioară vitezei maxim autorizate, conducătorul autobuzului cu nr. de înmatriculare_ (învinuitul B. I. - s.n.) nu a respectat prevederile art. 48 din OUG nr. 195/2002, potrivit cărora „conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță".
Conducătorul auto B. I. ar fi avut posibilități de evitare a accidentului rutier dacă ar fi păstrat o distanță suficientă față de autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ și_, ce se aflau oprite pentru a acorda prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea regulamentară a drumului public, dacă ar fi respectat regimul legal de viteză și ar fi adaptat viteza de deplasare la condițiile de drum, pentru a putea efectua orice manevră în condiții de siguranță.
În momentele premergătoare impactului, autovehiculele cu nr. de înmatriculare_ ,_ și_ se aflau oprite pentru a acorda prioritate de trecere pietonului aflat în traversarea regulamentară a drumului public. Conducătorii acestor autovehicule nu au dispus de posibilități tehnice pentru evitarea accidentului.
În momentele anterioare producerii accidentului, numitul Ț. M. se afla în traversarea drumului public pe marcajul trecerii de pietoni. Pietonul Ț. M. nu a avut posibilități de evitare a accidentului".
Pe parcursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a accidentului rutier; plângere prealabilă a persoanei vătămate; declarații învinuit; declarații parte vătămată; declarații martori; certificat medico-legal; raport de expertiză tehnică judiciară; copie diagramă tahograf; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare urmăririi penale.
Prin sentința penala nr. 130/25.03.2013 pronunțata de Judecătoria B. in dosarul nr._ 2013 au fost hotărâte următoarele:
În temeiul art. 184 alin.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.320 ind.1 C.p.p. a fost condamnat inculpatul B. I., fiul lui C. și G.,născut la data de 18.02.1971 în ., domiciliat în comuna Sângeru, ..33, județul Prahova CNP_ la pedeapsa închisorii de 1 an pentru săvârșirea vătămare corporală din culpă.
În baza art. 71 alin. 1 si 2 C.pen., s-au interzis inculpatului B. I. drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua și b C.pen., pe durata pedepsei principale.
În baza art. 81 alin. 1 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționata a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 3 ani stabilit conform art. 82 C.pen.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen.,a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a pedepsei.
În baza art. 359 C.p.p.,s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen., privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportat la art.998 și următoarele Cod Civil, a fost admisă acțiunea civila formulata de partea civila S. C. de Urgență Elias cu sediul în București, ., sector 1 și a fost obligat inculpatul B. I. la plata către aceasta a sumei a sumei de 1733,59 lei reprezentând daune materiale- cheltuieli ocazionate de spitalizarea numitului Ț. M., precum și a dobânzii legale pe perioada cuprinsă între data rămânerii definitive a prezentei sentințe penale și până la data la care se va achita debitul .
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportat la art.998 și următoarele cod civil s-a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civila Ț. M. și a fost obligat inculpatul B. I. la plata către aceasta a sumei de 100 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 10.000 euro echivalent în lei la data efectuării plății –reprezentând daune morale.
Onorariul apărătorilor din oficiu care au asigurat asistența juridică a părților s-a avansat din fondurile MJ către Baroul I..
În temeiul art. 191 alin. 1 Cod procedura penală a fost obligat inculpatul B. I. la plata sumei de 1500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat.
A fost obligat inculpatul B. I. la plata sumei de 3000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către partea civilă T. M..
Despăgubirile civile și cheltuielile judiciare mai sus menționate se plătesc pentru inculpatul B. I. de către asigurătorul de răspundere civilă ..A., în condițiile Legii 136/1995 și în limita plafonului maxim prevăzut pentru anul 2010.
Prin decizia penala nr. 115R/10.06.2013 pronunțata de Tribunalul I. – Secția penala în același dosar au fost admise recursurile formulate de inculpatul Brasov I., partea civila T. M. si asiguratorul . impotriva sentintei penale nr. 130/25.03.2013 pronunțata de Judecătoria B., a fost casata sentința recurată si a fost trimisa cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
La termenul din data de 27.11.2013 a fost audiat inculpatul Brasov I. care a declarat că recunoaște faptele așa cum au fost reținute în prin actul de inculpare în sarcina sa și a solicitat judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art. 320 ind. 1 Cod procedura penala.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut situația de fapt, astfel cum aceasta a fost prezentata in rechizitoriul parchetului:
In privința cererii inculpatului de revelare de dispozițiile art 320¹ c.p.p. instanța a apreciat că recunoașterea inculpatului s-a coroborat cu întregul material probatoriu administrat în cursul urmăririi penale, compus din: proces-verbal de constatare a accidentului rutier; plângere prealabilă a persoanei vătămate; declarații învinuit; declarații parte vătămată; declarații martori; certificat medico-legal; raport de expertiză tehnică judiciară; copie diagramă tahograf; proces-verbal de consemnare a actelor premergătoare urmăririi penale.
Astfel, instant a apreciat ca este dovedita mai presus de orice dubiu, vinovăția inculpatului in producerea accidentului, sub forma culpei.
În drept, fapta inculpatului Brasov I., constând în aceea că la data de 18.08.2010, în jurul orelor 12.00, în timp ce conducea autobuzul cu nr. de înmatriculare_ pe sensul de deplasare către Ploiești al DN 1, în zona kilometrului 13+180 de metri din orașul Otopeni, cu încălcarea art. 48 și art. 51 din OUG nr. 195/2002, a provocat un accident rutier din care a rezultat vătămarea corporală a pietonului Ț. M., aflat in traversarea regulamentară a părții carosabile, acesta necesitând pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal eliberat de SML I. sub nr. A2/J/864/2010, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. 1 si 3 Cp.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii de vătămare corporală din culpă a constat în acțiunea inculpatului de a conduce autoturismul cu încălcarea prevederilor legislației rutiere in vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv art. 51 din OUG nr. 195/2002, conform cărora „conducătorul unui vehicul care circulă în spatele altuia are obligația de a păstra o distanță suficientă față de acesta, pentru evitarea coliziunii".
Urmarea imediată a infracțiunii prev. de art. 184 alin.1 și 3 este reprezentata de vătămarea corporala a numitului T. M., iar legătura de cauzalitate dintre fapta si prejudiciu este dovedita prin raportul de expertiza medico-legala (care a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, natura agentului traumatic, data probabila a traumatismului si gravitatea traumatismului) și raportul de expertiza tehnica auto judiciara.
Sub aspectul laturii subiective, după cum s-a arătat mai sus, inculpatul a săvârșit infracțiunea prev. de art.184 alin. 1 și 3 din culpa.
La aplicarea pedepsei, instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 cp: dispozițiile părții generale a Codului Penal (condițiile răspunderii penale, formele de vinovăție), limitele de pedeapsa stabilite in partea speciala a Codului Penal, gradul de pericol social (fapta a fost săvârșită ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ce reglementează circulația pe drumurile publice), modul de săvârșire, circumstanțele personale ale inculpatului (din fișa de cazier judiciar a inculpatului a rezultat că acesta nu are antecedente penale).
Instanța a avut în vedere la dozarea pedepsei și reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de inculpat ce trebuie aplicată ca urmare a reținerii art. 320/1 C.pr.pen.
Astfel, având in vedere că pentru infracțiunea ce face obiectul judecații legea prevede pedeapsa închisorii alternativ cu cea a amenzii, iar pedeapsa amenzii este considerata una mai ușoară decât cea a închisorii, chiar in modalitatea suspendării condiționate a executării acesteia, daca cuantumul acesteia nu este unul exagerat, având în vedere si forma de vinovăție a inculpatului reținuta in cauza, instanța a apreciat că resocializarea inculpatului – scopul principal al aplicării pedepsei - poate avea loc cu mult mai mare ușurință prin aplicarea unei pedepse cu amenda penala.
În consecință, instanța l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă cu amenda orientată deasupra minimului special astfel cum a fost redus după aplic. disp. art. 320 ind. 1 Cpp, respectiv la o pedeapsă de 6000 lei amenda pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporala din culpă faptă prev. și ped. de art.184 al.1 și 3 C.pen.
Sub aspectul laturii civile:
Instanța a constatat că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - infracțiunea săvârșita, prejudiciul suferit de natură materială și morală, acesta este cert și nereparat încă, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicită si prejudiciul produs și respectiv vinovăția inculpatului sub forma culpei.
În temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportat la art.998 și următoarele Cod Civil, a fost admisă acțiunea civila formulata de partea civila S. C. de Urgență Elias și a fost obligat inculpatul B. I. in solidar cu partea responsabila civilmente la plata către aceasta a sumei a sumei de 1733,59 lei reprezentând daune materiale- cheltuieli ocazionate de spitalizarea numitului Ț. M..
Având in vedere ca prejudiciul suferit de partea civila T. M. a fost dovedit de către acesta, iar inculpatul Brasov I. a arătat ca recunoaște in totalitate fapta comisa, prin urmare acesta recunoscând si prejudiciul produs, instanța în temeiul art. 346 alin. 1 Cod procedura penala și art. 14 Cod procedura penala raportat la art.998 și următoarele Cod Civil a admis în parte acțiunea civila formulata de partea civila Ț. M. și a obligat pe inculpatul B. I. in solidar cu partea responsabila civilmente la plata către aceasta a sumei de 100 lei reprezentând daune materiale și la plata sumei de 20.000 euro echivalent în lei la data efectuării plății –reprezentând daune morale.
De asemenea, pentru ca despăgubirile acordate să fie suportate de asigurator, potrivit Legii nr. 136/1995, instanța a obligat asiguratorul de răspundere civila . la plata sumelor de mai sus la care a fost obligat inculpatul sub aspectul laturii civile, in limita plafonului stabilit pentru anul 2010.
Având in vedere soluția pronunțata sub aspectul laturii penale a cauzei, in temeiul art. 193 alin 6 c.p.p. instanța a obligat pe inculpat in solidar cu partea responsabila civilmente . la plata către partea civila T. M. a sumei de 3000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de parte in procesul penal constând in onorariu apărător ales.
Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B., asigurătorul S.C. C. A. S.A. și partea civilă Ț. M. cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 06.02.2014, sub nr._ .
În dezvoltarea motivelor scrise de apel P. a criticat hotărârea apelată privind pedeapsa greșit individualizată aplicată de instanță în raport de criteriile prev. în art. 72 al. 1 și 2 C. pen.
S-a arătat că potrivit art. 320/1 al. 7 C. pr. pen., în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prev. în al. 1, 2, 3 și 4 din textul de lege, instanța a pronunțat condamnarea inculpatului care beneficiază de reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii, și de reducere cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei amenzii, însă din considerentele hotărârii a rezultat că instanța a reținut că la "dozarea pedepsei a avut în vedere și reducerea cu 1/3 a limitelor minime și maxime prevăzute de lege - și nu 1/4 cum prevede articolul vizat - pentru infracțiunea săvârșită de inculpat ca urmare a reținerii art. 320/1 C. pr. pen. Totodată, s-a arătat că instanța nu a precizat că s-a referit la limitele minime și maxime speciale ori la cele generale ale pedepsei stabilite.
S-a mai arătat că limitele amenzii stabilite în art. 63 C. pen., deși prevăzută în partea generală a codului penal, sunt totuși speciale, față de limitele generale prev. de art. 53 pct. 1 lit. c C.pen.
Totodată, s-a arătat că gradul de pericol social al faptei și persoana infractorului vor determina alegerea uneia sau alteia dintre pedepsele alternative și că din examinarea hotărârii nu rezulta niciun text de lege reținut de către instanță la stabilirea și aplicarea pedepsei amenzii penale în cuantum de 6.000 lei pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, respectiv instanța nu i-a mai pus în vedere inculpatului disp. art. 63/1 C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii deși se impunea.
Partea civilă și asigurătorul nu au depus motive scrise de recurs.
Curtea, potrivit dispozițiilor tranzitorii din legea de punere în aplicare a Noului Cod de Procedură Penală, respectiv dispozițiile art. 10 din Legea 255/2013, a constatat că prezenta cauză se judecă conform dispozițiilor din legea nouă privitoare la calea de atac a apelului.
Partea civilă, în susținerea orală a apelului declarat, a solicitat reținerea în cauză a incidenței dispozițiilor ar. 4 C.pen., apreciind că după data de 01.02.2014, prin . Noului Cod penal, fapta reținută în sarcina inculpatului nu mai constituie infracțiune, așa încât se impune pronunțarea unei soluții de achitare a inculpatului și lăsarea nesoluționată a acțiunii civile.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.2 lit.a Cpp, apreciază apelurile ca fiind fondate pentru următoarele considerente:
Conform art. 4 din Legea nr. 286/2009 privind Codul Penal, publicată în M. Of. nr. 510/24.07.2009 și care a intrat în vigoare la data de 01.02.2014, legea penală nu se aplică faptelor săvârșite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative și a măsurilor de siguranță, pronunțate în baza legii vechi, precum și toate consecințele penale ale hotărârilor judecătorești privitoare la aceste fapte încetează prin . legii noi.
În cauza de față, apelantul inculpat a fost trimis în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 1 și 3 din Codul penal din 1968, reținându-se în fapt că inculpatul Brasov I., la data de 18.08.2010, în jurul orelor 12.00, în timp ce conducea autobuzul cu nr. de înmatriculare_ pe sensul de deplasare către Ploiești al DN 1, în zona kilometrului 13+180 de metri din orașul Otopeni, cu încălcarea art. 48 și art. 51 din OUG nr. 195/2002, a provocat un accident rutier din care a rezultat vătămarea corporală a pietonului Ț. M., aflat în traversarea regulamentară a părții carosabile, acesta necesitând pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale.
Potrivit art. 184 alin. 1 Cod penal din 1968, constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă fapta prevăzută la art. 180 alin. 2 și 2 1 Codul penal din 1968, care a pricinuit o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum și cea prevăzută la art. 181 Codul penal din 1968, săvârșite din culpă, iar conform art. 181 alin. 1 din Codul penal din 1968 constituie infracțiune fapta prin care s-a pricinuit integrității corporale sau sănătății o vătămare ce necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile.
În noua reglementare, infracțiunea de vătămare corporală din culpă este incriminată în art. 196 C.pen. Astfel, conform art. 196 alin. 1 C.pen. constituie infracțiunea de vătămare corporală din culpă fapta prevăzută în art. 193 alin. 2 C.pen. săvârșită din culpă de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune. Totodată, se reține că potrivit art. 193 alin. 2 C.pen. fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
Prin urmare, se constă că în noua reglementare, pentru a exista infracțiunea de vătămare corporală din culpă, în ipoteza în care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile – în speța de față fiind de 45-50 zile de îngrijiri medicale – mai trebuie îndeplinită o condiție suplimentară, respectiv cea prevăzută de art. 196 alin. 1 C.pen.: fapta să fie săvârșită de către o persoană aflată sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau în desfășurarea unei activități ce constituie prin ea însăși infracțiune.
În cauza de față, inculpatului nu i s-a reținut în sarcină, prin actul de sesizare, împrejurarea că ar fi condus sub influența băuturilor alcoolice ori a unei substanțe psihoactive sau că vătămarea corporală a părții civile s-ar fi produs în desfășurarea unei activități ce ar fi constituit prin ea însăși o infracțiune.
În acest context, se constată că fapta reținută în sarcina inculpatului, de a fi provocat un accident rutier din care a rezultat vătămarea corporală a pietonului Ț. M., aflat în traversarea regulamentară a părții carosabile, acesta necesitând pentru vindecare 45-50 de zile de îngrijiri medicale, nu mai constituie infracțiune sub imperiul legislației penale actuale, care a intrat în vigoare la data de 01.02.2014.
Față de cele reținute, este inutilă analiza celorlalte critici formulate, așa încât în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., va admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria B., partea civilă T. M. și asigurătorul . împotriva sentinței penale nr.668/04.12.2013 a Judecătoriei B..
Va desființa în parte sentința penală atacată și, rejudecând:
În baza art.386 alin.1 C.p.p. va schimba încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului Brasov I. din infracțiunea prevăzută de art.184 alin.1, 3 Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.196 alin.1 Cod penal.
În baza art. 396 alin.5 C.p.p. raportat la art.16 al.1 lit.b teza I C.p.p. cu aplicarea art. 4 Cod penal, va achita pe inculpatul Brasov I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.196 alin.1 Cod penal.
Față de soluția ce se va pronunța cu privire la latura penală a cauzei, în baza art.25 alin. 5 C.p.p., va lăsa nesoluționate acțiunile civile promovate în cauză de către părțile civile T. M. și S. Universitar de Urgență Elias București, urmând a înlătura și obligarea inculpatului și părții responsabile civilmente . la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă T. M., nemaiputându-se reține o culpă procesuală în sarcina acestora.
Va menține în rest dispozițiile sentinței atacate, respectiv cele referitoare la onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistența juridică a inculpatului în fața instanței de fond.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., admite apelurile declarate de către P. de pe lângă Judecătoria B., partea vătămată T. M. și asigurătorul . împotriva sentinței penale nr.668/04.12.2013 a Judecătoriei B..
Desființează în parte sentința penală atacată și, rejudecând:
În baza art. 386 al.1 Cpp, schimbă încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului Brasov I. din infracțiunea prevăzută de art.184 al.1, 3 Cod penal din 1969 în infracțiunea prevăzută de art.196 al.1 Cod penal.
În baza art.396 al.5 Cpp rap.la art.16 al.1 lit.b teza I Cpp cu aplic.art.4 Cod penal, achită pe inculpatul Brasov I. sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art.196 al.1 Cod penal.
În baza art.25 al.5 Cpp, lasă nesoluționate acțiunile civile promovate în cauză de către părțile civile T. M. și S. Universitar de Urgență Elias București.
Înlătură obligarea inculpatului și părții responsabile civilmente . la plata cheltuielilor judiciare către stat și către partea civilă T. M..
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
În baza art.275 al.3 Cpp, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. M. B. F. V.
GREFIER,
T. S.
Red.A.P.M./03.04.2014
Dact.EA-8 ex/18.03.2014
Jud.B. – jud.E.D.
| ← Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 199/2014. Curtea... | Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 22/2013.... → |
|---|
