Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 57/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-03-2014 în dosarul nr. 57/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.57
Ședința publică din data de 19 martie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public–P. de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. A. M..
Pe rol se află cauza penală, având ca obiect contestația formulată de contestatorul condamnat C. V. împotriva sentinței penale nr.121/30.01.2014, pronunțată de Tribunalul București–Secția I Penală în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat C. V., personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. G., în baza delegației nr.6625 din data de 25.02.2014 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat că, prin serviciul registratură, s-a depus de către condamnat memoriu și o cerere de mediere.
Curtea califică calea de atac ca fiind aceea a contestației.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, acordă cuvântul în dezbatere asupra contestației.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-condamnat C. V., având cuvântul, solicită admiterea contestației, condamnatul susținând că pedeapsa este prea mare față de prejudiciu, iar documentele depuse de organele de poliție sunt nelegale. Față de acestea, solicită rejudecarea dosarului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, toate aspectele invocate ținând de fondul cauzei, nefiind încadrate în prevederile art.598 lit.d Cpp.
Contestatorul-condamnat C. V., personal, în ultimul cuvânt, depune la dosar memoriu și o cerere de mediere, solicitând analizarea acestora.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.121/F din 30.01.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în dosarul nr._, a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatorul C. V. (fiul lui natural și E., născut la data de 25.12.1983, deținut în Penitenciarul Rahova), ca neîntemeiată, cu obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 15.01.2014, condamnatul C. V. a formulat contestație împotriva executării sentinței penale nr.286/11.04.2013 a Tribunalul București - Secția I Penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2937/01.10.2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție – Secția penală, motivată prin aceea că încadrarea juridică a infracțiunii în dispozițiile prevăzute de art.215 alin.5 Cod penal este incorectă, întrucât prejudiciul nu a depășit suma de 40.000 lei, fiind deci sub limita de 200.000 lei, și că o parte din prejudiciu a fost recuperat, iar pe de altă parte nu s-au reținut prevederile art.74/76 Cod penal, deși conduita sa anterioară impunea aplicarea circumstanțelor atenuante. S-a mai arătat, că în mod eronat s-a reținut și suma de 55.256 lei vechi, deși a fost restituită suma de 18.450 lei vechi, potrivit procesului-verbal întocmit de către organele de cercetare penală. De asemenea, prin contestația formulată petentul a formulat critici sub aspectul situației de fapt reținute de instanță și a mijloacelor de probă insuficiente pentru dovedirea relației cu ..
Prin sentința penală nr.286/11.04.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul nr._/3/2013, s-a luat act de retragerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul C. V.. În baza art. 215 al. 1, 2, 3 și 5 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 40 al. 1 Cod penal și 320 ind. 1 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul C. V. la pedeapsa de 8 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal pe 10 ani. În baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la 10.06.2011, pe care o adaugă la prezenta, în final 8 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 288 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, 40 al. 1 Cod penal și 320 ind. 1 Cod procedură penală a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la 10.06.2011, pe care o adaugă la prezenta, în final 1 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 287 al. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 40 al. 1 Cod penal și 320 ind. 1 Cod procedură penală a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la 10.06.2011, pe care o adaugă la prezenta, în final 1 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 291 Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal, art. 40 al. 1 Cod penal și 320 ind. 1 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare. În baza art. 83 Cod penal s-a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1408/23.05.2011 a Judecătoriei G., definitivă prin nerecurare la 10.06.2011, pe care o adaugă la prezenta, în final 1 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 35, 33, 34 lit. a Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a doua și b Cod penal pe 10 ani. S-a făcut aplicarea art. 71 – 64 lit. a teza a doua și b Cod penal. În baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului C. V.. În baza art. 88 Cod penal s-a dedus prevenția de la 18.01.2013 la zi. A fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.000 lei despăgubiri civile către partea civilă ., 11.349 lei despăgubiri civile către ., 6.362,44 lei despăgubiri civile către ., 4.600 lei despăgubiri civile către . SRL, și 48.945,70 lei despăgubiri civile către .-a luat act că părțile vătămate ., Camera de Comerț Elveția – România și . nu s-au constituit părți civile. În baza art. 170 Cod procedură penală s-au anulat înscrisurile falsificate – cererea de comandă purtând sigla Fundația pentru Smurd și Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (pct. 3 rechizitoriu), cele două contracte de vânzare – cumpărare nr._/06.06.2012 și_/12.06.2012 având ca părți Spitalul Municipal București și . (pct. 5 rechizitoriu), cererea de sponsorizare adresată Camerei de Comerț a Elveției (pct. 6 rechizitoriu), cererea și contractul de sponsorizare adresate . (pct. 7 rechizitoriu), cererea și contractul de sponsorizare adresate . (pct. 8 rechizitoriu), cererea de sponsorizare nr. 6716/18.06.2012 adresată . informativă a Spitalului Clinic de Urgență Floreasca aferentă acestei cereri, nota justificativă nr. 7163/19.11.2012, contractele de sponsorizare nr. 5899.F.01/25.07.2012, 136/06.09.2012, 188/10.12.2012, 196/17.12.2012 (pct. 9- 12 rechizitoriu). A fost obligat inculpatul la 2.000 lei cheltuieli judiciare stat.
Sentința a rămas definitivă prin decizia penală nr.2937/01.10.2013 a Înaltei Curții de Casație și Justiție – Secția penală.
Potrivit art. 461 lit. c Cod procedură penală, contestația contra executării hotărârii penale se poate face „când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare”.
Tribunalul a apreciat că motivele invocate de contestator nu se încadrează în cazul de contestație la executare prevăzut de art.461 alin.1 lit.c C.p.p.
În considerarea acestei soluții, prima instanță a avut în vedere împrejurarea că motivele invocate reprezintă critici de fond care puteau fi invocate în soluționarea căilor ordinare de atac, iar din înscrisurile aflate la dosar s-a constatat că s-a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate.
Cât privește împrejurarea că infracțiunea săvârșită nu îndeplinește condiția de consecințe deosebit de grave întrucât prejudiciul creat nu se încadrează în dispozițiile art.146 C.p., Tribunalul a avut în vedere decizia nr.XIV/2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, în care se arată că „ în cazul infracțiunii continuate, caracterul de „consecințe deosebit de grave” se determină prin totalizarea pagubelor materiale cauzate tuturor persoanelor fizice sau juridice, prin toate acțiunile sau inacțiunile prin care se realizează elementul material al laturii obiective a infracțiunii”.
Or, în sarcina contestatorului s-a reținut infracțiunea de înșelăciune comisă împotriva mai multor părți vătămate, fapt ce atrage aplicarea dispozițiilor art.41 alin.2 C.p., iar prin însumarea pagubelor materiale cauzate persoanelor vătămate, se îndeplinesc condițiile art.215 alin.5 C.p., chiar dacă unele acte materiale au rămas în forma tentativei.
Cât privește critica în sensul că suma de 18.450 lei nu a fost dedusă din cuantumul despăgubirilor acordate . a reținut dispozițiile art.161 alin.3 C.p.p., în sensul că „ în cazul recunoașterii pretențiilor civile, instanța obligă la despăgubiri în măsura recunoașterii. Cu privire la pretențiile civile nerecunoscute, pot fi administrate probe”.
Instanța investită cu soluționarea contestației la executare a reținut că în măsura în care contestatorul nu s-a opus pretențiilor părții civile, dispozitivul și hotărârea redactată a fost comunicată contestatorului conform art.360 C.p.p., iar în motivele de apel nu a fost criticat acest aspect, hotărârea se bucură de autoritate de lucru judecat.
Referitor la neaplicarea dispozițiilor art.74/76 C.p. și mijloacele de probă administrate pe parcursul soluționării cauzei, instanța a constatat că acestea constituie critici care puteau fi invocate în căile ordinare de atac.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație, în termen legal, condamnatul C. V., criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea contestației, susținând că pedeapsa este prea mare față de prejudiciul creat.
Analizând sentința contestată prin prisma criticilor formulate de condamnat, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a reținut în mod corect că aspectul invocat de către contestator, respectiv solicitarea de a-i fi redusă pedeapsa nu se încadrează în dispozițiile limitative ale art.598 lit.d din noul Cod pr.penală (fost art.461 alin.1 lit.a-d Cod pr. penală).
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art. 597 alin. 8 Cod de procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. V. împotriva sentinței penale nr.121 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală.
În temeiul art.275 alin.2 din noul Cod de procedură penală va fi obligat contestatorul condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.597 alin.8 Cod de procedură penală, respinge ca nefondată contestația formulată de condamnatul C. V. (fiul lui natural și E., născut la data de 25.12.1983, deținut în Penitenciarul Rahova), împotriva sentinței penale nr.121 din 30 ianuarie 2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală.
În temeiul art.275 alin.2 din noul Cod de procedură penală obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2014.
PREȘEDINTE,
D. D.
GREFIER,
T. D.
Red.D.D./Th.red.C.V.M.-ex.3/29.04.2014
T.B.S I pen – jud.T.D.
| ← Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
