Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 184/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 184/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-02-2014 în dosarul nr. 184/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
Decizia penală nr. 184/A
Ședința publică din data de 27.02.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. C.
JUDECĂTOR – C. B.
GREFIER – R. S.
Ministerul Public a fost reprezentat prin procuror M. V. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de apelantul-inculpatul B. I. R. împotriva sentinței penale nr. 3357 din data de 18.12.2013 pronunțate de Judecătoria G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns, pentru apelantul-inculpat, apărătorul ales, avocat D. U., cu împuternicirea avocațială nr. 8505 din data de 20.02.2014, lipsind apelantul-inculpat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-inculpat arată că în prezent inculpatul se află în Italia, la muncă, iar domiciliul acestuia este în comuna Băneasa, ., județul G., la data de 20.02.2014 fiind angajat telefonic de către inculpat.
Curtea, din oficiu, în baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penal raportat la art. 38 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, califică recursul pendinte ca fiind apel.
Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în baza art. 420 alin. 6 din Noul Cod de procedură penală, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul apelantului-inculpat, având cuvântul,solicită admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 3357 din data de 18.12.2013 pronunțate de Judecătoria G., în dosarul nr._ și, rejudecând, să fie reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c și art. 76 lit. e din Vechiul Cod penal, iar în consecință, să fie coborâtă pedeapsa aplicată inculpatului sub minimul de 8 luni prevăzut de lege, urmând a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului, respectiv împrejurarea că acesta are un loc de muncă stabil și provine dintr-o familie organizată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea apelului, ca nefondat, apreciind că în cauză nu se impune reținerea circumstanțelor atenuante în raport de infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimis în judecată și condamnat în primă instanță, precum și în raport de împrejurarea că inculpatul a fost sancționat administrativ anterior pentru același gen de infracțiuni.
Dezbaterile declarându-se închise, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, constată următoarele:
Sentința penală apelată
Prin sentința penală nr. 3357/18.12.2013 pronunțată de Judecătoria G. – Cauze Generale în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplic art. 33 lit. a C.pen., art. 37 lit. b C.pen. și art. 3201 C.pr.pen., a fost condamnat inculpatul B. I. R. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere.
În baza art. 71 C.pen., au fost interzise inculpatului, pe perioada executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.pen.
În baza art. 191 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 300 de lei.
În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale, Judecătoria a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 1662/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G., s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B. I. R., pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere (două fapte), faptă prevăzută și pedepsită de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen. și art. 37 lit. b C.pen.
În cuprinsul rechizitoriului s-a arătat, în esență, că în data de 03.04.2011, ora 16:00, inculpatul a condus fără a poseda permis de conducere, autovehiculul marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare AX 582 JT, pe drumurile publice, respectiv pe DJ 603, în afara comunei M. B., de asemenea, a condus același autoturism în data de 14.08.2011, în jurul orelor 17.00, pe DJ 411 pe raza comunei Gostinari.
În faza de urmărire penală au fost administrate următoarele probe: declarațiile inculpatului și ale martorilor, înscrisuri și procese-verbale de constatare.
În faza de judecată nu au mai fost administrate probe, având în vedere aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen.
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria a reținut că, în fapt, în data de 03.04.2011, ora 16:00, inculpatul a condus fără a poseda permis de conducere, autovehiculul marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare AX 582 JT, pe drumurile publice, respectiv pe DJ 603, în afara comunei M. B., de asemenea, a condus fără a poseda permis de conducere același autoturism în data de 14.08.2011, în jurul orelor 17.00, pe DJ 411 pe raza comunei Gostinari.
Această situație de fapt se probează cu declarația inculpatului, declarațiile martorilor: martorul U. E. declarând că ’’în ziua de 03.04.2011 …. l-am rugat pe vărul meu B. I. R. … să mă ducă la domiciliu cu autoturismul său marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare AX 582 JT, cu toate că știam că acesta nu posedă permis de conducere, în jurul orelor 14.45 am plecat din satul Comana către Satul Băneasa cu autoturismul de mai sus condus de B. R. pe DJ 603..’’, iar martorul S. G. S. relatând că ’’… în ziua de 14.08.2011 mă aflam împreună B. I. R. … în jurul orelor 16.40 numitul B. I. R. … s-a urcat la volanul autoturismului său proprietate personală … Alfa R. cu nr. AX 582 JT pe care la condus pe DN 5A din localitatea Gostinari până la intersecția cu DJ 411 circulând spre Comana.’’, cu adresa din data de 26.04.2011 a I.P.J. G. – S.P.R. care atestă că inculpatul nu figurează ca posesor de permis de conducere în baza automată de date.
Totodată, Judecătoria a mai reținut că situația de fapt se probează și cu declarațiile inculpatului de recunoaștere a faptei comise, date atât în timpul urmăririi penale, cât și în timpul judecății.
Judecătoria a constatat că în drept, faptele inculpatului B. I. R. care, la data de 03.04.2011 și 14.08.2011, fără a poseda permis de conducere a condus autoturismul marca Alfa R. cu nr. AX 582 JT, pe drumurile publice, respectiv pe DJ 603, în afara comunei M. B. și pe DJ 411 pe raza comunei Gostinari, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Analizând latura obiectivă a infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană, fără a poseda permis de conducere, Judecătoria a constatat că inculpatul a condus, fără a poseda permis de conducere, pe drumurile publice - pe DJ 603, în afara comunei M. B. și pe DJ 411 pe raza comunei Gostinari, autovehiculul marca Alfa R. cu nr. AX 582 JT. Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. b C.pen., întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Astfel, inculpatul a știut că nu are permis de conducere în timp ce conducea autoturismul proprietate personală, acceptând posibilitatea creării unei stări de pericol pentru relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, Judecătoria a avut în vedere criteriile stabilite de art. 72 C.pen., respectiv: dispozițiile părții generale a Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, cu aplicarea în cazul concret a reducerii cu o treime a acestor limite, potrivit art. 3201 alin. 7 C.pr.pen., gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului.
Având în vedere urmările relativ neînsemnate ale faptelor și poziția de recunoaștere a vinovăției, Judecătoria s-a orientat către pedeapsa minimă rezultată în urma reducerii, dar nu a reținut circumstanțe atenuante, având în vedere gravitatea consecințelor ce se puteau produce dacă inculpatul nu era depistat de organele de poliție. În acest context, reducerea ca urmare a aplicării art. 3201 C.pr.pen. a apărut ca suficientă.
Din fișa de cazier judiciar al inculpatului, Judecătoria a reținut, pe de-o parte, că inculpatul se află în stare de recidivă postexecutorie, iar pe de altă parte, că acesta a mai fost sancționat cu amendă administrativă de 4 ori pentru aceeași faptă - conducere fără permis pe drumurile publice, aspect față de care rezultă că, deși organele de cercetare penală au dat dovadă de multă indulgență, prin aplicarea a 4 amenzi administrative pentru aceeași faptă, inculpatul a avut în continuare același comportament, de nerespectare a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice, în acest sens, punând în pericol relațiile sociale privind circulația în siguranță pe drumurile publice.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 18.12.2013, în termenul legal de 10 zile de la pronunțarea sentinței penale nr. 3357/18.12.2013, inculpatul B. I. R. a declarat recurs pe care l-a motivat oral.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 10.02.2014 sub nr. unic_ (nr. în format vechi_ ).
La termenul de judecată de astăzi, Curtea, din oficiu, în baza art. 10 alin. 2 din Legea nr. 255/2013 privind punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală rap. la art. 38 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală, a calificat recursul pendinte ca fiind apel.
Motivele de apel
Inculpatul a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale nr. 3357 din data de 18.12.2013 pronunțate de Judecătoria G., în dosarul nr._ și, rejudecând, să fie reținute circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. c și art. 76 lit. e din Vechiul Cod penal, iar în consecință, să fie coborâtă pedeapsa aplicată, sub minimul de 8 luni prevăzut de lege, urmând a se avea în vedere circumstanțele sale personale, respectiv împrejurarea că are un loc de muncă stabil și provine dintr-o familie organizată.
Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelant, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelul este nefondat, pentru următoareleconsiderente:
Prealabil analizării sentinței penale apelate, instanța de control judiciar apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.
Având în vedere că în cauză a fost declarat recurs - apel, potrivit dispozițiilor Noului Cod de procedură penală - exclusiv de către inculpat, Curtea urmează ca, în analizarea legalității și temeiniciei sentinței penale apelate și, implicit, a stabilirii soluției pe care o va pronunța, să nu agraveze situația juridică a apelantului, urmând, așadar, să facă aplicarea principiului “Non reformatio in pejus” prevăzut de art. 418 alin. 1 C.pr.pen.
Situația de fapt
În data de 03.04.2011, ora 16:00, inculpatul a condus fără a poseda permis de conducere, autovehiculul marca Alfa R. cu nr. de înmatriculare AX 582 JT, pe drumurile publice, respectiv pe DJ 603, în afara comunei M. B..
De asemenea, în data de 14.08.2011, în jurul orelor 17.00, inculpatul a condus fără a poseda permis de conducere același autoturism, pe DJ 411, pe raza comunei Gostinari.
Mijloacele de probă
1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale
Curtea reține că în această fază procesuală au fost administrate următoarele mijloace de probă: procesele-verbale de depistare a inculpatului în trafic în datele de 03.04.3011 și 14.08.2011, adresele emise de către M.A.I. – Serviciul Rutier și declarațiile martorilor U. E., Copăcenaru A., Vanete A. L. și S. G. S., mijloace de probă ce se coroborează cu depozițiile inculpatului de recunoaștere a comiterii faptelor reținute în sarcina sa.
2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel
Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel nu s-a solicitat și nici administrat vreun mijloc de probă.
În drept
Curtea constată că faptele reținute în sarcina inculpatului întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, infracțiune prevăzută de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 192/2002, republicată, motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Judecătorie în analizarea acestor aspecte.
Având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal, Curtea va analiza în ce măsură sunt sau nu incidente prevederile art. 5 din Noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.
Așadar, infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere este reglementată în art. 335 alin. 1 din Noul Cod penal, sub denumirea de conducerea unui vehicul fără permis de conducere.
Din punct de vedere al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea respectivă, Curtea constată că limitele minime și maxime de pedeapsă – de la un an la 5 ani de închisoare – sunt aceleași atât în vechea, cât și în noua reglementare.
Prin urmare, Curtea constată că nu sunt aplicabile prevederile art. 5 din Noul Cod penal.
Analiza motivelor de apel
Pe de o parte, Curtea constată că inculpatul a comis cele două fapte de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere, fără a produce vreo consecință materializată în realitatea obiectivă, aspect însă irelevant, deoarece infracțiunea este de pericol, iar nu de rezultat, având în vedere importanța deosebită a valorilor sociale ocrotite prin dispozițiile legale incriminatoare, constând în viața și integritatea fizică și psihică a persoanelor, precum și siguranța traficului rutier.
Pe de altă parte, din fișa de cazier judiciar a inculpatului, Curtea reține că acesta a săvârșit faptele ce fac obiectul prezentei cauze în concurs real și în stare de recidivă – postexecutorie, prevăzută de art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal 1969, respectiv art. 41 din Noul Cod penal, având în vedere că a comis faptele după considerarea ca executată a pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 297/26.08.2004 pronunțată de Tribunalul G., înainte de împlinirea termenului de reabilitare judecătorească pentru condamnările anterioare. În acest context, relevant este și faptul că în perioada 2010 – 2012, P. de pe lângă Judecătoria G. i-a aplicat inculpatului 4 sancțiuni constând în amendă administrativă, pentru comiterea aceluiași gen de infracțiuni prevăzute de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002.
Astfel, deși a beneficiat de clemența organelor judiciare, care au înțeles să nu îi aplice inculpatului pedeapsa închisorii pentru infracțiunile săvârșite – cu referire, evident, la infracțiunile de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice fără a poseda permis de conducere – inculpatul a comis faptele ce fac obiectul prezentului dosar, dând, așadar, dovadă de o inexplicabilă perseverență infracțională.
În consecință, având în vedere aspectele de natură, deopotrivă, faptică și criminologică, anterior prezentate, Curtea constată că în cauză nu se impune reținerea, în mod real și efectiv, iar nu doar pur iluzoriu și formal, a circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 din Codul penal 1969, respectiv art. 75 alin. 2 din Noul Cod penal.
Mai mult decât atât, Curtea apreciază că atitudinea procesuală exprimată de inculpat, de recunoaștere a faptelor comise, este - dintr-un anume punct de vedere, acela al surprinderii sale în flagrant - pur formală, lipsită, așadar, de valențele practice pe care trebuie să le întrunească, în mod obișnuit, o astfel de atitudine a oricărui inculpat.
Prin urmare, Curtea apreciază că pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată de Judecătorie, respectiv în cuantumul minimului special prevăzut de lege, redus ca urmare a reținerii în cauză a dispozițiilor art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală 1968, corespunde, întru-totul, gradului de pericol social concret prezentat de inculpat, fiind avute în vedere și circumstanțele personale ale inculpatului, Judecătoria dând deplină eficiență ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 din Codul penal 1969.
Pentru toate aceste motive, Curtea apreciază că, strict din acest punct de vedere, soluția pronunțată de Judecătorie este temeinică.
Însă, în același timp, Curtea reține că soluția pronunțată de către Judecătorie este criticabilă sub două aspecte, dar, având în vedere că în cauză a fost declarată calea de atac doar de către inculpat, potrivit principiului “Non reformatio in pejus”, nu se poate agrava situația sa juridică.
1. Astfel, pe de o parte, Curtea constată că în mod eronat Judecătoria a făcut aplicarea în cauză a art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală 1968, pentru următoarele considerente.
La termenul de judecată din data de 06.02.2013, Judecătoria a dispus, cu respectarea dispozițiilor procesual-penale, citirea actului de sesizare a instanței, a declarat începută cercetarea judecătorească și, în baza art. 67 din Codul de procedură penală 1968, a încuviințat probele cu înscrisurile din dosarul de urmărire penală și cu depozițiile martorilor din rechizitoriu.
Astfel, la termenul de judecată din data de 05.06.2013, a fost administrată proba testimonială cu depoziția martorului Copăcenaru A..
Ulterior începerii cercetării judecătorești în cauză, la termenul de judecată din data de 23.10.2013, inculpatul s-a prezentat personal, pentru prima dată, și a solicitat judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate prevăzute de art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală 1968, solicitare admisă de către Judecătorie, cu motivarea că inculpatul a fost în imposibilitate de a avea cunoștință de existența procesului pe rolul acestei instanțe, aspect reieșit din procesul-verbal privind îndeplinirea mandatului de aducere.
Având în vedere succesiunea momentelor procesuale în fața primei instanțe, Curtea constată că – independent de argumentația expusă în admiterea cererii inculpatului - în mod nelegal Judecătoria a admis cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate, deoarece în cauză fusese depășit momentul până la care inculpatul, legal citat și reprezentat prin apărătorul desemnat din oficiu, putea formula o astfel de solicitare.
Astfel, în baza art. 3201 alin. 1 din Codul de procedură penală 1968, momentul procesual până la care inculpatul putea solicita aplicarea prevederilor art. 3201 din Codul de procedură penală 1968 era până la începerea cercetării judecătorești, deci până la termenul de judecată din data de 06.02.2013, astfel că, la termenul de judecată din data de 23.10.2013 Judecătoria trebuia să respingă cererea inculpatului, ca fiind inadmisibilă.
Cu toate acestea, așa cum s-a mai precizat anterior, constatarea nelegalității aplicării în cauză a art. 3201 din Codul de procedură penală 1968 este lipsită de orice finalitate practică în etapa procesuală a judecării prezentei căi de atac, din moment ce, dacă ar proceda la înlăturarea efectelor beneficiului pentru inculpat al judecării cauzei potrivit procedurii simplificate - și, implicit, la stabilirea unei limite minime de pedeapsă de 1 an închisoare la care să se raporteze în aplicarea pedepsei, superioare pedepsei de 8 luni închisoare aplicate de către prima instanță - Curtea ar agrava situația juridică a inculpatului în propria sa cale de atac, procedeu interzis prin prisma incidenței în cauză a dispozițiilor art. 418 din Noul Cod de procedură penală.
2. Pe de altă parte, Curtea constată că în mod eronat Judecătoria a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 33 lit. a din Codul penal 1969, fără a aplica, în concret, regimul juridic sancționator al concursului de infracțiuni, având în vedere următoarele considerente.
Potrivit art. 34 alin. 1 lit. b din Codul penal 1968, în cazul în care inculpatul a comis două sau mai multe infracțiuni - în speță, două infracțiuni, în concurs real - instanța, mai întâi, stabilește câte o pedeapsă pentru fiecare dintre cele două infracțiuni, iar apoi aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea pe care o poate spori în modalitatea prevăzută de acest text de lege.
Din această perspectivă, Curtea constată că Judecătoria a aplicat inculpatului o singură pedeapsă pentru săvârșirea celor două infracțiuni reținute în rechizitoriu, situație de fapt cu a cărei existență, de altfel, prima instanță a fost de acord la momentul analizării ansamblului probatoriu administrat în ambele faze ale procesului penal.
În același timp, Curtea nu poate face abstracție de faptul că, atât în minută, cât și în dispozitivul sentinței pronunțate, la momentul stabilirii pedepsei, Judecătoria a reținut în încadrarea juridică dispozițiile art. 33 lit. a din Codul penal 1968, ceea ce poate conduce la presupunerea că instanța a avut în vedere aplicarea regimului juridic al concursului real de infracțiuni, regim pe care însă, așa cum s-a precizat anterior, în mod inexplicabil, nu l-a aplicat.
Așadar, Curtea reține că, din acest punct de vedere, tehnica de redactare a minutei (și, implicit, a dispozitivului sentinței penale apelate) este deficitară, însă, constatarea neaplicării în cauză a prevederilor art. 34 alin. 1 lit. bdin Codul penal 1969 este lipsită de orice finalitate practică în etapa procesuală a judecării prezentei căi de atac, din moment ce, dacă ar proceda la aplicarea acestor dispoziții legale - și, implicit, la stabilirea a două pedepse și reținerea cumulului juridic cu posibilitatea aplicării unui spor de pedeapsă – în locul unei singure pedepse aplicate de către prima instanță - Curtea ar agrava situația juridică a inculpatului în propria sa cale de atac, procedeu interzis prin prisma incidenței în cauză a dispozițiilor art. 418 din Noul Cod de procedură penală.
Soluția ce va fi pronunțată în cauză
În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - inculpat B. I. R. împotriva sentinței penale nr. 3357/18.12.2013 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., Curtea va obliga pe apelantul - inculpat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul - inculpat B. I. R. (fiul lui V. și I., născut la data de 07.01.1980 în județul G., C.N.P._, cetățean român, cunoscut cu antecedente penale, căsătorit, un copil minor, domiciliat în comuna Băneasa, ., județul G.) împotriva sentinței penale nr. 3357/18.12.2013 pronunțate de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
În temeiul art. 275 alin. 2 C.pr.pen., obligă pe apelantul - inculpat la plata sumei de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.02.2014.
Președinte, Judecător,
I. C. C. B.
Grefier,
R. S.
Red. Jud. C.B.
Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.
03.03.2014
Judecătoria G.
Dosar nr._
Judecător fond: I. D.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 190/2014. Curtea de... → |
|---|
