Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 58/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 58/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 58/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.58 C
Ședința publică din data de 20.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: P. V. A.
GREFIER: R. C. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT a fost reprezentat de procuror B. V..
Pe rol, se află pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect contestația formulată de contestatorul petent P. S. M. împotriva sentinței penale nr.71/17.02.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din data de 18.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit data pronunțării pentru 20.03.2014, când, în aceeași constituire a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin Sentința penală nr.71/F de la data de 17.02.2014 TRIBUNALUL IALOMIȚA a hotărât:
S-a respins sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, constituită conform HG nr.836/2013, privind persoana privată de libertate, condamnatul P. S. M., fiul lui N. și R., CNP_.
S-a dispus comunicarea dispozitivului hotărârii procurorului și condamnatului.
S-a reținut ca prin sesizarea Comisiei constituită conform HG nr.836/2013 de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile, din cadrul Penitenciarului Slobozia, înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița, sub nr._ din 22.01.2014, s-a supus spre analiză incidența dispozițiilor art.6 din Codul penal actual, privind pe persoana privată de libertate, P. S. M., fiul lui N. și R., CNP_.
S-a apreciat de către comisie că sunt incidente dispozițiile art.6 din NCP (Codul penal actual - Legea nr.286/2009) cu privire la pedeapsa prev. de art.367 alin.1.
În opinia Tribunalului, reducerea pedepsei de 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, apare irelevantă, fără efecte asupra pedepsei rezultante, care oricum ar depăși limita maximă la care s-ar putea ajunge potrivit art.39 din NCP.
Astfel, potrivit art.39 din NCP, pentru stabilirea rezultantei urmează ca la pedeapsa cea mai grea (de 5 ani închisoare urmare a reducerii) să se adauge un spor obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse.
Ori, persoana privată de libertate, P. S. M., a mai suferit și alte condamnări, prin cele două sentințe penale sus-menționate și pentru care nu se impune reducerea pedepsei definitive, întrucât aceasta nu depășește maximul special prevăzut de noua lege, toate infracțiunile, astfel cum au fost încadrate juridic inițial, având, totodată, în opinia Tribunalului, corespondent în Codul penal actual, astfel:
-art.25 din Legea nr.365/2002 (s.p.nr.436/2009) - în art.314 alin.1 Cod penal actual;
-art.48 din Legea nr.161/2003 (s.p.nr.436/2009) - în art.362 Cod penal;
-art.24 alin.2 din Legea nr.365/2002 (s.p.nr.587/2002) - în art.313 alin.1 Cod penal;
-art.42 alin.1, 2, 3 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal anterior-în art.360 Cod penal actual și art.36 alin.1 Cod penal;
-art.49 din Legea nr.161/2003 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal anterior-în art.362 Cod penal actual, cu art.36 alin.1 Cod penal;
-art.46 alin.2 din Legea nr.161/2003-în art.365 Cod penal actual;
-art.27 alin.1 din Legea nr.365/2002-în art.250 alin.1 NCP.
Făcând, deci, aplicarea dispozițiilor art.39 VCP, pentru a verifica principiul legalității condamnării în raport de noua lege (întrucât ne aflăm în ipoteza unor condamnări definitive), dacă rezultanta astfel obținută ar fi mai mică decât cea stabilită prin hotărâre definitivă de condamnare, caz în care ar fi incidentă legea mai favorabilă, urmează ca pedepsei de 5 ani închisoare să i se adauge sporul obligatoriu de 1/3 din suma celorlalte pedepse.
Procedând astfel, este de observat că rezultă o pedeapsă mult superioară, în ceea ce privește cuantumul, rezultantei de 7 ani și 6 luni închisoare.
Împotriva acestei hotărâri cond. P. S. M. a declarat prezenta contestație, pentru motivele consemnate in partea introductiva.
Contestația este fondata in sensul celor de mai jos.
Din fișa de evaluare întocmită de comisie reiese că persoana privată de libertate, P. S. M., se află în executarea sentinței penale nr.256 din 6 iunie 2013 a Tribunalului C., prin care a fost soluționată o cerere de contopire a pedepselor.
În baza acestei sentințe a fost emis mandatul de executare nr.661/17 septembrie 2013.
S-a procedat la descontopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.436/17 noiembrie 2009 a Tribunalului C., în pedepsele componente, precum și a pedepsei rezultante de 7 ani și 6 luni închisoare, pronunțată în sarcina aceluiași condamnat prin sentința penală nr.187/16 martie 2012 a Tribunalului București, procedându-se apoi în conformitate cu dispozițiile art.449 alin.1 din vechiul Cod de procedură penală, la recontopirea tuturor pedepselor pronunțate pentru infracțiuni concurente, prin cele două sentințe, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal, sporită cu 6 luni, în final 7 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, lit.b și c Cod penal.
Pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, este dată de pedeapsa aplicată prin sentința penală nr.187/16 martie 2012 pronunțată de Tribunalul București, definitivă prin decizia penală nr.822/7 martie 2013 a ÎCCJ, pentru infracțiunea prev. și ped. de art.7 alin.1, 3 din Legea nr.39/2003, faptă ce are corespondent în Codul penal actual în dispozițiile art.367 alin.1 Cod penal.
Aceste din urmă dispoziții penale prevăd, într-adevăr, o pedeapsă mai ușoară decât cea pronunțată definitiv în sarcina lui P. S. M., maximul special pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat prevăzut de noua lege fiind de 5 ani închisoare.
Potrivit art. 6 din NCP, (1) când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Când legea nouă este mai favorabilă în condițiile alin. (1) - (4), pedepsele complementare și măsurile de siguranță neexecutate și neprevăzute în legea nouă nu se mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în conținutul și limitele prevăzute de aceasta.
Curtea va face deci aplicarea art.6 alin.1 și 5 din NCP. privind pedeapsa principala de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art.7 alin.1, 3 din Legea nr.39/2003 rap. la art.18 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.320/1 C.p.p. si o reduce la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infr. prev. de art.367 alin.1,3 din NCP., la care va adăuga pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a,b,g NCP.
Va constata că toate pedepsele au fost aplicate pentru infractiuni concurente si in baza art.33 lit.a, art.34 lit.b, art.35 alin.1 si art.36 alin.2 din VCP si va contopi toate pedepsele la care se adauga sporul de pedeapsă de 6 luni inchisoare, în final condamnatul P. S. urmând sa execute pedeapsa de 5 ani si 6 luni inchisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a,b,g NCP.
Raționamentul primei instanțe, de aplicare a dispozițiilor art.39 din NCP este greșit, întrucât art. 6 din NCP nu conține nici o dispoziție speciala cu privire la concursul de infracțiuni, in cazul aplicării legii penale mai favorabile după judecarea definitiva a cauzei, fiind prin urmare aplicabile dispozițiile art.33 lit.a, art.34 lit.b, art.35 alin.1 si art.36 alin.2 din VCP .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.23 din Legea nr.255/2013, admite contestația formulata de cond. P. S. M. împotriva sentinței penale nr.71/17.02.2014 a Tribunalului I..
Desființează sentința contestata si rejudecând:
Admite sesizarea Comisiei de evaluare a incidentelor la legea penală mai favorabilă,
Constată că prin sentința penala nr. 256/06.06.2013 a Tribunalului C., rămasă definitiva la data de 16.09.2013, inculpatul P. S. M. a fost condamnat la pedeapsa rezultanta de 7 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a teza a II a ,b,c C.pen la care s-a adăugat sporul de pedeapsa, de 6 luni închisoare, în final condamnatul P. S. M. având de executat pedeapsa de
7 ani si 6 Iuni închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de
art. 64 lit.a teza a II a ,b,c C.pen.
Repune in individualitatea lor pedepsele din sentința penala nr. 256/06.06.2013 a Tribunalului C., astfel:
1. Cele aplicate prin sentința penala nr.436/17.11.2009 a Tribunalului Constanta, definitivă:
- 1 an si 6 luni închisoare pentru infracțiunea prev. de art.25 din Legea 365/2002;
- 2 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.48 din Legea nr.161/2003;
- 2 ani închisoare aplicata prin sentința penala nr.598/19.12.2006 a Tribunalului Constanta, ca urmare a anularii suspendării sub supraveghere conform art.85 C.pen.;
- 1 an si 6 luni închisoare aplicata prin aceeași sentință, ca urmare a anularii suspendării sub supraveghere conform art.85 C.pen.
Menține anularea suspendării sub supraveghere în ceea ce privește sentința penala nr.598/19.12.2006 a Tribunalului Constanta.
Constata ca fiind revocata suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicata prin sentința penala nr.1881/9.10.2002 a Judecătoriei Constanta, definitiva, si că pedeapsa a fost alăturată pedepselor aplicate prin sentința penala nr.436/17.11.2009 a Tribunalului Constanta, rezultând pedepsele de 2 ani închisoare si respectiv, 2 ani si 6 luni închisoare.
2. Cele aplicate prin sentința penala nr.187/16.03.2012 a Tribunalului București, definitivă:
- 7 ani închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a, b,c. C.pen., pentru infr. prev. de art.7 alin.1, 3 din Legea nr.39/2003 rap. la art.18 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.320/1 C.p.p.
- 4 ani închisoare pentru art. 42 alin.1,2,3 din Legea nr.161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen si art.320/1 C.p.p.
- 4 ani închisoare pentru art.49 din Legea 161/2003, cu aplic. art.41 alin.2 C.pen si art.320/1 C.p.p.
- 2 ani închisoare pentru art.46 alin.2 din Legea 161/2003, cu aplic. art.320/1 C.p.p.
- 6 luni spor de pedeapsă.
Face aplicarea art.6 alin.1 și 5 din NCP. privind pedeapsa principala de 7 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infr. prev. de art.7 alin.1, 3 din Legea nr.39/2003 rap. la art.18 din Legea nr.39/2003, cu referire la art.320/1 C.p.p. si o reduce la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infr. prev. de art.367 alin.1,3 din NCP., la care adaugă pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a,b,g NCP.
Constată că toate pedepsele au fost aplicate pentru infracțiuni concurente si in baza art.33 lit.a, art.34 lit.b, art.35 alin.1 si art.36 alin.2 din C.pen. contopește toate pedepsele la care se adaugă sporul de pedeapsă de 6 luni închisoare, în final condamnatul P. S. urmând sa execute pedeapsa de 5 ani si 6 luni închisoare si 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a,b,g NCP.
Menține aplicarea art.71-64 lit.a, teza a II-a si b din C.pen.
Deduce din pedeapsa rezultata perioada executată de la data de 7.05.2006 pana la 14.06.2006 si de la 14.12.2010 la zi.
Anulează formele de executare emise în baza sentințelor penale nr.436/17.11.2009 a Tribunalului Constanta, a sentinței penale nr.187/16.03.2012 a Tribunalului București si a sentinței penale ne.256/6.06.2013 a Tribunalului Constanta si dispune emiterea unor noi forme de executare in baza prezentei decizii.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân in sarcina acestuia, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu in suma de 50 lei va fi avansat din fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată in ședință publica azi 20.03.2014.
PREȘEDINTE,
P. V.-A.
GREFIER,
R. C. D.
Red. V.A.P.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. D. V. – Tribunalul Ialomița – Secția Penală
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 57/2014.... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 184/2014.... → |
|---|
