Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr. 2163/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2163/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 2163/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A II-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2163/R
Ședința publică de la 19.11.2013
PREȘEDINTE - D. L.
JUDECĂTOR - A. P. M.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de contestatorul D. Ș. R. împotriva sentinței penale nr.658/12.09.2013 pronunțate de Tribunalul București –Secția a II-a Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul contestator D. Ș. R. apărător ales M. G., cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, nefiind cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului declarat de contestator.
Apărătorul ales al recurentului contestator D. Ș. R. solicită admiterea recursului declarat de acesta, casarea hotărârii atacate și admiterea contestației la executare, așa cum a fost formulată, arătând că în raport de motivarea instanței de fond contestația trebuia admisă, respectiv fiind necesară lămurirea aspectelor legate de domiciliu și de contractul de muncă. Învederează că recurentul este deja în Germania, la locul de muncă.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de contestator, ca nefondat. Arată că instanța de fond a reținut în mod corect că nu este vorba de o hotărâre de condamnare care să necesite lămuriri cu privire la condamnarea în sine cât și cu privire la modalitatea de executare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că:
Prin sentința penală nr. 658/F din 12.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat D. Ș. R..
A fost obligat petentul condamnat la plata sumei de 20 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de_ pe rolul Tribunalului București – Secția a II-a penală a fost înregistrată cererea formulată de petentul condamnat D. Ș. R., având ca obiect contestația la executare împotriva sentinței penale nr.187/16.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală.
În motivarea cererii, petentul a arătat că prin sentința penală menționată a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe un termen de încercare de 5 ani. A mai făcut precizarea că după rămânerea definitivă a hotărârii s-a prezentat la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., ocazie cu care a arătat că are domiciliul în România, dar este încadrat cu contract de muncă în Germania, pe durată nedeterminată, unde își are și reședința.
Astfel, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. a apreciat că pentru continuarea desfășurării raporturilor de muncă în Germania, este necesar ca petentul condamnat să formuleze o contestație la executare înlăuntrul căreia să ceară lămurirea întinderii obligațiilor stabilite în sarcina sa, în baza art.863alin.1 C. pen.
Petentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 461 lit. c C. pr. pen.
Instanța de fond, analizând întreg materialul probator administrat în cauză, a constatat următoarele:
Prin sentința penală nr.187 din 16.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2011, împreună cu alți inculpați, în baza art. 7 alin. 1,3 din Legea nr.39/2003 raportat la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea 39/2003 si in referire la art. 3201 C.pr.pen. și art. 74 lit. a-76 C.pen. a fost condamnat inculpatul D. Ș.-R. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de aderare la un grup infracțional organizat.
În baza art. 65 C.pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, teza a II-a, b și c C.pen. pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 42 alin. 1, 2 și 3 din Legea nr.161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen. și în referire la art. 3201 C.pr.pen. și art. 74 lit. a -76 C.pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic.
În baza art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 în referire la art. 3201 C.pr.pen. și art. 74 lit. a-76 C.pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 7 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept a unui dispozitiv, program informatic, parola, cod de acces sau data informatica in scopul săvârșirii infracțiunii de acces fără drept la un sistem informatic.
În baza art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.pen. și în referire la art. 3201 C.pr.pen. și art. 74 lit. a -76 C.pen. a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 an și 11 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de cauzare a unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ștergerea de date informatice.
În baza art. 33 lit. a-34 lit.b C.pen. inculpatul urmează să execute pedeapsa cea mai grea, și anume 3 ani închisoare.
S-a stabilit că inculpatul va executa 3 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a, teza a II-a, b și c C.pen. pe o durata de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
S-a făcut aplicarea art. 71-64 lit. a teza a II-a si b C.pen.
În baza art. 861-862 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei aplicate, sub supraveghere, pe o durată de 8 ani termen de încercare.
În baza art. 863 alin.1 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a supus următoarelor masuri de supraveghere:
a. să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probațiune desemnat cu supravegherea;
b. să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședința sau locuința și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
c. să comunice si sa justifice schimbarea locului de munca;
d.sa comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenta.
În baza art. 863 alin. 3 C.pen., pe durata termenului de încercare, inculpatul s-a suspus, în plus și următoarelor masuri de supraveghere:
a. să urmeze un program de consiliere psihologică în vederea prevenirii săvârșirii de noi fapte penale;
b. să nu schimbe domiciliul sau reședința avută, decât cu încuviințarea instanței.
In baza art. 863 alin.4 C.pen. a fost încredințată supravegherea inculpatului Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul C., județul Constanta.
S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării obligațiilor impuse, conform art. 863 alin. 4, teza finală, C.pen. și art. 864 C.pen.
In baza art. 71 alin.5 C.pen. s-a suspendat executarea pedepsei accesorii prevăzută de art. 64 lit. a teza a II-a și b C.pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.
S-a constatat că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.
În fapt, s-a reținut că inculpatul D. Ș. R. a săvârșit infracțiunile de sprijinire și aderare la un grup infracțional organizat prevăzută de art. 7 alin. 1,3 raportat la art. 2 lit b pct. 18 din Legea nr. 39/2003; acces fără drept la un sistem informatic în scopul obținerii de date informatice prin încălcarea masurilor de securitate în formă continuată prevăzută de art. 42 alin. 1, 2, 3 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p.; deținerea fără drept a unei parole și cod de acces în scopul săvârșirii uneia din infracțiunile prevăzute de art. 42 - 45, prevăzută de art. 46 alin. 2 din Legea nr. 161/2003 și cauzarea unui prejudiciu patrimonial prin introducerea de date informatice in scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul prevăzută de art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplicarea art. 41 alin 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. a C.p.
Tribunalul, examinând motivele de contestație la executare invocate de petent, a constatat că motivele arătate de acesta nu se regăsesc printre motivele expres și limitativ prevăzute de art.460 C. pr. pen.
Așa fiind, în conformitate cu art.461 C. pr. pen., contestația la executare se poate introduce în cazul în care s-a pus în executare o hotărâre de condamnare nedefinitivă, când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare sau când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.
S-a apreciat de către tribunal că în cauza dedusă judecății faptul că petentul condamnat își are locul de muncă și reședința în Germania nu constituie nici nelămurire cu privire la hotărârea care se execută și nici vreo împiedicare la executare.
Motivele invocate de petentul contestator nu justifică vreo intervenție a instanței în conținutul obligațiilor stabilite prin lege și instituite în sarcina sa prin hotărârea de condamnare, cu atât mai mult cu cât, având obligația de a anunța orice schimbare de domiciliu sau reședință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, condamnatul oferă suficiente instrumente serviciului de probațiune, raportul de muncă stabilit între condamnat și angajatorul său, raport de muncă ce este supus unor reglementări ce exced competențelor instanței învestite cu soluționarea cauzei.
Concluzionând, instanța de fond a atras atenția că, pe de o parte, sarcina supravegherii revine Serviciului de probațiune de pe lângă Tribunalul C., iar pe de altă parte, consilierul de probațiune învestit cu supravegherea condamnatului trebuie să manifeste respect cu privire la drepturile și libertățile civile de care se bucură condamnatul, în măsura în care acestea nu i-au fost interzise prin hotărârea de condamnare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul D. Ș. R., cauza fiind înregistrată la Curtea de Apel București – Secția a II-a Penală la data de 08.10.2013 sub nr._ /2012 (_ ).
În susținerea orală a motivelor de recurs, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și admiterea contestației la executare, așa cum a fost formulată, arătând că în raport de motivarea instanței de fond contestația trebuia admisă, respectiv fiind necesară lămurirea aspectelor legate de domiciliu și de contractul de muncă.
Examinând hotărârea atacată conform dispozițiilor art. 3856 alin.3 Cod pr.penală, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 461 alin. 1 lit. c C.proc.pen., contestația la executare se poate formulat atunci când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.
În cauza de față în mod judicios prima instanță a apreciat că nu există vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, prin hotărârea de condamnare stabilindu-se în mod neechivoc obligațiile și măsurile de supraveghere cărora trebuie să li se supună condamnatul.
Astfel, sentința penală nr.187 din 16.03.2012, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală, în dosarul nr._/3/2011 s-a dispus, în baza art. 863 alin.1 C.pen., ca pe durata termenului de încercare inculpatul să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea, respectiv în baza art. 863 alin. 3 C.pen. să nu schimbe domiciliul sau reședința avută, decât cu încuviințarea instanței.
În cauză, condamnatul nu și-a schimbat domiciliul sau reședința după rămânerea definitivă a sentinței penale de condamnare, respectiv în ceea ce privește orice deplasare care depășește 8 zile și întoarcerea, condamnatul are obligația de a anunța Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. – ca organ desemnat de instanță cu supravegherea – aceasta neîmpiedicând respectarea obligației inculpatului de a se prezenta periodic la Serviciul de Probațiune.
Prin urmare, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. trebuie să fie anunțat de către condamnat cu privire la orice deplasare ce depășește 8 zile și întoarcerea, respectiv trebuie să se stabilească programul de supraveghere în așa fel încât să nu împieteze asupra raporturilor de muncă ale condamnatului, întrucât prin sentința de condamnare nu i s-a interzis condamnatului ca aceste raporturi de muncă să aibă loc într-o altă țară decât în România.
În aceste condiții, este evident că Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul C. învestit cu supravegherea condamnatului trebuie să manifeste respect cu privire la drepturile de care se bucură condamnatul, în măsura în care acestea nu i-au fost interzise prin hotărârea de condamnare, neexistând nicio nelămurire cu privire la acest aspect și nicio împiedicare la executare.
Pe cale de consecință, motivarea instanței de fond este corectă, iar în raport de considerentele expuse în sentința recurată soluția de respingere a contestației la executare formulată de petentul condamnat este legală și temeinică.
D. urmare, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct.1 lit.b C. pr. pen. Curtea, va respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul D. Ș. R..
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va fi obligat recurentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515 pct.1 lit.b C. pr. pen. respinge ca nefondat recursul formulat de contestatorul D. Ș. R. împotriva sentinței penale nr. 658/F din 12.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală.
În baza art. 192 alin. 2 C.p.p. obligă recurentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.11.2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,
D. L. A. P. M. I. C.
GREFIER,
S. N.
Red. A.P.M./11.12.2013
Dact. A.L. 2 ex./2.12.2013
| ← Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2125/2013. Curtea... → |
|---|
