Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Art.278 ind.1 C.p.p.. Decizia nr. 2164/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2164/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 2164/2013
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI SECTIA A II A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.2164/R
Ședința publica de la 19.11.2013
P. - D. L.
JUDECATOR - A. P. M.
JUDECĂTOR – I. C.
GREFIER - S. N.
* * * * * *
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București – a fost reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare declarate de petentul A. A. împotriva deciziei penale nr.1880/R/03.10.2012 pronunțate de Curtea de Apel București –Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
Fără citarea părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, pune în discuție admisibilitatea contestației în anulare formulată de contestator.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației în anulare, ca inadmisibilă, față de motivele invocate ce nu se încadrează în textul de lege aplicabil în cauză.
CURTEA,
Asupra cauzai de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a II-a penală, petentul A. A. a invocat nelegalitatea deciziei penale nr.1880 din data de 03.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II a Penală în dosarul nr._ întrucât instanța a respins ca inadmisibilă „acțiunea” sa, fără a pune în discuție situația în cauză. De asemenea, petentul critică soluția instanței pe fondul cauzei, raportat la probele administrate.
Instanța a calificat cererea petentului, întrucât acesta a indicat temeiul acesteia art. 410 C.p.p.(abrogat prin Legea nr. 576/2004), ca fiind contestație în anulare împotriva deciziei penale nr.1880 din data de 03.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II a Penală în dosarul nr._ .
Din dispoziția instanței, a fost atașat la dosarul cauzei dosarul nr._ .
Din analiza actelor dosarului, instanța constată că prin decizia penală nr.1880 din data de 03.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II a Penală în dosarul nr._ a fost respins, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. A. împotriva sentinței penale nr.616 din 06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin sentința penală nr.819 din 10.12.2010, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul A. A., în contradictoriu cu intimatul H. D..
A fost menținută Rezoluția nr. 6830/P/2009 dispusă în data de 07.12.2011 de către P. de pe lângă Judecătoria Sector 1 București.
Curtea, analizând cu prioritate excepția admisibilității recursului formulat de petentul A. A. împotriva sentinței penale nr. 616 din 06.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art.2781 alin.10 din Codul de procedură penală, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.202/2010, hotărârea judecătorului pronunțată potrivit alin. 8 este definitivă.
Prin urmare, s-a apreciat calea de atac ca fiind inadmisibilă întrucât, în conformitate cu dispozițiile legale anterior menționate, hotărârile pronunțate în primă instanță, în temeiul art.2781 alin.8 Cod procedură penală, nu sunt supuse niciunei căi de atac, fiind definitive.
Examinând cauza din această perspectivă, Curtea constată că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art.391 Cod procedură penală, instanța examinează admisibilitatea în principiu a contestației în anulare, verificând dacă aceasta este făcută în termenul prevăzut de lege, dacă motivul pe care se sprijină contestația este din cele prevăzute de art.386 Cod procedură penală și dacă în sprijinul contestației se depun ori se invocă dovezi care sunt la dosar.
Contestatorul nu a indicat temeiul de drept pe care și-a întemeiat cererea.
Potrivit art. 386 C.p.p., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri:
a) când procedura de citare a părții pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs nu a fost îndeplinită conform legii;
b) când partea dovedește că la termenul la care s-a judecat cauza de către instanța de recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a încunoștința despre această împiedicare;
c) când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 al.1 lit. f-i, cu privire la care existau probe în dosar;
d) când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă ;
e) când, la judecarea recursului sau la rejudecarea cauzei de către instanța de recurs, inculpatul prezent nu a fost ascultat, iar ascultarea acestuia este obligatorie potrivit art.38514 al.11 ori art.38516 al.1.
Având în vedere că, la termenul din data de 03.10.2010, petentul a fost prezent, constatându-se în mod că procedura de citarea este legal îndeplinită și văzând obiect cauzei și anume plângere împotriva soluției procurorului, potrivit art.2781 C.p.p., Curtea constată împrejurarea potrivit căreia contestația în anulare nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de lege.
De asemenea, se constată că în cauză, la termenul la care au avut loc dezbaterile asupra recursului formulat de către petentul A. A. împotriva sentinței penale nr. 616 din data de 06.06.2013 pronunțate de Judecătoria Sector 1, instanța a pus în discuție admisibilitatea recursului formulat împotriva unei hotărâri definitive, recurentul având cuvântul asupra excepției inadmisibilității căii de atac.
Este inadmisibilă astfel contestația în anulare formulată de contestatorul A. A. formulată împotriva deciziei penale nr.1880 din data de 03.10.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția a II a Penală în dosarul nr._, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 386 C.p.p., urmând ca instanța să respingă calea de atac formulată, în conformitate cu art.391 Cod procedură penală și să îl oblige pe acesta, în temeiul art. 192 al. 2 C.p.p., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul petentul A. A. împotriva deciziei penale nr.1880/R/03.10.2012 pronunțate de Curtea de Apel București –Secția a II-a Penală, în dosarul nr._ .
În temeiul art.192 la.2 C.pr.pen., obligă contestatorul la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi. 19.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. L. A. P. M. I. C.
GREFIER,
S. N.
Red.I.C
Dact.EA-02.12.2013/2ex
| ← Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... | Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... → |
|---|
