Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1663/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Decizia nr. 1663/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 1663/2013

Dosar nr._

_

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.1663/R

Ședința publică din data de 16 septembrie 2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE: C. V. G.

JUDECĂTOR: N. S.

JUDECĂTOR: V. B.

GREFIER: I. P.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție este reprezentat de procuror A. M. G..

Pe rol se află judecarea recursului declarat de inculpatul I. N. împotriva încheierii din data de 09 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 13.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat, personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul ales M. Nazat, în baza împuternicirii . nr._/2013, atașată la fila 63 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de propus, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbatere asupra recursului.

Apărătorul ales al recurentului inculpat, după ce depune la dosar jurisprudență, arată că instanța de fond, în încheierea atacată, nu face altceva decât să copieze motivările anterioare, ceea ce contravine jurisprudenței CEDO, în acest sens face referire la hotărârea pronunțată în cauza Svipsta c. Letoniei. Astfel, arată că, la acest moment procesual, judecătorul fondului trebuia să aibă în vedere că:

- măsura arestării preventive a fost dispusă în urmă cu mai mult de 10 luni, rațiunile pentru care s-a luat atunci dispărând între timp prin finalizarea urmăririi penale;

- prin emiterea rechizitoriului și sesizarea instanței s-a trecut în cea de-a doua fază a procesului penal, ceea ce presupune identificarea altor rațiuni pentru menținerea stării de detenție. Din această perspectivă, învederează faptul că toate înscrisurile reprezentând mijloace de probă se află în custodia organelor judiciare, astfel încât nu există riscul alterării sau distrugerii acestora;

- inculpatul a fost audiat la termenul de judecată din data de 29.07.2013, iar, la termenul din data de 09.09.2013, au fost ascultați 3 martori;

- durata celor aproape 10 luni este rezonabilă și proporțională cu scopul pentru care a fost luată, nemaifiind necesară menținerea în continuare a măsurii arestării preventive;

- cercetarea judecătorească se va întinde pe o perioadă lungă de timp, în condițiile în care trebuie audiați circa 60 de martori din urmărire penală, astfel că menținerea măsurii arestării pe întreaga perioadă a cercetării judecătorești ar contraveni flagrant caracterului rezonabil al măsurii.

Prin urmare, nu se poate susține că starea de fapt nu a suferit modificări, în condițiile în care din audierile respective au rezultat aspecte noi, cu consecință directă în stabilirea nevinovăției inculpatului. Pe de altă parte, numărul mic al martorilor audiați nu poate constitui prin el însuși un motiv care să îndreptățească instanța să mențină măsura preventivă. Cât privește cuantumul pedepsei, acesta va rămâne același până la soluționarea cauzei ori până la o eventuală schimbare a încadrării juridice, așa încât raționamentul instanței ar face practic imposibilă revocarea sau înlocuirea măsurii preventive.

Cu privire la împrejurările concrete ale săvârșirii presupuselor infracțiuni, arată că întreaga construcție juridică a acuzării se va prăbuși, întrucât a plecat de la premisa falsă că . este beneficiar indirect de fonduri europene.

În consecință, avându-se în vedere și faptul că din actele dosarului rezultă că cele patru riscuri (pericolul de sustragere, riscul ca acuzatul, o dată pus în libertate, să împiedice buna administrare a justiției, riscul de a comite noi infracțiuni și riscul tulburării ordinii publice) nu se regăsesc în speța de față, apărarea apreciază că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, cu stabilirea obligației de a nu lua legătura cu martorii din cauză. Totodată, arată că arestarea preventivă a inculpatului a avut consecințe sociale regretabile, întrucât din cei aproximativ 1500 de angajați au mai rămas doar 50 de angajați și a fost numit un administrator judiciar cu interese potrivnice societății. Mai arată că inculpatul este căsătorit, are trei copii, fiind și unicul întreținător al mamei sale, nu are antecedente penale, prezintă caracterizări laudative, a contribuit, prin activitatea desfășurată, cu importante sume de bani la bugetul de stat, a atras fonduri europene și, nu în ultimul rând, a formulat două denunțuri la Direcția Națională Anticorupție. Consideră că singura modalitate prin care respectivele companii și proiecte românești pot fi salvate, în beneficiul angajaților lor, al statului român, care primește contribuții însemnate la bugetul de stat din activitatea normală a acestora și al românilor, care beneficiază de serviciile acestor companii este lăsarea în libertate a inculpatului, fondator, proprietar și administrator al acestor companii, persoană care a creat acest grup de firme din anul 1993 și care a crescut exponențial cifra de afaceri a grupului și renumele acestora.

Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea, ca nefondat, a recursului, susținând că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive se mențin și impun în continuare privarea inculpatului de libertate. Cu privire la identitatea de conținut a încheierilor prin care s-a menținut pe parcursul procesului penal starea de arest preventiv arată că este justificată din moment ce pericolul concret pentru ordinea publică pe care-l prezintă inculpatul nu s-a modificat și nici nu s-a atenuat. Arată că pericolul concret pentru ordinea publică este dovedit de natura și gravitatea infracțiunilor imputate, multitudinea acestora, perioada mare de timp în care se reține că au fost comise, modul elaborat de săvârșirea a acestora, precum și de suma mare de bani obținută și folosită fraudulos, la care se adaugă impactul social negativ produs de faptele comise cu referire la situația națională precară privind absorbția fondurilor europene. Mai arată că, până la prezentul moment, au fost audiați trei martori, care au relevat caracterul inculpatului, în sensul că este o persoană fără scrupule, care își punea angajații să falsifice o . înscrisuri, pentru a obține sume foarte mari de bani pe care să le folosească în scop personal. Învederează faptul că urmează a fi audiați mai mulți martori, ceea ce impune, de asemenea, privarea inculpatului de libertate. Consideră că este necesară privarea inculpatului de libertate măcar până la finalizarea judecății în fond. Cât privește denunțurile invocate, arată că acestea au fost formulate tardiv, aspect ce reflectă caracterul duplicitar al inculpatului, în condițiile în care acesta nu își recunoaște propriile fapte, recunoscând săvârșirea altor fapte. În ceea ce privește durata rezonabilă a arestului preventiv, arată că cele 10 luni de arest preventiv nu depășesc termenul rezonabil, având în vedere complexitatea dosarului, precum și pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea inculpatului în libertate. Referitor la datele personale favorabile ale inculpatului, arată că acestea reprezintă o stare de normalitate și nu pot prima în astfel de spețe, existența celor trei copii trebuind să-l determine să nu comită asemenea infracțiuni. În final, arată că starea de arest preventiv a inculpatului nu a adus deocamdată satisfacție publică și nu este iluzorie, întrucât acesta nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor imputate și nici nu a acoperit prejudiciul.

În replică, apărătorul ales al recurentului inculpat arată că, dimpotrivă, din declarațiile celor trei martori audiați în cauză rezultă că inculpatul își desfășura activitatea în condiții de normalitate și că nu a interzis asociatului să se ocupe de problemele societății. Referitor la caracterul duplicitar al inculpatului invocat de reprezentantul Ministerului Public, arată că P. ar trebui să își pună probleme de moralitate în momentul în care a solicitat acele denunțuri.

Recurentul inculpat, personal, în ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate, considerând că arestul preventiv de 10 luni tinde să se transforme într-o veritabilă detenție. Solicită să se aibă în vedere că acuzațiile nu sunt susținute de probe.

CURTEA

Deliberând asupra recursului penale de față:

Prin încheierea de ședință din 09.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală, în baza art.3002 Cod procedură penală raportat la art.160b alin.3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului I. N., constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestului preventiv.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că sunt întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul I. N..

Curtea, analizând încheierea sub aspectele de fapt și de drept, apreciază calea de atac ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:

IncuIpatul este cercetat pentru săvârșirea următoarelor infracțiuni:

- infracțiunea împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene prevăzută de art. 182 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 78/2ooo cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (61 de acte materiale, 19 acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin rezoluția din data de 28.12.2o12 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din data de 1.12.2o12 și 42 de acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 25.3.2o13 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu);

- infracțiunea de utilizarea cu rea-credință a creditului societății prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea 31/199o cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (3 acte materiale, cu privire la sumele achitate către firmele în care era interesat sau pentru firmele în care . era acționar: 9.58o.ooo lei noi către . AERIAN SA, 86.629,69 lei noi către ., 58.151,55 lei noi către .);

- infracțiunea de delapidare prevăzută de art. 2151 alin. 1 și alin. 2 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (136 acte materiale din care 7 acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 1.12.2o12 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin ordonanța din aceeași dată, 89 de acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 21.2.2o13, 4o de acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 25.3.2o13);

- infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 29o C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (2o acte materiale de instigare și 7 de autorat pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de o1.12.2o12 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală);

- infracțiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 29o alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (35 de acte materiale din care 2o de acte materiale de autorat și 15 acte materiale de instigare pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 25.3.2o12);

- infracțiunea de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea nr. 656/2oo2 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.(suma supusă operațiunii de spălare a banilor, circa 25.ooo.ooo lei noi, infracțiune pentru care a fost începută urmărirea penală prin rezoluția din data de 28.12.2o12 și s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale prin ordonanța din data de 1.12.2o12);

- infracțiunea de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. 1 lit. b din Legea 656/2oo2 republicată (infracțiune pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 26.3.2o13 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu);

- infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, alin. 2, alin. 3 și alin. 5 C.p. (pentru care s-a dispus începerea urmării penale prin ordonanța din data de 13.3.2o13 și a fost pusă în mișcare acțiunea penală prin rechizitoriu), parte civilă Banca Comercială Română SA.

- infracțiunea de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, alin. 2, alin. 3 și alin. 5 C.p. cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p. (2 acte materiale pentru care a fost începută urmărirea penală prin ordonanța din data de 13.3.2o13 și a fost pusă în mișcare acțiunea prin rechizitoriu, toate cu aplicarea art.33 lit. a C.p.

În mod corect prima instanță a reținut că se mențin temeiurile care au dus la luarea măsurii inițiale, fiind întrunite cumulativ exigențele art.148 lit.f Cod procedură penală astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a inculpatului creează pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul pentru ordinea publică rezultă din modul de operare, circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și circumstanțele personale ale inculpatului. În plus, la luarea măsurii preventive au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art.136 alin.8 Cod procedură penală, măsura fiind judicios aleasă în raport cu persoana acestuia.

În consecință, Curtea, conform art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I. N. împotriva încheierii din data de 09 septembrie 2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în Dosarul nr._ 13.

În temeiul art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C. V. G. N. S. V. B.

GREFIER

I. P.

Red.- jud.V.B.

Tehnored.M.A.

2 ex./03.10.2013

TB-S1 – V.A.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 1663/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI