Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 2125/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2125/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 2125/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 2125
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: V. B.
JUDECĂTOR: C. V. G.
GREFIER: A. L. P.
Ministerul Public – Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, este reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de inculpatul C. G. împotriva sentinței penale nr. 2805/17.10.2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, a recurentul-inculpat C. G. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat D. P., în baza delegației nr._/2013, atașată dosar, lipsă fiind intimata-parte-civilă . SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul, în dezbateri, pe recurs:
Apărătorul din oficiu pentru recurentul-inculpat C. G., solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței penale nr. 2805/17.10.2013 a Judecătoriei Sectorului 4 București, iar rejudecând pe fond solicită reindividualizarea pedepsei aplicată inculpatului, prin reținerea circumstanțelor atenuante prev de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, având în vedere atitudinea sinceră și de colaborare a inculpatului, astfel încât solicită aplicarea unei pedepse sub minimul special prev de lege.
Reprezentanta Ministerului Public, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat, menținerea sentinței penale a Judecătoriei Sectorului 4 București ca fiind legală și temeinică, apreciind că pedeapsa este corect individualizată și nu se justifică reținerea prevederilor art. 74 alin.1 lit. c Cod penal, având în vedere că atitudinea sinceră a fost avută în vedere de către instanța de fond la reținerea dispozițiilor art. 3201 Cod de Procedură penală, iar față de natura și gravitatea faptei săvârșite, precum și pentru perseverența infracțională pe care a dovedit-o inculpatul, nu se impune reducerea cuantumului pedepsei.
Față de aceste motive, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Recurentul-inculpat C. G., solicită admiterea recursului, precizând că este de acord cu concluziile apărătorului din oficiu.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 2805/17.10.2013 Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală, în baza art. 208 alin. 1 – art. 209 alin. 1 lit. e) Cp, cu aplic. art. 37 lit. b) Cp și cu aplicarea art. 320/1 C.pr.pen, a condamnat pe inculpatul C. G. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat.
În temeiul art. 71 C.p., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a doua si lit. b) Cp, pe durata executării pedepsei.
În baza art. 88 C.pen., a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv de la data de 12.08.2013 la zi.
În temeiul art. 350 C.p.p. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului C. G..
În baza art. 14 rap. la art. 346 alin. 1 C.pr.pen. rap. la art. 1357 Cod civil, a admis acțiunea civilă și a obligat pe inculpatul C. G. la plata sumei de 680 lei reprezentând daune materiale către partea civilă ..
În temeiul art. 191 alin 1 si alin 2 din C.p.p., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1000 de lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat,
Pentru a pronunța această sentință, din examinarea mijloacelor de probă administrate la urmărirea penală – motivat de faptul că inculpatul, în fața instanței la termenul din 17.10.2013 și-a recunoscut vinovăția și a solicitat judecarea cauzei potrivit art. 3201 Cod procedură penală – prima instanță a reținut sub aspectul împrejurărilor faptice ale cauzei, că la data de 10.08.2013, în jurul orei 16:40, profitând de neatenția vânzătoarei magazinului ., cu punct de lucru în Complexul Comercial ,,Grand Arena”, martora D. G. care era ocupată cu prezentarea unei bijuterii unei alte persoane care intrase în magazin în același timp cu inculpatul, inculpatul C. G. a sustras din vitrina din partea stângă a ușii de acces în magazin un ceas de damă marca Delbana. Inculpatul a fost observat de către un agent de pază al unui alt magazin, martorul Tufișeanu care a încercat să-l oprească pe inculpat, dar acesta a reușit să scape și a aruncat ceasul pe care-l sustrăsese, indicând organelor de poliție locul unde a aruncat bunul, acesta nefiind însă găsit. Instanța a constatat că inculpatul a ispășit anterior comiterii acestei fapte altă condamnare ce constituie prim termen al recidivei mari postexecutorii, condamnare aplicată prin sentința penală nr. 346/12.02.2007 a Judecătoriei Sector 4 București de 3 ani și 3 luni închisoare. Având în vedere că termenul de reabilitare judecătorească pentru această condamnare nu s-a împlinit până la data când prezenta faptă a fost comisă, instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 37 alin. 1 lit. b) C.p.
Vinovăția inculpatului fiind dovedită, pe baza probelor administrate, in raport cu fapta care a făcut obiectul cercetării judecătorești, instanța a dispus condamnarea acestuia, iar la proporționalizarea pedepselor aplicate instanța a avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 alin. 1 C.p..
În acest sens, a ținut seama de limitele de pedeapsa fixata in partea speciala a Codului penal, de gradul de pericol social concret al infracțiunilor, de circumstanțele personale ale acestuia, precum și de conduita sinceră și cooperantă a inculpatului, care a recunoscut comiterea infracțiunii.
Inculpatul este recidivist, nu are loc de muncă sau ocupație, nu are mijloace legale de a se întreține, iar din fișa de cazier rezultă perseverența sa infracțională, mai ales în materia infracțiunilor îndreptate împotriva patrimoniului, fiind condamnat anterior pentru infracțiuni similare de furt calificat și săvârșind prezenta faptă în stare de recidivă postexecutorie. De asemenea, inculpatului, conform fișei de cazier, i-au mai fost aplicate în perioada 2009 - 2012, nu mai puțin de 14 sancțiuni administrative pentru infracțiuni contra patrimoniului (furt calificat, tâlhărie), prev. de Legea nr. 61/1991 sau prev. de Legea nr. 143/2000. Cunoscând că a mai fost sancționat pentru săvârșirea unor infracțiuni contra patrimoniului, inculpatul a ales să săvârșească alte fapte penale de aceeași natură, fapt care denotă un grad sporit de indiferență față de normele legale și o relativă lipsă de grijă față de repercusiunile pe care ar putea să le suporte. Este evident că acesta nu înțelege gravitatea faptelor sale și nici nu a înțeles să profite de clemența ce i-a fost arătată pană în prezent, ceea ce conduce la concluzia rezonabilă că modalitatea de sancționare nu mai poate fi una blândă ci trebuie adoptată o soluție mai drastică care să poată conduce la reeducarea inculpatului.
De asemenea, instanța a considerat că faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor nu poate fi suficient pentru a justifica aplicarea unei pedepse foarte ușoare, din moment ce materialul probatoriu administrat în cauză clarifica situația de fapt fără dubiu, iar faptele inculpatului raportate la situația sa personală nu pot conduce decât la concluzia că acesta reprezintă un pericol concret pentru societate.
De asemenea, instanța a avut în vedere la dozarea pedepselor și reducerea cu o treime a limitelor minime și maxime prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită ce trebuie aplicată ca urmare a reținerii art. 320/1 C.pr.pen.
Instanța a considerat ca aplicarea unei pedepse, cu închisoarea orientată spre mediu, cu executare în regim privativ de libertate pentru infracțiunea săvârșită este suficientă pentru reeducarea inculpatului si pentru atingerea scopului pedepsei prevăzut de art. 52 alin. 1 C.pen, apreciind că în acest fel inculpatul va fi determinat să adopte o atitudine de respect față de valorile sociale și să nu mai săvârșească infracțiuni pe viitor.
Referitor la pedeapsa accesorie aplicată inculpatului, instanța a constatat ca acesta a săvârșit infracțiuni contra patrimoniului și îndreptățește concluzia ca acesta reprezintă pericol social. Dar o asemenea împrejurare nu atrage automat nedemnitatea de a putea contribui, prin vot la alegerea conducerii unei societăți în care acesta trăiește.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C. G. (fără a-l motiva în scris), criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei.
Solicită reținerea circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal și aplicarea unei pedepse sub minimul special prevăzut de lege, având în vedere poziția procesuală sinceră.
Curtea, examinând potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală, recursul inculpatului, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului a criticilor formulate, constată că acesta este întemeiat.
Deși criticile recursului nu privesc împrejurările faptice ale cauzei, se constată, din examinarea probelor administrate în cauză și apreciate potrivit art. 63 Cod procedură penală, că situația de fapt a fost temeinic stabilită, inculpatul recunoscându-i vinovăția și a solicitat aplicarea beneficiului reducerii limitelor pedepsei prevăzute de lege, potrivit art. 3201 Cod procedură penală și judecarea cauzei pe baza probelor administrate în fata de urmărire penală.
În ce privește pedeapsa aplicată inculpatului (și a cărei netemeinicie se critică) se constată că prima instanță s-a orientat la o pedeapsă prea severă, chiar în condițiile comiterii faptei în stare de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal, atrasă de condamnarea la pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr.346/12.02.2007 pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București, pedeapsă executată la zi.
Într-adevăr, inculpatul a fost surprins în flagrant de către lucrătorii ce asigurau paza complexului comercial, în timp ce sustrăgea un ceas de damă (marca Delbana), inculpatul reușind să fugă și să arunce ceasul, care însă nu a fost găsit de organele de poliție în locul indicat de inculpat, însă inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, a recunoscut comiterea faptei, a cooperat cu organele judiciare, prejudiciul cauzat este modic, așa încât, o pedeapsă într-un cuantum prea mare nu răspunde nici cerinței de exemplaritate și nici de îndreptare a inculpatului. Chiar dacă inculpatul a mai suferit condamnări anterioare, o reducerea a pedepsei conduce la o mai adecvată proporționalitate între sancțiune și faptă, instanța având în vedere ansamblul circumstanțelor cauzei.
Solicitarea inculpatului de a se avea în vedere și circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit. c Cod penal, cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, se constată că nu este admisibilă, această circumstanță având în vedere atitudinea inculpatului după comiterea faptei, atitudinea procesuală avută.
Într-adevăr, inculpatul a avut o poziție procesuală sinceră, recunoscând comiterea infracțiunii, dar inculpatul ignoră împrejurările în care a comis fapta, fiind prins în flagrant, astfel că atitudinea sa și prezentarea în fața organelor judiciare a fost determinată de împrejurări pentru existența cărora inculpatul nu are nici o contribuție, după cum, tocmai această recunoaștere a vinovăției a făcut posibilă reducerea pedepsei, prin aplicarea art. 3201 Cod procedură penală.
În aceste condiții ale cauzei, reținerea și a circumstanței atenuante prev. de art. 74 alin1 lit. c Cod penal s-ar constitui într-un beneficiu nejustificat pentru inculpat și nu-și are niciun suport faptic și probator în cauză, astfel că o reducere și mai accentuată a pedepsei nu se justifică.
Pentru toate aceste considerente, urmează ca potrivit art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală să fie admis recursul inculpatului, cu casarea sentinței, doar în limitele ce preced.
În temeiul art.385/17 alin.4 rap. la art.383 alin.2 Cod procedură penală, urmează a deduce prevenția inculpatului de la data de 12.08.2013 până la zi.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 3 Cod procedură penală și a art. 69 din Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d din Codul de procedură penală, admite recursul declarat de inculpatul C. G. împotriva Sentinței penale nr. 2805/F din data de 17 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în Dosarul nr._ .
Casează, în parte, sentința penală recurată și, în fond, rejudecând:
În temeiul art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. e cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b din Codul penal rap. la art. 320 ind. 1 alin. 7 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, în stare de recidivă postexecutorie.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale recurate.
În temeiul art. 385 ind. 17 alin. 4 rap. la art. 383 alin. 2 din Codul de procedură penală în ref. la art. 88 alin. 1 din Codul penal, deduce din pedeapsa închisorii durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 12 august 2013 până la zi.
În temeiul art. 192 alin. 3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul avocatului din oficiu, în sumă de 200 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. S. V. B. C. V. G.
GREFIER,
A. L. P.
Red. N.S.
Dact.G.P./04.12.2013
2 ex.
Red. M.A. M. – Judecătoria Sectorului 4 București – Secția Penală
| ← Contestaţie la executare. Art.461 C.p.p.. Decizia nr.... | Strămutare. Art. 55 CPP ş.u./art.72 ş.u. NCPP. Sentința nr.... → |
|---|
