Iniţiere, constituire de grup infracţional organizat, aderare sau sprijinire a unui asemenea grup. Legea 39/2003 art. 7. Decizia nr. 1478/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1478/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 1478/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ

DOSAR NR._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1478/A

Ședința publică din data de 27.11.2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: C. B.

JUDECĂTOR: I. C.

GREFIER: R. S.

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror V. ALESTAR din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de inculpații G. C., G. F. R., O. M. și Ș. V. și părțile civile L. G. I. și L. C. împotriva sentinței penale nr. 289 din data de 04.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns:

-apelantul-inculpatG. C., prin apărător ales, avocat B. D., cu împuternicirea avocațială din data de 01.10.2014, emisă de Baroul Ialomița,

-apelantul-inculpatG. F. R., prin apărător ales, avocat B. D., cu împuternicirea avocațială din data de 01.10.2014, emisă de Baroul Ialomița,

-apelantul-inculpatO. M., prin apărătorul desemnat din oficiu, avocat N. I., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 26.09.2014, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară, și apărător ales, avocat B. D., cu împuternicirea avocațială din data de 01.10.2014, emisă de Baroul Ialomița,

-apelantul-inculpat Ș. V., personal și asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat L. A., cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie nr._ din data de 26.09.2014, emisă de Baroul București - Serviciul de Asistrnță Judiciară,

-apelantele-părți civile L. G. I., prin apărătorul desemnat din oficiu, cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie aflată la dosar, și L. C., prin apărătorul desemnat din oficiu,cu delegația pentru asistență judiciară obligatorie aflată la dosar,

-intimatele-părțile civile, prin apărătorii desemnați din oficiu,cu delegațiile pentru asistență judiciară obligatorie aflate la dosar, și

-martorul O. D.,

-lipsă fiind intimatele-părți civile, intimatele-părți vătămate și martorul Ș. L..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, care învederează instanței atașarea la dosarul cauzei a unui proces-verbal din care rezultă imposibilitatea de executare a mandatului de aducere a martorului Ș. L..

Curtea procedează, potrivit art. 116 și urm. C.pr.pen., la audierea martorului O. D., declarația acestuia fiind consemnată în scris și atașată la dosar.

Curtea, având în vedere neexecutarea mandatului de aducere cu martorul Ș. L., în procesul-verbal menționându-se că acesta este plecat în Germania, apreciază că imposibilitatea de administrate a probei testimoniale cu depoziția acestui martor este obiectivă, astfel că pune în discuție necesitatea aplicării în cauză a dispozițiilor art. 381 alin. 7 și art. 383 alin. 4 C.pr.pen.

Reprezentantul Ministerului Public solicită să se țină seama de declarațiile date de acest martor în fața primei instanțe.

Apărătorul apelantului-inculpatul Ș. V. solicită să i se pună în vedere inculpatului Ș. V. să precizeze dacă cunoaște adresa din Germania a martorului Ș. L..

La interpelarea instanței, apelantul-inculpat Ș. V. arată că nu cunoaște adresa unde locuiește fiul său, martorul Ș. L., în Germania.

Apărătorul apelanților-inculpați G. C., G. F. R. și O. M. arată că lasă la aprecierea instanței soluția care se va dispune cu privire la acest aspect.

Apărătorul apelantului-inculpat Ș. V. arată că este evidentă imposibilitatea audierii martorului Ș. L. și este de acord ca, la soluționarea cauzei, Curtea să facă aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. 7 și art. 383 alin. 4 C.pr.pen.

Apărătorii părților civile și ai părților vătămate arată că sunt de acord cu aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. 7 și art. 383 alin. 4 C.pr.pen.

Curtea, după deliberare, în ceea ce privește proba testimonială cu depoziția martorului Ș. L., face aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. 7 și art. 383 alin. 4 C.pr.pen., în sensul că, la soluționarea pe fond a cauzei va ține cont de acest mijloc de probă administrat în faza de urmărire penală și la judecata în primă instanță.

Curtea pune în discuție necesitatea audierii părților civile și a părților vătămate, aspect prorogat de la termenele anterioare.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că se impune audierea părților civile și a părților vătămate, sens în care solicită citarea acestora, în vederea audierii la termenul următor.

Apărătorul apelanților-inculpați G. C., G. F. R. și O. M. apreciază necesară audierea părților civile și a părților vătămate, întrucât se prezintă aspecte noi neverificate de instanță.

Apărătorul apelantului-inculpat Ș. V. precizează că este de acord cu audierea părților civile și a părților vătămate.

Apărătorii părților civile și ai părților vătămate arată că lasă la aprecierea instanței soluția care de va dispune cu privire la acest aspect.

Apărătorul intimatelor-părți vătămate D. D. și D. M. arată că aceștia au fost audiați la judecarea fondului cauzei.

Apărătorul intimatelor-părți civile T. R. și V. G. și părții vătămate D. I. apreciază că nu se impune audierea lor, acestea fiind audiate în prealabil.

Curtea, după deliberare, respinge solicitarea apărătorilor apelanților-inculpați de reaudiere a părților civile și a părților vătămate, pe de o parte, în raport de împrejurarea că aceștia au dat declarații în timpul urmăririi penale, iar un număr de 9 părți civile au fost audiate și în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanței, iar pe de altă parte, în raport de probatoriul administrat până în acest moment procesual.

Apărătorul apelantului-inculpatul Ș. V. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, arătând că este vorba despre acte medicale care îl privesc pe apelantul-inculpat Ș. V., pe soția acestuia, precum și o copie de pe foaia de lichidare privind salariul primit de acesta în Spania.

Apărătorii apelanților-inculpați, ai apelantelor-părți civile și ai intimatelor-părți civile și părți vătămate și reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opun încuviințării probei cu înscrisuri în circumstanțiere, astfel cum a fost formulată de apărătorul apelantului-inculpat Ș. V..

Curtea, după deliberare, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere, astfel cum a fost formulată de apărătorul apelantului-inculpatul Ș. V., probă pe care o consideră administrată prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor menționate.

Curtea, nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 420 alin. 6 C.pr.pen., acordă cuvântul în dezbaterea apelurilor.

Apărătorul apelanților-inculpați G. C., G. F. R. și O. M., având cuvântul, arată că a formulat apel împotriva sentinței penale pronunțate de Tribunalul Ialomița, considerând-o netemeinică, întrucât faptele au fost reținute în modalitatea în care au fost prezentate în actul de sesizare a instanței.

Din ansamblul probatoriului administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în faza primei instanței nu se dovedește o eventuală înțelegere între inculpați pentru a se putea reține infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat. Părțile vătămate și părțile civile au aflat, discutând între ele, fără ca inculpatul să aibă vreun aport în acest sens, de faptul că inculpați muncesc în Spania și că inevitabil cunosc anumiți angajatori, dorind să meargă, la rândul lor, în Spania, pentru a munci.

Mai mult, arată că nu s-a făcut niciodată dovada că inculpații ar fi muncit sau ar fi locuit în condiții mai bune față de celelalte persoane sau că au profitat în vreo manieră de munca prestată de părțile civile sau părțile vătămate ori că le-ar fi forțat pe acestea să meargă să lucreze în folosul lor, motiv pentru care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001.

Totodată, arată că nu se pot reține în sarcina inculpaților infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată, întrucât nu a existat nicio constrângere, răpire sau vreun profit de pe urma persoanelor vătămate.

Concluzionând, solicită achitarea inculpaților, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.pen., și respingerea acțiunilor civile formulate de părțile civile, iar cheltuielile judiciare să rămână în sarcina statului.

Apărătorul apelantului-inculpatul Ș. V., având cuvântul, solicită admiterea apelului formulat de apelantul-inculpat, desființarea sentinței penale nr. 289/04.07.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița, și, rejudecând, achitarea inculpatului, în temeiul art. 17 alin. 2 rap. la art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen., în sensul că nu există probe suficiente care să dovedească vinovăția inculpatului.

Mai arată că, raportat la declarațiile părților civile și văzând înscrisurile în circumstanțiere depuse în ședință, inculpatul nu era plătit cu mai mulți bani decât părțile civile, de asemenea, acestea nu erau obligate să meargă în fiecare zi la muncă.

Totodată, precizează că părțile civile aveau permise de muncă legale și aveau asupra lor pașapoartele, astfel încât puteau părăsi teritoriul Spaniei în orice moment.

În subsidiar, solicită reindividualizarea pedepsei aplicate inculpatului, în sensul reducerii acesteia ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, cu menținerea dispozițiilor cu privire la suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate inculpatului.

Apărătorul intimatelor-părți civile I. G., I. F. și M. Alexandrian, având cuvântul, consideră sentința penală nr. 289/04.07.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița temeinică și legală și, prin urmare, solicită respingerea apelurilor formulate.

Apărătorul intimatelor-părți civile M. G., M. I. și N. V., având cuvântul, solicită respingerea apelurilor inculpaților și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței pronunțate în fond.

Apărătorul intimatelor-părți civile T. R. și V. G., și a părților vătămate D. I., N. Ș. B. D. și O. M. D., având cuvântul, consideră sentința penală nr. 289/04.07.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița temeinică și legală în ceea ce privește acordarea a 700 de euro daune morale către părțile civile T. R. și V. G..

Cu privire la părțile vătămate D. I., N. Ș. B. D. și O. M. D., solicită să se constate că nu s-au formulat pretenții civile.

Apărătorul intimatelor-părți vătămate D. D. și D. M., având cuvântul, raportat la faptul că părților vătămate reprezentate nu au formulat apel, solicită respingerea apelurilor formulate și menținerea, ca temeinică și legală, a sentinței pronunțate de instanța de fond.

Apărătorul apelantelor-părți civile L. G. I. și L. C. și ai intimatelor-părți civile D. C., G. M. și Iacoveanc M., având cuvântul, solicită respingerea apelurilor declarate de inculpați, considerând că sentința pronunțată de către instanța de fond este temeinică și legală.

În ceea ce privește apelurile declarate de apelantele-părți civile L. G. I. și L. C., apreciază că o despăgubire în cuantum de 700 de euro este modică și apreciază necesară mărirea cuantumului despăgubirilor acordate, urmare a admiterii apelului, potrivit art. 421 pct. 2 lit. 1 C.pr.pen.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de apelanții-inculpați, considerând că din tot materialul probator reiese vinovăția inculpaților, la pronunțarea sentinței instanța de fond ținând cont de declarațiile persoanelor vătămate care au fost date în imediata apropiere a săvârșirii infracțiunilor.

De asemenea, apreciază că nu se impune o eventuală reducere a cuantumului pedepsei.

Cu privire la apelurile declarate de apelantele-părți civile L. G. I. și L. C., solicită admiterea acestora și dispunerea unei pedepse cu executare pentru inculpați, raportat la gravitatea faptelor și la numărul mare de persoane vătămate.

Cu privire la aspectul laturii civile, solicită admiterea apelului.

Apărătorul apelanților-inculpați G. C., G. F. R. și O. M., având cuvântul, cu privire la apelurile declarate de apelantele-părți civile L. G. I. și L. C., arată că în perioada petrecută de inculpați în Spania, între inculpatul O. M. și partea civilă L. C. a existat un conflict, motiv pentru care există anumite susțineri neconfirmate de nicio probă, astfel încât apreciază apelurile formulate de apelantele-părțile civile L. G. I. și L. C. ca fiind nefondate.

Apărătorul apelantului-inculpatului Ș. V., având cuvântul, cu privire la apelurile declarate de apelantele-părți civile L. G. I. și L. C., solicită respingerea acestora, considerând daunele morale acordate ca fiind prea mari raportat la suferințele părților civile.

Apelantul-inculpat Ș. V., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul său, regretă situația în care se află și lasă la aprecierea instanței soluția care se va pronunța asupra apelurilor formulate.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

CURTEA,

Deliberând asupra apelurilor penale de față, constată următoarele:

Sentința penală apelată

Prin sentința penală nr. 289 din data de 04.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Penală în dosarul nr._ , s-au dispus următoarele:

S-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice dată faptelor prin rechizitoriu în infracțiunile prevăzute de art. 367 noul Cod penal și art. 210 noul Cod penal.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal anterior și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal anterior și art. 5 noul Cod penal, au fost condamnați inculpații G. C., G. F. R., O. M. și Ș. V., la câte 3 ani închisoare fiecare pedeapsă principală și câte 2 ani fiecare inculpat pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior, pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat.

În baza art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal anterior și cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal anterior și art. 76 alin. 1 lit. b Cod penal anterior și art. 5 noul Cod penal, au fost condamnați aceiași inculpați la câte 3 ani închisoare fiecare pedeapsă principală și câte 2 ani fiecare inculpat pedeapsă complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior, pentru infracțiunea de trafic de persoane.

În baza art. 33 lit. a - 34 lit. b Cod penal anterior și art. 35 Cod penal anterior, s-a dispus ca fiecare dintre cei patru inculpați să execute pedeapsa principală cea mai grea de câte 3 ani închisoare și câte 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior, ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 Cod penal anterior, s-a aplicat fiecăruia dintre cei patru inculpați pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal anterior.

În baza art. 86¹ Cod penal anterior, s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate celor patru inculpați, pe durata unor termene de încercare de câte 5 ani pentru fiecare inculpat, stabilite conform art. 86² Cod penal anterior.

S-a încredințat supravegherea inculpaților Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Ialomița.

În baza art. 86³ alin. 1 Cod penal anterior, pe durata termenelor de încercare, s-a dispus ca toți inculpații să se supună următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute la lit. a – d.

În baza art. 83³ alin. 3 lit. d Cod penal anterior, s-a impus inculpaților să nu intre în legătură cu persoanele vătămate și părțile civile din prezenta cauză.

În baza art. 86⁴ Cod penal anterior, s-a atras atenția inculpaților asupra dispozițiilor legale a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării executării pedepselor sub supraveghere (art. 83-84 Cod penal anterior).

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal anterior, s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpați.

S-a luat act că persoanele vătămate D. I., N. Ș., D. M., D. D., B. D. și O. M. D. nu s-au constituit părți civile în cauză, neavând pretenții de la inculpați.

S-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de părțile civile D. C., G. M., G. G., I. M., I. G., I. F., L. C., L. G. I., M. A. C., M. G., M. I., T. R., V. G. și N. V..

Au fost obligați inculpații, în solidar, la plata despăgubirilor civile către părțile civile, astfel:

- către D. C., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către G. M., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către G. G., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către I. M., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către I. G., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către I. F., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către L. C., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către L. G. I., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către M. A. C., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către M. G., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către M. I., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către T. R., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către V. G., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

- către N. V., la plata c/val. în lei de la data efectuării plății, a sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale;

S-a respins solicitarea părților civile de acordare a unor despăgubiri civile pentru daune materiale, ca nedovedite.

Au fost obligați inculpații la câte 2.600 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea în fapt și în drept a sentinței penale apelate, Tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 8/D/P/2011 din 14.11.2013 întocmit de P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Ialomița, inculpații G. C., G. F. R., O. M. și Ș. V. au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, sub aspectul săvârșirii, pentru fiecare inculpat, a infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, și trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.

În fapt, s-au reținut, pentru fiecare inculpat, următoarele.

Inculpatul G. C. împreună cu alte persoane - inculpații G. F. R., O. M. și Ș. V. - în cursul anului 2010, au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop săvârșirea de infracțiuni grave - trafic de persoane. Inculpatul G. C. împreună cu alte persoane, în cursul anilor 2010-2011, au recrutat, transportat și găzduit în Spania, prin inducere în eroare și profitând de starea de vulnerabilitate psihosocială a unui număr de 20 de persoane, în scopul exploatării lor prin muncă, scop care s-a îndeplinit în fapt.

Inculpatul G. F. R.împreună cu alte persoane - inculpații G. C., O. M. și Ș. V. - în cursul anului 2010, au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop săvârșirea de infracțiuni grave - trafic de persoane. Inculpatul G. F. R. împreună cu alte persoane, în cursul anilor 2010-2011, au transportat și găzduit în Spania, prin inducere în eroare și profitând de starea de vulnerabilitate psihosocială a unui număr de 20 de persoane, în scopul exploatării lor prin muncă, scop care s-a îndeplinit în fapt.

Inculpatul O. M. împreună cu alte persoane - inculpații G. F. R., G. C. și Ș. V. - în cursul anului 2010, au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop săvârșirea de infracțiuni grave - trafic de persoane. Inculpatul O. M. împreună cu alte persoane, în cursul anilor 2010-2011, au recrutat, transportat și găzduit în Spania, prin inducere în eroare și profitând de starea de vulnerabilitate psihosocială a unui număr de 20 de persoane, în scopul exploatării lor prin muncă, scop care s-a îndeplinit în fapt.

Inculpatul Ș. V. împreună cu alte persoane - inculpații G. F. R., O. M. și G. C. - în cursul anului 2010, au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop săvârșirea de infracțiuni grave - trafic de persoane. Inculpatul Ș. V. împreună cu alte persoane, în cursul anilor 2010-2011, au recrutat, transportat și găzduit în Spania, prin inducere în eroare și profitând de starea de vulnerabilitate psihosocială a unui număr de 20 de persoane, în scopul exploatării lor prin muncă, scop care s-a îndeplinit în fapt.

La urmărirea penală au fost audiați inculpatul Ș. V., martorii Ș. L., O. D. și Ș. L. (audiați inițial ca învinuiți însă prin actul de inculpare s-a dat soluția de scoatere de sub urmărire penală), părțile vătămate și părți civile, astfel: D. I. și N. Ș., B. D., D. D., D. M., D. C., G. M., G. G., I. M., I. G., I. F., L. C., L. G. I., M. A. C., M. G., M. I., N. V., O. M. D., T. R. și V. G. și martora B. Z., O. D., Ș. L., Ș. L., precum și proba cu înscrisuri.

La urmărirea penală, s-a dispus și administrat mijlocul de probă constând în interceptări și înregistrări telefonice, nerezultând însă date de interes operativ pentru cauză, cu excepția unor convorbiri telefonice purtate de numiții Ș. L., Ș. L. și inculpatul Ș. V. în legătură cu prezența la procuror a primilor doi și a declarațiilor date la urmărirea penală.

La cercetarea judecătorească, s-au constituit părți civile, astfel: D. C. cu suma de 1.000 de euro despăgubiri materiale și 2.000 de euro daune morale, I. M. cu suma de 2.000 de euro daune morale, L. C. cu suma de 550 de euro despăgubiri materiale și 10.000 de euro daune morale, L. G. I. cu suma de 10.000 de euro daune morale, avocat S. A. pentru victima M. I. a arătat că acesta a înțeles să se constituie parte civilă în cauză cu suma de 10.000 de euro daune morale.

Prima instanță a luat act de constituirea ca părți civile în cauză a victimelor din dosar, conform celor reținute în rechizitoriu și a celor precizate la termenul din 17.01.2014 de părțile civile prezente, respectiv: D. C. cu suma de 1000 euro despăgubiri materiale și 2.000 de euro daune morale; I. M., echivalentul în lei a sumei de 2.000 de euro daune morale; L. C. cu suma de 550 de euro despăgubiri materiale și 10.000 de euro daune morale; L. G. I. cu suma de 10.000 de euro daune morale; B. D. cu suma de 1.000 de euro despăgubiri materiale; D. D. cu suma de 2.000 euro despăgubiri materiale; D. M. cu suma de 1.000 de euro daune morale; G. M. cu suma de 2.000 de euro daune morale; I. G. cu suma de 1.000 euro despăgubiri materiale și daune morale; I. F. cu echivalentul în lei a sumei de 2.000 de euro despăgubiri materiale și daune morale; M. A. C. cu suma de 1.000 de euro despăgubiri materiale și daune morale; M. G. cu suma de 3.000 de euro despăgubiri materiale și daune morale; M. I. cu suma de 10.000 de euro daune morale; O. M. D. cu suma de 1.000 de euro daune morale; T. R. cu suma de 1.000 de euro despăgubiri materiale și daune morale; V. G. cu suma de 500 de euro despăgubiri materiale și daune morale, iar N. V. cu suma de 2.000 de euro despăgubiri materiale.

Totodată, s-a luat act că D. I. și N. Ș. nu s-au constituit părți civile nici la urmărirea penală și nici în faza cercetării judecătorești.

La instanță, au fost audiați inculpații O. M., Ș. V., G. F. R., părțile civile L. G. I., L. C., D. C., I. M., D. M., D. D., M. G., persoana vătămată B. D., O. M. D., precum martorii Razan R. I., Ș. L., I. G. și D. M..

La termenul de judecată din 04.07.2014, prima instanță a făcut aplicarea dispozițiilor art. 381 alin. 7 C.pr.pen. cu privire la ceilalți subiecți procesuali, respectiv martorii B. Z., Ș. L. și O. D., pentru a putea ține cont de declarațiile acestora la judecarea cauzei.

La aceeași dată, s-a renunțat de către apărare la audierea martorului propus S. Nicușor, dată fiind imposibilitatea de prezentare a acestuia din urmă.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de probele administrate pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, coroborate fiecare în parte și toate în ansamblul lor, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt.

Cel mai probabil în cursul anului 2010, întrucât se cunoșteau de mai mulți ani, inculpatul Ș. V. a luat legătura telefonică cu inculpatul G. C., acesta aflându-se, de mai mulți ani, cu reședință în Spania, în localitatea Vinaros, astfel că, în urma discuțiilor purtate, la rugămintea inculpatului Ș. V., inculpatul G. C. i-a promis acestuia că îi poate găsi un loc de muncă în agricultură pentru a lucra la niște patroni spanioli din zonă, la cules de fructe.

În atare împrejurări, inculpatul Ș. V. ajunge în Spania, în localitatea susmenționată, conform declarațiilor sale, în luna octombrie 2010, locuind alături de inculpatul G. C. și membrii familiei sale, prezenți în acea perioadă în Spania: inculpatul G. F. R., precum și de nepotul său (fiul făptuitoarei, decedate între timp, O. I.), inculpatul O. M..

Întrucât în acea perioadă oferta de lucru (în condiții neoficiale) era mare din partea agricultorilor spanioli, proprietari de livezi de fructe, în special citrice, inculpații G. C., G. F. R. O. M. și Ș. V. au conceput un plan de recrutare, de transport și cazare în Spania, de cetățeni români, vulnerabili din punct de vedere psihosocial, în sensul că lipsa studiilor, a locurilor de muncă și a unor venituri necesare subzistenței, îi va determina să accepte propunerea celor trei învinuiți, demersuri având ca finalitate exploatarea, prin muncă, a cetățenilor români.

D. urmare, cei patru inculpații au stabilit ca inculpatul Ș. V. să plece din Spania și să vină în România, în vederea punerii în executare a planului de atragere a cetățenilor români, ce urmau a fi recrutați, același inculpat urmând să se ocupe și de transportul lor din România în Spania, în localitatea Vinaros, acolo unde urmau să-i întâlnească pe inculpații G. F. R., G. C. și O. M..

Cel mai probabil în cursul lunii septembrie 2010, inculpatul Ș. V., însoțit de fiul său martorul Ș. L., a mers la locuința părții vătămate M. I. din .-a cerut acestuia din urmă să caute 10 oameni prin . echipă, motivat de faptul că, în Spania au găsit „un patron” care are nevoie de forță de muncă în agricultură, în următoarele condiții: contracte de muncă încheiate la ajungerea în Spania, munca pe care o vor face în Spania va consta în cules de mandarine, cazarea în condiții decente, masa și transportul din România în Spania gratuite, asigurate de patronul spaniol, iar plata în jur de 50/60 euro pe zi, în funcție de numărul de coșuri de fructe culese.

Întrucât partea civilă M. I. trăise anterior o experiență nefastă în anul 2005 (perioadă ce nu face obiectul prezentei cauze), tot la muncă în Spania, i-a făcut cunoscut inculpatului Ș. V. temerile sale, în sensul că nu dorește să i se mai întâmple ceea ce i s-a întâmplat când a fost ultima oară în Spania, inculpatul Ș. V. dându-i asigurări că este o treabă serioasă și că, el la rândul lui, este o persoană de încredere.

La această discuție, așa cum s-a arătat, a asistat și martorul Ș. L., însă conform celor menționate de partea civilă M. I., acesta nu a intervenit în niciun moment în discuția pe care inculpatul Ș. V. a avut-o cu această parte civilă, astfel că, tot atunci s-a stabilit ca, după câteva zile, inculpatul Ș. V. să-l contacteze din nou pe M. I. pentru ca acesta să-i facă cunoscut rezultatul demersurilor lui de căutare de persoane, doritoare să meargă în Spania la muncă, în condițiile menționate mai sus.

În zilele ce au urmat discuției purtate între inculpatul Ș. V. și persoana vătămată M. I., acesta din urmă a relatat mai multor cunoscuți de ai lui, cele aflate de la inculpatul Ș. V., respectiv: persoane vătămate V. G., G. G. și G. M. (tată și fiu), I. G. și T. R., acesta din urmă la rândul lui fiului său vitreg M. A. C., N. Ș. și D. I..

Între unele persoane vătămate existând relații diferite de rudenie, aspectul justificând ușurința cu care persoana vătămată a reușit să contacteze, într-un timp relativ scurt, persoanele vătămate și să le transmită ceea ce aflase de la inculpatul Ș. V., în legătură cu plecarea în Spania la muncă.

După câteva zile de la demersurile inculpatului Ș. V., în sensul recrutării de persoanelor vătămate, în scopul exploatării lor, împreună cu inculpații G. C. și O. M., toate persoanele vătămate (în total nouă cetățeni români, persoane majore), s-au întâlnit în Gara Fetești cu inculpatul Ș. V., astfel că au urcat cu toții într-un autocar al societății de transport RO TOUR venit de la C., inculpatul Ș. V. înmânând fiecărei părți vătămate biletul de călătorie, urcând și el în mijlocul de transport, alături de persoanele vătămate.

Deplasarea inculpatului Ș. V. și a celor nouă persoane vătămate din România în Spania a durat două zile și trei nopți, aceștia ajungând în localitatea Vinaros, iar după coborârea din autocar au fost întâmpinați de inculpatul G. F. R. (recunoscut de persoana vătămată M. I.) care i-a transportat cu un autoturism la o locație cu mai multe etaje, acolo unde, la etajul 1 al imobilului, inculpații Ș. V. și G. F. R. le-au condus pe cele nouă persoane vătămate.

În locația în care au fost instalate persoanele vătămate, în condițiile descrise mai sus, nu a existat decât un aragaz, o chiuvetă și o mobilă de bucătărie sumară, iar alte două camere erau goale, astfel că au fost nevoiți să doarmă pe jos până a doua zi, când toate părțile vătămate s-au întâlnit și cu inculpații G. C. și O. M., aceștia din urmă recunoscând-o pe persoana vătămată M. I..

În acele împrejurări, inculpatul G. F. R. le-a făcut cunoscut la toți cei nouă cetățeni români, persoane vătămate, că de atunci în acolo el este „Dumnezeul lor”, în sensul că el este „șeful” și că pe toată perioada șederii în Spania trebuie să asculte de el.

Timp de aproximativ două săptămâni, cele nouă persoane vătămate nu au fost duse la muncă, din diferite pretexte invocate de cei patru inculpați, astfel că după trecerea acestei perioade de timp, inculpatul G. F. R., însoțit de inculpatul Ș. V. le-au transportat pe persoanele vătămate în două locații diferite din localitate, acolo unde s-au eliberat, pe numele fiecărei părți vătămate, permisele de ședere în Spania (NYE) și asigurări sociale, înscrisuri indispensabile persoanelor vătămate pentru justificarea prezenței lor, la solicitarea autorităților spaniole, pe teritoriul Spaniei, precum și librete în baza cărora persoanele vătămate urmau să-și ridice banii, rezultați în urma muncii lor, de la banca emitentă.

În schimbul emiterii înscrisurilor menționate mai sus, inculpatul Ș. V. le-a pretins persoanelor vătămate, câte 4 euro, însă neavând de unde să plătească acea sumă de bani, inculpatul le-a consemnat suma respectivă drept datorie.

După trecerea unei perioade de timp de aproximativ două săptămâni de la eliberarea înscrisurilor despre care am făcut referire, părțile vătămate, transportate de inculpatul G. F. R. și de inculpatul Ș. V., au fost duse la cules de mandarine, timp de aproximativ 7 zile (ziua de lucru - zi lumină), aflând cu acel prilej că va trebui să plătească, fiecare dintre ele, câte 7-8 euro/zi inculpatul G. F. R., în schimbul transportului lor de la locul de cazare la locul de muncă, în funcție de distanța existentă.

Pe toată perioada celor șapte zile de cules de mandarine, inculpatul Ș. V. a fost cel care supraveghea părțile vătămate și nota într-un carnet numărul de lăzi de mandarine culese, inculpatul G. C. fiind cel care „negocia” cu proprietarii de plantații.

Întrucât hrana era insuficientă, părțile vătămate au fost nevoite să caute prin tomberoane resturi de alimente aruncate cu care să se poată hrăni, cu toate că sporadic, inculpații au asigurat alimente și bani părților vătămate, tot pentru hrană, însă, demersurile lor nu au avut finalitatea dorită de părțile vătămate, în sensul asigurării unui regim alimentar decent.

Către sfârșitul lunii octombrie 2010, inculpatul G. F. R. a transportat pe cele nouă părți vătămate la banca unde îi dusese anterior și care le eliberase libretele, acolo unde, fiecare dintre părțile vătămate au intrat personal și au ridicat sume de bani, în euro, în numerar, iar la ieșirea din bancă inculpatul G. F. R. a pretins și primit de la fiecare parte vătămată, diverse sume de bani, între 300-400 euro (de fapt toți banii ridicați din bancă de fiecare parte vătămată), motivat de faptul că părțile vătămate „sunt datoare” la el și la tatăl său - inculpatul G. C..

În atare condiții, nemulțumit de tratamentul ce i s-a aplicat, partea vătămată V. G. a fugit de la locul de cazare, fără știrea inculpaților, motiv pentru care aceștia le-a amenințat pe celelalte părți vătămate că, în cazul în care va încerca vreuna să fugă, va veni în România după el și-l va omorî, amenințare credibilă, conform celor relatate de părțile vătămate.

Pe acest fond de amenințări, părțile vătămate au rămas, încă o lună la muncă (toată luna noiembrie), fiind transportați de la locul de cazare la locul de muncă - la cules de mandarine, timp de aproximativ 15 zile de inculpații G. C., G. F. R. și Ș. V., fiind supravegheați de aceștia, astfel că, la sfârșitul lunii noiembrie 2010 părțile vătămate G. G., G. M., I. G., T. R., N. Ș., D. I., M. C. A. le-au solicitat inculpaților G. C. și Ș. V. să le dea banii ce li se cuvin, în schimbul muncii prestate.

Inculpații G. C. și Ș. V., în urma totalizării „datoriilor” pe care cele șapte părți vătămate - plată transport autocar din România în Spania, plata transportului de la locul de cazare la locul de muncă, contravaloarea cazării, meselor, energiei electrice și a apei consumate pe perioada șederii în Spania - le-a precizat părților vătămate că nu mai au niciun ban de primit, astfel că, niciuna din părțile vătămate nu a primit vreun ban, fiind nevoiți să apeleze la cunoștințe pentru a putea găsi sumele de bani necesare întoarcerii lor în România, cu autocarul.

Din cauza faptului că nu a avut de unde să-și procure sumele de bani necesare revenirii în țară, persoana vătămată M. I. a fost nevoită să rămână, în continuare, la dispoziția inculpaților, părțile vătămate menționate anterior, revenind în țară, în cursul lunii noiembrie 2010.

Cel mai probabil în cursul lunii noiembrie 2010, până la plecarea celor șapte părți vătămate, în condițiile și împrejurările descrise mai sus, inculpații G. C., G. F. R., O. M. și Ș. V., intuind nemulțumirea părților vătămate și luarea hotărârii de revenire în România a acestora, în continuarea activităților infracționale, au stabilit ca inculpatul Ș. V. să transmită fiului și soției sale - martorii Ș. L. și Ș. L. - ca aceștia din urmă să caute alți oameni care să vină în Spania la muncă, în agricultură, în aceleași condiții ca cele menționate anterior.

Astfel, martorii Ș. L. și Ș. L., au apelat la martorul O. D. (cunoscut de al inculpatului Ș. V., cel mai probabil la recomandarea acestuia din urmă) cerându-i să-i conducă la locuința numitului I. G. zis „P.” din ., motivându-i că inculpatul Ș. V. a fost cel care le-a cerut să meargă la locuința lui I. G. și să-i spună acestuia să caute oameni pentru a merge în Spania, la cules de fructe.

Solicitarea martorilor Ș. L. și Ș. L. a fost acceptată de martorul O. D., astfel că, toți trei martori s-au deplasat de la Fetești la Bordușani cu un autoturism marca BMW condus de martorul Ș. L..

Ajunși la locuința numitului I. G., în prezența acestuia, a concubinei sale - martora B. Z. - și a părților vătămate: I. F., L. C., L. G. I. (tată și fiu), D. D., martorii Ș. L. și Ș. L. le-a precizat verbal lui I. G. și celor patru părți vătămate faptul că un patron spaniol, prieten cu ei, i-a rugat să caute oameni să lucreze în Spania, la cules de mandarine, în următoarele condiții (astfel cum le fusese transmise de inculpatul Ș. V.): transportul din România în Spania gratuit, cu autocarul, urmând ca din banii câștigați în Spania să restituie contravaloarea biletului; cazare în apartamente tip hotel și masa asigurată din bani proprii; încheierea de contracte individuale de muncă după ajungerea în Spania cu patronul spaniol pe o perioadă de trei luni; perioada de muncă zi/lumină; plata sumei de 1,20 euro pentru fiecare coș de mandarine cules, acesta având capacitatea de 23 de kilograme; transportul de la hotel la locul de muncă se va face cu auto pentru care fiecare va trebui să plătească câte 3 euro/zi dus-întors.

Tot cu prilejul acelei discuții, martorii Ș. L. și Ș. L. le-au spus părților vătămate că din banii câștigați în Spania va trebui să dea inculpatului Ș. V. (pe care niciuna din părțile vătămate nu îl cunoștea la acea dată) cu titlu de „comision” suma de 100 de euro, pentru că le găsește de lucru la patronul spaniol despre care le-a vorbit cu acel prilej.

Aflând cele de mai sus, cele patru părți vătămate și-au dat acordul de a pleca în Spania, motiv pentru care, la solicitarea martorilor Ș. L. și Ș. L., au dat acestora copii ale cărților de identitate, motivat de faptul că vor fi necesare pentru rezervarea biletelor de transport până în Spania și totodată, le-a adresat rugămintea ca, în cazul în care mai găsesc oameni doritori să plece în Spania, să-i contacteze.

După plecarea de la locuința numitului I. G., martorii Ș. L. și Ș. L., au purtat aceeași discuție și cu partea vătămată I. M., vecin cu părțile vătămate L. C. și L. G. I., care și-a dat și el acordul să plece în Spania, alături de celelalte părți vătămate, după ce a aflat de la cei doi martori condițiile de plecare și de muncă în Spania.

Astfel, cei doi martori Ș. L. și Ș. L., le-au precizat părților vătămate I. G., L. C., L. G. I., I. F., D. D. și I. M. că plecarea va avea loc în zilele următoare întâlnirii lor, din Gara Fetești, ceea ce s-a și întâmplat.

Astfel, numitul I. G. și părțile vătămate de mai sus, s-au deplasat cu un autobuz de la Cegani la Fetești, prețul biletului fiind plătit de martorul Ș. L., pentru I. G. și cele cinci părți vătămate, iar în Gara Fetești au fost așteptați de martorii Ș. L., Ș. L. și O. D..

Odată cu cei trei martori, la locul unde a avut loc întâlnirea menționată mai sus, a sosit și partea vătămată M. G., acesta aflând despre plecarea în Spania de la O. D., prin prisma relațiilor lor de prietenie.

Astfel, cel mai probabil, în jurul datei de 19.11.2010, în jurul orelor 20:30, I. G., împreună cu părțile vătămate L. C., L. G. I., I. F., D. D., I. M. și M. G., au plecat din Gara Fetești, cu același autobuz cu care veniseră de la Cegani, localitatea lor de domiciliu, la București și de acolo cu un autocar al societății de transport Ro Tour au călătorit până în Spania, ajungând în localitatea Benicardo, acolo unde au fost așteptați de inculpatul Ș. V..

După o deplasare de aproximativ 2 zile și 2 nopți, în jurul datei de 22.11.2010, orele 23:00, I. G. și cele șase părți vătămate au ajuns în localitatea Benicardo, iar după coborârea din autocar l-au cunoscut pe inculpatul Ș. V. care îi aștepta cu un microbuz cu care i-a transportat până în localitatea Vinaros de Castillon situată între Barcelona și Valencia, localitate în care inculpatul Ș. V. i-a condus, în aceeași locație în care se aflau părțile vătămate M. I., V. G., G. M., I. G., T. R., N. Ș., D. I. și M. A. C. (Motel La Bolera), însă, au fost cazați într-un alt apartament de cât cel în care se aflau aceștia din urmă.

Cu acel prilej, părțile vătămate l-au cunoscut pe persoana vătămată M. I..

În atare condiții, părțile vătămate anterior enumerate au fost cazate de inculpatul Ș. V. într-o singură cameră din apartament în care se aflau doar saltele, astfel că au fost nevoiți să doarmă înghesuiți toți, în condiții absolut improprii.

A doua zi, după sosirea părților vătămate în locația menționată mai sus, acestea l-au cunoscut și pe inculpatul G. C., acesta prezentându-se ca fiind „șeful cel mare”, părțile vătămate realizând că vor fi la dispoziția acestuia, pe întreaga durată a șederii lor în Spania, astfel că, acest din urmă inculpat, împreună cu inculpatul Ș. V. i-au transportat, în aceeași zi, atât pe numitul I. G. cât și pe cele șase părți vătămate care îl însoțeau (L. C., L. G. I., I. F., D. D., I. M. și M. G.), într-o localitate situată la aproximativ 100 km de locul de cazare și duși apoi la o funcționară care se exprima numai în limba spaniolă.

Această funcționară a întocmit niște înscrisuri în limba spaniolă, pe care, la îndemnul inculpaților G. C. și Ș. V., părți vătămate le-au semnat, fără să știe ce conțin, cu toate că cei doi inculpați le-au dat asigurări că sunt înscrisuri întocmite de „Poliția Muncii”.

O dată intrați în posesia acelor înscrisuri, cele șase părți vătămate au aflat de la inculpații G. C. și Ș. V. că, în cazul în care vor fi legitimați de autoritățile judiciare spaniole, să prezinte acele înscrisuri care în realitate erau permise de ședere în Spania (NYE), iar dacă vor fi legitimați pe plantații să prezinte alte înscrisuri date acestora, cuprinzând datele de identitate ale părților vătămate venite în Spania, însoțite de inculpatul Ș. V., în condițiile descrise în situația de fapt.

În realitate însă, nu s-a încheiat niciun contract de muncă niciunei părți vătămate din cele menționate în prezenta cauză, cu toate că, înainte de plecarea din România, tuturor părților vătămate li s-au dat garanții în sensul încheierii, de îndată, a contractelor de muncă, după ajungerea în Spania.

După toate aceste demersuri, cei doi inculpați s-au întors cu părțile vătămate la locația unde îi cazase pe aceștia din urmă și timp de aproximativ două săptămâni, toți cei veniți din România, în condițiile descrise mai sus, nu au muncit nicio zi, stând în cameră.

În această perioadă de timp, inculpatul Ș. V. le-a adus, sporadic, hrană, astfel că, părțile vătămate au fost nevoite să umble prin tomberoane și să caute alimente expirate, aruncate de la hipermarket-urile din zonă, dar care nu erau foarte mult deteriorate și, în acest fel, părțile vătămate și-au putut câștiga existența zilnică.

La expirarea celor două săptămâni în care niciunul din cei veniți din România nu a lucrat, timp de patru zile, cele șase părți vătămate, au fost duse la muncă, la cules de mandarine, zi/lumină, supravegheate de inculpatul Ș. V..

Deplasarea de la locul de cazare la locul de muncă s-a făcut cu un autoturism condus de inculpatul G. F. R., iar după trecerea celor patru zile, inculpatul O. M. a fost cel care i-a supravegheat la muncă, atât pe numitul I. G. și cele șase părți vătămate care îl însoțeau, cât și pe partea vătămată M. I., perioada de supraveghere desfășurată de către inculpatul O. M. fiind de aproximativ 25 de zile.

În cele 25 de zile lucrate de părțile vătămate, sub supravegherea directă a inculpatului O. M., părțile vătămate M. I., L. C., L. G. I., I. F., I. M., D. D., M. G. au cules mandarine, pe care tot ei le încărcau în TIR-uri, beneficiarii mandarinelor culese de părțile vătămate, plătindu-i inculpatului G. C., care supraveghea personal încărcarea.

Cel mai probabil, către sfârșitul lunii decembrie 2010, partea vătămată M. I. a plecat în România, primind de la inculpatul Ș. V., pentru aproximativ două luni de muncă, în aceleași condiții ca și celelalte părți vătămate menționate în alineatul anterior, părțile vătămate rămase în Spania le-au cerut inculpaților G. C., O. M. și Ș. V. să li se facă plata pentru munca depusă.

Inculpatul Ș. V. le-a spus părților vătămate să se adreseze inculpatului G. C. fiindcă el este „șeful”, iar inculpatul O. M. l-a lovit cu palma pe partea vătămată L. C., urmare solicitării acestuia de a i se face plata, atât lui cât și celorlalți, pentru întreaga perioadă cât acesta i-a supravegheat la muncă.

Într-un final, toate părțile vătămate s-au adresat inculpatului G. C., acesta comportându-se față de părțile vătămate ca și în cazurile precedente, descrise mai sus: invocarea de datorii cu mult peste cele existente în realitate, astfel că părțile vătămate L. C. și L. G. I. au primit, pentru întreaga perioadă de muncă depusă în Spania, suma totală de 455 de euro; D. D. a primit suma de 188 de euro; I. F. a primit suma de 160 de euro; I. M. suma de 450 de euro; M. G. nu a primit niciun ban, acesta din urmă fiind nevoit să apeleze la o rudă de a sa, care i-a trimis o sumă de bani necesară revenirii în țară, fapt care s-a petrecut în cursul lunii ianuarie 2011.

În jurul datei de 15.07.2011, mai multe persoane din ., a auzit prin . G. caută persoane care doresc să meargă în Spania, la agricultură, la cules de fructe.

În atare condiții, la locuința lui I. G. s-au deplasat mai mulți consăteni, în concret, părțile vătămate: O. M. D., D. M., N. V., D. C., întrucât, cu toții, aveau la acea dată, o situație materială precară, spre a cere lămuriri numitului I. G. cu privire la plecarea în Spania.

D. urmare, I. G. le-a precizat că are un prieten român în Spania care are nevoie de muncitori la muncă în agricultură, pe terenurile aparținând unor patroni spanioli și că, numele acestui prieten al său este O. M., persoană care va asigura transportul gratuit din România în Spania, cazare la hotel și masă plătită tot de acest învinuit, câte 5 euro pentru fiecare palet de ceapă cules, ziua de lucru de 8 ore, dar și la dispoziția patronului spaniol, în funcție de necesități și contracte de muncă încheiate de patronul spaniol după ajungerea în Spania pe o perioadă de 6-8 luni.

Pentru a fi mai convingător, I. G., după cele menționate mai sus, l-a apelat telefonic cu telefonul său mobil pe inculpatul O. M., aflat la acea dată în Spania și a activat aplicația speaker a telefonului mobil, astfel că toți cei aflați în curtea numitului I. G., inclusiv partea vătămată I. F. au auzit toate cele relatate de I. G., confirmate și de spusele inculpatului O. M..

După încheierea discuției telefonice dintre I. G. și inculpatul O. M., primul a stabilit, de comun acord, cu părțile vătămate menționate mai sus că, plecarea în Spania va avea loc în jurul datei de 19.07.2011.

Partea vătămată D. C. a mers la domiciliul lui I. G., tot în legătură cu plecarea în Spania, iar acesta i-a pus la dispoziție numărul de telefon al inculpatului O. M..

Astfel, în data de 19.07.2011, I. G. împreună cu părțile vătămate O. M. D., I. F., D. M., N. V., D. C. (precum și alte persoane ce nu vizează prezenta cauză) au plecat de la Bordușani în Gara Fetești, de unde urmau să se îmbarce într-un autocar al firmei Ro Tour ce urma să vină de la C..

Înaintea plecării autocarului, partea vătămată B. D. zis „G.” domiciliat tot în . cu partea vătămată O. M. D., în Gara Fetești, a aflat de la acesta din urmă despre plecarea în Spania și pentru că nici prima parte vătămată menționată mai sus nu avea de lucru, a purtat o discuție cu numitul I. G., în legătură cu condițiile de plecare și de muncă în Spania, aflând de la acesta tot ceea ce spusese, atât I. G. cât și inculpatul O. M. la telefon, celorlalte părți vătămate, aspecte de natură în a o convinge și pe partea vătămată B. G. să plece cu celelalte părți vătămate în Spania.

De procurarea biletelor de transport s-a ocupat o persoană, de sex feminin, în vârstă de aproximativ 20 de ani, despre care părțile vătămate au declarat că ar fi fiica inculpatului O. M., însă, până la această dată, identitatea acestei persoane de sex feminin nu a putut fi stabilită.

La finalizarea demersurilor persoanei menționate I. G. împreună cu părțile vătămate (O. M. D., I. F., D. M., N. V., D. C.), au plecat cu un autocar al firmei Ro Tour din Fetești, I. G. precizându-le pe drum că banii pentru biletele de transport vor trebui restituiți inculpatului O. M. din banii obținuți după prima lună lucrată în Spania.

Deplasarea de la Fetești până în Spania a durat aproximativ trei zile și două nopți și, cel mai probabil în jurul datei de 21.07.2011, autocarul a ajuns în localitatea Vinaros, acolo unde I. G. și părțile vătămate au fost așteptate de inculpații O. M. și G. C., aceștia doi sosiți la fața locului cu un microbuz, transportându-i la aceeași locație unde fuseseră cazate celelalte părți vătămate menționate anterior (2010) La Bolera.

În această locație, inculpații G. C. și O. M. i-au cazat într-un apartament cu trei camere, pe toți cetățenii români veniți în condițiile și împrejurările descrise mai sus din România, fiecare dintre ei având la dispoziție un pat, o baie și o bucătărie comună.

După cazarea părților vătămate, inculpații G. C. și O. M. au plecat de acolo, lăsându-le singure și timp de 2-3 zile, inculpatul O. M. le-a adus acestora de mâncare, iar după trecerea acestei perioade de timp, inculpatul O. M. le-a spus că nu mai are bani cu ce să le cumpere mâncare și că trebuie să se descurce fiecare cum poate.

Întrucât inculpații G. C. și O. M. au renunțat să le mai aducă hrana zilnică părți vătămate, le-au sugerat acestora că se pot împrumuta de la el pentru a-și cumpăra alimente, însă, marea majoritate a părților vătămate nu a dat curs propunerii inculpaților (intuind că datoriile vor fi înscrise, în mod nereal, în „evidențele” inculpaților), preferând să se hrănească cu resturi alimentare găsite la tomberoanele unitățile comerciale aflate în zonă.

Procedând în aceeași manieră cu celelalte grupuri de părți vătămate pe care le-a exploatat, după trecerea unei perioade de timp de aproximativ 10 zile de „ședere” pe cameră, părțile vătămate au fost transportate cu microbuzul de inculpatul G. F. R. în localitatea Albacete, acolo unde fiecăreia dintre părțile vătămate i s-a eliberat permisul de ședere în Spania și NYE -ul.

Inculpatul G. F. R. le-a transportat pe părțile vătămate în localitatea G., acolo unde, același inculpat, le-a cazat într-o încăpere tip hală, prevăzută cu saltele pe jos și un fel de lenjerie, părțile vătămate fiind nevoite să-și improvizeze un fel de pat din paleți de lemn găsiți în împrejurimile halei; exista doar un grup sanitar comun, fără bucătărie.

De precizat că, după sosirea părților vătămate în locația descrisă în alineatul de mai sus, au întâlnit acolo alți cetățeni români (persoane care, din motive obiective, nu au putut fi identificate), constituiți într-o echipă, condusă de inculpatul Ș. V..

Părțile vătămate au muncit apoi la adunat ceapă în paleți (un palet cântărind aproximativ 380 kg), iar fiecare dintre părțile vătămate culegeau în medie în jur de 80 de paleți/zi, programul de muncă începând la ora 6:00 până la ora 14:00 când programul se întrerupea din cauza căldurii, transportul de la locul de cazare la locul de muncă fiind făcut atât de inculpații G. C. și O. M. cât și de către inculpatul Ș. V..

La început, munca părților vătămate a fost supravegheată de inculpații G. C. și O. M., iar mai apoi, inculpatul Ș. V. supraveghea, atât activitatea „echipei” sale, cât și pe cea a părților vătămate (O. M. D., I. F., D. M., N. V., D. C.), tot acesta realizând și transportul tuturor cetățenilor români pe care îi supraveghea, de la locul de cazare, la locul de muncă și înapoi.

De procurarea hranei se ocupau, așa cum s-a arătat mai sus, atât părțile vătămate, cât și inculpatul O. M. care le aducea, sporadic, pâine și alte alimente din care părțile vătămate erau nevoite să se hrănească, fapt care se petrecea o singură dată pe zi, seara, când se întorceau de la muncă.

Către începutul lunii septembrie 2011, părțile vătămate O. M. D., D. M. și N. V., le-a cerut inculpaților O. M. și G. C. să le facă plata pentru munca depusă, astfel că, cei doi inculpați, conform „strategiei” adoptate și în cazul celorlalte părți vătămate menționate în situația de fapt, în urma „evaluării” datoriilor pe care aceste părți vătămate le aveau, până la acea dată, le-au precizat acestora că au de primit suma de 80 euro, bani folosiți de cele trei părți vătămate la achiziționarea biletului de transport cu autocarul al societății Saiz Tour, aceștia revenind în țară în jurul datei de 15 septembrie 2011.

În aceeași manieră, cei doi inculpații O. M. și G. C., s-au comportat și față de partea vătămată D. C., motiv pentru care, aceasta a părăsit locația, fără niciun ban, iar părții vătămate B. D. i-au dat, tot după „socotelile” datoriilor, suma de 40 euro, necesar acestuia să-i ajungă până la Barcelona, acolo unde se afla fiul său.

Martorul O. D. a confirmat în declarația sa faptul că, îi cunoaște pe inculpatul Ș. V., cât și pe I. G. și că, în vara anului 2010 a fost martor ocular al unei discuții dintre cei doi susmenționați, ocazie cu care a auzit când inculpatul Ș. V. i-a cerut lui I. G. să găsească persoane pentru a le lua cu el în Spania la muncă, acolo unde „un anume G. din Fetești are prieteni patroni în Spania de la care ia lucrări la cules de fructe”.

După această discuție, la circa două săptămâni, martorul menționează că, la câteva zile s-a întâlnit cu martorii Ș. L. și Ș. L. care i-au cerut să-i conducă la locuința lui I. G. din localitatea Cegani, ., fiindcă tatăl/soțul lor aflat în Spania (inculpatul Ș. V.) vroia să afle dacă s-au adunat oamenii despre care vorbise anterior, să îi ia în Spania la muncă.

D. urmare, martorul O. D. declară că i-a condus la locuința lui I. G. pe martorii Ș. L. și Ș. L., cu un autoturism marca BMW condus de acesta din urmă și că a asistat la discuția dintre martorii Ș. L. și Ș. L. cu persoane adunate în curtea lui I. G..

Confirmă martorul O. D. faptul că, la scurt timp după discuția la care a asistat în curtea locuinței lui I. G., cei doi martori care l-au însoțit, au luat de la persoanele adunate în acea curte copii de pe cărțile de identitate și a doua zi s-au întâlnit cu toții în Gara Fetești, orele 17:00 ale zilei, acolo unde au venit și - Ș. L. și Ș. L., aceștia din urmă ocupându-se în îmbarcarea părților vătămate în autocarul care i-a dus în Spania și că la mult timp după ce s-au întâmplat toate acestea, a aflat de la prietenul său - partea vătămată M. G. - că în Spania au fost batjocoriți cu toții, în sensul că i-au muncit fără să le dea vreun ban și că nu s-au respectat condițiile ce li s-au făcut cunoscute înainte de plecarea din țară.

Martorul O. D. a mai arătat și faptul că a fost sunat de un anume „M.”, de Ș. V. și de G. C. zicându-i că ei sunt în Spania și au aflat că sunt căutați de poliție, toți trei îndemnându-l să nu se prezinte la procuror și să declar ceva.

Pentru perioada anilor 2010-2011, din analiza coroborată a probelor administrate, a reieșit fără putință de tăgadă, realitatea infracțiunilor săvârșite și reținute în sarcina celor patru inculpați - G. C., G. F. R., O. M. și Ș. V. - cât și caracterul intenționat, din punct de vedere subiectiv, al săvârșirii acestora.

Părțile vătămate M. I., V. G., G. G., G. M., I. G., R. T., M. A. C., N. Ș., D. I., au relatat în declarațiile lor întreaga situație de fapt, în perioada septembrie-noiembrie 2010 în Spania, indicându-l ca persoană responsabilă de recrutarea și transportul lor din România în Spania, prin mijloacele menționate în alineatul de mai sus, pe inculpatul Ș. V., activitățile infracționale a acestuia prelungindu-se și alăturându-se celor săvârșite de inculpații G. C., G. F. R. și O. M., activități constând în găzduirea părților vătămate și exploatarea prin muncă a acestor părți vătămate pe toată perioada șederii lor în Spania.

A rezultat că după recrutarea și transportul în Spania a părților vătămate de către inculpatul Ș. V. (în condițiile și împrejurările descrise anterior, în situația de fapt), inculpatul G. C. s-a ocupat, alături de inculpatul Ș. V., de cazarea în Spania a părților vătămate, în locații improprii de locuit și de punerea la dispoziția părților vătămate a unor cantități de alimente necorespunzătoare și insuficiente, în contrast cu cele prezentate de inculpatul Ș. V. înainte de plecarea din țară.

Inculpatul G. F. R. a fost cel care a fost „desemnat” de inculpatul G. C. să se ocupe de obținerea permiselor de ședere a părților vătămate în Spania (NYE) și a unor librete bancare și tot acest inculpat (G. F. R.) a efectuat transportul părților vătămate de la locul de cazare la locurile de muncă (plantațiile cu pomi) și înapoi.

Inculpatul O. M. a exercitat, alături de inculpatul Ș. V., sub directa coordonare a inculpatul G. C., activități de supraveghere a perioadelor de muncă desfășurate de părțile vătămate, în perioada septembrie - noiembrie 2010, fără încheierea vreunui contract de muncă pentru vreuna din părțile vătămate M. I., G. G., G. M., I. G., T. R., N. Ș., D. I., V. G. și M. A. C..

Tot din declarațiile acestor părți vătămate a rezultat că se aflau în Spania, în cursul lunii noiembrie 2010, când au sosit în acea țară părțile vătămate: L. C., L. G. I., I. F., I. M., D. D. și M. G..

Din analiza declarațiilor celor șase părți vătămate, a reieșit, fără putință de tăgadă că, în Spania nu li s-au încheiat contracte de muncă și că au muncit în perioada noiembrie 2010-ianuarie 2011 în Spania, la cules de fructe (în condiții improprii de locuit, cantități de hrană la limita subzistenței), sub supravegherea inculpaților Ș. V. și O. M., aceștia din urmă, cât și părțile vătămate, fiind sub autoritatea inculpatului G. C., persoană care, așa cum s-a arătat mai sus, „negocia” cu patronii spanioli condițiile de muncă și de plată, inculpatului G. F. R. ocupându-se, pe toată perioada șederii lor în Spania, de transportul părților vătămate de la locul de cazare la locul de muncă și înapoi.

Toate părțile vătămate au relatat constant că au muncit zi/lumină, adunând mandarinele în coșuri care cântăreau aproximativ 30 kg încărcat cu fructe și că, tot părțile vătămate, le încărcau în TIR-uri, beneficiarii primind sume cuprinse în 200-270 euro, bani încasați de inculpatul G. C., fără ca părțile vătămate să primească vreo sumă din acestea, cu toate că, părțile vătămate se ocupau și de această operațiune de încărcare.

Ulterior, în cursul anului 2011, inculpatul O. M. alături de numitul I. G. a desfășurat acte de recrutarea și transportul unor părți vătămate: O. M. D., I. F., D. M., N. V., D. C., B. D., aspecte ce au rezultat din declarațiile a cinci părți vătămate audiate (O. M. D., D. M., N. V., B. D. și D. C.), activități realizate de inculpatul O. M. împreună cu o altă persoană, tot prin inducerea în eroare și profitând de starea de vulnerabilitate psihosocială a părților vătămate, fapte cu caracter infracțional urmate de găzduirea și exploatarea prin muncă a părților vătămate de către inculpații G. C., G. F. R., O. M. și Ș. V., în aceleași condiții și împrejurări ca și în cazul celorlalte părți vătămate (cele traficate prin exploatare prin muncă, în cursul anului 2010).

Partea vătămată L. C. a depus la dosarul cauzei înscrisuri în limba spaniolă reprezentând permisul de ședere în Spania pentru partea vătămată I. F., în trei exemplare, precum și xerocopii de pe bonurile de cumpărături primite de la inculpați, reprezentând contravaloarea bunurilor cumpărate de inculpați pentru hrana părților vătămate.

După sosirea lui I. G. și a părților vătămate care l-au însoțit în Spania, în luna noiembrie 2010, acestea din urmă și-au primit permisele de ședere în Spania, pentru a putea circula pe teritoriul spaniol, însă, conform celor relatate de aceste părți vătămate, la indicația inculpaților G. C., Ș. V. și O. M., când se aflau la locul de muncă trebuiau să-și decline o altă identitate, în situația în care erau verificați de autoritățile spaniole, dându-li-se înscrisuri, în limba spaniolă, care conțineau nume diferite de cele ale părților vătămate, spunându-li-se că acelea ar fi „contracte de muncă”.

Este evident faptul că manoperele folosite de cei trei inculpați menționați în alineatul de mai sus au avut drept scop ascunderea identităților reale a părților vătămate și a se evita, în acest fel, o eventuală tragere la răspundere penală a acestora, de exemplu, susținerile părților vătămate: L. C. - a primit un înscris pe care era menționat numele „G. G.”, L. G. I. - un altul pe numele „I. D.”, D. D. - un altul pe numele „M. A. C.”, M. G. - un altul pe numele „T. R.”, depus în xerocopie, alături de permisul de ședere în Spania și de un înscris Wester Union de către această parte vătămată la dosarul cauzei.

Părțile civile L. G. I., I. M., M. G., O. M. D. și L. C. audiate și la instanță și-au menținut declarațiile date la urmărirea penală, la fel și martora Ș. L..

Părțile civile D. C. și D. M. au retractat parțial declarațiile de la urmărirea penală, iar D. D. și B. D. au retractat declarațiile date la urmărirea penală fără motive întemeiate și justificate.

Față de declarațiile celor din urmă, prima instanță a apreciat că declarațiile date la urmărirea penală, în momentele inițiale, reflectă adevărul, sunt nealterate de elemente exterioare și ulterioare și se coroborează cu restul probelor administrate în cauză.

Tribunalul a reținut, în legătură cu același aspect, faptul că o retractare implicită a declarațiilor de la urmărirea penală, fără justificare credibilă, plauzibilă divizează artificial procesul penal și încearcă minimalizarea necesității și importanței urmăririi penale, practica dovedind de cele mai multe ori că declarațiile care sunt cele mai apropiate de adevăr sunt cele date în momentele inițiale ale urmăririi penale.

Inculpații audiați la instanță au avut în mod constant o atitudine de negare a faptelor.

Declarațiile martorilor propuși de inculpați au fost și ele analizate în contextul materialului probator anterior expus.

Astfel, inculpații G. C., G. F. R., O. M. și Ș. V. au constituit, în cursul anului 2010, un grup infracțional organizat, având o existență îndelungată în timp (toamna anului 2010), o structură bine determinată, inculpatul G. C. având poziția de lider, „negociind” în mod direct cu patronii spanioli, deținători ai plantațiilor de fructe, unde au fost exploatate părțile vătămate, iar inculpații G. F. R., O. M. și Ș. V., sarcini bine determinate în cadrul grupului, desfășurând activități repetate de recrutare, transport și găzduire (cazare) a părților vătămate în număr de 20, precum și de supraveghere, efectivă, alături de inculpatul G. C. a întregii activități de exploatare a părților vătămate prin inducerea în eroare și profitând de starea de vulnerabilitate psihosocială a victimelor cetățeni români în scopul exploatării prin muncă a acestora prin executarea unor munci și îndeplinirea de servicii, cu încălcarea normelor legale privind condițiile de muncă, salarizare, sănătate, urmate de constrângerea lor prin datorie.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului G. C. care împreună cu alte persoane - inculpații G. F. R., O. M. și Ș. V. - în cursul anului 2010, au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop săvârșirea de infracțiuni grave - trafic de persoane (astfel cum este prevăzută în art. 2 alin. 1 lit. b pct. 12 din Legea nr. 39/2003), întrunește, din punctul de vedere al laturii obiective și subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, faptă săvârșită cu vinovăție de către inculpat.

Fapta inculpatului G. C. care împreună cu alte persoane, în cursul anilor 2010-2011, au recrutat, transportat și găzduit în Spania, prin inducere în eroare și profitând de starea de vulnerabilitate psihosocială a unui număr de 20 de persoane, în scopul exploatării lor prin muncă, scop care s-a îndeplinit în fapt, întrunește, din punctul de vedere al laturii obiective și subiective, elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, faptă săvârșită cu vinovăție de către inculpat.

Fapta inculpatului G. F. R. care împreună cu alte persoane - inculpaților G. C., O. M. și Ș. V. - în cursul anului 2010, au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop săvârșirea de infracțiuni grave - trafic de persoane (astfel cum este prevăzută în art. 2 alin. 1 lit. b pct. 12 din Legea nr. 39/2003), întrunește, din punctul de vedere al laturii obiective și subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, faptă săvârșită cu vinovăție de către inculpat.

Fapta inculpatului G. F. R. care împreună cu alte persoane, în cursul anilor 2010-2011, au transportat și găzduit în Spania, prin inducere în eroare și profitând de starea de vulnerabilitate psihosocială a unui număr de 20 de persoane, în scopul exploatării lor prin muncă, scop care s-a îndeplinit în fapt, întrunește, din punctul de vedere al laturii obiective și subiective, elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, faptă săvârșită cu vinovăție de către inculpat.

Fapta inculpatului O. M. care împreună cu alte persoane - inculpații G. F. R., G. C. și Ș. V. - în cursul anului 2010, au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop săvârșirea de infracțiuni grave - trafic de persoane (astfel cum este prevăzută în art. 2 alin. 1 lit. b pct. 12 din Legea nr. 39/2003), întrunește, din punctul de vedere al laturii obiective și subiectiv,e elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, faptă săvârșită cu vinovăție de către inculpat.

Fapta inculpatului O. M. care împreună cu alte persoane, în cursul anilor 2010-2011, au recrutat, transportat și găzduit în Spania, prin inducere în eroare și profitând de starea de vulnerabilitate psihosocială a unui număr de 20 de persoane, în scopul exploatării lor prin muncă, scop care s-a îndeplinit în fapt, întrunește, din punctul de vedere al laturii obiective și subiective, elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, faptă săvârșită cu vinovăție de către inculpat.

Fapta inculpatului Ș. V. care împreună cu alte persoane - inculpații G. F. R., O. M. și G. C. - în cursul anului 2010, au constituit un grup infracțional organizat, având ca scop săvârșirea de infracțiuni grave - trafic de persoane (astfel cum este prevăzută în art. 2 alin. 1 lit. b pct. 12 din Legea nr. 39/2003), întrunește, din punctul de vedere al laturii obiective și subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003, faptă săvârșită cu vinovăție de către inculpat.

Fapta inculpatului Ș. V. care împreună cu alte persoane, în cursul anilor 2010-2011, au recrutat, transportat și găzduit în Spania, prin inducere în eroare și profitând de starea de vulnerabilitate psihosocială a unui număr de 20 de persoane, în scopul exploatării lor prin muncă, scop care s-a îndeplinit în fapt, întrunește, din punctul de vedere al laturii obiective și subiective, elementele constitutive ale infracțiunii continuate de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal, faptă săvârșită cu vinovăție de către inculpat.

Prima instanță a respins solicitările de schimbare a încadrării juridice dată faptelor din rechizitoriu, având în vedere următoarele.

Tribunalul a avut în vedere, la pronunțarea sentinței, dispozițiile art. 5 noul Cod penal din perspectiva Deciziei nr. 265/06.05.2014 a Curții Constituționale, apreciind că legea penală veche este mai favorabilă inculpaților, inclusiv din perspectiva modalității de executare a pedepselor pe care instanța a apreciat-o justificată în cauză, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate.

Prima instanță a apreciat că se impune în cauză acordarea circumstanțelor atenuante pentru inculpați conform legii vechi, cu consecința reducerii pedepselor aplicate sub minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile săvârșite.

Totodată, s-a ținut cont de textul incriminator pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, referitor la pedeapsa complementară ce este obligatorie de aplicat atunci când textul de lege o prevede.

În cauză, s-au aplicat regulile privitoare la concursul de infracțiuni și pedeapsa rezultantă prevăzută de lege în această situație, compusă din pedeapsă principală și pedeapsă complementară.

S-a făcut și aplicarea dispozițiilor legale referitoare la aplicarea pedepselor accesorii pentru inculpați, ca modalitate de executare ținându-se cont de toate elementele circumstanțiale ale cauzei, de persoana inculpaților, apreciindu-se ca oportună modalitatea de executare a suspendării sub supraveghere a executării pedepselor aplicate, pe un termen de încercare de câte 5 ani pentru fiecare inculpat.

Cât privește acțiunea civilă formulată de părțile civile care s-au constituit în acest sens în cauză, prima instanță a apreciat că se impune obligarea, în solidar, a inculpaților la plata despăgubirilor civile către aceste părți civile, în parte, având în vedere și dovezile de la dosar precum și cuantificarea pe care instanța a apreciat-o că se impune ca reprezentând plata suferințelor morale la care părțile civile au fost supuse prin săvârșirea infracțiunilor de către inculpați.

Împotriva acestei sentințe, în datele de 14.07.2014, 16.07.2014 și 18.07.2014, în termenul legal de 10 zile de la comunicarea minutei sentinței, inculpații G. C., G. F. R., O. M. și Ș. V., precum și părțile civile L. G. I. și L. C. au declarat apel pe care l-au motivat în scris (motivele de apel aflate la filele 7, 9-14, 49-50, 69-74, 86-87 și 91 din prezentul dosar).

Apelurile au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București – Secția a II-a Penală în data de 21.08.2014 sub nr. unic de dosar_ (nr. în format vechi_ ).

Motivele de apel

Inculpatul Ș. V. a menționat că apelul formulat vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.

În motivarea în fapt a apelului, în esență, inculpatul Ș. V. a precizat, sub aspectul laturii penale a cauzei, că probele administrate nu au demonstrat în niciun fel contribuția sa materială la săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată, existând dubii în acest sens. A mai menționat că nu a recrutat persoanele menționate în dosar și nici nu le-a solicitat vreo sumă de bani pentru faptul că le-ar fi facilitat găsirea unui loc de muncă. Pentru aceste motive, inculpatul Ș. V. a solicitat, în principal, pronunțarea unei soluții de achitare, potrivit art. 16 alin. 1 lit. c C.pr.pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată, în sensul reducerii acesteia ca urmare a reținerii circumstanțelor atenuante, cu menținerea dispozițiilor cu privire la suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate.

Referitor la latura civilă, inculpatul Ș. V. a solicitat respingerea acesteia, întrucât nu a încălcat nicio vreo normă de conviețuire socială sau de atingere a integrității corporale sau sănătății.

În drept, au fost invocate prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

Inculpații G. C., G. F. R. și O. M. au solicitat pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. 1 lit. a C.pr.pen.

În motivarea în fapt a apelului, în esență, inculpații au menționat că probele administrate în cauză nu dovedesc existența infracțiunilor pentru care au fost condamnați.

Totodată, inculpații au solicitat respingerea acțiunii civile formulate de părțile civile.

În drept, au fost invocate prevederile art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen.

Părțile civile L. G. I. și L. C. au menționat că apelul formulat vizează atât latura penală, cât și latura civilă a cauzei.

În motivarea în fapt a apelului, în esență, părțile civile au precizat că suma de 700 de euro pe care au primit-o cu titlu de despăgubiri civile pentru daunele morale suferite este prea mică. Au mai precizat că au fost bătuți și nu li s-a dat mâncare.

Curtea, examinând legalitatea și temeinicia sentinței penale apelate, atât prin prisma motivelor invocate de către apelanți, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit dispozițiilor art. 417 alin. 2 C.pr.pen. și art. 420 alin. 10 C.pr.pen., apreciază că apelurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Situația de fapt

Referitor la situația de fapt, Curtea constată că, pe de o parte aceasta a fost descrisă în mod judicios și amplu în considerentele sentinței penale apelate, prin raportare la ansamblul probatoriu al cauzei, nemaifiind necesară reluarea prezentării acesteia de către instanța de control judiciar, iar pe de altă parte, că, în declarațiile date în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în primă instanță, toți cei 4 inculpați au adoptat o atitudine procesuală de negare a comiterii faptelor reținute în sarcina lor.

Totodată, Curtea, efectuând propriul examen analitic asupra situației de fapt, prin raportare la ansamblul mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești în primă instanță și în apel, constată că situația de fapt a fost în mod corect reținută de către prima instanță, motiv pentru care își însușește pe deplin considerentele expuse de către prima instanță în analizarea elementelor componente ale laturii obiective și ale celei subiective ale ambelor infracțiuni deduse judecății, apreciind, așadar, că mijloacele de probă administrate dovedesc, dincolo de orice dubiu rezonabil, împrejurarea că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați.

În acest context, având în vedere împrejurarea constând în aceea că prima instanță a procedat la descrierea exhaustivă a situației de fapt prin analiza coroborată a ansamblului probatoriu al cauzei, însușită pe deplin de către instanța de control judiciar – întrucât, pe de o parte, baza factuală este susținută întocmai de probatoriul cauzei, iar pe de altă parte, nu a fost în niciun fel combătută prin mijloacele de probă administrate în mod nemijlocit în cursul cercetării judecătorești în calea de atac a apelului, Curtea va proceda la reliefarea aspectelor de ordin juridic, evidențiind aspectele relevante care conturează participația penală a celor 4 inculpați în comiterea de către fiecare dintre aceștia a faptelor săvârșite, având în vedere faptul că prima instanță a prezentat aceste aspect într-o manieră sumară.

1. Infracțiunea de grup infracțional organizat

Pornind de la aspectele de fapt reținute în considerentele sentinței penale apelate, expuse în dovedirea activităților de constituire a grupului infracțional organizat, Curtea va efectua o analiză în drept a acestor aspecte, prin raportare la dispozițiile legale relevante în cauză cu privire la existența grupului infracțional organizat, astfel cum acesta este definit prin Legea nr. 39/2003 privind prevenirea și combaterea criminalității organizate.

Potrivit art. 2 lit. a din Legea nr. 39/2003, grupul infracțional organizat este definit ca fiind grupul structurat, format din trei sau mai multe persoane, care există pentru o perioadă și acționează în mod coordonat, în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni grave, pentru a obține direct sau indirect un beneficiu financiar sau alt beneficiu material.

De asemenea, conform art. 2 lit. b pct. 12 din Legea nr. 39/2003, infracțiunile privind traficul de persoane sunt infracțiuni grave, pentru a căror săvârșire a fost constituit grupul infracțional organizat.

Raportând aceste prevederi legale în prezenta cauză, Curtea reține că grupul infracțional din prezenta cauză a fost constituit de către toți cei 4 inculpați.

În consecință, Curtea constată că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de art. 2 lit. a și lit. b pct. 12 din Legea nr. 39/2003 referitoare la reținerea grupului infracțional organizat, având în vedere și următoarele considerente.

În primul rând, structura grupului format din cei 4 inculpați este demonstrată prin existența rolurilor îndeplinite de către fiecare inculpat, chiar și în mod eterogen, în sensul că aceștia se ocupau de transportul părților vătămate și civile din România în Spania și acolo, de la locul unde erau cazați la locul de muncă, fiecare inculpat având cunoștință de activitățile întreprinse de către ceilalți inculpați, ca urmare a convorbirilor telefonice și a faptului că păstrau legătura în permanență între ei, în scopul colectării și reținerii sumelor de bani pe care ar fi trebuit să le remită lucrătorilor pentru activitățile prestate în agricultură, la culesul fructelor și legumelor.

În al doilea rând, în cauză este dovedită și existența grupului pentru o anumită perioadă de timp, în speță anul 2010, perioadă în interiorul căreia și-au desfășurat activitatea inculpații, raportat la grupurile de persoane (părțile vătămate și civile) care soseau, pe rând, în Spania.

În al treilea rând, coordonarea grupului de către inițiatorii săi, inculpații G. C. și O. M., este demonstrată prin aceea că inculpatul G. C. era cel căruia, la solicitarea inculpatului Ș. V., părțile vătămate și civile i se adresau cu apelativul „Șeful”, iar inculpatul O. M. le supraveghea în mod direct pe părțile vătămate și civile la locul de muncă din Spania.

În al patrulea rând, în cauză este îndeplinită și cerința constând în realizarea scopului grupului, și anume săvârșirea unei infracțiuni grave, în sensul legii speciale – respectiv infracțiunea de trafic de persoane.

În al cincilea rând, este realizată și condiția privind obținerea, direct sau indirect, a unor beneficii financiare, întrucât, urmare a exploatării prin muncă a părților vătămate și civile, inculpații au obținut importante sume de bani, inclusiv prin neremunerarea părților vătămate și civile corespunzător muncii depuse de acestea.

Prin urmare, Curtea apreciază ca fiind irelevante activitățile realizate în fapt, de către fiecare dintre inculpați, din moment ce fiecare dintre aceștia a avut reprezentarea directă a scopului constituirii grupului, respectiv comiterea infracțiunii de trafic de persoane.

Așadar, activitatea grupului infracțional organizat, este dovedită prin:

- pe de o parte, mijloace de probă privind existența grupului infracțional, evoluția și componența acestuia;

- pe de altă parte, mijloace de probă privind faptele determinate săvârșite de către inculpați, fapte concretízate în traficul de persoane ce a constituit scopul constituirii grupului.

În consecință, Curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite, în mod cumulativ, toate condițiile prevăzute de lege pentru reținerea grupului infracțional organizat.

Astfel, din coroborarea probelor administrate a rezultat că grupul infracțional organizat a avut continuitate, o structură determinată și roluri prestabilite pentru membrii acestuia, dar și o ierarhie în care s-au evidențiat activitățile realizate în concret de către fiecare inculpat.

Curtea mai constată că grupul infracțional organizat a luat naștere gradual, pe baza relațiilor de prietenie derulate în timp între inculpați.

Așadar, în raport de activitățile desfășurate de inculpați, Curtea reține că acțiunea de constituire a acestui grup infracțional a constat, în fapt, în punerea în aplicare a unui act de voință asumat conștient și în deplină cunoștință de cauză, de către inculpați, de a aduce o contribuție concretă, la îndeplinirea scopului grupului infracțional organizat - acela de a le exploata prin muncă pe părțile vătămate și civile.

De asemenea, Curtea constată, din probele existente la dosar rezultă, dincolo de orice îndoială rezonabilă, împrejurarea potrivit căreia inculpații secunoșteau între ei și, astfel, aveau cunoștință de activitatea infracțională a membrilor grupului, aceștia având reprezentarea asupra condițiilor de cazare, muncă, hrană și remunerare a părților vătămate și civile, colaborând sub aspect infracțional, contribuind, prin urmare, la realizarea scopului grupului.

Curtea mai reține că existența înțelegerii dintre inculpați și derularea în timp a activităților infracționale ale acestora sunt reprezentate prin repetivitatea acțiunilor realizate care constituie un șablon, un patern infracțional, care a facilitat comunicarea dintre membrii grupului infracțional.

Structura ierarhică a grupului infracțional organizat a fost determinată, în mod natural, de atribuțiile fiecărui membru al grupului.

Curtea concluzionează în sensul că mijloacele de probă administrate în decursul urmării penale, al cercetării judecătorești în primă instanță și, în mod nemijlocit, în fața instanței de apel, respectiv depozițiile martorilor B. Z. și O. D., dovedesc, pe de o parte, activitățile desfășurate de membrii grupului infracțional oganizat, iar pe de altă parte, organizarea ierarhică a grupului.

1. Infracțiunea de trafic de persoane

Potrivit art. 2 pct. 1 și pct. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane, prin trafic de persoane se înțeleg faptele prevăzute la art. 12 din această lege, iar prin exploatarea unei persoane se înțelege executarea unei munci cu încălcarea normelor legale peivind condițiile de muncă, salarizare, sănătate și securitate.

Totodată, art. 12 alin. 1 din Legea nr. 678/2001 definește infracțiunea de trafic de persoane astfel: recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea și primirea unei persoane, prin amenințare, violență sau prin alte forme de constrângere, prin înșelăciune, în scopul exploatării acestei persoane.

În cauză, se reține forma agravantă a acestei infracțiuni, prevăzută de art. 12 alin. 1 lit. a din Legea nr. 678/2001, deoarece faptele au fost comise de 4 persoane.

Având în vedere situația de fapt prezentată în considerentele sentinței penale apelate referitoare la infracțiunea de trafic de persoane, Curtea constată ca fiind îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute de lege pentru existența acestei infracțiuni.

Astfel, ansamblul probatoriu al cauzei a dovedit, dincolo de orice îndoială rezonabilă, faptul că părțile vătămate și civile au fost exploatate, în sensul că au fost recrutate de către inculpați - prin înșelarea încrederii acestora reliefată prin prezentarea unor condiții bune, acceptabile de cazare, hrană și remunerare, condiții cu care inițial părțile vătămate și civile au fost de accord, dar care nu au fost respectate de către inculpați - părțile vătămate și civile fiind apoi transportate din România în Spania, unde au fost cazate în condiții impropii de locuit; acestea au lucrat în agricultură, la culesul fructelor și legumelor, fiind neremunerate sau remunerate necorespunzător muncii depuse, fiind, totodată, private de resursele financiare necesare ducerii unui trai decent, incluzând mai ales procurarea hranei zilnice.

Mijloacele de probă

1. Mijloacele de probă administrate în timpul urmăririi penale și în cursul cercetării judecătorești în primă instanță

Curtea reține că în această fază procesuală, sub aspectul laturii penale a cauzei, au fost administrate următoarele mijloace de probă: depozițiile părților civile și ale părților vătămate, declarațiile martorilor menționați în rechizitoriu și ale celor propuși de către inculpați, precum și depozițiile inculpaților.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, părțile civile nu au solicitat administrarea vreunui mijloc de probă.

2. Mijloacele de probă administrate în cursul judecării cauzei de către instanța de apel

Din acest punct de vedere, Curtea constată că în cursul judecării cauzei în apel, la termenele de judecată din datele de 30.10.2014 și 27.11.2014, a fost administrată, potrivit art. 116 și urm. C.pr.pen., proba testimonială cu depozițiile martorilor B. Z. și O. D., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la filele 94 și 131 din prezentul dosar.

Referitor la martorul Ș. L., la termenul de judecată din data de 30.10.2014, Curtea, după ce i-a adus la cunoștință prevederile art. 117 alin. 1 lit. a C.pr.pen., a luat act de faptul că acest martor, în calitate de soție a inculpatului Ș. V., a refuzat să dea declarație.

Cu privire la martorul Ș. L., la termenul de judecată din data de 27.11.2014, având în vedere neexecutarea mandatului de aducere cu acest martor, în procesul-verbal menționându-se că este plecat în Germania, a apreciat că imposibilitatea de administrare a probei testimoniale cu depoziția acestui martor este obiectivă, astfel încât a aplicat în cauză dispozițiile art. 381 alin. 7 și art. 383 alin. 4 C.pr.pen.

La termenele de judecată din datele de 02.10.2014 și 30.10.2014, Curtea le-a adus la cunoștință apelanților-inculpați prevederile art. 420 alin. 4 C.pr.pen. rap. la art. 83 lit. a C.pr.pen., aceștia precizând că doresc să dea declarație și în fața instanței de apel, depozițiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la filele 60-65 și 93 din prezentul dosar.

La termenul de judecată din data de 27.11.2014, Curtea a respins solicitarea apărătorilor apelanților-inculpați de reaudiere a părților civile și a părților vătămate, pe de o parte, în raport de împrejurarea că aceștia au dat declarații în timpul urmăririi penale, iar un număr de 9 părți civile au fost audiate și în cursul cercetării judecătorești în fața primei instanței, iar pe de altă parte, în raport de probatoriul administrat inclusiv în fața instanței de apel.

În drept

Curtea constată că faptele reținute în sarcina apelanților-inculpați întrunesc, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv, elementele constitutive ale infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (respectiv, art. 367 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal), și trafic de persoane, prevăzută de art. 12 alin. 1 și alin. 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 (respectiv, art. 210 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal), motiv pentru care își însușește pe deplin argumentele expuse de Tribunal în analizarea acestor aspecte.

Incidența în cauză a principiului aplicării legii penale mai favorabile prevăzut de art. 5 alin. 1 C.pen.

Având în vedere că pe parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.02.2014, a intrat în vigoare noul Cod penal, respectiv Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, Curtea va analiza în ce măsură sunt sau nu incidente prevederile art. 5 alin.1 din noul Cod penal referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei.

Din punct de vedere al pedepselor prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni, Curtea constată că limitele minime și maxime de pedeapsă din noua reglementare – de la 1 la 5 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 367 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal și, respectiv, de la 3 la 10 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 210 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal – sunt inferioare limitelor minime și maxime de pedeapsă din vechea reglementare – de la 5 la 20 de ani închisoare și, respectiv, de la 5 la 15 ani de închisoare.

Astfel, Curtea constată că, strict din punctul de vedere al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru cele două infracțiuni, mai favorabile sunt dispozițiile Legii nr. 286/2009 privind Codul penal.

În raport de constatările mai sus-expuse, Curtea apreciază ca fiind necesare următoarele precizări.

Pe de o parte, la stabilirea legii penale mai favorabile nu poate fi avut în vedere un singur criteriu, de altfel, deosebit de important, și anume cel al limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită de un inculpat, ci se ia în considerare un ansamblu de criterii care determină, în concret, o situație juridică mai favorabilă inculpatului, în raport de incidența în cauză a diferitelor instituții juridice cum ar fi, în speță, circumstanțele atenuante judiciare, regimul juridic al concursului de infracțiuni și individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepselor aplicate inculpaților.

1. Astfel, referitor la circumstanțele atenuante judiciare, Curtea constată că prima instanță le-a aplicat celor 4 apelanți-inculpați pedepse într-un cuantum orientat sub minimul special prevăzut de lege pentru ambele infracțiuni, conform art. 74 alin. 1 lit. a rap. la art. 76 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Din acest punct de vedere, Curtea constată că mai favorabile pentru cei 4 apelanți-inculpați sunt dispozițiile art. 76 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, întrucât prevăd că efectele aplicării circumstanțelor atenuante constau în coborârea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în speță nu mai jos de 1 an, pentru ambele infracțiuni; or, potrivit art. 76 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul în care există circumstanțe atenuante, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime, în speță limita minimă de pedeapsă devenind 2 ani pentru infracțiunea prevăzută de art. 210 alin. 1 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal.

2. Referitor la regimul juridic aplicabil concursului de infracțiuni, Curtea constată că prima instanță a făcut aplicarea art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Din acest punct de vedere, Curtea constată că mai favorabile pentru cei 4 apelanți-inculpați sunt dispozițiile art. 33 lit. a rap. la art. 34 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, întrucât prevăd cumulul juridic cu spor facultativ de pedeapsă, în sensul că se aplică pedeapsa cea mai grea dintre pedepsele stabilite pentru fiecare infracțiune comisă, cu posibilitatea, iar nu obligativitatea, aplicării unui spor al cărui cuantum este variabil, iar nu fix, stabilirea cuantumului acestuia fiind lăsată la aprecierea instanței, în funcție, evident, de circumstanțele reale în care au fost comise faptele și de circumstanțele personale ale inculpatului. Or, potrivit art. 39 alin. 1 lit. b din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în cazul concursului de infracțiuni se aplică pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite pentru fiecare infracțiune în parte, la care se adaugă, în mod obligatoriu, un spor de pedeapsă de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

3. Referitor la individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepselor aplicate, Curtea constată că prima instanță a făcut aplicarea art. 86¹ din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, în sensul că a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate celor 4 apelanți-inculpați, pe durata unui termen de supraveghere al cărui cuantum l-a stabilit conform art. 86² din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Din acest punct de vedere, Curtea constată că mai favorabile pentru cei 4 apelanți-inculpați sunt dispozițiile art. 861 și urm. din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, întrucât noua reglementare prevede instituirea în sarcina inculpatului a respectării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. 2 și 3 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, obligații inexistente în Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Prin urmare, analizând situația juridică concretă a celor 4 apelanți-inculpați, având în vedere și aspectele prezentate anterior referitor la împrejurările de fapt și de drept în care au fost comise infracțiunile, Curtea constată că, în ansamblu, legea penală mai favorabilă pentru cei 4 apelanți-inculpați este Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Pe de altă parte, Curtea are în vedere decizia nr. 265/06.05.2014 pronunțată de Curtea Constituțională în soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 5 alin. 1 din noul Cod penal, decizie publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 372/20.05.2014.

Astfel, prin decizia nr.265/06.05.2014, s-a statuat în sensul că dispozițiile art. 5 din noul Cod penal sunt constituționale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea și aplicarea legii penale mai favorabile.

Prin urmare, Curtea constată că prin decizia sus-menționată s-a ales criteriul aprecierii globale în stabilirea legii penale mai favorabile.

În consecință, Curtea constată că, sub aspectul modalității de soluționare a laturii penale a cauzei, în mod corect a aplicat prima instanță dispozițiile Legii nr. 15/1968 privind Codul penal, pe care le-a aplicat în mod global, unitar.

Analiza motivelor de apel

1. Motivele de apel referitoare la individualizarea judiciară a pedepselor aplicate și individualizarea judiciară a modalității de executare a pedepselor aplicate de către prima instanță celor 4 apelanți-inculpați

Din acest punct de vedere, Curtea constată că prima instanță a aplicat inculpaților pedepse de câte 3 ani închisoare fiecare, pentru comiterea fiecăreia dintre cele două infracțiuni, cu reținerea circumstanței atenuante judiciare referitoare la conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii, dispunând, totodată, suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante pe durata unui termen de încercare de câte 5 ani pentru fiecare apelant-inculpat. Așadar, se constată că pedepsele aplicate au fost orientate sub minimul special prevăzut de lege.

Efectuând propriul demers analitic cu privire la aceste aspecte, Curtea constată, din punctul de vedere al circumstanțelor reale de săvârșire a faptelor, că acestea prezintă un grad de pericol social ridicat, fiind comise de 4 persoane împreună, care au constituit un grup infracțional organizat, în sensul că fiecare a exercitat în cadrul grupului un rol bine definit, într-o perioadă relativ îndelungată de timp în cursul anului 2010, în scopul comiterii unei infracțiuni grave, constând în traficul de persoane, prin aceea că au recrutat, transportat și găzduit un număr semnificativ de persoane, respectiv 18 părți civile și vătămate, în Spania, prin inducerea lor în eroare și profitând de starea de vulnerabilitate psiho-socială a acestor persoane, în scopul exploatării lor prin muncă, scop realizat în fapt, în sensul că aceste persoane au efectuat activități în agricultură, respectiv culesul fructelor și legumelor, fără a remunerate sau remunerate cu sume modice și fără a li se fi asigurat condiții de cazare și hrană decente.

Din punctul de vedere al circumstanțelor personale ale inculpaților, Curtea reține că niciunul dintre aceștia nu este cunoscut cu antecedente penale (așa cum rezultă din fișele de cazier judiciar aflate la filele 404, 406-407 și 409-420 din dosarul de urmărire penală nr. 8/D/P/2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Oraganizată și Terorism - Biroul Teritorial Ialomița).

În consecință, având în vedere ansamblul circumstanțelor reale de comitere a faptelor și cele personale ale inculpaților, valorificate din perspectiva dispozițiilor art.72 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, Curtea apreciază că pedepsele rezultante aplicate - de 3 ani închisoare pentru fiecare dintre cei 4 inculpați, pedepse a căror executare a fost suspendată sub supraveghere, constatând ca fiind îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile prevăzute în acest sens de art. 86¹ din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal - reflectă întru-totul gradul de pericol social al faptelor comise și periculozitatea socială a inculpaților, în contextul factual anterior prezentat, pedepsele aplicate corespunzând astfel funcțiilor, deopotrivă preventive, educative și coercitive ale pedepsei.

În raport de aspectele anterior prezentate, Curtea apreciază că nu se impune, pe de o parte, a se da o mai mare eficiență dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, în sensul reducerii cuantumului pedepselor aplicate inculpaților, iar pe de altă parte, nu se impune nici majorarea cuantumului pedepselor și executarea acestora în regim de detenție, așa cum au solicitat apelantele-părți civile.

Așadar, Curtea constată că în mod just și echitabil a aplicat prima instanță pedepse rezultante de câte 3 ani închisoare fiecare, dispunând suspendarea sub supraveghere a executării acestor pedepse, pe durata unor termen de încercare de 5 ani, dând deplină eficiență ansamblului criteriilor de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 alin. 1 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Prin urmare, Curtea apreciază că aceste motive de apel sunt nefondate.

2. Motivul de apel referitor la cuantumul daunelor morale stabilit de către prima instanță

Sub aspectul daunelor morale, Curtea reține că prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată inclusiv de către părțile civile L. C. și L. G. I. și a dispus obligarea celor 4 inculpați, în solidar, către părțile civile la plata sumei de 700 de euro, reprezentând daune morale.

Prealabil analizării temeiniciei soluției dispuse de către prima instanță în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părților civile, instanța de control judiciar apreciază ca fiind necesare următoarele precizări referitoare la aplicarea în timp a legii civile, prin raportare la . parcursul soluționării prezentei cauze, respectiv în data de 01.10.2011, a noului Cod civil.

Așadar, potrivit art. 223 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele și cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluționare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluționează de către instanțele legal învestite, în conformitate cu dispozițiile legale, materiale și procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite. De asemenea, conform art. 103 din Legea nr. 71/2011, obligațiile născute din faptele juridice extracontractuale sunt supuse dispozițiilor legii în vigoare la data producerii ori, după caz, a săvârșirii lor.

Or, având în vedere că faptele ilicite cauzatoare de prejudicii au fost săvârșite în decursul anului 2010, înainte de . Legii nr. 287/2009, condițiile răspunderii civile delictuale vor fi reglementate de prevederile art. 998 și următoarele din Codul civil din 1864.

Raportând aceste prevederi legale în prezenta cauză, instanța de control judiciar urmează a aplica dispozițiile Codului civil din 1864 referitoare la condițiile care trebuie întrunite pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpaților.

Efectuând propriul demers analitic cu privire la acest aspect, Curtea constată, din situația de fapt mai sus-prezentată, că, urmare a faptelor inculpaților, părților civile le-a fost cauzat un prejudiciu de natură morală incontestabil, constând, cu precădere, în starea de temere provocată de condițiile înjositoare de muncă la care au fost supuse părțile civile și în suferințele fizice îndurate ca urmare a suportării unor condiții de cazare și hrană necorespunzătoare unui trai decent.

În analizarea temeiniciei soluției dispuse de către prima instanță referitor la cuantumul concret al despăgubirilor morale la plata cărora i-a obligat pe inculpați către fiecare partea civilă, Curtea are în vedere, pe de o parte, starea psihică și suferințele fizice suportate de părțile civile pe durata șederii lor în Spania, iar pe de altă parte, consecințele pe care aceste fapte le are și mai ales le va avea asupra vieții sociale a părților civile și nu numai.

În acest context, Curtea constată faptul că, prin cererile de constituire ca parte civilă, formulate la termenul de judecată din data de 17.01.2014 (menționate în încheierea de ședință aflată la filele 104-105 din dosarul nr._ al Tribunalului Ialomița - Secția Penală), părțile civile L. C. și L. G. I. au solicitat suma de câte 10.000 de euro fiecare, cu titlu de daune morale.

Dată fiind imposibilitatea concretă de a evalua obiectiv, științific, prejudiciul moral suferit de părțile civile, precum și inexistența unor criterii consacrate la nivel legislativ, Curtea apreciază că acestea urmează a fi reparate printr-o satisfacție materială justă și echitabilă.

Așadar, Curtea are în vedere o reparație nu atât în sensul tradițional al repunerii în situația anterioară, care nu este cu putință, ci în sensul unei satisfacții compensatorii acordate pecuniar.

În ceea ce privește sumele solicitate cu titlu de daunele morale, Curtea reține că acestea sunt greu de cuantificat, greutate care rezidă mai ales din imposibilitatea de a le privi ca pe un pretium dolores, ca o compensare a suferițelor cauzate părților civile. Totuși, la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu moral, Curtea are în vedere o . criterii, cum ar fi consecințele negative suferite pe plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate constând în dreptul la prestarea unei munci în condiții decente liber consimțite, măsura în care aceste valori au fost lezate, intensitatea cu care au fost, sunt și, mai ales, vor fi percepute consecințele, măsura în care părțile civile au fost afectate emoțional, având în vedere, totodată, și perioada de timp relativ scurtă petrecută în Spania. Prin urmare, stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include de regulă o doză ridicată de aproximare și subiectivism.

Totodată, în analizarea compatibilității cu funcțiile răspunderii civile delictuale a pronunțării unei hotărâri de către instanță, se au în vedere gravitatea și amploarea prejudiciului adus de inculpați părților civile, neoferirea unei baze factuale de natură a justifica faptele inculpaților, precum și profilul socio-moral și vârsta, deopotrivă, ale inculpaților și ale părților civile.

Așadar, Curtea apreciază că există un just echilibru între drepturile părților civile lezate prin faptele inculpaților și natura coercitivă a sancțiunilor pecuniare pe care aceștia le vor suporta, asigurându-se astfel realizarea funcțiilor reparatorii și educativ-preventive ale răspunderii civile delictuale.

Astfel, în privința întinderii prejudiciului moral, Curtea apreciază că - în raport cu împrejurările comiterii faptelor și urmările acesteia, reținând practica judiciară în domeniu și statuând în echitate - suma de 700 de euro pentru fiecare parte civilă constituie o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de acestea.

În acest context, Curtea apreciază că acordarea integrală a sumei solicitate de părțile civile, respectiv 10.000 de euro, este exagerată și astfel ar deturna rațiunea răspunderii civile delictuale pentru daune morale de la scopul său, transformând-o într-o cale de îmbogățire fără justă cauză a părților civile.

Prin urmare, Curtea apreciază că acest motiv de apel este neîntemeiat.

Celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate

Latura penală a cauzei

Având în vedere că în mod corect a apreciat prima instanță că legea penală mai favorabilă pentru apelanții-inculpați este Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, sub imperiul căreia au fost stabilite în rechizitoriu încadrările juridice ale faptelor reținute în sarcina inculpaților, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins cererile formulate de apelanții-inculpați de schimbare a încadrării juridice a faptelor reținute în actul de sesizare a instanței.

Reținând aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 și ale art. 12 alin. 2 din Legea nr. 678/2001, Curtea constată că în mod corect a făcut prima instanță aplicarea art. 35 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal referitoare la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, pedeapsă a cărei aplicare este obligatorie, potrivit art. 65 alin. 2 și 3 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012.

În același timp, Curtea constată că în mod corect a aplicat prima instanță art. 71 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, referitoare la pedepsele accesorii.

De asemenea, având în vedere soluția de condamnare a inculpaților la pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere pe durata unui termen de încercare, Curtea constată că în mod corect a aplicat prima instanță prevederile art. 71 alin. 5 rap. la art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal, cu referire la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012, privind suspendarea, pe durata termenului de încercare, a executării pedepsei accesorii aplicate inculpaților.

Totodată, Curtea constată că în mod corect a aplicat prima instanță prevederile art. 863 alin. 1 și alin. 3 lit. d și art. 864 din Legea nr. 15/1968 privind Codul penal.

Având în vedere soluția dispusă în cauză, de condamnare a inculpaților, Curtea constată că în mod corect a aplicat prima instanță dispozițiile art. 274 alin. 1 și 2 C.pr.pen., obligându-i pe inculpați la plata sumei de câte 2.600 de lei fiecare, către stat, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat cu ocazia soluționării cauzei în faza de urmărire penală și în cursul judecării cauzei în primă instanță.

Curtea mai reține și faptul că în mod corect a apreciat prima instanță asupra aplicării în cauză a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, dispunând prelevarea probelor biologice de la inculpați, având în vedere că Anexa nr. 2 a acestei legi prevede, la pct. 14, că se poate dispune această măsură cu privire la infracțiunea de trafic de persoane.

Latura civilă a cauzei

În raport de manifestările de voință exprimate de către părțile vătămate D. I., N. Ș., D. M., D. D., B. D. și O. M. D., în sensul că nu au pretenții de la inculpați, Curtea constată că în mod corect a luat act prima instanță de faptul că aceste persoane nu s-au constituit părți civile în cauză.

De asemenea, se mai reține că părțile civile, deși au solicitat obligarea inculpaților inclusiv la plata unor sume de bani reprezentând despăgubiri civile pentru pretinsele daune materiale suferite de pe urma săvârșirii de către inculpați a infracțiunilor reținute în sarcina acestora, totuși, părțile civile nu au solicitat administrarea niciunui mijloc de probă în dovedirea acestor pretenții, obligație procedurală care le incumba potrivit art. 249-250 C.pr.civ. cu referire la art. 19 alin. 5 C.pr.pen. În consecință, Curtea constată că în mod corect prima instanță a respins, ca nedovedite, cererile formulate de părțile civile de acordare a unor despăgubiri civile pentru daune materiale.

Soluția ce va fi pronunțată de către instanța de control judiciar

În consecință, în raport de ansamblul motivelor de fapt și al temeiurilor de drept expuse pe parcursul prezentelor considerente, Curtea, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., va respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții - inculpați G. C., G. F. R., O. M. și Ș. V. și apelantele - părți civile L. G. I. și L. C. împotriva sentinței penale nr. 289/04.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .

Conform art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., va obliga pe apelantele - părți civile L. G. I. și L. C. la plata sumei de câte 20 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., va obliga pe apelanții - inculpați G. C., G. F. R., O. M. la plata sumei de câte 900 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelantul - inculpat Ș. V. la plata sumei de 1.200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat Ș. V., se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile civile (în cuantum total de 2.850 de lei), se vor avansa din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.pr.pen., respinge, ca nefondate, apelurile formulate de apelanții - inculpați G. C., G. F. R., O. M.și Ș. V. și apelantele - părți civile L. G. I.și L. C. împotriva sentinței penale nr. 289/04.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ .

Conform art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., obligă pe apelantele - părți civile L. G. I. și L. C. la plata sumei de câte 20 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. 2 și 4 C.pr.pen., obligă pe apelanții - inculpați G. C., G. F. R., O. M. la plata sumei de câte 900 de lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar pe apelantul - inculpat Ș. V. la plata sumei de 1.200 de lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300 de lei, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul-inculpat Ș. V., se avansează din fondurile Ministerului Justiției, iar onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru părțile civile (în cuantum total de 2.850 de lei), se avansează din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.11.2014.

Președinte, Judecător,

C. B. I. C.

Grefier,

R. S.

Red. Jud. C.B.

Tehnored. Jud. C.B. / Gref. R.S.

04.12.2014 / 2 ex.

Tribunalul Ialomița - Secția Penală

Dosar nr._

Judecător Fond: I. G. Z.

← Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP....		Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1495/2014. Curtea de... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 1361/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Ameninţare. Art.206 NCP. Decizia nr. 1364/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 806/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conducere sub influenţa băuturilor alcoolice. Art.336 NCP. Decizia nr. 1498/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1495/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 1482/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1500/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 1505/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI