Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 120/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 120/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 120/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 120/C
Ședința publică din data de 09.04.2014
Completul compus din
Președinte: S. L.
Grefier: C. G.
Ministerului Public – P. de pe lângă Curtea de Apel București, a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația declarată de condamnatul O. B. A. împotriva sentinței penale nr. 640/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul-condamnat personal, în stare de detenție și asistat de apărător din oficiu, av. C. I., în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av. M. C. în baza delegației de asistență judiciară obligatorie nr._/29.03.2014, eliberată de Baroul București - Serviciul de Asistență Judiciară.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat faptul că dosarul este la primul termen de judecată.
Curtea acordă posibilitatea apărătorului desemnat din oficiu să ia legătura cu partea pe care o asistă.
Nemaifiind cereri prealabile de discutat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul din oficiu pentru contestatorul-condamnat, având cuvântul, solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată, precizând că aceasta se întemeiază pe dispozițiile art. 595, raportat la 598 alin. 1 lit. d) C.p.p., apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 6 noul C.p., contestatorul fiind condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare, iar în condițiile în care omorul comis în public nu mai este prevăzută ca o variantă calificată a infracțiunii de omor, consideră că în prezenta cauză se poate reduce pedeapsa finală aplicată.
Reprezentanta Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației formulate ca nefondată și de menținerea sentinței penale atacate, arătând că, deși actualmente nu mai există ca și element circumstanțial săvârșirea infracțiunii de omor în public, încadrarea corectă fiind pe art. 188 noul C.p., care prevede un maxim de 20 de ani închisoare, pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare nu depășește maximul pedepsei prevăzută de noul C.p., astfel încât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 noul C.p.
Contestatorul-condamnat O. B. A., având ultimul cuvânt, solicită a i se reduce pedeapsa aplicată raportat la modificările legislației penale.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.640/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ , a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de petentul O. B. A..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.398 din 14.04.2011 a Tribunalului București Secția I Penală, în baza art.334 C.p.p. s-a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului O. B. A. din art.20 rap. la art.174-175 lit.i C.p. cu aplic. art.37 lit.b C.p. în art.20 rap. la art.174-175 lit.i C.p. cu aplic. art.37 lit.a C.p. În baza art.20 rap. la art.174-175 lit.i C.p. cu aplic. art.37 lit.a C.p., art.74 alin.2 C.p., art.76 lit.b C.p., art.76 alin.2 C.p. și art.80 C.p. a fost condamnat inculpatul O. B. A. la 5 ani închisoare. În baza art.83 C.p., s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.56 din 16.01.2004 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București, definitivă prin neapelare la 02.02.2004 și dispune executarea în întregime a pedepsei de 3 ani închisoare alături de pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză, în final inculpatul O. B. A. urmând să execute 8 ani închisoare. În baza art.88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata prevenției de la data de 30.10.2003 la 21.01.2004. S-a făcut aplic. art.71 și art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b C.p., pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei închisorii. S-a făcut aplic. art.65 și art.64 alin.1 lit.a teza a II-a, lit.b C.p., pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.
Prin decizia penală nr.326/A din 02.11.2011 a Curții de Apel București – Secția a II-a Penală s-a admis apelul declarat de inculpatul O. B. A., s-a desființat, în parte, sentința penală nr. 398/14.04.2011 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală și rejudecând în fond: Au fost repuse în individualitatea lor pedepsele de 5 ani închisoare (stabilită în prezenta cauză) și 3 ani închisoare (aplicată prin sentința penală nr.56 din 16.01.2004, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București), componente ale pedepsei rezultante de 8 ani închisoare aplicată inculpatului. În temeiul art. 83 Cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 9 luni închisoare aplicată inculpatului O. B. A. prin sentința penală nr.1136/05.08.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 București. În temeiul art. 33, 34 lit.b și 36 Cod penal, s-au contopit pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.56 din 16.01.2004 pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București și 9 luni închisoare aplicată inculpatului O. B. A. prin sentința penală nr.1136 din 05.08.2005 a Judecătoriei Sectorului 1 București, aplicând pedeapsa cea mai grea de 3 ani. În temeiul art.83 Cod pen., s-a adăugat pedeapsa de 3 ani închisoare la cea de 5 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul O. B. A. să execute pedeapsa de 8 ani închisoare. S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada executată anterior, de la 30.10.2003 la 21.04.2004. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Raportând perioadele de comitere a infracțiunilor pentru care a fost condamnat contestatorul cu momentul rămânerii definitive a celor două hotărâri, prima instanță a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cerute de lege referitoare la oricare dintre cauzele de stingere sau micșorare a pedepsei.
Instanța de fond a mai reținut că în Codul penal sunt prevăzute în mod expres situațiile în care poate avea loc o modificare a cuantumului unei pedepse aplicate, reglementări care sunt de strictă interpretare și aplicare, fără a putea fi reanalizate aspecte de fond avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă.
S-a mai reținut că în procesul de stabilire a dispozițiilor penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, procesul de individualizare nu poate avea decât un caracter unitar, urmărind ori legea veche, ori cea nouă, în urma aplicării instituțiilor de drept incidente ce nu pot fi combinate.
S-a constatat că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 8 ani închisoare, pedeapsă rezultată în urma aplicării pe de o parte, a pedepsei de 5 ani închisoare pentru infracțiunea prev. de art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i Cod penal cu aplic. art.37 lit.a Cod penal, art.74 alin.2 Cod penal, art.76 lit.b Cod penal, art.76 alin.2 Cod penal și art.80 Cod penal, iar, pe de altă parte, prin revocarea potrivit art.83 Cod penal a suspendării condiționate a executării pedepsei de 3 ani închisoare rezultată din sentința penală nr.56/16.01.2004 a Judecătoriei Sectorului 3 București.
Prin urmare, s-a constatat că pentru infracțiunea de tentativă la omor, faptă prev. de art.20 raportat la art.174 – 175 lit.i din vechiul Cod penal (art.188 din Noul Cod penal) a fost aplicată pedeapsa de 5 ani închisoare.
Cum potrivit dispozițiilor art.6 alin.1 din Noul Cod penal doar în cazul în care sancțiunea aplicată inițial depășește maximul special prevăzut de legea nouă pedeapsa pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim, instanța a constatat ca fiind neîntemeiată contestația la executare formulată de condamnat.
Judecătorul sesizat cu soluționarea contestației a reținut că pedeapsa aplicată condamnatului, aceea de 5 ani închisoare, nu depășește maximul pedepsei prevăzute în Noul Cod penal pentru omorul simplu prev. de art.188 Cod penal.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație petentul O. B. A., prin care solicită reducerea pedepsei aplicate raportat la modificările aduse legislației penale.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Potrivit art.6 alin.1 din Noul Cod penal, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Curtea reține că în cazul aplicării obligatorii a legii penale mai favorabile limitarea autorității de lucru judecat generată de reducerea pedepsei este explicată de necesitatea asigurării efectivității principiului legalității pedepsei ce implică nu doar existența unui suport legal la data aplicării ci și menținerea acestuia pe durata executării, în condițiile în care pedeapsa aflată în executare depășește maximul prevăzut de legea nouă, existând o diferență de pedeapsă care nu s-ar mai regăsi într-un text în vigoare.
Este adevărat că pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta pentru care petentul fusese condamnat – tentativă la omor – în noile reglementări a fost redusă, însă, în speță, Curtea constată că pedeapsa aplicată este legală atât în raport de legea veche cât și în raport de legea nouă așa încât nu se mai poate identifica un temei constituțional pentru reducerea pedepsei și implicit pentru limitarea autorității de lucru judecat a hotărârii de condamnare.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.4251 alin.7 pct.1 lit.b din Noul Cod de procedură penală, va respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat O. B. A. împotriva sentinței penale nr.640/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
Conform art.275 alin.2 din Noul Cod de procedură penală va fi obligat contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, urmând a fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul O. B. A. împotriva sentinței penale nr.640/11.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în dosarul nr._ .
Obligă contestatorul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09 aprilie 2014.
PREȘEDINTE,
L. S.
GREFIER,
C. G.
Red.L.S./Th.red.C.V.M.-ex.3/05.05.2014
T.București – jud.S.G.
| ← Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... | Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 365/2015.... → |
|---|
