Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 92/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 92/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 92/2014
DOSAR NR._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.92
Ședința publică din data de 2 aprilie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: GAGESCU R.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial București este reprezentat de procuror V. G..
Pe rol, soluționarea contestațiilor formulate de inculpații G. S. V., T. G. si S. P. împotriva încheierii din data de 21.03.201, pronunțată de Tribunalul Bucuresti – Secția I Penală în dosarul nr._ **.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat G. S. V., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat C. G., în baza delegației nr._/31.03.2014, contestatorul-inculpat T. G., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat A. P., in baza delegatiei nr._/2.04.2014, contestatorul-inculpat S. P., personal, aflat în stare de arest și asistat de apărător ales, avocat C. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, acordă cuvântul în dezbatere asupra contestațiilor.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat T. G. solicită admiterea contestației astfel cum a fost formulată. În temeiul art.242 Cpp solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar sau a arestului la domiciliu.
În ceea ce priveste motivarea instantei privind luarea acestei măsuri solicită a se avea in vedere ca aceasta este una generală, fără argumente concrete, pe chestiuni care nu vizează noile prevederi din art.223 Cpp.
Arată că se insistă foarte mult pe gravitatea faptei, chestiune combătută frecvent de către practica si doctrina CEDO si referire la acest lucru nu trebuie facută deoarece inculpatul a recunoscut si in prima fază procesuala a beneficiat de art.320 ind.1 Cpp.
Precizează că inculpatul recunoaste faptele asa cum au fost retinute de P., nu a propus probe noi, iar din această perspectiva instanta nu a facut nici macar o trimitere formală la problemele ridicate de noutate privind proportionalitatea acuzatiei in raport cu masura care se ia.
Arată că măsura arestării preventive poate fi luată, mentinută sau prelungită numai dacă există probe care să justifice că scopul procesului penal prev. de art.202 alin. 1 Cpp nu ar putea fi atins.
Apreciază că trebuia luată in considerare conduita procesuală a inculpatului, avand denunturi retinute in dosar.
Arată că au apărut elemente noi fundamentale, in sensul că inculpatul a formulat denunturi, s-a realizat un flagrant cu 40 kg de cocaină.
Solicită a se avea in vedere ca inculpatul are doi copii minori, are o firmă.
Apărătorul din oficiu al contestatorului-inculpat G. S. V. solicită admiterea contestatiei, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura controlului judiciar. Consideră că nu se mai mentin temeiurile care au fost luate la arestarea preventivă.
A se avea in vedere ca inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, are un domiciliu stabil si are o familie organizată.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat S. P. solicită admiterea contestatiei, apreciind că instanța de fond nu a avut in vedere ., dincolo de incadrarea juridica data faptei, persoana inculpatului si participatia sa la savarsirea acestei fapte.
Arată că achiesează concluziilor apărătorului ales al inculpatului T. G. in ceea ce priveste inexistenta probelor care să justifice in continuare mentinerea acestei masuri.
A se constata că inculpatul este arestat de 1 an si 6 luni si in nici un moment nu a existat o motivare in care să fie individualizat un singur temei care să justifice menținerea in continuare a acestei măsuri.
A se avea in vedere că inculpatul a recunoscut in integralitate ceea ce a făcut, este cunoscut fără antecedente penale, are varsta de peste 50 ani, are o familie organizată pe care o intretinea in mod onest.
Consideră că nu există nici un indiciu că lăsat . libertate, cu instituirea oricărei alte obligații prev. de art.202 Cpp că acestuia dacă i se va inlocui această măsură va prejudicia in vreun fel sau va exista vreun element din cele prev. de art.223 Cpp care să constituie un impediment in desfășurarea procesului penal.
A se avea in vedere că singura persoană pe care o cunoaste inculpatul este inculpatul G., iar participatia sa este una pasajeră.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestațiilor ca nefondate, considerând că încheierea atacată este legală, temeinică si corect motivată.
Consideră că aspectele gravității săvârșirii faptei (cantitate de droguri foarte mare, un caracter transfrontalier al infractiunii si savarsire de infractiuni . organizat) nu pot fi ignorate in aprecierea necesitatii menținerii măsurii arestării preventive, in aprecierea proportionalitatii măsurii cu gravitatea faptei savarsite si in aprecierea termenului rezonabil al masurii arestarii preventive.
Apreciaza ca acest termen nu a fost depasit dat fiind faptul că măsura arestării a fost luată la data de 18.10.2012, timp in care s-a terminat urmarirea penala, s-a judecat cauza in fond si in apel, la acest moment aflandu-se in rejudecare dupa o disjungere in fond.
Contestatorul-inculpat G. S. V., personal, în ultimul cuvânt, precizează că este de acord cu susținerile apărătorului său din oficiu.
Contestatorul-inculpat T. G., personal, în ultimul cuvânt, precizează că este de acord cu susținerile apărătorului său ales.
Contestatorul-inculpat S. P., personal, în ultimul cuvânt, solicita judecarea in stare de libertate, are doi copii si familia stă în Satu M..
CURTEA
Asupra contestațiilor penale de față:
Prin încheierea de ședință din 21.03.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală în baza art.208 alin.4 NCpp corob. cu art.16 alin.1 din Legea nr.255/2013, a constatat legalitatea si temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților S. P., T. G. și G. S..
A menținut arestarea preventiva a inculpatilor.
In baza art.242 NCpp a respins cererile de inlocuire a masurii arestarii preventive, formulate de inculpati, ca nefondate.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
În prezenta cauză, judecatorul fondului retine ca există probe care sunt în măsură să determine o suspiciune rezonabilă în sensul comiterii de către inculpati a infracțiunilor pentru care sunt cercetati, fapt ce rezultă din: procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor „P. D.”, „Armando Georgio” și „Jose A. Valdez”, procesele-verbale de redare a declarațiilor investigatorilor „R. C.”, „C. S.” și „M. A.”, înregistrarea convorbirilor telefonice, transcrise în procesele-verbale aflate la dosar, convorbirile directe înregistrate în mediu ambiental, transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosar, raport de constatare tehnico-științifică, raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică, declarații martori asistenți, declarații inculpați.
Tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților G. S. zis „S.”, T. G. și S. P. a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare și, totodată, apreciază că temeiurile legale care au determinat arestarea preventivă inițială a acestora continuă să existe și impun în continuare privarea acestora de libertate. Astfel, suspiciunea rezonabilă subzista.
Raportat la cerintele de proportionalitate prev. de art. 202 alin.3 NCpp, se constata ca masura arestului preventiv este necesara pentru realizarea scopului urmarit prin dispunerea acesteia, cu privire la inculpatii G. S., T. G. și S. P..
Tribunalul a avut în vedere natura și gravitatea deosebită a activității infracționale a inculpatilor, modul si mijloacele de savarsire (conform unui plan care presupunea roluri bine determinate pentru fiecare inculpat, de natură să sporească îndrăzneala și șansele de reușită ale celor implicați, presupunând specularea dependenței fizice și psihice a altor persoane, în scop financiar, fără nicio preocupare pentru repercusiunile pe care acest consum le-ar avea în privința stării de sănătate și chiar vieții consumatorilor, cantitatea ridicată de substanțe stupefiante care, potrivit indiciilor temeinice, ar fi reprezentat obiectul material al infracțiunilor, dar și îndrăzneala dovedită de caracterul transfrontalier al activității pretins desfășurate) precum și puternica rezonanța socială negativă a acestor fapte determinată de importanța relațiilor și valorilor sociale periclitate, ce îndreptățesc convingerea că buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor acestuia pot fi garantate numai prin menținerea inculpatilor sub incidența măsurii arestării preventive.
În cazul inculpaților G. S. și T. G., instanța a avut în vedere și antecedentele penale, care, deși nu atrag starea de recidivă, probează perseverență în încălcarea normelor de drept penal.
Împotriva acestei încheieri au declarat contestații inculpații S. P., T. G. și G. S., pe care au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă nu mai subzistă, în cauză impunându-se înlocuirea privării de libertate cu o altă măsură preventivă mai puțin restrictivă, nemaifiind îndeplinită condiția necesității menținerii arestului preventiv in vederea înlăturării pericolului concret pentru ordinea publică. Totodată, solicită a se avea datele care circumstanțiază persoanele inculpaților.
Examinând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele, conform art.4251 rap la art.421 alin.2 Cod pr. procedură penală, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Pe fond, analizând măsura arestării preventive a inculpaților, conform dispozițiilor art.208 Cod procedură penală, Tribunalul a constatat, în mod corect, legalitatea și temeinicia acestei măsuri.
Totodată, față de împrejurarea că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților S. P., T. G. și G. S., subzistă și impun în continuare privarea acestora de libertate, s-a dispus justificat menținerea măsurii, în baza art.208 alin.4 Cod procedură penală.
Astfel, se reține că prin rechizitoriul nr.2700/D/P/2012 din data de 04.02.2013, Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism - Serviciul Teritorial București a dispus trimiterea in judecata in stare de arest a inculpaților G. S., zis „S.” - cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prev. de art.7 alin.1), 3) din Legea nr.39/2003 rap. la art.2 lit.b) pct.11 din Legea nr. 39/2003, art. 3 alin.2) din Legea nr.143/2000 și art.2 alin.2) din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a) C.p; T. G. - cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prev. de art.7 alin.1), 3) din Legea nr.39/2003 rap. la art.2 lit.b) pct.11 din Legea nr.39/2003, art.3 alin.2) din Legea nr.143/2000 și art.2 alin.2) din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a) C.p; S. P. - cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prev. de art.7 alin.1), 3) din Legea nr.39/2003 rap. la art.2 lit.b) pct.11 din Legea nr.39/2003, art.3 alin.2) din Legea nr. 143/2000 și art.2 alin.2) din Legea nr.143/2000, toate cu aplic. art.33 lit.a) C.p; F. V. V., zis „V.” - cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc, trafic internațional de droguri de mare risc și trafic de droguri de mare risc, prev. de art.7 alin.1), 3) din Legea nr.39/2003 rap. la art.2 lit.b) pct.11 din Legea nr.39/2003, art.3 alin.2) din Legea nr.143/2000 și art.2 alin.2) din Legea nr.143/2000, toate cu aplic.art.33 lit.a) C.p; G. S. V. zis „V.” - cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere/constituire a unui grup infracțional organizat în scopul săvârșirii infracțiunii de trafic internațional de droguri de mare risc și complicitate la infracțiunea de trafic internațional de droguri de mare risc, prev. de art.7 alin.1), 3) din Legea nr.39/2003 rap. la art.2 lit.b) pct.11 din Legea nr.39/2003 și art.26 C.p. rap. la art.3 alin.2) din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.33 lit.a) C.p..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a II-a Penală sub nr._, în data de 04.02.2013, fiind soluționată, în primul ciclu procesual, prin sentința penală nr.467/F/05.06.2013, hotărâre care prin decizia penală nr.236/A/07.10.2013 a Curții de Apel București - Secția I penală a fost desființată în integralitate și a fost trimisă cauza spre rejudecare în fond, la aceeași instanță, Tribunalul București. Prin aceeași decizie, instanța de control judiciar, în temeiul art.383 alin.11 și art.350 Cod procedură penală, a menținut starea de arest preventiv a inculpaților G. S., T. G., S. P. și G. S. V..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a II-a Penală în data de 02.12.2013, sub nr_ *.
Curtea constată că la dosarul cauzei există probe care justifică suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care au fost trimiși in judecată, relevante în acest sens fiind: procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorilor „P. D.”, „Armando Georgio” și „Jose A. Valdez”, procesele-verbale de redare a declarațiilor investigatorilor „R. C.”, „C. S.” și „M. A.”, înregistrarea convorbirilor telefonice, transcrise în procesele-verbale aflate la dosar, convorbirile directe înregistrate în mediu ambiental, transcrise în conținutul proceselor-verbale aflate la dosar, raport de constatare tehnico-științifică, raportul de constatare tehnico-științifică criminalistică, declarații martori asistenți, declarații inculpați.
În mod corect tribunalul a constatat că măsura arestării preventive a inculpaților G. S. zis „S.”, T. G. și S. P. a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare iar temeiurile care au determinat arestarea preventivă inițială a acestora continuă să existe și impun în continuare privarea inculpaților de libertate.
În speță, Curtea apreciază că măsura preventivă nu a fost luată cu încălcarea dispozițiilor dreptului intern și cu atât mai puțin cu nesocotirea practicii Curții E.D.O. (cazul Murray vs.Marea Britanie,_/88) care a decis în sensul că bănuiala că s-ar fi comis fapta care să ducă la arestare nu poate fi calificată ca una rezonabilă decât cu condiția ca această bănuială să fie bazată pe fapte și informații care să stabilească o legătură obiectivă între suspect și infracțiunea presupusă, în cauză existând nu doar date ci chiar probe care justifică presupunerea rezonabilă că inculpații au comis faptele pentru care sunt în prezent judecați.
La acest moment procesual, Curtea nu identifică vreo justificare pentru schimbarea temeiurilor arestării sau vreun motiv întemeiat pentru punerea inculpaților în libertate, ci apreciază că întregul material probator administrat în cauză în cursul urmăririi penale și cu ocazia cercetării judecătorești în fața primei instanțe, impune privarea acestora de libertate, în continuare, iar nu vreo altă măsură preventivă alternativă, arestarea preventivă fiind singura aptă să atingă scopul preventiv reglementat de art.202 alin.1 Cod pr.penală.
Tot astfel, se apreciază că măsura arestării preventive se impune a fi menținută și prin raportare la exigențele art.5 parag.3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, care protejează dreptul la libertate al persoanei, câtă vreme se bazează pe motive pertinente și suficiente a o justifica.
Persistența și suficiența acestor motive se apreciază de instanță în ansamblul circumstanțelor particulare ale cauzei și prin raportare la prevederile art.202 Cod pr.penală, privarea de libertate a inculpaților fiind necesară și pentru buna desfășurare a procesului penal, în cauză fiind respectate toate garanțiile procesuale de care inculpații se bucură conform legislației în vigoare.
Cât privește dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, Curtea constată că și acestea sunt cumulativ întrunite, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile susmenționate fiind închisoarea mai mare de 5 ani, iar lăsarea inculpaților în libertate prezintă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică privarea acestora de libertate fiind necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, raportat la gravitatea faptelor, aceștia fiind acuzați de comiterea unor infracțiuni de trafic transfrontalier de stupefiante săvârșit în grup organizat, a modului si a circumstanțelor de comitere (conform unui plan care presupunea roluri bine determinate pentru fiecare inculpat, de natură să sporească îndrăzneala și șansele de reușită ale celor implicați, presupunând specularea dependenței fizice și psihice a altor persoane, în scop financiar, fără nicio preocupare pentru repercusiunile pe care acest consum le-ar avea în privința stării de sănătate și chiar vieții consumatorilor, cantitatea ridicată de substanțe stupefiante care a reprezentat obiectul material al infracțiunilor, dar și îndrăzneala dovedită de caracterul transfrontalier al activității pretins desfășurate), a anturajului și a mediului din care inculpații provin, a antecedentelor penale.
Astfel, se reține că inculpații sunt cercetați pentru infracțiuni ce prezintă un grad de pericol social deosebit de ridicat, pericol relevat de limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor, de consecințele negative pe care le au faptele de trafic de droguri asupra persoanelor și a sănătății acestora, dar și de modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire (natura și cantitatea de droguri tranzacționată, caracterul premeditat și transfrontalier al faptei), la care se adăugă personalitatea inculpaților care, potrivit datelor existente la dosar, au o predispoziție în a comite fapte penale (inculpații G. S. și T. G. fiind cunoscuți cu antecedente penale care însă nu atrag starea de recidivă).
Față de aceste împrejurări, se constată că prima instanță a apreciat în mod just că, și la momentul actual, se impune izolarea inculpaților de comunitate pentru prezervarea ordinii publice, comiterea unor astfel de fapte constituind una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Cu privire la circumstanțele de ordin personal favorabile inculpaților, și Curtea apreciază că acestea nu pot constitui, prin ele însele, motive pentru punerea în libertate, aceste aspecte fiind apreciate în contextul gravității faptelor reținute în sarcina celor trei inculpați, conduita socială avută înainte și după comiterea faptelor urmând a fi ulterior valorificată în mod corespunzător în procesul de individualizare a pedepsei, în situația în care, evident, s-ar ajunge la pronunțarea unei hotărâri de condamnare împotriva acestora.
În ceea ce privește caracterul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, acesta este apreciat prin raportare la gravitatea infracțiunii săvârșite, complexitatea și specificul cauzei, astfel încât, prin durata sa să se permită realizarea scopului pentru care a fost instituită, respectiv garantarea bunei desfășurări a procesului penal în toate fazele sale.
Este adevărat că măsura arestării preventive este și trebuie să rămână una excepțională, inclusiv prin prisma art.5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă, în speță, aceasta este justificată, așa cum s-a arătat, prin datele concrete ale cauzei, iar menținerea ei este menită să asigure scopurile prevăzute de art.202 Cod pr.penală.
Așa fiind, Curtea în baza art.206 Cod procedură penală va respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații G. S. V., T. G. și S. P..
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 206 Cod procedură penală respinge ca nefondate contestațiile formulate de inculpații G. S. V., T. G. și S. P. împotriva încheierii de ședință din 21.03.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția I penală în dosarul nr._ ** /a1
În temeiul art.275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpații T. G. și S. P. la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat iar pe inculpatul G. S. V. la 200 lei cu același titlu din care 100 lei reprezentând onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată în ședință publică, azi 2.04.2014
PREȘEDINTE
GAGESCU R.
GREFIER
D. T.
Red. G.R.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. M. B. – Tribunalul București – Secția I Penală
| ← Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 407/2014.... | Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr.... → |
|---|
