Vătămarea corporală din culpă. Art. 184 C.p.. Decizia nr. 484/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 484/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-04-2014 în dosarul nr. 484/2014
DOSAR NR._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 484
Ședința publică din data de 09 aprilie 2014
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Judecător: V. B.
Judecător: C. V. G.
Grefier: A. L. P.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Curtea de Apel București - este reprezentat prin procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea apelurilor declarate de inculpatul M. N. K., părțile-civile C. C. V. și B. F. și partea-responsabilă-civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva sentinței penale nr. 590/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, declinat în favoarea Curții de Apel București .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.IV.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la data respectivă, care face parte integrantă din această decizie penală, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a stabilit pronunțarea pentru data de 09.IV.2014 astăzi, când în aceeași compunere,
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor penale de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr. 590/10.10.2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în baza art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. N. K. [fiul lui Abdulkarim și M. R., născut la data de 11.01.1985 în București, cu domiciliul în oraș Popești-Leordeni, .. 33, județ I., cetățean român, fără antecedente penale, necăsătorit, studii medii, fără ocupație, CNP_] la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. art. 184 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. art. 86 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art.3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. art. 89 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art.3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, au fost contopite pedepsele aplicate în speță, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare.
În baza art. 861 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare sub supraveghere, pe o durată de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni, reprezentând termen de încercare stabilit potrivit art. 862 Cod penal.
În baza art. 863 Cod penal pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. 1 lit. a-d Cod penal:
a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul I.;
b)să anunțe în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum si întoarcerea;
c)să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
d)să comunice informații de natura a putea fi controlate mijloacele lui de existență;
Datele prevăzute la art. 863 alin. 1 lit. b-d Cod penal, se comunică Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul I..
Prezenta hotărâre se comunică, la data rămânerii definitive, Serviciului Rutier din cadrul Inspectoratului Județean de Poliție I. care va proceda potrivit disp. art. 97 alin. 5 din OUG nr. 195/2002.
În baza art. 359 Cod procedură penală, se vor comunica inculpatului, măsurile de supraveghere la care este supus.
În baza art. 864 Cod penal, cu referire la art. 83 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra cauzelor a căror nerespectare vor impune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a, teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 161 alin. 2 Cod procedură penală, s-a luat act de recunoașterea de către inculpat a pretențiilor civile formulate de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ “B.-A.”.
În baza art. 346 alin.1 Cod procedură penală raportat la art. 14 alin. 3 lit. b Cod procedură penală coroborat cu art. 998 și urm. cod civil și art. 313 alin. 1 din Legea nr. 95/2006:
A fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ “B.-A.” și a fost obligat inculpatul M. N. K. la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 890 lei cu titlu de daune materiale.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă C. C. V. și, în baza art. 251 din Legea nr.32/2000, modificată și art. 24 alin. 3 Cod procedură penală, în referire la Decizia nr. 3 din 15 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata către această parte de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 7.500 lei, din care 5.000 lei cu titlu de daune morale și 2.500 lei cu titlu de daune materiale.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de partea civilă B. F..
În baza art. 251 din Legea nr.32/2000, modificată și art. 24 alin. 3 Cod procedură penală, în referire la Decizia nr. 3 din 15 iunie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost obligată partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii la plata către partea civilă B. F. de despăgubiri civile în cuantumul sumei de 12.500 lei, din care 10.000 lei cu titlu de daune morale și 2.500 lei cu titlu de daune materiale.
În baza art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1.750 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 12.06.2008, în jurul orei 03,00, inculpatul M. N. K. a condus autoturismul marca Alfa R., cu numărul de înmatriculare_ pe . Popești-Leordeni, județ I., având suspendată exercitarea dreptului de a conduce, circumstanțe în care a accidentat părțile vătămate B. F. și C. V., provocându-le leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 30 (treizeci), respectiv 14 (paisprezece) zile de îngrijiri medicale, apoi a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța de fond a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul M. N. K..
În ședința de judecată din data de 06.06.2013, inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 3201 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește, respectiv: proces-verbal de cercetare la fața locului însoțit de planșă fotografică (f 13-24 d.u.p.) – din care rezultă că inculpatul a condus autoturismul marca Alfa R., cu numărul de înmatriculare_ pe . Popești-Leordeni, județ I., a pătruns pe trotuar și a acroșat părțile vătămate B. F. și C. V., provocându-le leziuni traumatice care au necesitat internarea acestora într-o unitate sanitară; proces-verbal (f 28-29 dup) potrivit căruia inculpatul a condus autoturismul său pe drumurile publice, a pătruns pe trotuar și a lovit cele două părți vătămate, apoi a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție; plângerea și declarațiile părții vătămate C. C. V. (f 42-48,139-140 d.u.p.) care arată că inculpatul, aflat la volanul mașinii sale, l-a accidentat cu intenție în timp ce se afla pe trotuar, împreună cu B. F., apoi a părăsit locul accidentului. Urmare a accidentului a suferit leziuni corporale pentru care a fost necesară internarea sa de urgență într-o unitate sanitară; raport de expertiză medico-legală (f 49 dup) din care rezultă că partea vătămată C. C. V. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corpuri/planuri dure (posibil părți metalice dure ale unui autoturism) și necesită pentru vindecare un număr de 14 (paisprezece) zile de îngrijiri medicale; plângerea și declarațiile părții vătămate B. F. (f 51-59,137-138 d.u.p.) care arată că inculpatul, aflat la volanul mașinii sale, l-a accidentat cu intenție în timp ce se afla pe trotuar, împreună cu C. C. V., apoi a părăsit locul accidentului. Urmare a accidentului a suferit leziuni corporale pentru care a fost necesară internarea sa de urgență într-o unitate sanitară; raport de expertiză medico-legală (f 60 dup) din care rezultă că partea vătămată B. F. a suferit leziuni traumatice produse prin lovire cu și de corpuri/planuri dure produse posibil părți ale unui autoturism și necesită pentru vindecare un număr de 30 (treizeci) zile de îngrijiri medicale; proces-verbal (f 123 dup) potrivit căruia inculpatul M. N. K. a avut, în perioada 08.06._08, suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule ca urmare a încălcării normelor de circulație rutieră; declarațiile martorului D. M. I. (f 61-65,146 dup) din care rezultă că inculpatul a lovit cu autoturismul marca Alfa R., cu numărul de înmatriculare_ părțile vătămate C. C. V. și B. F., pe fondul unor dispute verbale avute anterior; declarațiile martorului P. G. V. (f 66-69 dup) care arată că părțile vătămate C. C. V. și B. F. au fost implicate într-un conflict verbal cu inculpatul M. N. K.. După ce conflictul a escaladat, inculpatul a încercat să fugă d ela fața locului cu autoturismul său și a pătruns pe trotuar unde a lovit părțile vătămate cu partea din față a mijlocului de transport, apoi a părăsit locul accidentului; declarațiile martorului M. C. I. (f 70-73 dup) care confirmă susținerile părților vătămate și detaliază circumstanțele în care inculpatul i-a accidentat pe C. C. V. și B. F.; declarațiile martorului G. M. (f 74-76,141-142,145 dup) potrivit cărora inculpatul este cel care a accidentat părțile vătămate pe trotuarul situat pe . Popești-Leordeni, județ I., apoi a părăsit locul accidentului; declarația martorului CALNOVEANU I. A. (f 143-144 dup) din care reiese că inculpatul a avut o dispută verbală cu părțile vătămate, iar după producerea accidentului M. N. K. a părăsit locul faptei; declarația martorului C. I. (f 149 dup) care arată că a ajuns la locul accidentului imediat după producerea acestuia și a găsit părțile vătămate C. C. V. și B. F., pe trotuar, în stare de inconștiență, inculpatul M. N. K. nefiind prezent; raport de expertiză tehnică judiciară (f 82-92, 106-108 dup) care arată că inculpatul, aflat la volanul autoturismului marca Alfa R., cu numărul de înmatriculare_, a escaladat bordura trotuarului unde a surprins și accidentat părțile vătămate C. C. V. și B. F., apoi a părăsit locul accidentului fără încuviințarea organelor de poliție. Expertul a mai stabilit că părțile vătămate C. C. V. și B. F. nu au contribuit și nici nu au favorizat producerea accidentului rutier; declarațiile M. N. K. (f 33-39,150-151 d.u.p.) – în care a negat inițial comiterea infracțiunilor, susținând că nu a observat când a lovit părțile vătămate.
Procedând la soluționarea laturii civile, judecătorul fondului a reținut că părțile vătămate S. C. DE URGENȚĂ “B.-A.”, C. C. V. și B. F. s-au constituit părți civile:
- S. C. de Urgență “B.-A.” a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 890 lei cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea îngrijirilor medicale acordate părților vătămate C. C. V. și B. F. urmare a accidentului rutier;
- C. C. V. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 lei din care 15.000 lei cu titlu de daune materiale și 5.000 de lei cu titlu de daune morale;
- B. F. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 20.000 lei din care 10.000 lei cu titlu de daune materiale și 10.000 de lei cu titlu de daune morale.
În dovedirea pretențiilor civile formulate, părților civile le-a fost încuviințată proba cu înscrisuri, fiind deconturi medicale (fila 29-34 dosar) și proba testimonială, fiind audiat martorul C. M., a cărui declarație a fost consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 72 dosar).
La termenul de judecată din data de 05.09.2013, inculpatul a recunoscut - în totalitate - pretențiile părții civile ale unității sanitare, declarând că este de acord să le achite.
Instanța, în baza art. 161 alin. 2 Cod procedură penală, a luat act de recunoașterea în totalitate de către inculpatul M. N. K. a pretențiilor civile formulate de partea civilă S. C. DE URGENȚĂ “B.-A.” și a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 890 lei cu titlu de daune materiale.
Instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1357 și urm. Cod civil: fapta ilicită a inculpatului (vătămarea integrității corporale a părților vătămate prin nerespectarea normelor legale de circulație pe drumurile publice), prejudiciul material suferit de părțile civile (constând în efectuarea de cheltuieli necesare restabilirii stării de sănătate și imposibilitatea obținerii unor venituri licite în perioada de convalescență) și moral suferite de părțile civile C. C. V. și B. F., legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudicii (nerespectarea normelor rutiere de către inculpat urmată de vătămarea integrității corporale a părților vătămate), vinovăția dovedită a inculpatului care a acționat din culpă.
Judecătorul fondului a apreciat faptul că, în momentele ulterioare accidentului rutier, părțile civile nu au avut în vedere preconstituirea de probe care să facă dovada tuturor cheltuielilor ocazionate de restabilirea stării lor de sănătate și a remunerației pe care ar fi câștigat-o din munca prestată.
Cu toate acestea, partea civilă C. C. V. a solicitat audierea martorului C. M., care a arătat că victima urma să primească o sumă de bani pentru edificarea unui imobil cu destinația de locuit, însă din pricina accidentului aceasta a încasat numai 500 euro.
În lipsa altor probe, instanța de fond a apreciat asupra cuantumului pretențiilor materiale ale părților civile C. C. V. și B. F. și a procedat la o apreciere globală a cuantumului sumelor pretinse cu titlu de daune materiale, în raport și cu numărul zilelor de îngrijiri medicale acordate părții civile pentru restabilirea stării lor de sănătate, care au fost stabilite.
Instanța fondului a apreciat că fiecare din părțile civile a dovedit că a efectuat cheltuieli materiale în cuantum de 2.500 lei.
În ceea ce privește daunele morale solicitate de către părțile civile C. C. V. și B. F., instanța de fond a reținut că, deși nu există criterii obiective pentru evaluarea prejudiciul moral pretins, pot fi avute în vedere în acest sens unele criterii orientative (cum ar fi suferințele prin care a trecut timp de 30, respectiv 14 zile cât au durat îngrijirile medicale).
La stabilirea despăgubirilor bănești pentru repararea daunelor morale, instanța fondului a analizat despăgubirea care trebuie să compenseze prejudiciul efectiv suferit de părțile civile C. C. V. și B. F. în urma vătămării lor corporale.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul M. N. K., părțile civile C. C. V. și B. F. și partea responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii.
În motivarea apelului, inculpatul a arătat că sunt aplicarea dispozițiile art.3 din L.P.A.N.C.P. și se impune achitarea pentru cele două infracțiuni de vătămare, în temeiul art.16 lit.b, teza a II din Codul de procedură penală în vigoare.
Pentru celelalte două infracțiuni, solicită aplicarea legii mai favorabile, și ca modalitate de executare, respectiv suspendarea executării pedepsei.
Părțile civile au solicitat, pe latură penală, majorarea cuantumului pedepselor și înlăturarea dispozițiilor art.3201 Cod procedură penală, iar pe latură civilă, admiterea pretențiilor, așa cum au fost formulate.
F. de Protecție a Victimelor Străzii a solicitat înlăturarea de la plata despăgubirilor.
Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului cauzei, Curtea, în majoritate, constată următoarele:
Legea mai favorabilă este aplicabilă în cauză pentru faptele prevăzute la art.184 alin.1 și 3 din Codul penal anterior, urmând a se dispune schimbarea încadrării juridice din cele două fapte, în infracțiunea prevăzută de art.194 alin.1 și 4 din Codul penal în vigoare, o singură infracțiune cu urmări față de două persoane, fiind motivul pentru care legea nouă este mai favorabilă.
În legătură cu faptele prevăzute la art.86 alin.2 și art.89 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, sunt aplicabile dispozițiile art.3 din Codul penal în vigoare, privind activitatea legii, urmând, de asemenea, să dispună schimbarea încadrării juridice, în art.335 alin.2 și art.338 alin.1 din Codul penal în vigoare.
Solicitarea inculpatului de constatare a dezincriminării faptei nu poate fi primită, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, faptele inculpatului prevăzute la art.184 alin.1 și3 din Codul penal anterior, sunt încriminate la art.196 alin.1 și 4 din Codul penal în vigoare.
Legea mai favorabilă este aplicabilă în ceea ce privește concursul de infracțiuni, respectiv art.33 lit.a raportat la art.34 lit.b din Codul penal anterior, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea.
Pedepsele ce se vor aplica vor corespunde limitelor de pedeapsă și împrejurărilor concrete ale cauzei, precum și datelor ce caracterizează persoana inculpatului.
În baza art.16 alin.2 din L.P.A.N.C.P., cu referire la art.5 din Codul penal în vigoare și art.86 Cod penal anterior, va dispune suspendarea sub supraveghere, menținând măsurile de supraveghere dispuse de instanța de fond.
În baza art.12 alin.1 din L.P.A.N.C.P., raportat la art.65 alin.1 din Codul penal în vigoare, va înlătura pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art.64 lit.a, teza a II-a și lit.b din Codul penal anterior.
Având în vedere că părțile civile au solicitat, în apelul declarat, majorarea cuantumului pedepsei și menținerea dispozițiilor privind latura civilă a cauzei, se constată că sunt fondate, urmând să majoreze pedeapsa pentru fiecare faptă în parte, având în vedere criteriile prevăzute la art.74 din Codul penal în vigoare, în mod special natura și gravitatea rezultatului produs și starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită.
Apelul declarat de F. de Protecție a Victimelor Străzii este nefondat, urmând a fi respins având în vedere dispozițiile art.251 din Legea nr.32/2000, fiind corect obligat la despăgubiri, cu cheltuieli judiciare statului.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În majoritate
I. În temeiul art.421 pct.2 lit.a NCPP, admite apelurile declarate de inculpatul M. N. K. și de părțile civile C. C. V. și B. F. împotriva Sentinței penale nr.590/F din data de 10 octombrie 2013, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată, numai pe latură penală și, în fond, rejudecând:
Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală apelată, în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
În temeiul art.196 alin.1 și 4 NCP (prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art.386 alin.1 NCPP, din două infracțiuni prevăzute de art.184 alin.1 și 3 VCP) cu aplic. art.396 alin.10 NCPP în ref. la art.5 alin.1 NCP, condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 9 luni închisoare, pentru săvârșirea unei infracțiuni de vătămare corporală din culpă, având ca părți vătămate pe C. C. V. și B. F..
În temeiul art.335 alin.2 NCP (prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art.386 alin.1 NCPP, din art.86 alin.2 din OUG nr.195/2002) cu aplic. art.396 alin.10 NCPP în ref. la art.3 NCP, condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 1 an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată.
În temeiul art.338 alin.1 NCP (prin schimbarea încadrării juridice, potrivit art.386 alin.1 NCPP, din art.89 alin.1 din OUG nr.195/2002) cu aplic. art.396 alin.10 NCPP în ref. la art.3 NCP, condamnă pe inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de părăsirea locului accidentului.
În temeiul art.33 lit.a rap. la art.34 alin.1 lit.b VCP în ref. la art.5 alin.1 NCP, contopește cele trei pedepse principale anterior menționate și aplică inculpatului pedeapsa principală rezultantă de 2 ani închisoare.
În temeiul art.86/1 alin.2 VCP în ref. la art.5 alin.1 NCP și la art.16 alin.2 LPANCP, dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale rezultante, pe un termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art.86/2 VCP.
Menține măsurile de supraveghere impuse inculpatului, potrivit art.86/3 alin.1 lit.a-d VCP, prin sentința penală apelată și dispoziția privind punerea în vedere a prevederilor art.864 rap. la art.83 VCP.
În temeiul art.12 alin.1 LPANCP rap. la art.65 alin.1 NCP, înlătură pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b VCP.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În temeiul art.275 alin.3 NCPP, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
În temeiul art.272 alin.1, 2 NCPP, onorariul parțial al avocatului din oficiu, în sumă de 50 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
II. În temeiul art.421 pct.1 lit.b NCPP, respinge, ca nefondat, apelul declarat de partea responsabilă civilmente F. DE PROTECȚIE A VICTIMELOR STRĂZII împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art.275 alin.2 NCPP, obligă pe apelantul parte responsabilă civilmente la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 09 aprilie 2014.
JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
V. B. C. V. G.
GREFIER,
A. L. P.
red.V.B.
dact.L.G.
ex.8
red.N.C.M.-Jud.Cornetu
OPINIE SEPARATĂ
Opinia separată a judecătorului D. P.
Opinia mea separată privește două aspecte, și anume, pe latură penală, modalitatea în care se aplică legea penală mai favorabilă inculpatului, iar, pe latură civilă, existența daunelor materiale suferite de părțile civile C. C.-V. și B. F..
I. Consider că aplicarea legii penale mai favorabilă inculpatului presupune alegerea uneia dintre cele două legi penale concurente în timp, și nu îmbinarea dispozițiilor cele mai favorabile din ambele legi penale, situație în care se creează o a treia lege, inadmisibilă în aplicarea principiului „lex mitior”, prevăzut de art.5, alin.1 din noul Cod penal.
De aceea, în acest caz, comparând cele două legi penale succesive, apreciez că legea penală veche este mai favorabilă apelantului-intimat-inculpat M.-N. K..
Astfel, în sarcina inculpatului au fost reținute două infracțiuni de vătămare corporală din culpă, precum și infracțiunile de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având suspendat dreptul de a conduce și de părăsirea locului accidentului.
Cu privire la infracțiunea de vătămare corporală din culpă, legea penală veche prevede, la art.184, alin.1 și alin.3 din vechiul Cod penal, pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii penale, în timp ce legea penală nouă, potrivit art.196, alin.1 și alin.3 din noul Cod penal, mărește limitele speciale ale pedepsei închisorii, care sunt cuprinse între 6 luni și 3 ani, menținând alternativa pedepsei amenzii penale. Însă, noua lege penală, la art.196, alin.4 din noul Cod penal, reglementează, în comparație cu vechiul Cod penal, situația în care urmările s-au produs față de două sau mai multe persoane, când limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime. Din strict acest punct de vedere, legea penală nouă, care presupune reținerea unei unice infracțiuni de vătămare corporală din culpă, în această variantă agravată, în loc de două infracțiuni de vătămare corporală din culpă aflate în concurs real, potrivit legii penale vechi, este mai favorabilă inculpatului.
Referitor la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având suspendat dreptul de a conduce, prevăzută de legea penală veche la art.86, alin.2 din O.U.G.nr.192/2002, iar de legea penală nouă la art.335, alin.2 din noul Cod penal, pedeapsa închisorii este în aceleași limite speciale, de la 6 luni la 3 ani, alternativ cu pedeapsa amenzii penale.
Situația este similară în ceea ce privește infracțiunea de părăsirea locului accidentului, prevăzută de legea penală veche la art.89, alin.1 din O.U.G.nr.192/2002 și de legea penală nouă la art.338, alin.1 din noul Cod penal, pentru care ambele legi penale concurente prevăd pedeapsa cuprinsă între 2 ani închisoare și 7 ani închisoare.
Însă, deși potrivit legii penale noi, în sarcina inculpatului nu pot fi reținute decât trei infracțiuni concurente, în loc de patru infracțiuni în concurs real, conform vechii legi penale, criteriul hotărâtor în alegerea legii penale vechi ca fiind mai favorabilă inculpatului constă în regimul sancționator al concursului real de infracțiuni. Potrivit art.33, litera a din vechiul Cod penal, raportat la art.34, alin.1, litera b din vechiul Cod penal, pedepsele închisorii se cumulează juridic, respectiv se aplică pedeapsa închisorii cea mai grea, care poate fi sporită, facultativ, până la maximul special, la care mai poate fi adăugat, tot în mod facultativ, un spor de până la 5 ani închisoare, în timp ce legea penală nouă prevede, la art.39, alin.1, litera b din noul Cod penal, tot contopirea, însă prin aplicarea pedepsei închisorii cea mai grea, la care se adaugă, în mod obligatoriu, o treime de totalul celorlalte pedepse cu închisoarea. În aceste condiții, în raport cu limitele minime speciale, pedeapsa rezultantă, potrivit legii penale vechi, este de 2 ani închisoare, iar, conform noii legi penale, este în cuantum de 2 ani, 4 luni și 20 zile, compusă din pedeapsa închisorii cea mai grea, de 2 ani, la care se adaugă o treime din pedeapsa de 1 an și 2 luni închisoare.
Ca atare, consider că este inadmisibilă schimbarea încadrării juridice a faptelor penale în baza noii legi penale, mai favorabilă doar prin reducerea numărului de infracțiuni concurente, cu păstrarea regimului sancționator al concursului real de infracțiuni și a modalității de executare pe vechea lege penală, modalitate care conduce către obținerea unei a treia legi penale, creată, în acest mod, de judecător.
II. Pe latură civilă, constat că, în termen legal, s-au constituit părți civile atât partea vătămată C. C.-V., cu suma de 20.000 lei, din care suma de 15.000 lei reprezintă daune materiale, constând în contravaloarea muncii pe care urma să o presteze timp de 8 luni, și suma de 5.000 lei, cu titlu de daune morale (fila 41, dosar de fond), cât și partea vătămată B. F., cu suma de 20.000 lei, compusă din suma de 10.000 lei, despăgubiri materiale, constând în contravaloarea muncii pe care nu a putut să o presteze, și din suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale (fila 42, dosar de fond).
În dovedirea daunelor materiale, partea civilă C. C.-V. a propus, fiindu-i încuviințată, proba testimonială cu martorul C. M., vărul său, care a susținut că, anterior accidentului rutier, îi înmânase părții civile suma de 500 euro, cu titlu de avans din suma totală de 3.500 euro, pentru a-l ajuta să-și construiască o casă, precizând, în aceeași declarație, că, după traumele suferite, partea civilă l-a ajutat doar la finisaje, plătindu-i sume mici de bani, în total suma de aproximativ 2.000-3.000 lei (fila 72, dosar de fond).
Însă, această dovadă testimonială, nesusținută de alte înscrisuri ferme, nu poate fundamenta existența unui prejudiciu material, constând în contravaloarea banilor pe care partea civilă i-ar fi câștigat. Constat, pe de o parte, că partea civilă a afirmat că este zidar, liber profesionist, iar, pe de altă parte, că leziunile care i-au fost cauzate au necesitat, pentru vindecare, un număr de 14 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.A1/J/265/2008, întocmit de Serviciul de Medicină Legală din cadrul Spitalului C. Județean de Urgență I. (fila 49, dosar de urmărire penală). Prin urmare, partea civilă, prin declarația rudei sale, nu a fost în măsură să producă probe credibile cu privire la existența unei oferte reale de muncă pe durata îngrijirilor medicale, care au presupus 14 zile, și nu 8 luni, după cum aceasta a susținut că s-a aflat în incapacitate de a presta vreo muncă. În plus, însuși martorul C. M. a declarat că, după accidentul rutier, partea civilă l-a ajutat la finisaje, primind suma de aproximativ 2.000-3.000 lei. Constat precaritatea acestei probe testimoniale, care, pe lângă caracterul părtinitor, nu se coroborează cu nici o altă dovadă, astfel că daunele materiale solicitate de partea civilă C. C.-V. nu sunt dovedite.
Tot cu privire la despăgubirile materiale, constat că partea civilă B. F. nu a administrat nici măcar o probă. Constat că inclusiv această parte civilă este liber profesionistă, afirmând că este conducător auto. Prin urmare, nici în acest caz nu există nici un angajament de muncă, pentru a face credibilă susținerea acesteia, potrivit căreia ar fi câștigat suma de 10.000 lei, pe care a solicitat-o cu titlu de daune materiale.
În aceste condiții, acordarea sumei de câte 2.500 lei pentru fiecare dintre cele două părți civile, după cum a dispus instanța de fond, constituie, de fapt, o îmbogățire fără just temei, nefundamentată de probe. În plus, instanța de fond a înțeles că daunele materiale solicitate de către cele două părți civile presupun inclusiv cheltuielile pentru restabilirea stării de sănătate, motivând că nu puteau fi preconstituite, însă părțile civile nici măcar nu au făcut vorbire despre acestea.
În consecință, apreciez că soluția este următoarea:
În temeiul art.421, punctul 2, litera a din noul Cod de procedură penală, admite apelurile formulate de apelantul-inculpat M.-N. K. și de apelantul-parte responsabilă civilmente F. de Protecție a Victimelor Străzii împotriva Sentinței penale nr.590/10.X.2013 a Judecătoriei Cornetu, județul I., din Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală, numai pe latură civilă, și, rejudecând pe fond:
Respinge, ca neîntemeiate, daunele materiale solicitate de părțile civile C. C.-V. și B. F..
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale.
În temeiul art.421, punctul 1, litera b din noul Cod de procedură penală, respinge, ca neîntemeiate, apelurile declarate de apelanții-părți civile C. C.-V. și B. F. împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art.275, alin.3 din noul Cod de procedură penală, cheltuielile de procedură pentru judecarea apelurilor declarate de apelatul-inculpat și de apelantul-parte responsabilă civilmente rămân în sarcina statului, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru apelantul-inculpat, în sumă de 50 lei, se suportă din fondul Ministerului Justiției.
În temeiul art.275, alin.2 și alin.4 din noul Cod de procedură penală, obligă pe fiecare dintre apelanții-părți civile la plata sumei de câte 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 9.IV.2014.
Judecător,
D. P.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 120/2014.... → |
|---|
