Vătămarea corporală. Art. 181 C.p.. Decizia nr. 407/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 407/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 407/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.407/A
Ședința publică de la data de 02 aprilie 2014
Curtea constituită din:
P. - L. C. C.
JUDECĂTOR – V. C.
GREFIER – M. G.
Ministerul Public– P. de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat prin procuror E. ELIANA B..
Pe rol, pronunțarea în cauza având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA OLTENIȚA și inculpatul C. C., împotriva sentinței penale nr. 276 din data de 27 noiembrie 2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 26 martie 2014, ce face parte integrantă din prezenta decizie penală.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 02 aprilie 2014, când, în aceeași compunere a hotărât următoarele:
CURTEA ,
Asupra apelurilor penale de față:
Prin sentința penală nr.276 din 27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Oltenița, a fost respinsă cererea de achitare formulată de inculpatul C. C., prin avocatul său ales.
A fost admisă cererea de aplicare a disp. art. 74 C.p., formulată de inculpat, prin avocat.
În temeiul art. 181 al. 1 C.p. comb. cu disp. art. 74 C.p. rap. la art. 76 lit. e C.p. cu aplic. art. 63 C.p., a fost condamnat inculpatul C. C., la 1000 lei amendă penală.
S-a atras atenția inculpatului cu privire la respectarea disp. art. 631 C. pen., referitoare la înlocuirea pedepsei amenzii.
A fost admisă, în parte, cererea de despăgubiri formulată de partea civilă B. Ș. și a fost obligat inculpatul C. C. la plata către partea civilă a sumelor de 4500 RON, cu titlu de despăgubiri materiale și 2000 RON, daune morale.
A fost obligat inculpatul C. C. la 300 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Judecătoria a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 25.03.2010, în jurul orelor 1230, partea vătămată B. Ș. împreună cu fiii săi, martorii B. N. F. (28 ani) și B. M. A. (26 ani), s-au deplasat cu autoturismul, proprietatea primului, la fostul abator din . cumpăra fier vechi. În această zonă, partea vătămată a cumpărat trei saci cu fier vechi de la persoane necunoscute. În momentul în care au așezat sacii cu fier în mașină, a oprit un autoturism de culoare neagră marca Audi, din care au coborât inculpatul C. C. și o altă persoană pe care partea vătămată o cunoștea din vedere. Cei doi au proferat injurii la adresa lui B. Ș. și a martorilor, apoi C. C. a luat o rangă din mașina părții vătămate și a încercat să-l lovească pe B. M. A.. Ambii martori s-au speriat, au fugit și inculpatul s-a apropiat de partea vătămată și a lovit-o cu ranga în zona brațului stâng. Observând urme de sânge la brațul stâng al părții vătămate, inculpatul a părăsit în grabă locul faptei, având asupra sa și ranga folosită. Partea vătămată a plecat împreună cu fii săi la Spitalul Oltenița unde a fost examinat și s-a constatat că prezintă „Fractură epifiză proximală cubitus, fără deplasare. Traumatism articulația cotului stâng. Plagă contuză fața laterală cot stâng”, leziuni ce au determinat imobilizarea antebrațului stâng în aparat gipsat.
Din certificatul medico-legal nr. 757/A/168 din 31.03.2010 reiese că leziunile suferite de partea vătămată au fost produse prin lovire cu corp dur, pot data din 25.03.2010 și necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale.
C. C. a dat o singură declarație ca făptuitor și a negat săvârșirea agresiunii. Ulterior, nu a fost audiat ca inculpat întrucât s-a sustras cercetării penale.
În luna iunie 2010, partea vătămată, B. M. A. și B. N. F. l-au recunoscut fără ezitare, după fotografie, pe C. C..
De asemenea, la sfârșitul lunii iunie 2010 s-a procedat la recunoașterea din grup a inculpatului C. C., fiind indicat prompt de către partea vătămată și B. M. A. ca autorul agresiunii, cei doi precizând că l-au recunoscut după fizionomia feței.
C. C. a fost citat de trei ori în vederea prezentării materialului de urmărire penală, dar acesta nu s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Judecătoria Oltenița, deși prima dovadă care atestă îndeplinirea procedurii de citare a fost semnată de inculpat, iar a doua de către mama sa.
Inculpatul a semnat prima citație la data de 01.09.2011 dar la 19.09.2011, dată stabilită de procuror pentru prezentarea materialului de urmărire penală, s-a prezentat la P. de pe lângă Judecătoria Oltenița tatăl acestuia, C. I., care a precizat că fiul său „este plecat în Spania din luna august 2010 și lucrează în această țară în agricultură și nu cunoaște adresa fiului său din Spania”. Această susținere este neveridică întrucât agentul procedural a completat pe dovada de îndeplinire a procedurii de citare „Găsindu-l pe C. C. – destinatar acesta a primit semnând în fața noastră”.
La data de 26.03.2012 (a doua citare a inculpatului pentru prezentarea materialului de urmărire penală) s-a prezentat la procuror fratele acestuia, C. I., care a menționat că inculpatul se află la muncă în Spania.
A treia procedură de citare în scopul mai sus precizat s-a realizat prin afișare. De asemenea a fost emis mandat de aducere a inculpatului pentru prezentarea materialului de urmărire penală dar acesta nu a fost executat, mama acestuia menționând că „este plecat la muncă în Spania de aproximativ un an”.
Din verificările efectuate de poliție a rezultat că inculpatul nu figurează ca decedat sau arestat, iar fișa de cazier judiciar confirmă că acesta nu posedă antecedente penale.
Au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă administrate în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești: plângerea părții vătămate; declarațiile părții vătămate; declarația inculpatului; declarațiile martorilor; certificatul medico-legal; procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere după fotografie; planșă fotografică privind aspectele recunoașterii după fotografii; procese-verbale de prezentare pentru recunoaștere din grup; acte de căutare a inculpatului; dovezile de îndeplinire a procedurii de citare a inculpatului pentru prezentarea materialului de urmărire penală.
Prima instanță a reținut(din spusele avocatului ales al inculpatului, în ședință publică) că avocatul inculpatului ale legături (prin rudele inculpatului) cu clientul său, punându-l pe acesta la curent cu stadiul procesului ce-l are în România și termenele de judecată stabilite de instanță, fiindu-i astfel asigurate inculpatului atât dreptul la un proces echitabil cât și dreptul la apărare.
S-a concluzionat că fapta există, prezintă pericol social, este prevăzută de legea penală, a fost săvârșită de inculpat, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 181 al. 1 C.p.. Instanța a considerat ca întemeiată acordarea de circumstanțe atenuante inculpatului.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Oltenița și inculpatul C. C. .
P. a criticat, în esență, reținerea circumstanțelor atenuante, solicitând înlăturarea acestora și aplicarea unei pedepse, în condițiile art. 81 din Codul penal.
Inculpatul C. C. a invocat următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
- Lipsa consemnării într-un proces verbal întocmit conform art. 223 alin.3 CPP, a datelor și informațiilor obținute de organele de cercetare în faza actelor premergătoare;
- Procurorul și-a întemeiat acuzarea pe un material probator echivoc, incoerent și incomplet, afirmațiile părții vătămate fiind insuficiente pentru a realiza condamnarea inculpatului;
- Partea vătămată nu a produs nicio probă care să ateste că a suferit vreun prejudiciu.
Prin sentința penală nr.10 din 27.02.2014, pronunțată de Tribunalul Călărași, în baza art.9 din Legea nr.255/2013 a fost admisă excepția necompetentei materiale și, în baza art.50 C. pr. pen., s-a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel București.
Curtea, verificând sentința atacată, pe baza materialului probator aflat la dosar, în raport cu motivele invocate, dar și din oficiu cu privire la toate celelalte aspecte de fapt și de drept deduse judecății - în conformitate cu dispozițiile art. 417 alin. (2) C. proc. pen. –constată următoarele:
Prima instanță a reținut corect că acuzarea a făcut pe deplin dovada situației de fapt expuse în actul de sesizare, circumstanțele concrete în care s-a desfășurat acțiunea inculpatului conducând indubitabil la concluzia că acesta a săvârșit infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, concluziile pertinente ale judecătorului fondului fiind expuse în considerentele sentinței, pe care instanța de apel și le însușește în întregime, nefiind astfel cazul de a le mai relua.
Referitor la critica formulată de parchet, Curtea apreciază că acesta este întemeiată, reținându-se nejustificat circumstanțe atenuante pentru inculpat, având în vedere modalitatea în care acesta a agresat-o pe partea vătămată, rezultatul produs, precum și conduita ulterioară a inculpatului, apreciată chiar de către judecătorul fondului ca fiind total necorespunzătoare. Faptul că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale nu poate fi considerat ca o împrejurare ce atenuează răspunderea penală, ci ca o stare de normalitate .>
În privința motivelor de apel formulate de inculpatul C. C., Curtea reține că acestea sunt nefondate.
Probele administrate pe parcursul procesului penal au fost obținute în mod legal, sunt suficiente și relevă fără dubiu că inculpatul este autorul agresiunii din data de 25.03.2010 asupra părții vătămate B. Ș..
În cauză sunt întrunite condițiile pentru tragerea la răspundere civilă a inculpatului, respectiv: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate directă între fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția inculpatului.
Sub aspectul prejudiciului material, suma acordată de prima instanță este rezonabilă, fiind evident că, datorită leziunilor suferite( fractură epifiză proximală cubitus) partea civilă nu a fost aptă să muncească, pe perioada convalescenței, în gospodăria casnică și să efectueze lucrările ocazionate de exploatarea unui teren agricol, astfel că a fost nevoită să-l angajeze pentru aceste activități, pe martorul M. I. .
Referitor la daunele morale, Curtea apreciază că suma de 2 000 lei reprezintă o reparație justă și echitabilă a prejudiciului moral suferit de partea civilă.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 5 din noul Cod penal privind aplicarea legii mai favorabile:
În noul Cod penal, limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea comisă de inculpat, încadrată în dispozițiile art. 193 alin.2 din CP, au rămas aceleași( 6 luni – 5 ani), legea nouă prevăzând însă pedeapsa alternativă a amenzii, astfel că noile dispoziții sunt mai favorabile.
În raport de considerentele anterior expuse, Curtea va înlătura circumstanțele atenuante reținute de prima instanță și evaluând coroborat aspectele reținute în detrimentul și în beneficiul inculpatului, apreciază că aplicarea unei pedepse cu amenda penală este aptă de a înlătura relele convingeri și deprinderi ale acestuia și a inocula valențe comportamentale în strictă concordanță cu cerințele de respectare a dispozițiilor cuprinse în normele de drept penal.
Așadar, în baza art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen., va admite apelul declarat de P., va desființa, în parte, sentința penală atacată și, în baza art. 386 din C. pr. pen. raportat la art. 5 alin.1 din C. pen., va schimba încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul C. C., din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.l din C.pen. 1969, în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin.2 din Codul penal.
In temeiul art. 193 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art.61 alin. 1 din Codul penal, va condamna pe inculpatul C. C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 lei, calculată conform art.61 alin. 2,3 și al in.4 lit. c din Codul penal, stabilind 200 zile - amendă, respectiv suma de 30 lei corespunzătoare unei zile - amendă.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin.l din Codul penal, privind situația care atrage înlocuirea amenzii cu închisoarea, respectiv neexecutarea, cu rea credință, a pedepsei amenzii.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
În temeiul art.421 alin.1 lit.b C. pr. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
În baza art.275 alin.2 C. pr. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
I.Admite apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Oltenița împotriva sentinței penale nr. 276/27.11.2013 pronunțată de Judecătoria Oltenița.
Desființează în parte sentința atacată și rejudecând:
1. În baza art. 386 din Codul de procedură penală, cu referire la art. 5 alin.1 din Codul penal, schimbă încadrarea juridică a faptei comise de inculpatul C. C., din infracțiunea de vătămare corporală, prev. de art. 181 alin.1 din C.pen. 1969,în infracțiunea de lovire sau alte violențe, prev. de art. 193 alin.2 din Codul penal.
În temeiul art. 193 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art.61 alin. 1 din Codul penal, condamnă pe inculpatul C. C. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 6.000 lei, calculată conform art.61 alin. 2,3 și alin.4 lit. c din Codul penal, stabilind 200 zile – amendă, respectiv suma de 30 lei corespunzătoare unei zile – amendă.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin.1 din Codul penal.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
II.Respinge ca nefondat apelul declarat de inculpatul C. C..
Obligă pe apelantul inculpat la plata sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.04.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
L. C. ConstantinescuViorica C.
GREFIER,
M. G.
Red. L.C.C.
Dact. A.L. 6 ex./22.04.2014
Jud. Oltenița – jud.: C. V.
| ← Tâlhărie. Art.211 C.p.. Decizia nr. 440/2014. Curtea de Apel... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
