Tâlhărie calificată. Art.234 NCP. Decizia nr. 365/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 365/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2015 în dosarul nr. 365/2015
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.365/A
Ședința publică din data de 06.03.2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. R.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. L.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror D. E..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect apelul declarat de inculpatul I. I. împotriva sentinței penale nr.4156 din data de 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul-inculpat I. I. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales, avocat D. T., cu împuternicire avocațială ., nr._, emisă de Baroul București la data de 06.03.2015, (atașată la fila 27 dosar), lipsă fiind intimatele-persoane vătămate D. V. și M. A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind întrebat, apelantul-inculpat I. I. arată că dorește să dea o declarație în fața instanței de apel.
În temeiul dispozițiilor art.420 alin.4 rap. la art.378 alin.1 Cod procedură penală, Curtea procedează la audierea apelantului-inculpat I. I., declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei (fila 28).
Apărătorul ales al apelantului-inculpat I. I. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, constând într-o . caracterizări ale persoanei inculpatului și chitanțe CEC, în dovedirea împrejurării că la data respectivă s-a plătit suma de 6000 lei, reprezentând plata pensiei de întreținere pentru minor.
Curtea pune în discuție încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apelantul-inculpat I. I..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de admitere a probei astfel solicitate.
Curtea, deliberând, în temeiul dispozițiilor art.420 alin. 5 rap. la art.100 Cod procedură penală, apreciind-o ca fiind utilă soluționării cauzei, încuviințează proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de apelantul-inculpat I. I., după care procedează la administrarea acesteia, prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisurilor prezentate (filele 29-34).
Curtea explică părților împrejurarea că a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la pronunțarea unei hotărâri prealabile, referitor la modalitatea de aplicare a tratamentului sancționat, conform art.5 Cod penal, în situația unei pluralități intermediare.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, apreciază că se impune suspendarea judecății cauzei până la soluționarea sesizării aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Curtea, având în vedere că fapta a fost săvârșită de către inculpat după . noului Cod penal, iar sesizarea are în vedere aplicarea dispozițiilor art.5 Cod penal, motiv pentru care, apreciază că nu se impune suspendarea judecății cauzei ori amânarea cauzei până la soluționarea sesizării nr._ a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat I. I., având cuvântul, arată că în măsura în care se reține pluralitatea intermediară prev. de art.44 Cod penal, solicită ca pedeapsa de 1 an închisoare, a cărei suspendare condiționată a fost revocată, să fie contopită cu pedeapsa ce se va aplica pentru infracțiunea de tâlhărie, conform noilor dispoziții penale.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat I. I., având cuvântul, invocând dispozițiile art.421 alin. 2 lit.a Cod procedură penală, pune concluzii de admitere a apelului astfel declarat, desființarea sentinței atacate și pe fond, rejudecând, având în vedere noile modificări legislative, respectiv art.44 Cod penal, solicită ca la stabilirea și aplicarea pedepsei să se țină cont de faptul că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră și nu a negat niciodată prezența la locul faptei, însă consideră că acesta nu a participat prin nici un act material la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Mai mult, arată că inculpatul și-a dat seama că s-a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, în momentul în care coinculpatul, pe care îl dusese cu mașina la concubina sa, s-a întors cu acea geantă în mașină. Ca atare, apreciază că nu a existat nici o înțelegere prealabilă între inculpați în vederea săvârșirii unei infracțiuni.
De asemenea, constată că singurele probe din prezenta cauză constau în faptul că din discuțiile purtate între coinculpatul M. și concubina sa, a rezultat că aceștia s-au certat cu o zi înainte, motiv pentru care nu exista nici un motiv pentru care a doua zi coinculpatul M. să vină să discute cu aceasta. Mai mult, arată că această discuție nu poate reprezenta o înțelegere prealabilă între inculpatul I. și inculpatul M..
Pe cale de consecință, consideră că cele declarate de inculpatul I. I., astfel cum a participat acesta la săvârșirea faptei, pot constitui circumstanțe atenuante. Mai mult, arată că inculpatul I. I. nu este cunoscut cu antecedente penale, motiv pentru care, apreciază că se poate aplica o pedeapsă orientată sub minimul special al pedepsei, iar ca modalitate de executare solicită aplicarea dispozițiilor art.91 Cod penal, privind suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului declarat de inculpat, ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că, în mod corect, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina sa, respectiv infracțiunea de complicitate la tâlhărie, constând în aceea că la data de 08.04.2014, în jurul orelor 00:10, l-a ajutat pe coinculpatul M. să deposedeze prin violență persoana vătămată D. V. de o geantă, în care se aflau mai multe bunuri.
Totodată, apreciază că instanța de fond a făcut o justă individualizare atât a pedepsei aplicate, cât și a modalității de executare a acesteia, având în vedere criteriile prev. de art.74 Cod penal, respectiv faptul că pe timp de noapte, împreună cu coinculpatul M., au urmărit-o cu autoturismul pe persoana vătămată până în dreptul blocului în care aceasta locuiește, iar după ce aceasta a coborât din autoturismul său, inculpatul M. a deposedat-o de geantă, după care a urcat în fugă în autoturismul condus de inculpatul I., plecând de la fața locului.
Mai mult, constată că instanța de fond a avut în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei săvârșite, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o atitudine nesinceră pe parcursul procesului penal, acesta fiind cunoscut cu antecedente penale și săvârșind fapta, ce face obiectul prezentei cauze, în termenul de încercare al suspendării condiționate a pedepsei de 1 an închisoare, aplicate prin sentința penală nr.1466/27.06.2012.
De asemenea, constată că, deși tratamentul sancționator al pluralității intermediare, conform art.44 alin. 2 Cod penal, prevede contopirea pedepsei anterioare cu pedeapsa ce face obiectul prezentei cauze, instanța de fond, în mod corect, a avut în vedere dispozițiile art.15 din Legea nr.187/2012, potrivit cărora regimul suspendării condiționate al executării pedepsei, inclusiv sub aspectul anulării sau revocării, este cel din Codul penal din 1969.
Apelantul-inculpat I. I., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă faptul că l-a dus pe M. cu mașina.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:
Prin sentința penală nr.4156 din data de 28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București, în baza art. 48 C. pen. rap. la art. 233 – 234 alin. 1 lit. d C. pen. și cu aplic. art. 44 alin. 1 C.pen., a fost condamnat inculpatul I. I. [fiul lui G. și M., născut la 23 Iunie 1984 deținut la penitenciar Rahova, CNP_], la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie calificată.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost interzisă inculpatului - ca pedeapsă complementară - exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost interzisă inculpatului - ca pedeapsă accesorie - exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 83 VCP. coroborat cu art. 15 din Legea nr. 187/2012, a fost revocată suspendarea condiționată a pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1466/27.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București și a fost adăugată la pedeapsa aplicată în speță, inculpatul I. I. executând, în final, pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost interzisă inculpatului - ca pedeapsă complementară - exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 65 alin. 1 raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., a fost interzisă inculpatului - ca pedeapsă accesorie - exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cod de procedură penală și a art. 72 alin. 1 Cod pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii de 24 de ore din 12.04.2014 și a reținerii și arestării preventive de la data de 09.05.2014 la zi, iar în baza art. 399 alin. 1 și 4 Cod de procedură penală, a fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului I. I., arestat în baza M.A.P. nr. 26/DL/09.05.2014.
S-a luat act că partea civilă D. V., domiciliată în sector 4, București, ., ., . la pretențiile civile formulate inițial în prezenta cauză.
În baza art. 398 rap. la art. 276 alin. 1 Cod de procedură penală, a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1350 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că în cursul nopții de 8 aprilie 2014, în jurul orei 00:00, persoana vătămată D. V. se întorcea acasă conducând autoturismul proprietate personală, iar la un moment dat, a sesizat un alt autoturism care rula foarte aproape în spatele său. Autoturismul persoanei vătămate a fost urmărit până în dreptul blocului unde aceasta din urmă locuia. Persoana vătămată a parcat autoturismul în zona unde locuia, iar autoturismul care rula în spatele acesteia și-a continuat deplasarea, insa pentru puțin, după care a întors și a revenit spre autoturismul persoanei vătămate oprind la aprox. 20 m înainte de autoturismul persoanei vătămate fără a opri motorul și cu farurile aprinse. Din autoturism, din dreapta, a coborât un bărbat, identificat ulterior de către persoana vătămată ca fiind inculpatul M. O. I., care a trecut pe lângă autoturismul acesteia, la volan rămânând un alt bărbat.
Crezând că poate i s-a părut că ar fi fost urmărită, persoana vătămată a coborât din autoturism, însă la scurt timp din spate a venit bărbatul care coborâse inițial din autoturism și a lovit în zona capului luându-i geanta cu lucrurile personale. Autoturismul care o urmărise se pusese deja în mișcare, iar inculpatul M. O. I. a fugit spre autoturism urcându-se în fuga in timp ce autoturismul rula pe . reușit să retina numărul de înmatriculare al autoturismului ce o urmarea –_, confuzia de număr datorându-se inițial șocului evenimentului.
Judecătorul fondului a constatat că declarațiile persoanei vătămate se coroborează în totalitate cu declarațiile inculpatului M. O. I. din faza de urmărire penală, inculpatul descriind la fel ca și persoana vătămată că a plecat în urmărirea acesteia în autoturismul condus de inculpatul I. I., situația mai sus prezentată fiind explicată și în cursul urmăririi penale.
Chiar dacă inculpatul M. O. I. a cerut aplicarea procedurii simplificate în dosarul nr._/4/2014, acest fapt nu înseamnă că declarațiile sale din faza urmăririi penale nu pot fi avute în vedere și în prezenta cauză (evident ținând cont de calitatea sa de inculpat în aceiași cauză penală).
Singurul lucru care nu este dovedit din declarațiile inculpatului M. O. I. este faptul ca inculpatul I. I. ar fi avut ideea săvârșirii acestui gen de infracțiuni.
Instanța de fond a considerat că inculpatul M. O. I. nu mai putea fi audiat și ca martor pentru că acesta nu putea avea două calități procesuale cu privire la aceiași fapta, chiar dacă, cauza sa a fost disjunsă și soluționată în prealabil.
Derularea parțială a evenimentelor a fost observată și de către martorul D. T., care a declarat că se afla pe balconul locuinței personale și la un moment dat a observat un individ care alerga pe trotuar și în urma acestuia un autoturism care rula pe stradă. Martorul D. T. l-a recunoscut pe inculpatul M. O. I. ca fiind persoana care alerga pe trotuar în acea seară.
După comiterea faptei cei doi inculpați au plecat cu autoturismul de la fața locului rămânând fără benzină undeva în zona . alimentat 2 l de la o benzinărie din zona și și-au continuat drumul. Cei doi inculpați au lăsat autoturismul pe ., sector 5, unde a fost descoperit de către organele de poliție.
Organele de poliție l-au căutat în acea noapte în jurul orei 02:00 pe inculpatul I. I. acasă la sora sa, I. F. D., însă acesta nu era acasă. Tot atunci, sora sa, I. F. D., le-a declarat organelor de politie ca autoturismul a fost luat de către inculpatul I. I. pe care a încercat să îl sune însă acesta din urmă avea telefonul închis.
A fost identificată și numita N. M. N. a cărei carte de identitate se afla în autoturismul_, aceasta din urma declarând că, cartea de identitate i-a fost luata de către inculpatul M. O. I. pe fondul unei cerți pentru ca să nu îl părăsească.
Cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la inculpatul M. O. I. a fost descoperit telefonul mobil al persoanei vătămate ce se afla în geanta sustrasă în acea noapte de către inculpatul M. O. I..
Persoana vătămata i-a recunoscut pe inculpați ca fiind cei doi ocupanți ai autoturismului ce o urmarea în seara respectivă și a reținut și numărul de înmatriculare al autoturismului.
În legătură cu poziția inculpatului I. I., instanța de fond a reținut că acesta a recunoscut că a fost la volanul autoturismului_, în acea noapte, însă a susținut că nu a fost implicat în niciun fel în activitatea infracțională a inculpatului M. O. I. si nici nu a avut cunoștință de aceasta.
Inculpatul I. I. susține că în acea seară nu a făcut decât să-l conducă pe inculpatul M. O. I. la concubina acestuia, care se afla la o prietena a acesteia, inculpatul M. spunându-i adresa unde sa-l conducă.
Judecătorul fondului a înlăturat această susținere a inculpatului I. I. deoarece, așa cum au declarat persoana vătămată și inculpatul M., aceștia au urmărit foarte aproape autoturismul persoanei vătămate și au oprit acolo unde aceasta din urmă a parcat.
Nu exista indicii ca inculpatului M. i-ar fi apărut ideea săvârșirii infracțiunii după momentul in care a coborât din mașină pentru simplul fapt ca, concubina acestuia nu se afla in acea zona și deci coborârea din autoturism nu ar fi avut un motiv întemeiat.
Instanța de fond a reținut că din probele administrate rezultă că inculpatul M. se certase cu o zi înainte cu concubina sa, N. M. N.. Din probele administrate mai rezulta in mod clar ca N. M. N. se afla la domiciliul acesteia, ba chiar inculpatul M. a plecat chiar de la domiciliul acesteia în acea seară, inculpatul M. plecând chiar cu inculpatul I. I. care îl însoțea. Martora N. M. N. nu l-a văzut personal pe inculpatul I. I. în acea seară, însă inculpatul M. a confirmat ca inculpatul I. I. se afla cu el în acele momente.
Ori – arată instanța de fond - susținerile inculpatului I. I. că inculpatul M. ar fi venit în autoturism cu o geanta și ar fi declarat că i-ar fi luat-o concubinei acesteia, N. M. N., sunt total neadevărate în condițiile în care inculpatul M. se întâlnise deja cu martora N. M. N. în acea seara în prealabil (lucru care nu este negat de inculpatul I. I.)
Susținerile inculpatului I. I. că încerca să parcheze prin zona și din acest motiv a rămas în mașină sunt contrazise de acțiunile acestuia imediat și ulterior comiterii faptei de către inculpatului M..
Astfel, inculpatul I. I. a rămas cu mașina pornita după ce inculpatul M. a coborât și ulterior și-a continuat deplasarea și mai apoi a plecat după ce l-a văzut pe inculpatul M. fugind tocmai pentru a-i asigura acestuia din urma scăparea, inculpatul M. urcându-se în fugă în autoturismul condus de inculpatul I. I. care se afla în mișcare.
Ba mai mult decât atât, din declarațiile persoanei vătămate, ale inculpatul M. si ale martorului D. T. și din înregistrările video rezulta clar traseul autoturismului condus de către inculpatul I. I. în acea noapte, respectiv unul in care au urmărit autoturismul persoanei vătămate si traseul pe care au plecat după comiterea infracțiunii de către inculpatul M..
De asemenea, reține instanța de fond, inculpatul I. I. nu este sincer, atunci când declară că ar fi fost căutat ba de fratele sau ba de sora sa, sora acestuia aflând în jurul orei 02:00 de cele întâmplate chiar de la organele de poliție venite să îl caute pe inculpat. Susținerea inculpatului cu privire la ora când ar fi fost sunat este contrazisă de înregistrările care arată că inculpatul a fost în benzinărie la ora 00:30 și nu în jurul orei 02:00.
S-a arătat de către instanța de fond că poziția procesuală a inculpatului I. I. a fost dovedită și de raportul de constatare care concluzionează ca acesta a avut un comportament nesincer.
Este adevărat că aceasta nu este o probă procesuală, însă este un indiciu, care alături de toate probele menționate mai sus dovedesc fără niciun dubiu (fiind înlăturat prezumția de nevinovăție de ca inculpatul a beneficiat) că inculpatul I. ascunde adevărul și că acesta l-a ajutat pe inculpatul M. la comiterea faptei, prin faptul ca a urmărit autoturismul persoanei vătămate fiind la volan, l-a așteptat foarte aproape de inculpatul M. și, după comiterea infracțiunii, l-a ajutat pe acesta din urma să părăsească zona foarte repede în autoturismul pe care chiar inculpatul I. îl conducea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul I. I., care a arătat că a avut o poziție sinceră și nu a negat prezența sa la locul faptei, însă consideră că nu a participat, prin acte materiale la comiterea faptei, ceea ce constituie circumstanțe atenuante.
Mai arată că nu este cunoscut cu antecedente penale, astfel că se poate orienta pedeapsa sub minimul special, cu suspendare sub supraveghere.
Verificând sentința apelată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, Curtea constată următoarele:
Poziția inculpatului – de recunoaștere parțială – nu poate constitui o circumstanță atenuantă, având în vedere că, în mod corect, nu au fost reținute dispozițiile art.396 alin.10 Cod procedură penală, care ar fi avut drept consecință reducerea limitelor de pedeapsă.
D. urmare, în cauză a fost efectuată cercetarea judecătorească, vinovăția inculpatului fiind dovedită și, în parte, recunoscută de inculpat.
În motivarea apelului, se mai arată că inculpatul a avut un grad de participație redus, calitatea sa de complice fiind reținută în cauză, împrejurare care, de asemenea, nu poate constitui o circumstanță atenuantă.
Datele personale ale inculpatului sunt în sensul că are antecedente penale, fiind anterior condamnat la 1 an închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, fapta din prezenta cauză fiind comisă în termenul de încercare.
La fila 44 din dosarul instanței de fond este atașată sentința penală nr.1466 din data de 27 iunie 2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, rămasă definitivă prin decizia penală nr.2229 din data de 21 noiembrie 2012 a Curții de Apel București – Secția I Penală, prin care inculpatul a fost condamnat la 1 an închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe timp de 3 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de abandon de familie, prevăzută la art.305 alin.1, lit.c din vechiul Cod penal.
Conform alin.5 al art.305 din vechiul Cod penal, revocarea nu are loc decât în cazul când, în cursul termenului de încercare, condamnatul săvârșește din nou infracțiunea de abandon de familie, astfel că, se va constata că instanța de fond a dispus în mod greșit revocarea suspendării, urmând ca această dispoziție să fie înlăturată, după admiterea apelului pe acest aspect.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. a C.p.p., admite apelul declarat de apelantul inculpat I. I. împotriva sentinței penale nr. 4156/28.11.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București.
Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:
Înlătură dispoziția privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1466/27.06.2012 a Judecătoriei Sectorului 5 București, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată în prezenta cauză, pentru infracțiunea de complicitate la tâlhărie calificată.
Menține celelalte dispoziții.
În baza art. 424 al. 3 C.p.p., deduce din pedeapsă reținerea de la 12.04.2013 și prevenția de la 09.05.2014 la zi.
În baza art. 275 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare în apelul declarat de inculpat rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu în cuantum de 50 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
M. R. B. V.
GREFIER,
B. L.
red.B.V.
dact.L.G.
ex.6
red.D.C.M.-Jud.Sect.4
| ← Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 120/2014.... | Ucidere din culpă. Art.178 C.p.. Decizia nr. 391/2015. Curtea... → |
|---|
