Evaziune fiscală. Legea 241/2005. Decizia nr. 934/2015. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 934/2015 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-06-2015 în dosarul nr. 934/2015
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 934
Ședința publică din data de 19 iunie 2015
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: C. S.
JUDECĂTOR: C. C. D.
GREFIER: O. I. B.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror L. M. C..
Pe rol soluționarea cauzei penale, având ca obiect apelurile formulate de către P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și S. român prin A.N.A.F. – Agenția Județeană a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței penale nr. 63/F/26.03.2015 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 12 iunie 2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a stabilit termen de pronunțare la data de 19 iunie 2015, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra apelurilor de față, a constatat următoarele:
Prinsentința penală nr.63/F/26.03.2015, Tribunalul Ialomița, în baza art.10 alin.1 teza a III-a și alin.2 din Legea nr.241/2005, raportat la art.5 Cod penal și art.91 lit.c Cod penal anterior, a aplicat inculpatului T. M. B., fiul lui G. și al Vioricăi, născut la data de 15.05.1975, în Slobozia, județul Ialomița, domiciliat pe ., ., ap.36, CNP_, fără forme legale în Cartier Slobozia Nouă, ..14, județul Ialomița, sancțiunea amenzii administrative în cuantum de 1000 lei, amendă ce va fi înregistrată în cazierul judiciar, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, cu apl.art.35 alin.1 Cod penal (prejudiciu achitat în cuantum de_ lei) și a infracțiunii de evaziune fiscală în formă continuată, prev. și ped. de art.9 alin.1 lit.b din Legea nr.241/2005, cu apl.art.35 alin.1 Cod penal (prejudiciu achitat în cuantum de_ lei).
A respins cererea Statului R., prin ANAF, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, privind contravaloarea dobânzilor și penalităților de întârziere calculate de la data scadentă până la achitarea integrală a debitului.
A dispus ridicarea sechestrului instituit asupra imobilului situat în Slobozia, ..14, compus din locuință cu suprafață construită de 198 mp (valoare de impunere 407.286,00 lei) și teren aferent 2001 mp, aflat în coproprietatea inculpatului T. M. B., cu soția acestuia, T. C. G..
A făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art.13 din Legea nr.241/2005.
În baza art.274 Cod procedură penală, a obligat inculpatul la 1200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, nr. 169/P/2013, din 23.12.2014, înregistrat pe rolul Tribunalului Ialomița sub nr._ din 23.12.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, T. M. B., fiul lui G. și al Vioricăi, născut la data de 15.05.1975, în Slobozia, județul Ialomița, domiciliat pe ., ., ap.36, CNP_, fără forme legale în Cartier Slobozia Nouă, ..14, județul Ialomița, pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin.1 lit.c din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin.1 C. penal. și de art. 9 alin. 1 lit. b din același act normativ, totul cu aplicarea art. 38 alin.1 C.p.
S-a reținut în actul de inculpare că, în perioada 2009 – 2011, în calitate de administrator al . Slobozia, în baza aceleiași rezoluții infracționale, și în scopul diminuării cuantumului obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, inculpatul, T. M. B., a dispus evidențierea în documentele legale ale societății – Declarațiile informative 394 privind livrările/prestările și achizițiile de bunuri și servicii, Declarațiile 300 privind deconturile de TVA și Declarațiile 101 privind impozitul pe profit pe care le-a depus la Administrația Financiară Slobozia - de cheltuieli fictive în valoare totală de 558.235 lei, privitoare la achiziții servicii de consultanță, ocazie cu care a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 120.222 lei reprezentând taxă pe valoarea adăugată dedusă nelegal și suma de 89.318 lei reprezentând impozit pe profit.
De asemenea, în perioada iulie 2010 – noiembrie 2010, în baza aceleiași rezoluții infracționale, același inculpat, în aceeași calitate, nu a înregistrat în evidența contabilă a . Slobozia un număr de 4 facturi de prestări servicii, în valoare totală de 35.086 lei, emise către două societăți comerciale beneficiare, ocazie cu care a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 6.791 lei reprezentând taxă pe valoarea adăugată și suma de 4.527 lei reprezentând impozit pe profit.
Situația de fapt, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu, a rezultat din coroborarea mai multor probe, precum: sesizare penală, proces – verbal de inspecție fiscală, informații furnizate de ONRC, procese-verbale de verificare a relațiilor comerciale, raport de constatare fiscală, facturi de prestări servicii emise de . către clienți, documente bancare, extrase de cont, declarații de martori, toate acestea coroborate cu depozițiile inculpatului, inclusiv cu ultima declarație, de recunoaștere în totalitate a faptelor comise.
Prin încheierea de cameră preliminară, din 20.02.2015, s-a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, în temeiul art. 346 alin.2 C. proc. pen. și s-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul T. M. B..
Pe baza aceluiași material probator, coroborat cu recunoașterea inculpatului, Tribunalul a reținut următoarea situație de fapt:
. Slobozia a fost înființată la data de 27.01.2009, de inculpatul T. M. B., în calitate de asociat unic, cu un capital social subscris și vărsat în cuantum de 200 lei deținut în procent de 100% de acesta. Inculpatul a devenit, totodată, administrator cu puteri depline al societății.
Obiectul principal de activitate l-a constituit activitatea de consultanță pentru afaceri și management,activitate comercială care s-a dovedit destul de profitabilă deoarece în perioada 2009 – 2012; clienții acestei societăți au virat în contul bancar deschis la Raiffeisen Bank suma totală de 633.352,46 lei.
În fapt s-a reținut că . Slobozia, reprezentată de inculpatul T. M. B., a încheiat contracte de prestări servicii, contracte de comisionariat, cu societăți comerciale care activau în domeniul farmaceutic, în virtutea cărora . Slobozia contacta furnizorii de medicamente și întreprindea toate diligențele necesare pentru ca marfa să ajungă în condiții optime și în termenul stabilit la societatea beneficiară, în calitate de client al ..
În acest sens, s-a menționat contractul de comisionariat încheiat între . Slobozia, în calitate de prestator și .>CARE SRL București, în calitate de client, al cărui obiect îl constituia asistența acordată de Prestator Clientului, în vederea creșterii vânzărilor acestuia din urmă, prin intermedierea achizițiilor, respectiv a vânzărilor pentru produsele din anexa contractului, în relațiile cu furnizorii, respectiv clienții din România ai Clientului sau cu partenerii nou găsiți de Prestator.
În baza facturilor de achiziții medicamente, pe parcursul unei luni calendaristice, inculpatul T. M. B. întocmea un deviz în care înscria totalul facturilor de medicamente aprovizionate de societatea beneficiară și, în raport de valoarea achizițiilor respective, fără TVA, percepea un comision de 3 sau 4 % din valoarea achizițiilor efectuate de . București, în perioada de referință.
În raport de devizul întocmit de inculpatul T. M. B., intitulat Deviz servicii comisionariat, . emitea facturile de prestări servicii către . București în care consemna cuantumul comisionului datorat, inclusiv TVA, iar suma respectivă era virată ulterior în contul bancar al propriei societăți, constituind astfel venit impozabil datorat către bugetul de stat.
Potrivit Raportului de constatare fiscală nr. 169/P/2013 din 29.10.2014 întocmit de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, în perioada 2009 – 2012 . a încasat conform extraselor bancare de la Raiffeisen Bank suma totala de 633.352,46 lei, reprezentând prestări de servicii efectuate către următoarele societăți comerciale:
- . SRL București, CUI_;
- . B., CUI_;
- . București, CUI_;
- . București, CUI_;
- . Țăndărei, CUI_ ;
- . Țăndărei, CUI_;
- PFA B. D. B., CUI_ ;
- . București, CUI_.
Nu toate aceste facturi de prestări servicii au fost înregistrate însă în evidența contabilă a . după cum a rezultat din raportul de constatare fiscală întocmit în cauză.
În semestrul II 2010, conform Declarațiilor 300 privind taxa pe valoare adăugată si Declarației 101 pentru perioada 01.10 - 31.12.2010, depuse la organul fiscal competent, . nu ar mai fi desfășurat niciun fel de activitate, situație care se coroborează și cu împrejurarea că nu a întocmit nici Declarația informativă 394 pe semestrul II 2010 în care ar fi trebuit să consemneze sumele aferente livrărilor de prestări servicii către societățile beneficiare.
Din verificările efectuate de organele de politie la clienții săi si conform extraselor bancare a rezultat însă contrariul și anume că, in semestrul II 2010, . a emis următoarele facturi către beneficiarele . București și . București care au fost achitate în totalitate cu instrumente bancare, astfel:
- factura nr. 41/30.09.2010 in valoare totala de 5.580 lei;
- factura nr. 42/31.10.2010 in valoare totala de 3.100 lei;
- factura nr. 43/ 30.11.2010 in valoare totala de 2.349,8 lei;
- factura nr. 39/30.07.2010 in valoare totala de 24.056 lei, ce a fost achitata in totalitate prin banca in data de 30.07.2012.
Prin neînregistrarea in evidenta contabila a celor 4 facturi de prestări servicii, in valoare totala de 35.086 lei, emise in semestrul II din anul 2010 de către . pentru . si ., societatea a prejudiciat bugetul general consolidat al statului cu suma totala de 11.318 lei reprezentând:
- 6.791 lei taxa pe valoare adăugată;
- 4.527 lei( 28.295 x 16%) impozit pe profit.
Pentru a diminua într-o măsură considerabilă cuantumul obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat, corespunzător veniturilor realizate din prestările servicii consultanță, inculpatul T. M. B. a dispus înregistrarea în documentele legale ale . a unor cheltuieli fictive care ar fi reprezentat prestări servicii de consultanță efectuate de un număr de 15 societăți prestatoare în beneficiul ..
Cu alte cuvinte, . a efectuat ea însăși servicii de consultanță în domeniul farmaceutic pentru un număr de 8 beneficiari care i-au virat în contul bancar contravaloarea acestor servicii de consultanță, în cuantum de 633.352,46 lei, dar totodată ar fi beneficiat în egală măsură de servicii de consultanță de la un număr de 15 societăți comerciale către care de această dată ar fi plătit în numerar contravaloarea acestor servicii în valoare de 384.102,00 lei fără TVA, în total 463.927 lei inclusiv TVA, după cum a reieșit din Anexa nr.2 la raportul de constatare fiscală.
Pentru a da aparență de legalitate acestor înregistrări de cheltuieli fictive în documentele legale ale societății, inculpatul T. M. B. a dispus înregistrarea în Declarațiile informative 394 a sumelor de bani care reprezentau achiziții de bunuri/prestări servicii efectuate de la societățile comerciale care ar fi prestat aceste servicii de consultanță.
Astfel, Declarațiile informative 394, depuse de . in perioada 2009 – 2012 la Administrația Financiară Slobozia, au fost înregistrate ca atare în evidențele acestei instituții publice de specialitate, după cum urmează.
- declaratia 394 pentru semestrul I 2009;
- declaratia 394 pentru semestrul II 2009;
- declaratia 394 pentru semestrul I 2010;
- declaratia 394 pentru semestrul I 2011;
- declaratia 394 pentru semestrul II 2011;
- declaratia 394 pentru trimestrul I 2012.
Pentru semestrul II 2010 . nu a depus declarația 394.
Așadar, s-a constatat că în fiecare dintre aceste Declarații 394 sunt consemnate societățile comerciale care ar fi prestat servicii de consultanță în favoarea . și cuantumul sumelor datorate acestor societăți comerciale de .. În legătură cu aceste aspecte, în sistemul informatic care gestionează Declarațiile informative 394 au apărut neconcordanțe. Neconcordanțele privesc sumele de bani, acest lucru producându-se ca urmare a faptului că cele 15 societăți comerciale, care figurează drept furnizori de servicii de consultanță în favoarea ., nu au declarat la rândul lor, cum ar fi fost firesc, la organele fiscale teritoriale și în sistem informatic, respectivele servicii de consultanță, pentru simplul motiv că ele nu au fost realizate în mod efectiv.
Ca urmare a controalelor fiscale încrucișate realizate de Administrațiile Financiare în a căror rază teritorială aceste societăți comerciale își aveau sediile fiscale și a verificărilor derulate de organele de poliție, s-a stabilit în mod indubitabil fictivitatea acestor servicii de consultanță în beneficiul ..
S-a arătat că societățile si sumele pentru care s-au înregistrat neconcordante la achizițiile efectuate de . in perioada 2009 – 2012, conform aplicației informatice a ANAF care gestionează declarația 394, informativă, privind livrările/prestările si achizițiile efectuate pe teritoriul național sunt următoarele:
- . București, cu sumele: 4.200 lei in semestrul 1 2010 si 74.739 lei in semestrul 1 2011;
- . SRL București, cu sumele: 4.000 lei in semestrul 1 2010 si 62.190 lei in semestrul 1 2011;
- . București, cu suma de 58.824 lei in semestrul 1 2010;
- . București, cu sumele: 20.200 lei in semestrul 1 2010 si 8.400 lei in semestrul 2 2009;
- . SRL București, cu suma de 4.000 lei in semestrul 1 2010;
- . București, cu suma de 54.622 lei in semestrul 1 2010;
- SC TOP TRAN. București, cu sumele: 8.100 lei in semestrul 1 2010 si 4.200 lei in semestrul 2 2009;
- . Otopeni, cu suma de 4.000 lei in semestrul 2 2009;
- . București, cu suma de 4.200 lei in semestrul 2 2009;
- . București, cu suma de 4.200 lei in semestrul 2 2009;
- . SRL București, cu suma de 8.400 lei in semestrul 2 2009;
- . București, cu suma de 8.400 lei in semestrul 2 2009;
- . București, cu suma de 4.000 lei in semestrul 2 2009;
- . București, cu suma de 8.200 lei in semestrul 2 2009;
- PFA B. D. B., cu suma de 22.727 lei in semestrul II 2009 si 16.500 lei in semestrul I 2010.
În raport de sumele care reprezintă achiziții fictive de prestări servicii pentru ., inculpatul T. M. B. a înregistrat și în celelalte documente legale ale ., depuse ulterior la Administrația Financiară Slobozia, cheltuieli fictive, fără niciun fel de concordanță cu realitatea faptică. A procedat astfel, având în vedere necesitatea existenței unor concordanțe între sumele înscrise în Declarațiile informative 394 și celelalte declarații fiscale, și anume, Declarațiile 300 privind decontul de TVA întocmite trimestrial și Declarațiile 101 privind impozitul pe profit care se depun anual.
În raportul de constatare fiscală întocmit de specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, s-au consemnat pe larg toate aceste înregistrări fiscale consemnate în declarațiile fiscale depuse de . la Administrația Financiară Slobozia.
Astfel, s-a constatat că pentru anul 2009 sumele înscrise la achiziții si livrări in declarațiile 394 depuse de . coincid cu sumele menționate la achiziții si livrări in declarațiile 300 privind taxa pe valoare adăugata depuse pentru trimestrele I – IV. Suma menționată la venituri din exploatare in declarația 101 privind impozitul pe profit depusă pentru anul 2009 de societate, coincide cu suma livrărilor din declarațiile 394 depuse in anul 2009. Suma menționata la cheltuieli din exploatare in declarația 101 (97.165 lei) pe anul 2009 este mai mare cu 2.015 lei decât suma menționata la achiziții in declarațiile 394 (95.150 lei) depuse in anul 2009 de societate.
Pentru semestrul I 2010 sumele înscrise la achiziții si livrări in declarațiile 394 depuse de . coincid cu sumele menționate la achiziții si livrări in declarațiile 300, privind taxa pe valoare adăugata, depuse pentru trimestrele I si II. Suma menționata la venituri din exploatare in declarația 101 privind impozitul pe profit, depusa pentru perioada 01.10- 30.09.2010 de societate, coincide cu suma livrărilor din declarația 394 depusa pentru semestrul I 2010. Suma menționata la cheltuieli din exploatare in declarația 101 (192.756 lei) pentru perioada 01.10- 30.09.2010 este mai mare cu 3.482 lei decât suma menționata la achiziții in declarația 394 (189.274 lei), depusa in perioada 01.10- 30.09.2010. In perioada 01.10 – 31.12.2010 . a depus declarația 101 cu valoare zero ( fără activitate). Conform declarațiilor 300 de la trimestrele III si IV 2010, rezulta ca . in aceasta perioada nu a mai desfășurat activitate.
S-a constatat că pentru anul 2011 sumele înscrise la livrări in declarațiile 394 depuse de . coincid cu sumele menționate la livrări in declarațiile 300 privind taxa pe valoare adăugată, depuse pentru trimestrele I – IV si cu suma menționată la venituri din exploatare din declarația 101 pe anul 2011. Pentru semestrul I 2011 suma înscrisa la achiziții in declarația 394 depusa de . coincide cu sumele menționate la achiziții in declarațiile 300 depuse in trimestrele I si II din 2011. Pentru semestrul II 2011 . a declarat ca achiziții in declarația 394 de la semestrul II 2011 suma de 200 lei, iar in declarațiile 300 pentru trimestrele III si IV a declarat ca achiziții suma de 168.320 lei. Conform declarației 101, depusa pentru anul 2011, societatea înregistrează cheltuieli de exploatare in suma de 305.765 lei, conform declarațiilor 300 depuse in anul 2011, la achiziții declară 305.249 lei, iar conform declarațiilor 394 aceasta declara achiziții de 137.129 lei.
In anul 2012 . a mai depus doar declarațiile 394 si 300 pe trimestrul I 2012 unde apare doar o stornare in suma de 52.419 lei, fără TVA, reprezentând prestări de servicii efectuate de . către . SRL.
În sensul celor de mai sus, s-a apreciat că relevanță practică prezintă și înregistrările efectuate de . în Declarația fiscală 101, privind impozitul pe profit la rubricile Cheltuieli de exploatare:
- suma de 97.165 lei ca reprezentând cheltuieli de exploatare în Declarația 101 pe anul 2009;
- suma de 192.756 lei ca reprezentând cheltuieli de exploatare în Declarația 101 pe anul 2010;
- suma de 305.765 lei reprezentând cheltuieli de exploatare în Declarația 101 pe anul 2011.
La data de 11.10.2012, consilieri fiscali din cadrul Direcției Generale a Finanțelor Publice Ialomița, Activitatea de Inspecție Fiscală, au procedat la efectuarea unei inspecții fiscale generale la . Slobozia, sens în care au emis Avizul de inspecție fiscală nr. F/IL 498/11.10.2012 către inculpatul T. M. B. în calitate de reprezentant legal al . Slobozia. După ce a luat la cunoștință de acest aviz de inspecție fiscală, inculpatul T. M. B. a depus solicitarea de amânare a inspecției fiscale, cerere care i-a fost aprobată de conducerea AIF Ialomița, iar inspecția fiscală a fost reprogramată, urmând a începe în data de 26.11.2012.
Concomitent cu aflarea emiterii avizului de inspecție fiscală și a programării inspecției fiscale, inculpatul T. M. B. a depus la Oficiul Registrului Comerțului Ialomița, cerere de suspendare a activității, care i-a fost admisă, iar din data de 16.12.2012, . i-a fost suspendată legal activitatea, nemaifiind înregistrată în scopul de TVA.
Ulterior, prin decizia asociatului unic al . Slobozia din 19.02.2013, s-a stabilit primirea în societate a numitei P. A., prin aport în numerar la capitalul social în sumă de 20 lei cât și a numitului B. A., prin aport în numerar la capitalul social în sumă de 30 lei (fila 144).
Totodată, s-a majorat capitalul social cu suma de 50 lei reprezentând aportul în numerar al noilor asociați, P. A. și B. A., și, în urma acestor modificări, capitalul social de 250 lei se împarte în 25 părți sociale a câte 10 lei, după cum urmează: P. A. deține 2 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei fiecare și în valoare totală de 20 lei reprezentând 8% din capitalul social, B. A. deține 3 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei fiecare și în valoare totală de 30 lei, reprezentând 12% din capitalul social, iar T. M. B. deține 20 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei fiecare și în valoare totală de 200 lei, reprezentând 80% din capitalul social.
S-a mai decis, totodată, revocarea din funcția de administrator a numitului T. M. B. și numirea în această funcție a numitului B. A., pe perioadă nelimitată, cu puteri depline.
Potrivit contractului de cesiune de părți sociale încheiat la data de 22.03.2013 (filele 148-149 dosar), cedentul T. M. B. a cesionat 10 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei fiecare, total valoare cesionată 100 lei, cesionarului B. A. și respectiv 10 părți sociale, în valoare nominală de 10 lei fiecare, total valoare cesionată 100 lei cesionarului P. A., prețul plătit de cesionari cedentului T. M. B. fiind de 200 lei.
În baza aceluiași contract de cesiune de părți sociale cedentul T. M. B. a pierdut calitatea de asociat și a încetat orice legătură cu . Slobozia și, totodată, cu această ocazie s-au preluat toate documentele contabile ale societății, de la data înființării și până la data cesiunii de către cesionarii B. A. și P. A., primul dintre aceștia dobândind și calitatea de administrator.
Cu toate acestea, în declarația dată în cauză, în faza urmăririi penale, la data de 01.08.2013, numitul B. A. – persoană fără adăpost – a afirmat că, deși a semnat contractul de cesiune de părți sociale, cât și alte documente aferente, în realitate nu a primit documentele contabile specificate în respectivul document.
Acesta a mai menționat că a fost de acord să semneze pentru preluarea acestei societăți întrucât i se plătea câte 100 lei pentru fiecare prezentare a sa la notarul public, bani din care își asigura traiul zilnic.
Prin hotărârea adunării generale a asociaților . Slobozia, care a avut loc în ședința din data de 22.02.2013 (filele 146-147) s-a hotărât schimbarea sediului social din municipiul Slobozia, ., ., județul Ialomița, la adresa din municipiul București, .. 20, ., ap. 70, . și schimbarea denumirii firmei din . Slobozia în PLOWER ZETIN SRL.
În urma cercetărilor efectuate de organele de poliție judiciară, inclusiv prin efectuarea unor percheziții domiciliare la locuința suspectului T. M. B., situată în Slobozia, Cartier Slobozia Nouă, .. 14, cât și la adresa de la fostul sediu social – ., ., .-au putut identifica facturile fiscale fictive întocmite în fals de către inculpat privitoare la relațiile comerciale derulate de . Slobozia cu cele 15 societăți comerciale care apar ca furnizoare de servicii de consultanță.
Chiar și în aceste condiții, Tribunalul a reținut, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că vinovăția inculpatului T. M. B. rezidă în însăși înregistrările de cheltuieli fictive consemnate în Declarațiile informative 394, Declarațiile 300 privind decontul de TVA și Declarațiile 101 privind impozitul pe profit care ulterior și-au produs consecințele juridice prin prisma înregistrării acestor documente legale în evidențele Administrației Financiare Slobozia, scopul acestor înregistrări (materiale) de cheltuieli fictive reprezentându-l tocmai diminuarea obligațiilor fiscale datorate bugetului de stat.
S-a apreciat că, într-adevăr, în cuprinsul Procesului-verbal de inspecție fiscală nr. 405.147/27.03.2013, emis de Activitatea de Inspecție Fiscală Ialomița se consemnează apariția unor neconcordanțe în Declarațiile informative 394 doar în legătură cu un număr de 3 societăți comerciale – . București, . București și . București – însă, așa cum s-a arătat, aceste neconcordanțe sunt în legătură cu un număr de 15 societăți comerciale care apar ca furnizori de prestări servicii în beneficiul . dovedită prin întocmirea Raportului de constatare fiscală din 29.10.2014, de către specialistul antifraudă din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița.
În ultimele declarații, date în calitate de suspect și de inculpat, în fața procurorului, inculpatul T. M. B. a recunoscut, în totalitate, faptele reținute în sarcina sa și și-a manifestat intenția de a achita integral prejudiciul cauzat bugetului de stat, în sumă de până la 50 mii euro, pentru a beneficia de prevederile legii penale mai favorabile, respectiv art.10 din legea nr. 241/2005.
Cu chitanța . nr._, din 23.12.2014, emisă de Trezoreria Municipiului Slobozia și aflată la pagina 11 a dosarului de fond, inculpatul a făcut, într-adevăr, dovada achitării prejudiciului în cuantum de_ lei, reprezentând în echivalentul monedei europene aproximativ 49 mii euro la data plății.
S-a reținut că, potrivit art.10 din L 241/2005, anterior modificărilor aduse prin legea nr. 255/2013, pentru punerea în aplicare a codului de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen, învinuitul sau inculpatul acoperă integral prejudiciul cauzat și care este de până la 100.000 euro în echivalentul monedei naționale, se poate aplica pedeapsa amenzii penale, iar dacă prejudiciul cauzat și recuperat în aceleași condiții este de până la 50.000 euro, în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă care se4 trece în cazierul judiciar
Ulterior, modificărilor intervenite prin actul normativ sus-menționat, același art. 10 prevede că în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 8 și 9, dacă în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, inculpatul acoperă integral pretențiile părții civile, limitele prevăzute de lege pentru fapta săvârșită se reduc la jumătate.
S-a apreciat că este evident că, în raport de conținutul celor două dispoziții legale, intervenite de la săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și până la judecarea definitivă a cauzei și de dispozițiile art.5 din codul penal, mai favorabilă îi este inculpatului vechea lege.
S-a mai apreciat că, ceea ce trebuie lămurit este însă noțiunea de prejudiciu, în înțelesul legii penale, având în vedere că prin adresa de constituire ca parte civilă, de la pagina 76 a volumului al treilea al dosarului de urmărire penală, S. R. prin ANAF, reprezentată de DGFP Ploiești, a solicitat inclusiv contravaloarea dobânzilor și penalităților de întârziere, calculate până la achitarea integrală a debitului, conform prevederilor codului de procedură fiscală, iar cu adresa nr._/09.02.2015, aceeași parte civilă a precizat cuantumul acestor dobânzi și penalități de întârziere, ca fiind de 150.779 lei.
Pe de altă parte, s-a arătat că incidența dispozițiilor art. 10 din vechea lege trebuie apreciată separat, pentru fiecare dintre cele două infracțiuni de evaziune fiscală, pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în raport de prejudiciul aferent fiecăreia.
În opinia Tribunalului, în sensul care interesează latura penală, noțiunea de prejudiciu cauzat printr-o infracțiune nu ar trebui să includă penalitățile, dobânzile, orice alte sume rezultate din el, pentru că acestea nu constituie sume fixe, fiind influențate, în special de momentul plății, dar și de cel al sesizării instanței, etc, încadrarea juridică a faptei neputând depinde de hazard.
Prin urmare, s-a constatat că, în cazul infracțiunii de evaziune fiscală, ceea ce interesează încadrarea juridică și sancționarea faptei este prejudiciul cauzat prin fapta penală la momentul epuizării acesteia, independent de penalitățile și dobânzile ce curg din respectivul prejudiciu. Așadar, noțiunea de prejudiciu în înțelesul legii penale trebuie deosebită de cea de prejudiciu potrivit legii civile, aceasta din urmă interesând latura civilă a procesului penal și, pe cale de consecință, cuprinzând paguba în integralitatea ei, inclusiv cu dobânzile și penalitățile de întârziere.
Pentru considerentele expuse, s-a apreciat că, în cazul inculpatului, T. M. B., disp. art. 10 din legea nr.241/2005, anterior modificărilor, își găsește aplicabilitate în cazul ambelor infracțiuni de evaziune fiscală pentru care a fost trimis în judecată, prejudiciul fiind în fiecare caz în parte sub 50 mii euro, respectiv_ lei pentru art. 9 alin. 1 lit. c din legea nr. 241/2005 cu aplic. art.35 alin. 1 C. p. și_ lei pentru art.9 alin. 1 lit. b din legea nr.241/2005 cu aplic. art.35 alin.1 C.p.
Ca urmare, Tribunalul a făcut direct aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. 1 teza finală din legea nr. 241/2005, privind pronunțarea unei sancțiuni administrative, ca lege penală mai favorabilă, întrucât noul cod de procedură penală nu mai prevede, printre cazurile care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale, înlocuirea răspunderii penale cu răspunderea care atrage o sancțiune cu caracter administrativ. Tribunalul a apreciat că nu se poate reține existența unei cauze de nepedepsire și, implicit, pronunțarea încetării procesului penal în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. 6 și art. 16 lit. h din noul cod de procedură penală, în ipoteza achitării unui prejudiciu de până la_ euro, întrucât legea specială ( 241/2005) obligă la sancționarea inculpatului cu amendă administrativă. A apreciat, așadar, că achitarea prejudiciului de către inculpat conduce la înlocuirea răspunderii penale cu o sancțiune cu caracter administrativ prev. de art. 91 din vechiul cod penal, în acest sens fiind și dispozițiile art. 10 alin. 2 din legea nr. 241/2005 conform cărora dispozițiile alin. 1 nu se aplică dacă făptuitorul a mai săvârșit o infracțiune prevăzută de legea evaziunii fiscale într-un interval de 5 ani… S-a observat, deci, că sancționarea administrativă, potrivit art. 10 din legea nr. 241/2005, fiind trecută în cazierul judiciar, face imposibilă reținerea unei cauze de nepedepsire similare pe o urată de 5 ani.
Sub aspectul laturii civile, tribunalul a avut în vedere adresa ANAF, nr._/09.02.2015, conform căreia s-a susținut achitarea integrală a sumei de 220.858 lei dar s-a solicitat contravaloarea dobânzilor și penalităților de întârziere, în cuantum de 150.779 lei, calculate de la scadență până la achitarea integrală a creanței principale, respectiv până la data de 23.12.2014.
Referitor la aceste accesorii fiscale, aferente prejudiciului, Tribunalul a apreciat neîntemeiată solicitarea părții civile, având în vedere că din relațiile oferite de registru comerțului a reieșit că societatea parte responsabilă civilmente este în stare de lichidare hotărâtă de asociați conform art. 235 din legea nr. 31/1990, situație similară procedurii insolvenței pentru care dispozițiile art. 41 alin.1 din legea nr. 85/2006, ( art. 80 alin.1 din legea nr. 85/2014), scutesc societatea comercială aflată în procedură de insolvență de plata accesoriilor aferente sumei datorate ca debit.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, P. de pe lângă Tribunalul I. și partea civilă ANAF – Agenția Județeană a Finanțelor Publice Ialomița.
Astfel, parchetul, prin reprezentantul său, a apreciat că hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală, întrucât nu a indicat temeiul de drept în baza căruia a rezolvat acțiunea penală, în ceea ce privește infracțiunile de evaziune fiscală prevăzute de disp. art 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 și art. 9 alin. 1 lit. c din Legea 241/2005.
A arătat că, în conformitate cu disp. art. 396 alin. 1 C.pr.pen., rezolvând acțiunea penală, se impune ca instanța să pronunțe fie condamnarea, fie renunțarea la aplicarea pedepsei, fie amânarea aplicării pedepsei, fie achitarea, fie încetarea procesului penal. Întrucât disp. art. 10 din Legea 241/2005 reprezintă o cauză de nepedepsire, se impunea ca instanța de fond să se raporteze în primul rând la dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. h, dar și să menționeze care este motivul pentru care dispune încetarea procesului penal.
A apreciat că, după pronunțarea încetării procesului penal, instanța putea face aplicarea disp. art. 10 din Legea 241/2005 și să aplice acea sancțiune administrativă.
De asemenea, parchetul a arătat că cel de-al doilea motiv de apel vizează netemeinicia hotărârii instanței de fond, prin aceea că în mod greșit a respins acțiunea A.N.A.F., respectiv că nu a dispus obligarea inculpatului și la plata dobânzilor și accesoriilor a debitelor pe care le avea către stat, așa cum dispun disp. Codului Fiscal în materie.
Având în vedere cele susținute, în baza art. 421 pct. 2 lit. a C.pr.pen., parchetul a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea în parte a hotărârii instanței de fond și rejudecând, pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în sensul criticilor formulate.
Partea civilă A.N.A.F. – Agenția Județeană a Finanțelor Publice Ialomița, prin apărător, a apreciat că instanța de fond a reținut în mod eronat la debitele principale datorate bugetului de stat, accesoriile constând în dobânzi și penalități de întârziere calculate de la data scadenței până la achitarea debitului.
A arătat că temeiul răspunderii inculpatului pentru prejudiciul creat este reglementat de art.1349 Cod civil, care obligă inculpatul la repararea prejudiciului integral, atât în ce privește dauna efectivă, cât și beneficiul nerealizat, care se calculează conform dispozițiilor legale speciale.
A apreciat că, având în vedere că prejudiciul nu a fost achitat integral, ridicarea măsurilor asiguratorii asupra bunurilor inculpatului este nelegală, solicitând, astfel, obligarea inculpatului T. M. B. la plata prejudiciului creat bugetului de stat.
Pentru aceste considerente, partea civilă ANAF - Agenția Județeană a Finanțelor Publice Ialomița a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței atacate, ce privește latura civilă a cauzei, cu privire la contravaloarea dobânzilor și penalităților de întârziere calculate de la data scadenței până la achitarea integrală a debitului, având în vedere faptul că instanța a respins această din urmă cerere și menținerea măsurilor asiguratorii asupra acestuia până la achitarea prejudiciului.
Examinând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 2 C.pr.pen., Curtea apreciază fondate apelurile declarate, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 396 al. 1 C.pr.pen. pentru a rezolva acțiunea penală instanța hotărăște asupra învinuirii aduse inculpatului de către instanță, pronunțând, după caz, condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
Or, Curtea constată că în cauza de față instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală întrucât nu a arătat care este soluția cu privire la acțiunea penală dedusă judecății, aspect care nu poate fi suplinit de instanța de apel.
Nerespectarea dispozițiilor legale privind soluționarea acțiunii penale atrage nulitatea hotărârii pronunțate iar vătămarea produsă inculpatului nu poate fi înlăturată decât prin desființarea sentinței apelate și rejudecarea cauzei de instanța de fond, întrucât prin examinarea vinovăției inculpaților direct în apel și pronunțarea unei hotărâri definitive s-ar încălca dispozițiile art. 2 paragr. 1 din protocolul 7 CEDO care consacră dreptul persoanei declarate vinovate de o infracțiune de către un tribunal să ceară examinarea ”declarației de vinovăție” sau a condamnării de către o instanță superioară, Curtea, urmează să facă în cauză aplicarea directă a prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului și să dispună desființarea, în parte, a sentinței penale apelată și trimiterea cauzei în vederea rejudecării la aceeași instanță.
Cu privire la aplicabilitatea dispozițiilor art. 2 paragr. 1 din protocolul 7 CEDO se mai reține că acest text acoperă omisiunea art. 6 din Convenția europeană care nu prevede această garanție, impunând un dublu grad de jurisdicție în materie penală, domeniu care, datorită consecințelor grave pe care o condamnare penală le poate produce, necesită o abordare mai prudentă cu scopul de a reduce la maximum posibilitatea intervenirii unor erori judiciare.
Cu alte cuvinte, în cazul în care se formulează o acuzație în materie penală împotriva unei persoane ce conduce la condamnarea acesteia de către o instanță (,,tribunal") pentru o infracțiune, Convenția europeană garantează acesteia dreptul de acces la o instanță superioară care să se pronunțe cu privire la existența infracțiunii (,,declarației de vinovăție"), la individualizarea pedepsei sau la alte dispoziții ale hotărârii de condamnare. Noțiunea de infracțiune penală prevăzută de art.2 parag. I al Protocolului 7 corespunde noțiunii de ,,acuzație în materie penală" stipulată de art. 6 parag. 13). De asemenea, noțiunea de ,,tribunal" are același conținut ca cea prevăzută la art. 6 parag. 1 a).
În același sens, se rețin și considerentele deciziei nr. 70/2007 pronunțată de ICCJ în interesul legii, potrivit căreia curtea de apel nu ar putea proceda la o valabilă contopire direct în calea de atac a apelului (recurs în vechea reglementare), decizie ale cărei efecte își mențin valabilitatea și după . noilor dispoziții procesual penale, și în care s-a arătat că ”a considera altfel ar însemna să nu se respecte o dispoziție procedurală expresă referitoare la competență și să fie înlăturată fără temei posibilitatea de a se verifica, pe calea controlului judiciar, individualizarea pedepselor în cadrul operațiunii de contopire a acestora, ceea ce ar fi inadmisibil. În această privință, în raport cu limitele învestirii sale prin căile de atac, instanța de control judiciar, în cadrul exercitării prerogativei de rejudecare a cauzei, este abilitată să analizeze și să dea o nouă apreciere chestiunilor de fapt și de drept numai în măsura în care ele au format obiectul unei judecăți anterioare, pe fond, pentru că altfel s-ar încălca dreptul părților interesate și al procurorului la folosirea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătorești, instituit prin art. 129 din Constituția României”.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 20 al. 2 din Constituția României conform cărora ”dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile” coroborat cu art. 1 al. 2 C.pr.pen care prevede că ”normele de procedură penală urmăresc asigurarea exercitării eficiente a atribuțiilor organelor judiciare cu garantarea drepturilor părților și a celorlalți participanți în procesul penal astfel încât să fie respectate prevederile Constituției, ale tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, ale celorlalte reglementări ale Uniunii Europene în materie procesual penală, precum și ale pactelor și tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte”, Curtea, în baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen.
va admite apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și de partea civilă ANAF – Agenția Județeană a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței penale nr. 63/F/26.03.2015 a Tribunalului Ialomița, și în consecință:
Va desființa, în integralitate, sentința penală apelată și va trimite cauza în vederea rejudecării laturii penale și a laturii civile față de inculpatul T. M. B. la aceeași instanță, urmând ca la soluționarea cauzei instanța de fond să aibă în vedere și celelalte motive de apel, ale căror analiză nu se mai impune la acest moment.
În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen cheltuieli judiciare avansate de stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 421 pct. 2 lit. b C.pr.pen. admite apelurile formulate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și de partea civilă ANAF – Agenția Județeană a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței penale nr. 63/F/26.03.2015 a Tribunalului Ialomița, și în consecință:
Desființează în integralitate sentința penală apelată și trimite cauza în vederea rejudecării laturii penale și a laturii civile față de inculpatul T. M. B. la aceeași instanță.
În baza art. 275 al. 3 C.pr.pen cheltuieli judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 iunie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. S. C. C. D.
GREFIER,
O. B.
Red.S.C./ 03.07.2015
Tehnored.V.D./5 ex./02.07.2015
T.Ialomița – jud. D.V.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Redeschiderea procesului penal. la judecarea în lipsă. Art.466... → |
|---|
