Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 151/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 151/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 18-04-2014 în dosarul nr. 151/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
Decizia penală nr.151C
Ședința publică din data de 18 aprilie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
GREFIER: C.-M. S.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Serviciul Teritorial București a fost reprezentat de procuror L. F..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de contestatorul inculpat P. D. împotriva sentinței penale nr.646 din data de 11.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatorul inculpat P. D. personal,aflat în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu Savopol R. cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/2014 depusă la dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință,după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbatere.
Apărătorul desemnat din oficiu al contestatorului inculpat P. D. solicită admiterea contestației,desființarea sentinței penale și redozarea pedepsei în raport de maximul special prevăzut de noua lege astfel încât după reducerea pedepsei să se facă și aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cpp.
Reprezentanta Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondată a contestației constatându-se că în cauză nu sunt aplicabile disp.art.6 Cod penal,din pedeapsa prevăzută de lege înțelegându-se pedeapsa prevăzută de textul legal fără cauze de atenuare sau alte cauze de micșorare,în cauză a fost aplicată o pedeapsă de 7 ani,maximul prevăzut de lege fiind de 12 ani. Astfel,nici sub aspectul pedepselor complementare nu este aplicabil art.6 Cod penal.
Contestatorul condamnat P. D.,având cuvântul,solicită redozarea pedepsei și aplicarea legii mai favorabile.
CURTEA
Deliberând asupra contestației formulate,constată următoarele:
Tribunalul București,Secția I Penală,prin împotriva sentința penală nr.646 din data de 11.03.2014,pronunțată în dosarul nr._ ,a respins ca neîntemeiată, contestația la executare formulată de petentul P. D. – fiul lui N. și P., născut la 21.05.1976, deținut în Penitenciarul Rahova.
A obligat petentul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre,prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 13.02.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului București Secția I Penală petentul P. D. a formulat contestație la executare cu privire la pedeapsa de 6 ani închisoare, în a cărei executare se află.
În motivarea cererii petentul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
La dosar s-au depus următoarele acte: copia MEPI nr.1153/10.02.2014 emis de Tribunalul București Secția I Penală, copia sentinței penale nr.692 din 24.09.2013 a Tribunalului București Secția a II-a Penală însoțită de referatul întocmit de Biroul executări penale.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.692 din 24.09.2013 a Tribunalului București Secția a II-a Penală în baza art.2 al.2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art.41 al.2 C.p. și a art.37 lit.a C.p. a art.320 ind.1 C.p.p., a fost condamnat inculpatul P. D., la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic ilicit de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C.p., s-au interzis inculpatului drepturile prev. de art.64 lit.a cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit.b C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.
În baza art. 71 C.p., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b C.p. pe durata executării pedepsei.
În baza art.61 C.p., s-a revocat beneficiul liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr.89/04.02.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București, definitivă prin decizia penală nr.914/10.06.2010 a Curții de Apel București, Secția I Penală și contopește restul rămas neexecutat de 331 de zile cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare.
În baza art.39 al.1 rap. la art.35 C.p., i-a aplicat alăturat pedepsei principale rezultante pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit.b C.p. pe o perioadă de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale rezultante.
În baza art. 71 C.p., s-a interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a cu excepția dreptului de vot în cadrul alegerilor legislative, lit. b C.p. pe durata executării pedepsei principale rezultante.
În baza art.350 C.p.p., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului P. D..
În baza art.88 C.p., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestului preventiv din 03.07.2013 la zi.
Prin decizia penală nr.15/29.01.2014 a Curții de Apel București Secția I Penală în temeiul art.379 pct.2 lit. a Cod procedură penală, s-a admis apelul declarat de inculpatul M. G., împotriva sentinței penale nr.692/24.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a Penală, s-a desființat în parte sentința penală apelată, numai cu privire la acest inculpat, și, rejudecând în fond:
S-a descontopit pedeapsa principală rezultantă, de 12 ani închisoare și pedeapsa complementară de 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal, aplicate inculpatului M. G. prin sentința penală apelată, în pedepsele componente, respectiv 12 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b din Codul penal, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal și a art.37 lit. a din Codul penal; restul de 1149 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.344/08.03.2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II a penală (definitivă prin decizia penală nr.1699/16.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția penală) și pentru care s-a dispus revocarea liberării condiționate, pedepse pe care le repune în individualitatea lor,
În temeiul art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 din Codul penal, cu aplicarea art.37 lit. a din Codul penal, cu aplicarea art.320/1 din Codul de procedură penală, a fost condamnat inculpatul M. G., la o pedeapsă principală de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b, din Codul penal, ca pedeapsă complementară.
În temeiul art.61 Cod penal, s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului și contopește restul neexecutat de 1149 zile din pedeapsa de 12 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.344/08.03.2005 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II a Penală (definitivă prin decizia penală nr.1699/16.03.2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală), cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, stabilind ca inculpatul M. G., să execute pedeapsa principală de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b, din Codul penal, ca pedeapsă complementară.
S-a făcut aplicarea art.71 și art.64 alin.1 lit. a teza a II a și lit. b, din Codul penal.
S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate,
În temeiul art.379 pct.1 lit. b Cod procedură penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații P. D. și T. A. A., împotriva aceleiași sentințe penale,
În temeiul art.383 alin.2 din Codul de procedură penală și art.88 din Codul penal, s-a dedus prevenția inculpaților P. D., M. G. și T. A. A., de la data de 03.07.2013 până la zi,
În temeiul art.383 alin.1/1 și art.350 din Codul de procedură penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpaților P. D., M. G. și T. A. A.,
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apelul inculpatului M. G., au rămas în sarcina statului,
În temeiul art.189 și art.192 alin.2 Cod procedură penală, a fost obligată inculpata T. A. A., la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpatul P. D., l-a obligat la plata sumei de 600 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care, onorariul avocatului din oficiu, desemnat pentru inculpat, în sumă de 300 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiției,
Onorariul parțial al avocatului de oficiu, desemnat pentru inculpații M. G. și T. A. A., de câte 75 lei se suportă din fondurile Ministerului Justiției,
Sentința penală a rămas definitivă prin decizia penală nr.15/29.01.2014 a Curții de Apel București Secția I Penală, definitivă la 01.02.2014 conform art.11 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală.
Raportând perioadele de comitere a infracțiunilor pentru care a fost condamnat contestatorul cu momentul rămânerii definitive a celor două hotărâri, se reține că nu sunt îndeplinite condițiile art.461 pct.d C.p., referitoare la orice cauză de stingere sau micșorare a pedepsei.
Codul penal prevede în mod expres care sunt situațiile în care poate avea loc o modificare a cuantumului unei pedepse aplicate, reglementări care sunt de strictă interpretare și aplicare, fără a putea fi reanalizate aspecte de fond avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă.
În procesul de stabilire a dispozițiilor penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, procesul de individualizare nu poate avea decât un caracter unitar, urmărind ori legea veche, ori cea nouă, în urma aplicării instituțiilor de drept incidente ce nu pot fi combinate.
Constată că petentul condamnat se află în executarea pedepsei rezultante de 7 ani închisoare.
Constată că pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare a fost aplicată pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.1 și 2 din Legea 143/2000 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal și art.320 ind.1 Cod pr.pen., pedeapsă ce s-a contopit cu restul rămas neexecutat de 331 zile închisoare din pedeapsa aplicată prin sentința penală 89 din 04.092.2010 a Judecătoriei Sectorului 2 București. Pedeapsa maximă prevăzută de noul text de lege pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc este de 12 ani închisoare.
Cum potrivit dispozițiilor art.6 alin. 1 Noul Cod penal doar în cazul în care sancțiunea aplicată inițial depășește maximul special prevăzut de legea nouă, prevăzut pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim instanța constată contestația la executare formulată de condamnat ca fiind neîntemeiată, constatând așa cum s-a reținut mai sus că petentul se află în executarea unei pedepse de 7 ani închisoare, deci sub maximul prevăzut de noua lege pentru infracțiunea săvârșită.
Pentru argumentele mai sus expuse, Tribunalul în baza art.598 Cod pr.pen. și art.595 Cod pr.pen., va respinge ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul P. D..
În baza art.275 al.2 Cod procedură penală, va obliga petentul la plata sumei de 150 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termenul legal condamnatul P. D. care a solicitat admiterea contestației,desființarea sentinței penale și redozarea pedepsei în raport de maximul special prevăzut de noua lege, astfel încât după reducerea pedepsei să se facă și aplicarea dispozițiilor art.320/1 Cpp.
Analizând actele și lucrările dosarului și încheierea atacată ,în conformitate cu dispozițiile art.425ind.1 și urm. C.p.p.,Curtea constată că este nefondată contestația formulată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.595 alin.1 C.p.p. Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracțiune fapta pentru care s-a pronunțat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai ușoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanța ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispozițiilor art. 4 și 6 din Codul penal.
Conform art.6 alin.1 C.p. Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
De asemenea,potrivit art.4 din Legea nr.187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi.
Condamnatul P. D. se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 7 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 C.p. și art.37 alin.1 lit.a C.p. și art.320ind.1 C.p.p., aplicată prin sentința penală nr.692 din 24.09.2013 a Tribunalului București Secția a II-a Penală,definitivă prin decizia penală nr.15/29.01.2014 a Curții de Apel București Secția I Penală( definitivă la 01.02.2014 conform art.11 din Legea 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii 135/2010 privind Codul de procedură penală).
În prezent, potrivit art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000 cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.
Conform art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 dacă faptele prevăzute la alin.1 au ca obiect droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani și interzicerea unor drepturi.
Curtea constată că în prezenta cauză pedeapsa aplicată condamnatului P. D. prin sentința penală nr. 692 din 24.09.2013 a Tribunalului București Secția a II-a Penală,definitivă prin decizia penală nr.15/29.01.2014 a Curții de Apel București Secția I Penală,deci anterior modificării Legii nr.143/2000, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 ,respectiv de 7 ani închisoare, nu depășește maximul special prevăzut în prezent de dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000 care este de 12 ani închisoare.
Prin urmare,în raport de dispozițiile exprese ale art.6 alin.1 C.p. și ale art.4 din Legea nr.187/2012,este evident că nu se poate proceda pe calea prezentei cereri,conform art.595 alin.1 C.p.p., la o reducere a pedepsei stabilite prin hotărârea judecătorească sus menționată,pedeapsă care se situează sub maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită de condamnatul P. D. .
În ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.320ind.1 C.p.p. din vechea reglementare,respectiv art.396 alin.1 C.p.p.cu privire la noile limite de pedeapsă prevăzute de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000,Curtea constată că prin dispozițiile art.6 C.p. și art.4 din Legea nr.187/2012 se prevede în mod expres obligativitatea reducerii pedepsei la maximul special prevăzut de noua lege,ne putând fi avute,prin urmare, în vedere cauzele de reducere a pedepsei.
Rațiunea acestor prevederi legale este aceea ca o persoană condamnată sub imperiul Codului Penal din anul 1969 să nu execute o pedeapsă mai mare decât maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită,doar în situația în care se depășește acest maxim o astfel de pedeapsă putând fi redusă însă numai până la acest maxim.
Printr-o astfel de cerere, de aplicare a legii penale mai favorabile în cazul persoanelor condamnate definitiv înainte de data de 01.02.2014,nu se poate proceda la o reducere a pedepselor aplicate și care sunt sub maximul special prevăzut de noua lege, întrucât practic aceasta ar însemna o reindividualizare a pedepselor stabilite printr-o hotărâre judecătorească definitivă ,prin aplicarea legii penale mai favorabile, ceea ce nu este de admis, întrucât s-ar aduce atingere stabilității raporturilor juridice, în absența căreia nu se poate vorbi de o ordine de drept.
Curtea are în vedere în sensul celor arătate și decizia nr.1470/08.11.2011 a Curții Constituționale prin care s-a respins ca inadmisibilă exceptia de neconstituționalitate a dispozițiilor art.320ind.1 invocată într-o contestație la executare,arătându-se că în cazul pedepselor definitive nu se mai pune problema legii penale mai favorabile,că art.320ind.1 C.p.p.nu dispune nimic cu privire la aspectele statuate în art.14 C.p. și art.15 C.p. referitoare la aplicarea obligatorie sau facultativă a legii penale mai favorabile,iar în acest caz criteriile folosite pentru stabilirea legii penale mai favorabile se reduc la limitele de pedeapsă prevăzute în mai multe legi și că dispozițiile art.320ind.1 C.p.p. sunt operabile numai până la pronunțarea unei hotărâri definitive,în caz contrar aducându-se atingere autorității de lucru judecat,stabilității raporturilor juridice.
Ca atare,pentru considerentele arătate,Curtea, în baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. și art.23 alin.10 din Legea nr.255/2013,va respinge ,ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P. D. împotriva sentinței penale nr.646 din data de 11.03.2014,pronunțată de Tribunalul București,Secția I Penală în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p.va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei, se va suporta din fondul Ministerului Justitiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.425ind.1 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p. și art.23 alin.10 din Legea nr.255/2013 respinge ,ca nefondată, contestația formulată de condamnatul P. D. împotriva sentinței penale nr.646 din data de 11.03.2014,pronunțată de Tribunalul București,Secția I Penală în dosarul nr._ .
În baza art.275 alin.2 C.p.p. obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei,reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu,în cuantum de 100 lei, se suportă din fondul Ministerului Justitiei
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER
M. N. C. M. S.
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
