Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 221/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 221/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 221/C
Ședința publică din data de 9 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. N..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul-contestator M. N. M. împotriva sentinței penale nr. 940 din data de 26.03.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția I Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă condamnatul-contestator M. N. M. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat M. C., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 09.04.2014 și atașată la fila 6 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul din oficiu al petentului-condamnat M. N. M., având cuvântul, precizează că prin sentința penală nr. 434/26.09.2012, pronunțată de Tribunalul G. petentul a fost condamnat la o pedeapsă principală de 9 ani și o pedeapsă complementară de 4 ani, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 174 alin. 1, respectiv art. 175 alin.1, cu aplicarea art. 20 Cod penal, sentință definitivă la data de 8.10.2013. Arată că, deși i-a explicat petentului limitele de pedeapsă, acesta insistă în soluționarea contestației. Totodată, precizează că i-a adus la cunoștință împrejurarea potrivit căreia, conform art. 6 alin. 1 Cod penal, aplicarea legii penale mai favorabile intervine doar în situația în care pedeapsa aplicată inculpatului depășește maximul special prevăzut de legea nouă. În acest sens, arată că lasă soluția cu privire la contestația astfel formulată la aprecierea instanței.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestației astfel formulate, ca nefondată, având în vedere că în prezenta cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 6 alin. 1 Cod penal, în condițiile în care, contestatorul a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de tentativă de omor simplu, limitele de pedeapsă prev. de art. 188 alin. 2 Cod penal fiind între 5 și 10 ani.
Petentul-condamnat M. N. M., având ultimul cuvânt, arată că lasă soluția cu privire la contestația formulată la aprecierea instanței de judecată.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 940/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de intervenire a unei legi penale noi formulată de petentul M. N. M. și a fost obligat petentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin cererea înregistrată la data de 03.03.2014 sub nr._ pe rolul Tribunalului București Secția I Penală, prin declinare de competență de la Judecătoria Sectorului 5 București, petentul M. N. M. a formulat contestație la executare cu privire la pedeapsa de 9 ani închisoare, în a cărei executare se află.
În motivarea cererii petentul a solicitat aplicarea legii penale mai favorabile.
Analizând actele și lucrările dosarului Tribunalul reține următoarea situație de fapt:
Prin sentința penală nr.434 din 20.09.2012 a Tribunalului G. inculpatul M. N. M. a fost condamnat la o pedeapsă principală de 9 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 lit.a teza a II-a și b Cod penal pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale, pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat, prev. de art.20 Cod penal în referire la art.174 al.1 – 175 lit.i Cod penal.
Sentința penală a rămas definitivă prin neapelare la data de 08.10.2012.
Codul penal prevede în mod expres care sunt situațiile în care poate avea loc o modificare a cuantumului unei pedepse aplicate, reglementări care sunt de strictă interpretare și aplicare, fără a putea fi reanalizate aspecte de fond avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă.
În procesul de stabilire a dispozițiilor penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive, procesul de individualizare nu poate avea decât un caracter unitar, urmărind ori legea veche, ori cea nouă, în urma aplicării instituțiilor de drept incidente ce nu pot fi combinate.
Se constată că petentul condamnat se află în executarea pedepsei de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a, b, d și e Cod penal.
Cum potrivit dispozițiilor art.6 alin. 1 Noul Cod penal doar în cazul în care sancțiunea aplicată inițial depășește maximul special prevăzut de legea nouă, prevăzut pentru infracțiunea săvârșită se reduce la acest maxim instanța a constatat contestația la executare formulată de condamnat ca fiind neîntemeiată, deoarece petentul se află în executarea unei pedepse de 9 ani închisoare, deci sub maximul prevăzut de noua lege pentru infracțiunea săvârșită, respectiv 12 ani și 6 luni închisoare sau detențiunea pe viață.
Împotriva sentinței penale a formulat contestație condamnatul M. N. M., cu motivarea că pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat de 9 ani închisoare poate fi redusă, având în vedere modificările legislației penale.
Examinând contestația formulată de condamnat, Curtea constată că solicitarea acestuia de desființare a sentinței penale este nefondată, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică.
Prima instanță a constatat în mod corect că nu sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal în ceea ce privește pedeapsa pe care petentul o execută.
Astfel, prin sentința penală nr. 434/20.09.2012 a Tribunalului G., definitivă la 08.10.2012 prin neapelare, M. N. M. a fost condamnat la pedeapsa de 9 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174-175 lit.i Cod penal.
Prima instanță a reținut în mod corect că infracțiunea prev. de art.174, 175 lit. i C.p. 1968 are corespondent în legea nouă în art. 188 Cod penal, care prevede un maxim special de pedeapsă de 20 ani închisoare.
Având în vedere că fapta pentru care s-a dispus condamnarea petentului a rămas în faza de tentativă, maximul special de pedeapsă redus este de 10 ani închisoare, astfel că pedeapsa principală aplicată definitiv, de 9 ani închisoare nu se reduce, deoarece nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Potrivit art. 4 din Legea 187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi. În consecință, chiar dacă limitele de pedeapsă s-au modificat, reducerea pedepsei poate avea loc numai dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
De asemenea, prima instanță a constatat în mod legal că pedeapsa complementară nu suportă modificări în durată și conținut raportat la art. 6 alin. 5 Cod penal combinat cu art. 66 Cod penal, durata acesteia, de 4 ani, nedepășind maximul de 5 ani prevăzut de legea nouă.
În consecință, contestația la executare formulată de condamnatul M. N. M. a fost în mod legal și temeinic respinsă ca nefondată, nefiind incidente dispozițiile art. 6 din Codul penal.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 425 ind.1 C.p.p. va respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat M. N. M. împotriva sentinței penale nr. 940/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală va obliga pe contestator la cheltuieli judiciare către stat, acesta aflându-se în culpă procesuală prin promovarea unei căi nefondate de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 425 ind.1 C.p.p. respinge ca nefondată contestația formulată de petentul condamnat M. N. M. împotriva sentinței penale nr. 940/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția I Penală.
În baza art. 275 alin.2 Cod procedură penală obligă pe contestator la 400 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 100 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.05.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. L. B.
Red. RM
2 ex/11.06.2014
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
