Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr. 343/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 343/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 343/2014
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 343/C
Ședința publică din data de 6 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. M.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC – P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția Națională Anticorupție a fost reprezentat de procuror S. C..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de petentul-condamnat C. R. împotriva sentinței penale nr. 240 din data de 26.03.2014, pronunțată de Tribunalul I., Secția Penală, în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă petentul-condamnat C. R. personal, aflat în stare de detenție și asistat de apărător ales, avocat L. I., cu împuternicire avocațială nr._, emisă de Baroul București la data de 20.03.2014 și atașată la fila 7 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul ales al petentului-condamnat C. R. depune la dosarul cauzei o copie de pe minuta deciziei nr. 7, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea sesizării cu nr._ /HP/P.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al petentului-condamnat C. R., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, precizând că potrivit dispozițiilor art. 6 Cod penal, prin sintagma „ maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită” se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără a se lua în considerare cauzele de majorare a pedepsei pentru infracțiunea continuată. În acest sens, arată că petentului i s-au reținut circumstanțe atenuante, iar prin hotărârea instanței de fond, deși minimul special al pedepsei pentru infracțiunea săvârșită era de 10 ani, i s-a aplicat o pedeapsă de 7 ani. Astfel, solicită aplicarea maximului pedepsei prevăzut de legea nouă, respectiv 5 ani închisoare.
Față de aceste considerente, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, desființarea sentinței penale contestate și pe fond, rejudecând, reducerea pedepsei aplicate petentului la 5 închisoare.
Reprezentantul Ministerului Public,având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, casarea sentința penală contestată și reducerea pedepsei de 7 ani închisoare, aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, la o pedeapsă de 5 ani închisoare, maximul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea de înșelăciune prev. de art. 244 alin. 2 Cod penal, cu deducerea perioadei executate în arest preventiv de la data de 03.07.2003 la data de 18.02.2005, inclusiv deducerea perioadei de la data încarcerării la zi și, pe cale de consecință, anularea mandatului de executare a pedepsei închisorii și emiterea unui nou mandat.
Petentul-condamnat C. R., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 240/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în baza art. 598 - 599 CPP, raportat la art. 595 CPP, cu referire la art.23 din Legea 255/2013, cu referire la art. 6 din Codul penal în vigoare de la 01.02.2014, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația la executare formulată de petentul condamnat C. R., în prezent aflat în executarea M.E.P.I cu nr. 2019 / 2013 a Tribunalului București, Secția II – a penală.
În baza art. 275 alin. (2) CPP a fost obligat petentul la plata de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, prin cererea înregistrată inițial, la data de 30.01.2014, sub nr._ *, pe rolul Tribunalului București, Secția I Penală, petentul condamnat C. R. a formulat contestație la executarea pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1680/2005 a Tribunalului București, Secția a II- a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1795/2013 a ÎCCJ.
Prin sentința penală nr. 231/2014 al Tribunalului București – Secția I Penală, pronunțată în dosarul nr._ *, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de condamnatul C. R. în favoarea Tribunalului I..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului I., la data de 26.02.2014, sub nr._ .
La dosarul cauzei s-au atașat următoarele: dosarul nr. 231/2014 al Tribunalului București – Secția I Penală ; copia MEPÎ 2019/2013 emis de Tribunalul București – Secția a II-a Penală, precum și decizia penală nr. 369/2011 pronunțată de Curtea de Apel București, Secția I Penală.
Potrivit art. 6 alin. (1) NCP, când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până la executarea completă a pedepsei închisorii sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai ușoară, sancțiunea aplicată, dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită, se reduce la acest maxim.
Față de dispozițiile mai sus invocate, instanța a constatat că în ceea ce privește pedeapsa de 7 ani de închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin.1,2,3 si 5 cu aplic. art. 41 alin.2 din vechiul Cod penal, aceasta se situează sub limita maximă de 8 ani (5 ani + 3 ani) de închisoare prev. de art. 244 alin.2 (5 ani) cu aplic. art. 36 alin.1 (3 ani) din noul Cod penal (în vigoare de la 01.02.2014), aceasta fiind noua încadrare juridică susceptibilă în speță. Prin urmare nu se impune reducerea pedepsei aplicate, conform art. 6 NCP, deoarece pedeapsa aplicată conform vechii reglementări penale nu depășește maximul special prevăzut de noua lege penală, în vigoare de la 01.02.2014 .
De asemenea, nici pedeapsa complementară aplicată conform vechii reglementări penale (interzicerea unor drepturi pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale) nu depășește maximul special prevăzut de noua lege penală - limita maximă a oricărei pedeapse complementare aplicate fiind de 5 ani, conform art. 66 alin.1 din noul Cod penal, în vigoare începând din data de 01.02.2014.
Împotriva sentinței penale a formulat contestație condamnatul C. R..
În motivarea contestației se arată că petentului i s-au reținut circumstanțe atenuante, iar prin hotărârea instanței de fond, deși minimul special al pedepsei pentru infracțiunea săvârșită era de 10 ani, i s-a aplicat o pedeapsă de 7 ani; se solicită aplicarea maximului pedepsei prevăzut de legea nouă, respectiv 5 ani închisoare.
Examinând contestația formulată de condamnat, Curtea constată că solicitarea acestuia de desființare a sentinței penale este fondată, sub aspectul reducerii pedepsei de 5 ani închisoare aplicate pentru infracțiunea prev. de art. 215 al. 1,2,3,5 Cod penal 1968.
În cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 Cod penal în ceea ce privește pedeapsa pe care petentul o execută.
Astfel, prin sentința penală nr. 1680/13.12.2005 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1795/27.05.2013 a Î.C.C.J., C. R. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal pentru infracțiunea prev. de art. 31 al. 2 rap. la art. 215 al.1,2,3,5 C.p. 1968, cu aplic. art. 41 al.2, 74 lit. a, 76 lit. a și 80 C.p. 1968.
Prima instanță a reținut în mod corect că infracțiunea pentru care a fost condamnat petentul are corespondent în art. 244 alin. 1, 2 Cod penal, fiind modificate limitele de pedeapsă.
Maximul special de pedeapsă prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea prev. de art. 244 al.1,2 Cod penal este de 5 ani închisoare, astfel că pedeapsa principală aplicată definitiv, de 7 ani închisoare, depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Potrivit art. 4 din Legea 187/2012 pedeapsa aplicată pentru o infracțiune printr-o hotărâre ce a rămas definitivă sub imperiul Codului penal din 1969, care nu depășește maximul special prevăzut de Codul penal, nu poate fi redusă în urma intrării în vigoare a acestei legi. În consecință, chiar dacă limitele de pedeapsă s-au modificat, reducerea pedepsei poate avea loc numai dacă depășește maximul special prevăzut de legea nouă.
Conform deciziei nr. 7/26.05.2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în aplicarea legii mai favorabile, potrivit art. 6 din Codul penal, în cazul infracțiunilor continuate, prin sintagma ”maxim special prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvârșită” se înțelege maximul special prevăzut de lege pentru infracțiune, fără luarea în considerare a cauzei de majorare a pedepsei prevăzută pentru infracțiunea continuată, așa cum a procedat prima instanță.
Având în vedere dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție acestei probleme de drept, se constată, contrar celor reținute de instanța de fond, că se impune aplicarea dispozițiilor art. 6 Cod penal coroborate cu art. 4 din Legea 187/2012 în ceea ce privește pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată condamnatului pentru infracțiunea prev. de art. 31 al. 2 rap. la art. 215 al.1,2,3,5 C.p. 1968, în sensul reducerii acesteia la maximul special prevăzut de legea nouă, de 5 ani închisoare.
Se constată de asemenea că pedeapsa complementară nu suportă modificări în durată și conținut raportat la art. 6 alin. 5 Cod penal combinat cu art. 66 Cod penal, durata acesteia, de 3 ani, nedepășind maximul de 5 ani prevăzut de legea nouă.
Pentru aceste considerente, Curtea în baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 425 ind.1 C.p.p. va admite contestația formulată de petentul condamnat C. R. împotriva sentinței penale nr. 240/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul I. Secția Penală.
Va desființa sentința penală contestată și în fond rejudecând va admite contestația la executare formulată de condamnatul C. R..
În baza art. 6 al. 1 Cod penal va reduce pedeapsa principală pe care o execută petentul, aplicată prin Sentința penală nr. 1680/13.12.2005 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1795/27.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru infracțiunea prev. de art. 31 al. 2 C.p. 1968 rap. la art. 215 alin. 1,2,3,5 C.p. 1968 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. 1968, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare.
Va deduce din pedeapsă durata executată de la 03.07.2003 la 18.02.2005 și de la 29.05.2013 la zi.
Va dispune anularea MEPI nr. 2019/28.05.2013 și emiterea unui nou mandat de executare.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 23 din Legea 255/2013 rap. la art. 425 ind.1 C.p.p. admite contestația formulată de petentul condamnat C. R. împotriva sentinței penale nr. 240/26.03.2014 pronunțată de Tribunalul I. Secția Penală.
Desființează sentința penală contestată și în fond rejudecând:
Admite contestația la executare formulată de condamnatul C. R..
În baza art. 6 al. 1 Cod penal reduce pedeapsa principală pe care o execută petentul, aplicată prin Sentința penală nr. 1680/13.12.2005 a Tribunalului București Secția a II-a Penală, definitivă prin decizia penală nr. 1795/27.05.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru infracțiunea prev. de art. 31 al. 2 C.p. 1968 rap. la art. 215 alin. 1,2,3,5 C.p. 1968 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p. 1968, de la 7 ani închisoare la 5 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare.
Deduce din pedeapsă durata executată de la 03.07.2003 la 18.02.2005 și de la 29.05.2013 la zi.
Anulează MEPI nr. 2019/28.05.2013 și dispune emiterea unui nou mandat de executare.
În baza art. 275 alin. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.06.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
R. M. L. B.
Red. RM
2 ex/22.07.2014
| ← Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... | Revocarea sau anularea suspendării executării pedepsei.... → |
|---|
