Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 516/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 516/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-07-2014 în dosarul nr. 516/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.516/C
Ședința publică din data de 24 iulie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: C. V. G.
GREFIER: G. C.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror A. M. N..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de condamnatul I. R. împotriva Sentinței penale nr.472/F din data de 03 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul condamnat I. R., personal, aflat în stare de detenție și asistat juridic de apărătorul desemnat din oficiu, avocat C. B., în baza delegației nr._/2014 emisă de Baroul București (atașată la fila 10 din dosar).
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea apărătorului din oficiu să ia legătura cu contestatorul condamnat, punându-i în vedere să se exprime cu privire la împrejurarea că o cauză având un obiect identic cu cea dedusă judecății a fost soluționată anterior prin Sentința penală nr.470/F din data de 16 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în Dosarul nr._, împotriva căreia, potrivit fișei ECRIS a dosarului respectiv, condamnatul a introdus contestație la data de 08 mai 2014, anterior formulării, în data de 19 mai 2014, a prezentei contestații la executare.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra contestației cu care a fost sesizată.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat arată că acesta își susține contestația formulată și solicită admiterea acesteia, în baza actelor aflate la dosar.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea contestației, ca nefondată, întrucât incidența legii penale mai favorabile, cu privire la aceeași hotărâre definitivă de condamnare, a fost verificată anterior prin Sentința penală nr.470/2014 a Tribunalului G..
Contestatorul condamnat, personal, solicită admiterea contestației și aplicarea legii penale mai favorabile.
Curtea explică contestatorului condamnat că această instanță urmează să se pronunțe doar asupra legalității sentinței penale atacate, prin care s-a dispus respingerea contestației la executare, ca inadmisibilă, iar nu pe fondul acelei contestații.
Contestatorul condamnat, personal, arată că a formulat contestația la executare din prezenta cauză, întrucât a întârziat răspunsul la prima contestație de aceeași natură, formulată anterior și, raportat la acest aspect, declară că își retrage contestația cu care a sesizat această instanță.
Față de această declarație a contestatorului condamnat, Curtea dispune reluarea dezbaterilor.
Apărătorul din oficiu al contestatorului condamnat solicită să se ia act de retragerea contestației formulate de acesta.
Reprezentantul Ministerului Public solicită să se ia act de manifestarea de voință a contestatorului condamnat, în sensul retragerii contestației formulate în prezenta cauză și să se dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr.472/F din data de 03 iunie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul I. – Secția Penală, în temeiul art.599 alin.5 din Codul de procedură penală, a respins, ca inadmisibilă, contestația la executare formulată de condamnatul I. R. (fiul lui N. și J., născut la data de 31 octombrie 1960, deținut în Penitenciarul Jilava) și, potrivit art.275 alin.2 din același cod, l-a obligat pe acesta la plata către stat a sumei de 100 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că, în prezent, condamnatul se află în executarea pedepsei principale rezultante de 18 ani închisoare, aplicată prin Sentința penală nr.1200/2004 a Tribunalului București – Secția a II-a Penală (rămasă definitivă, la data de 12 aprilie 2005, prin Decizia nr.2435/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție), pentru săvârșirea infracțiunilor concurente prevăzute de art.2 alin.1, 2 și respectiv de art.10 din Legea nr.143/2000, ambele cu aplic. art.37 alin.1 lit.b din vechiul Cod penal, iar, prin Sentința penală nr.470/F din data de 16 aprilie 2014, pronunțată în Dosarul nr._, Tribunalul G., în temeiul art.23 din Legea nr.255/2013 rap. la art.595 din Codul de procedură penală, a respins contestația la executare întemeiată pe sesizarea Comisiei de evaluare din cadrul Penitenciarului G., referitoare la aplicarea legii penale mai favorabile cu privire la infracțiunile respective. D. urmare, reținând că, într-o cauză cu obiect similar, s-a pronunțat deja o hotărâre, prima instanță a constatat că noua contestație la executare formulată de condamnat este inadmisibilă, întrucât acesta a exercitat un drept procesual deja epuizat.
Împotriva acestei sentințe (a cărei minută a fost comunicată, în copie, la data de 06 iunie 2014), a formulat contestație în termenul legal (la aceeași dată) condamnatul I. R. (printr-o cerere formulată personal, nemotivată, depusă la administrația locului de detenție și transmisă apoi primei instanțe).
Contestația respectivă a fost înaintată de Tribunal și înregistrată pe rolul acestei Curți la data de 26 iunie 2014.
La termenul de astăzi, Curtea a constatat că, împotriva Sentinței penale nr.470/F din data de 16 aprilie 2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în Dosarul nr._, prin care a fost soluționată, în sensul respingerii ca nefondată, precedenta contestație la executare, condamnatul a introdus contestație, care, potrivit fișei ECRIS a dosarului respectiv (filele 8-9, d.c.), a fost înregistrată la data de 08 mai 2014, anterior formulării de către acesta, în data de 19 mai 2014, a contestației la executare din prezenta cauză (fila 4, d.f.) și i-a adus la cunoștință condamnatului contestator acea împrejurare, solicitându-i exprimarea unei poziții față de aceasta.
D. urmare, condamnatul contestator, beneficiind de asistența juridică a unui avocat desemnat din oficiu, a declarat, personal, că își retrage contestația formulată în prezenta cauză.
Conform art.4251 alin.3 din Codul de procedură penală, dispozițiile art.415 din același cod se aplică în mod corespunzător în cazul oricărui tip de contestație, prin urmare și în cazul aceleia de față, reglementată de art.23 alin.9 din Legea nr.255/2013 (privind punerea în aplicare a noului Cod de procedură penală), astfel cum a fost modificată prin art.4 din OUG nr.116/2013.
Prin urmare, în raport cu dispozițiile art.415 alin.1 din Codul de procedură penală, până la închiderea dezbaterilor, condamnatul își poate retrage oricând contestația formulată, printr-o declarație personală.
Având în vedere dispozițiile legale anterior citate și declarația condamnatului de la termenul de astăzi (personală, neechivocă, liber și conștient exprimată), Curtea urmează să ia act de retragerea contestației formulate de acesta în prezenta cauză.
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, condamnatul contestator, aflat în culpă procesuală, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, urmând ca onorariul avocatului din oficiu, desemnat să asigure asistența juridică obligatorie a acestuia (aflat în stare de detenție), să fie acoperit din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției, potrivit art.272 alin.1, 2 din același cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
În temeiul art.4251 alin.3 rap. la art.415 alin.1 din Codul de procedură penală, ia act de retragerea contestației formulate de condamnatul I. R. împotriva Sentinței penale nr.472/F din data de 03 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul I. – Secția Penală în Dosarul nr._ .
În temeiul art.275 alin.2 din Codul de procedură penală, obligă pe contestatorul condamnat la plata către stat a sumei de 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
În temeiul art.272 alin.1, 2 din Codul de procedură penală, onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, se acoperă din sumele avansate din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 iulie 2014.
PREȘEDINTE,
C. V. G. GREFIER,
G. C.
Red. jud.C.V.G.
Ex.2 / 05 august 2014
T.I. - jud.R.A.
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Intervenirea unei legi penale noi. Art.595 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
