Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr. 455/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 455/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-07-2014 în dosarul nr. 455/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.455/C
Ședința publică din data de 4 iulie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. D.
GREFIER: L. B.
MINISTERUL PUBLIC–P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror N. A..
Pe rol, soluționarea cauzei penale având ca obiect contestațiile formulate de contestatorii-inculpați B. D., R. A., M. A., D. V.-V., L. M.-C., M. T., G. M., M. G., C. V., N. D.-V., M. C. și T. I. împotriva încheierii de ședință din data de 26.06.2014, pronunțată de Tribunalul G., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă:
- contestatorul-inculpat B. D. personal și asistat de apărător ales, avocat A. P., cu delegație de substituire nr._, emisă de Baroul G. la data de 03.07.2014, în substituirea apărătorului ales, avocat I. Paunică, cu împuternicire avocațială nr. GR_/2014, emisă de Baroul G., la data de 02.07.2014 și atașată la fila 64 din dosar.
- contestatorul-inculpat R. A. personal și asistat de apărător ales, cu împuternicire avocațială nr. GR_, emisă de Baroul G. și atașată la fila 66 din dosar;
- contestatorul-inculpat M. A. personal și asistată de apărător ales, avocat O. A. B., cu împuternicire avocațială nr. GR_, emisă de Baroul G. și atașată la fila 67 din dosar, precum și de apărător desemnat din oficiu, avocat Iusut M., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._, emisă de Baroul București la data de 2.07.2014 și atașată la fila 68 din dosar.
- contestatorul-inculpat D. V. V. personal și asistat de apărător ales, avocat P. A., cu delegație de substituire nr._, emisă de Baroul G. la data de 03.07.2014, în substituirea apărătorului ales, avocat I. Paunică, cu împuternicire avocațială nr. GR_/2014, emisă de Baroul G., la data de 02.07.2014 și atașată la fila 64 din dosar.
- contestatorii-inculpați L. M. C., G. M., T. I. și M. G. personal și asistați de apărător ales, avocat A. P., cu împuternicire avocațială atașată la dosarul de fond.
- contestatorii-inculpați M. T. și C. V. personal și asistați de apărător ales, avocat P. L. I., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul de fond.
- contestatorul-inculpat N. D.-V. personal și asistat de apărător ales, avocat A. G., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul de fond.
- contestatorul-inculpat M. C. personal și asistat de apărător ales, avocat C. C., cu împuternicire avocațială depusă la dosarul de fond.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței împrejurarea că la data de 03.07.2014, prin C. Registratură, contestatorii-inculpați D. V. și B. D. au depus note scrise.
În temeiul dispozițiilor art. 91 alin. 4 Cod procedură penală, Curtea constată încetate efectele delegației apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul-inculpat M. A., prin prezentarea la acest termen de judecată a apărătorului ales al acestuia, urmând a se pronunța prin decizie asupra onorariului parțial cuvenit.
Apărătorul ales al contestatorilor-inculpați L. M. C., G. M., T. I. și M. G. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, referitor la inculpatul M. G.. În acest sens, precizează că înscrisurile privesc situația de fapt a contestației astfel formulate, în sensul că inculpatul M. G. are în lucru, prin contract de arendă și în proprietate suprafețe de teren, fiind în stare de arest la domiciliu.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat R. A. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere.
Curtea pune în discuție încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în acte și titluri de proprietate, solicitată de inculpatul M. G. precum și proba cu înscrisuri în circumstanțiere, solicitată de inculpatul R. A..
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de încuviințarea a probelor astfel solicitate.
Curtea, deliberând, apreciindu-le ca fiind utile soluționării cauzei, încuviințează proba cu înscrisuri, constând în acte și titluri de proprietate asupra unor suprafețe de teren, în dovedirea imposibilității de deplasare de la domiciliu, solicitată de contestatorul-inculpat M. G., inclusiv proba cu înscrisuri în circumstanțiere solicitată de contestatorul-inculpat R. A., în dovedirea circumstanțelor personale ale acestuia, după care procedează la administrarea acestora.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestațiilor formulate.
Apărătorul ales al contestatorilor-inculpați L. M. C., G. M., T. I., M. G., B. D. și D. V.-V., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestațiilor astfel formulate, în condițiile în care s-a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției cu privire la care a fost sesizată instanța de judecată, respectiv Tribunalul G., stabilindu-se atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia, în sensul unei suspendări a executări pedepsei sub supraveghere. În acest sens, precizează că la data de 06.06.2014 până la momentul expirării primei luni a măsurii arestului preventiv P. de pe lângă Tribunalul G. a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a măsurii arestului la domiciliu. Astfel, arată că la data de 06.06.2014 prin încheierea pronunțată de Tribunalul G. s-a dispus înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu, inculpații fiind puși în libertate.
De asemenea, arată că ulterior a urmat sesizarea în privința recunoașterii acordului de vinovăție, acordându-se termen de judecată la data de 21.07.2014, dată până la care ar fi expirat măsura preventiv a arestului la domiciliu. În consecință, arată că instanța de fond a stabilit un termen de judecată intermediar, respectiv 26.06.2014 în vederea verificării temeiniciei și legalității măsurii arestului la domiciliu conform art. 362 alin. 2 Cod procedură penală. De asemenea, arată că la termenul de judecată din data de 26.06.2014, când s-a pronunțat încheierea, reprezentantul Parchetului de pe lângă Tribunalul G. a solicitat instanței de judecată înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura preventivă a controlului judiciar, plecând de la premisa că acordul de recunoaștere a vinovăției cuprinde ca modalitate de executare a pedepsei suspendarea sub supraveghere, cu obligațiile stabilite în acord, măsura controlului judiciar preluând aceste obligații. Însă, arată că instanța de fond a respins cererea de înlocuire formulată de către P., constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestului la domiciliu.
Față de aceste considerente, solicită să se constate că încheierea pronunțată de Tribunalul G. la data de 26.06.2014 este netemeinică, în condițiile în care, menținerea măsurii arestului la domiciliu era netemeinică, întrucât scopul măsurilor preventive nu poate fi satisfăcut în condițiile actuale printr-o astfel de măsură, în raport de momentul procedural, de poziția procesuală a inculpaților, precum și în raport de poziția Parchetului de pe lângă Tribunalul G.. În aceste condiții, consideră că în mod greșit instanța de fond a constatat temeinicia măsurii arestului la domiciliu.
Concluzionând, solicită înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, apreciind că această măsură satisface pe deplin scopul măsurilor preventive stabilite de dispozițiile art. 202 Cod procedură penală.
Apărătorul ales al contestatorilor-inculpați C. V. și M. T., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, casarea încheierii contestate și pe fond, rejudecând, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar. În acest sens, înțelege să critice încheierea instanței de fond din prisma faptului că temeiurile avute în vedere la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu subzistă, precum și faptul că urma să se încheie un acord de recunoaștere a vinovăției. Astfel, precizează că s-a semnat acest acord de recunoaștere a vinovăției, stabilindu-se ca modalitate de executare e pedepsei suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Față de aceste considerente, apreciază că nu se mai impune menținerea în stare de arest la domiciliu a inculpaților, întrucât obligațiilor pot fi respectate și prin instituirea măsurii controlului judiciar, aspect învederat și de către reprezentantul Ministerului Public la termenul de judecată din data de 26.06.2014.
De asemenea, apreciază că temeiurile avute în vedere pentru instituirea măsurii preventive la data de 06.06.2014 nu mai subzistă la ora actuală, având în vedere încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției și stabilirea modalității de executare a pedepsei.
Totodată, precizează că inculpatul M. T. este singurul dintre inculpați cunoscuți cu antecedente penale, însă, consideră că acordul de recunoaștere a vinovăției poate opera și cu privire la acesta, întrucât infracțiunea pentru care a fost condamnat este o infracțiune săvârșită din culpă, arătând că, astfel cum rezultă din art.91 Cod penal, suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi dispusă pentru condamnările de maxim 1 an închisoare, cu excepția infracțiunilor prev. de art. 42 lit. c, cu privire la infracțiunile din culpă.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat R. A., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, casarea încheierii contestate și pe fond, rejudecând, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, conform dispozițiilor art.211 Cod procedură penală. În acest sens, solicită să se rețină împrejurarea potrivit căreia inculpatul a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției stabilindu-se și o pedeapsă în acest sens. Mai mult, precizează că inclusiv concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii favorabile inculpatului, în sensul înlocuirii măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Apărătorul ales al contestatoarei-inculpate D. A., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, în sensul înlocuirii măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 rap. la art. 211 Cod procedură penală. Consideră că la acest moment procesual măsura controlului judiciar este suficientă și proporțională cu realizarea scopului prev. de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală. Mai mult, arată că inculpata a încheiat și un acord de recunoaștere a vinovăției în care s-a stabilit și pedeapsa ce urmează a fi executată.
De asemenea, precizează că inclusiv reprezentantul Ministerului Public, în concluziile orale formulate, a solicitat înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat M. C., având cuvântul, invocând dispozițiile art. 242 alin. 2 Cod procedură penală, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate și pe fond, rejudecând, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Contrar susținerilor instanței de fond, potrivit cărora arestul la domiciliu este necesar pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică, apreciază că inculpatul M. C. nu prezintă un pericol pentru ordinea publică, în sensul că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale și a respectat toate obligațiile impuse de către instanță prin măsura arestului la domiciliu. Mai mult, arată că inculpatul s-a prezentat de fiecare dată în fața organelor judiciare, cu atât mai mult cu cât, s-a încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției.
Apreciază că măsura controlului judiciar este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art.202 Cod procedură penală. De asemenea, arată că inculpatul nu lucrează la CFR, motiv pentru care dorește să se deplaseze în orașul A. la locul de muncă, pe care îl deține la acest moment.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat N. D. V., având cuvântul, pune concluzii de admitere a contestației astfel formulate, casarea încheierii contestate și pe fond, rejudecând, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, în condițiile în care, inculpatul a recunoscut faptele reținute în sarcina sa, motiv pentru care, consideră că măsura arestului la domiciliu este severă, având în vedere încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției, aspect relevat și în concluziile formulate de reprezentantul Ministerului Public la instanța de fond.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere a contestațiilor astfel formulate, ca nefondate și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că, în mod corect, instanța de fond a considerat că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului la domiciliu, în condițiile în care împrejurarea încheierii unui acord de recunoaștere a vinovăției a fost avut în vedere de către judecător la dispunerea măsurii arestului la domiciliu. Totodată, precizează că la acel moment acordul de recunoaștere a vinovăției nu exista la dosar în formă scrisă, motiv pentru care, consideră că acesta nu constituie un element de noutate, care să justifice înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar.
Pe de altă parte, instanța de fond a analizat și faptul că au trecut doar 20 de zile din cele 30 de zile, pentru care s-a dispus măsura arestului la domiciliu. Mai mult, împrejurarea că această măsură preventivă expiră la data de 7.07.2014, iar termenul de fond este fixat la data de 21.07.2014, în mod corect, instanța de fond a apreciat că se vor avea în vedere toate elementele acordului de recunoaștere a vinovăției la data la care se va soluționa pe fond cauza.
De asemenea, precizează că prin hotărârea ce se va pronunța în această procedură specială a acordului de vinovăției se va putea dispune și o soluție de respingere a acestui acord și de trimitere a cauzei în vederea începerii urmăririi penale, în situația în care, instanța de fond va considera că pedeapsa stabilită de către procuror este mult prea blândă, în raport de gravitatea infracțiunilor săvârșite de către inculpați.
Totodată, constată că în mod corect instanța de fond a analizat aceste elemente, referitoare la modalitatea concretă de săvârșite a faptelor, labilitatea și îndrăzneala deosebită a inculpaților, inclusiv perseverența infracțională a inculpaților, astfel încât, consideră că sub aspectul oportunității înlocuirii măsurii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar aceste cereri formulate de către inculpați nu sunt oportune la acest moment procesual.
Contestatorul-inculpat B. D., având ultimul cuvânt, arată că îi pare pentru faptele săvârșite și a respectat toate obligațiile impuse de către instanță. Dorește să lucreze pentru a-și putea întreține familia.
Contestatorul-inculpat R. A., având ultimul cuvânt, precizează că este de acord cu concluziile apărătorului său, îi pare rău și regretă săvârșirea faptelor.
Contestatoarea-inculpată M. A., având ultimul cuvânt, precizează că îi pare rău pentru fapta comisă, arătând că este singura întreținătoare de familie, are un băiat student, iar soțul este decedat.
Contestatorul-inculpat D. V. V., având ultimul cuvânt, arată că îi pare rău pentru săvârșirea faptelor comise, fapte pe care le-a recunoscut. Totodată, solicită admiterea contestației, întrucât are foarte multe probleme financiare de rezolvat la Bancă și este necesară prezența sa personală.
Contestatorul-inculpat L. M. C., având ultimul cuvânt, solicită admiterea contestației și instituirea măsurii controlului judiciar, întrucât se află în imposibilitate de a-și respecta obligațiile pe care le are la bănci, inclusiv faptul că nu are nicio sursă de venit. Arată că nu este cunoscut cu antecedente penale.
Contestatorul-inculpat M. T., având ultimul cuvânt, arată că recunoaște și regretă săvârșirea faptelor, precizând că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Contestatorul-inculpat G. M., având ultimul cuvânt, arată că achiesează la concluziile formulate de apărătorul său, precizând că are părinții și socrii bolnavi.
Contestatorul-inculpat M. G., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său, precizând că dorește să-și întrețină familia.
Contestatorul-inculpat C. V., având ultimul cuvânt, arată că este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său.
Contestatorul-inculpat N. D. V., având ultimul cuvânt, arată că regretă săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa și este de acord cu susținerile apărătorului său.
Contestatorul-inculpat M. C., având ultimul cuvânt, precizează că regretă faptele comise. Arată că nu face parte din colectivul de la CFR, ci lucrează la A., iar momentan are 2 luni de concediu fără plată, la data de 16 iulie 2014 încheindu-se acest concediu și nu dorește să piardă acest loc de muncă.
Contestatorul-inculpat T. I., având ultimul cuvânt, arată că își recunoaște vina și precizează că este întreținător de familie, are copii minori și o soție bolnavă de cancer.
CURTEA,
Deliberând, asupra contestațiilor penale de față:
Prinîncheierea de ședință din data de26.06.2014, pronunțată de Tribunalul G. – Secția Penală în baza art.362 Cod procedură penală raportat la art.208 Cod procedură penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestului la domiciliu luată față de inculpații, R. A., M. A., M. T., G. M., M. G., C. V., N. D. V., M. C., T. I., L. M. C., B. D. și D. V. V. și a menținut măsura preventivă a arestului la domiciliu.
A respins ca nefondată cererea de revocare a măsurii preventive a arestului la domiciliu formulată de inculpații B. D. și D. V., prin apărător ales.
A luat act că inculpații, C. V., M. Tuodor, G. M., L. M. C., M. G., T. I., au renunțat la cererile de revocare a măsurii preventive a arestului la domiciliu formulate prin intermediul apărătorilor aleși.
În baza art. 275 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
La data de 18.06.2014, sub nr._ 14, pe rolul Tribunalului G., s-a înregistrat sesizarea privind acordul de recunoaștere a vinovăției privind pe inculpații R. A., M. A., M. T., G. M., M. G., C. V., N. D. V., M. C., T. I. L. M. C., B. D. și D. V. V., inculpați față de care s-a dispus inițial luarea măsurii arestării preventive prin încheierea din data de 12.05.2014, în dosarul penal nr._ al Tribunalului G., măsură înlocuită ulterior cu măsura arestului la domiciliu, înlocuire dispusă prin încheierea din data de 06.06.2014 a Tribunalului G., pe o durată de 30 de zile, începând cu data punerii în executare ce este în cauză data de 08.06.2014, sesizare ce are termen de judecată la data de 21.07.2014.
Cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsuri arestului la domiciliu luată față de inculpați cu privire la care s-a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției din data de 17.06.2014, inculpatul N. D. V. a susținut prin intermediul apărătorului său ales că, față de dispozițiile art.478 alin. 1 Cod procedură penală ce fac referire la faptul că în cursul urmării penale se poate încheia acord de recunoaștere a vinovăției, cauza se află încă în faza de urmărire penală și ca atare nu se poate proceda la verificarea legalității și temeiniciei măsuri preventive a arestului la domiciliu dispusă față de inculpați atâta vreme cât nu se solicită o prelungire a acestei măsuri de parchet.
Tribunalul, apreciind asupra susținerii inculpatului reține că este nefondată în condițiile în care acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat la data de 17.06.2014 cu P. de pe lângă Tribunalul G. a fost înregistrat pe rolul instanței cu termen de judecată la data de 21.07.2014, situație în care instanței de judecată îi revine obligația, potrivit art. 362 Cod procedură penală raportat la art.208 Cod procedură penală, de a verifica periodic legalitatea unei măsuri preventive dar nu mai târziu de 60 de zile, măsură preventivă ce expiră în cauză la data de 07.07.2014.
Dispoziția invocată de inculpat prin intermediul apărătorului său, respectiv art.478 alin.1 Cod procedură penală, face referire la titularii acordului de recunoaștere a vinovăției, la momentul la care intervine și anume, faza de urmărire penală și limitele acesteia.
Potrivit art.362 alin.2 Cod procedură penală, în cauzele în care față de inculpat s-a dispus o măsură preventivă, instanța este datoare să verifice, în cursul judecății, în ședință publică, legalitatea și temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispozițiilor art.208.
În cauză, așa cum s-a mai arătat, prin încheierea din data de 06.06.2014 a Tribunalului G. s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpații menționați mai sus prin încheierea din data de 12.05.2014 în dosarul penal nr._ de Tribunalul G., cu măsura arestului la domiciliu, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 08.06.2014 și până la data de 07.07.2014.
Pentru a dispune această înlocuire, judecătorul de drepturi și libertăți a reținut că măsura preventivă se înlocuiește cu o măsură preventivă mai ușoară în condițiile prevăzute de art.242 alin.2 Cod procedură penală, respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acesteia și, în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpatului, se apreciază că măsura preventivă mai ușoară este suficientă pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod procedură penală.
Judecătorul de drepturi și libertăți a constatat, în conformitate cu dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură penală, că, circumstanțele reale ale săvârșirii faptelor presupus săvârșite de către cei zece inculpați, dar și circumstanțele personale ale inculpaților, precum și atitudinea procesuală a acestora indică instanței noi parametri în aprecierea oportunității luării unei alte măsuri preventive în privința inculpaților.
Judecătorul de drepturi și libertăți a mai reținut, în privința celor zece inculpați, și o . circumstanțe personale favorabile cum ar fi: inculpații nu au antecedente penale (cu excepția inculpatului M. T.), au familie, domiciliu stabil, au recunoscut săvârșirea faptelor, au fost de acord să încheie cu P. de pe lângă Tribunalul G. un acord de recunoaștere a vinovăției, iar infracțiunile pentru care sunt cercetați nu sunt săvârșite cu violență, inculpați ce au dat declarații în cauză și au arătat ceea ce știu în legătură cu faptele reținute în sarcina lor, indicându-Ie și celelalte persoane participante.
Totodată, s-a reținut de către judecătorul de drepturi și libertăți că, în mod evident, măsura arestării la domiciliu este o măsură privativă de libertate, iar obligațiile impuse celor zece inculpați sunt în măsură să asigure buna desfășurarea a procesului penal și în această situație, arestul la domiciliu având aceeași natură cu măsura arestării preventive, poate îndeplini același scop și avea aceleași efecte.
Verificând potrivit art.362 alin.2 Cod procedură penală, legalitatea și temeinicia măsurii preventive a arestului la domiciliu dispusă față de inculpați prin încheierea din data de 06.06.2014 a Tribunalului G., instanța reține următoarele:
Potrivit art.218 alin.1 și 2 Cod procedură penală, (1) Arestul la domiciliu se dispune (. .. ), dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art.223 și luarea acestei măsuri este necesară și suficientă pentru realizarea unuia dintre scopurile prevăzute la art.202 alin.1, (2). Aprecierea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alin.1 se face ținându-se seama de gradul de pericol al infracțiunii, de scopul măsurii, de sănătatea, vârsta, situația familială și alte împrejurări privind persoana față de care se ia măsura. "
Potrivit art.223 raportat la art.218 alin.1 Cod procedură penală, "(1) Măsura arestului la domiciliu poate fi luată de (. .. ), numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații:
a) inculpatul a fugit ori s-a ascuns, în scopul de a se sustrage de la urmărirea penală sau de la judecată, ori a făcut pregătiri de orice natură pentru astfel de acte;
b) inculpatul încearcă să influențeze un alt participant la comiterea infracțiunii, un martor ori un expert sau să distrugă, să altereze, să ascundă ori să sustragă mijloace materiale de probă sau să determine o altă persoană să aibă un astfel de comportament;
c) inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătăma te sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;
d) există suspiciunea rezonabilă că, după punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva sa, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau pregătește săvârșirea unei noi infracțiuni.
(2) Măsura arestului la domiciliu a inculpatului poate fi luată și dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a săvârșit o infracțiune (. .. ) pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani ori mai mare și, pe baza evaluării gravității faptei, a modului și a circumstanțelor de comitere a acesteia, a anturajului și a mediului din care acesta provine, a antecedentelor penale și a altor împrejurări privitoare la persoana acestuia, se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică. "
Analizând temeiurile avute în vedere de judecătorul de drepturi și libertăți la înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura arestului la domiciliu față de inculpații menționați mai sus, tribunalul a reținut că acestea subzistă și în prezent.
Astfel, în cauza de față se poate vorbi nu doar de existența unor indicii temeinice din care rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, ci, chiar de vinovăția acestora în condițiile în care inculpații menționați mai sus au încheiat acorduri de recunoaștere a vinovăției pentru faptele pentru care au fost cercetați, fapte ce fac parte din categoria avută în vedere de legiuitor în dispozițiile art.223 alin.2 Cod procedură penală, fiind printre infracțiunile pentru care se poate dispune măsura arestării preventive - iar privarea acestora de libertate prin măsura arestului la domiciliu este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică și pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal.
În cauză, inculpații au încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției, însă acest acord nu diminuează cu nimic periculozitatea de care aceștia au dat dovadă, periculozitate ce este reliefată de modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, modul de concepere și executare a acestora evidențiind nu numai o abilitate și îndrăzneală deosebită, dar și o perseverență infracțională și predispoziție în comiterea de fapte de acest gen - după surprinderea de mai multe ori cu motorină sustrasă, inculpații, deși aveau cunoștință de acest aspect, au continuat activitatea infracțională de fraudare a CFR, luându-și măsuri de prevedere care să fie de natură a garanta evitarea descoperirii infracțiunilor ce urmează a fi comise și tragerea la răspundere penală, apoi amploarea activității infracționale, existența unor cantități însemnate de combustibili sustrasă de la CFR rezultând din aceea că, piața de desfacere nu a fost limitată doar la județul G., ci, existau ramificații și la județele limitrofe, numărul mare de persoane implicate, existând o adevărată filieră infracțională, pluralitatea de infracțiuni ce se reține în sarcina inculpaților, perioada de timp îndelungată în care s-a desfășurat această activitate laborioasă, împrejurarea că inculpații au continuat activitatea infracțională în pofida faptului că, anterior, de mai multe ori, au fost surprinși cu motorină sustrasă de organele de urmărire penală, ceea ce denotă o îndrăzneală deosebită și lipsa oricărei temeri a acestora că autoritățile statului ar putea lua măsuri ferme împotriva lor.
Pentru a se aprecia asupra menținerii măsurii preventive a arestului la domiciliu, tribunalul a avut în vedere și perioada extrem de scurtă de timp ce a trecut de la momentul dispunerii acestei măsuri și până în prezent, mai exact 20 de zile pentru a se putea aprecia asupra oportunității înlocuirii acesteia cu măsura controlului judiciar, înlocuire solicitată nu numai de inculpați dar și de parchet cu ocazia punerii concluziilor orale, și care se poate aprecia în urma evaluării împrejurărilor concrete ale cauzei și conduitei procesuale a inculpaților.
Este adevărat că inculpații nu au antecedente penale (cu excepția inculpatului M. T.), au familie, domiciliu stabil, însă aceste circumstanțe personale ale inculpaților au fost avute în vedere de judecătorul de drepturi și libertăți atunci când a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura arestului la domiciliu, deoarece sunt preexistente cererii de înlocuire, singurul element de noutate intervenit ulterior momentului înlocuirii fiind acordul de recunoaștere a vinovăției încheiat de inculpați cu P. de pe lângă Tribunalul G. la data de 17.06.2014, cu termen de judecată la instanță la data de 21.06.2014, însă, este de reținut că, deși, acest acord de recunoaștere a vinovăției nu exista în formă scrisă la momentul cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a arestului la domiciliu, judecătorul de drepturi și libertăți ce a dispus înlocuirea a avut în vedere și iminența încheierii unui astfel de acord la momentul soluționării cererii de înlocuire, inculpații invocând ca circumstanță personală faptul că se afla în curs de derulare încheierea unui acord de recunoaștere a vinovăției, susținerea la acest moment a aceeași circumstanțe ca element de noutate fiind irelevantă în condițiile în care a fost deja avută în vedere.
Împotriva acestei încheieri au formulat contestație inculpații B. D., R. A., M. A., D. V.-V., L. M.-C., M. T., G. M., M. G., C. V., N. D.-V., M. C. și T. I. criticând-o pentru netemeinicie și solicitând admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și rejudecând, în fond, înlocuirea măsurii arestului la domiciliu cu controlul judiciar, pentru motivele expuse pe larg în practicaua hotărârii.
Analizând încheierea contestată prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile art.206 C. proc. pen., Curtea constată următoarele:
Contestatorii-inculpați au încheiat un acord de recunoaștere a vinovăției, cu privire la care a fost sesizată instanța de judecată, respectiv Tribunalul G., stabilindu-se atât cuantumul pedepsei, cât și modalitatea de executare a acesteia, în sensul unei suspendări a executării pedepsei sub supraveghere.
La analiza oportunității înlocuirii arestului la domiciliu cu măsura controlului judiciar, Curtea va avea în vedere dispozițiile art.242 alin.2 Cpp, respectiv evaluarea împrejurărilor concrete ale cauzei și conduita procesuală a inculpaților.
Astfel, de la momentul luării măsurii arestului la domiciliu a intervenit un element de noutate respectiv încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat de inculpați cu P. de pe lângă Tribunalul G. la data de 17.06.2014, astfel că împrejurările concrete ale cauzei pot fi apreciate ca suferind modificări, în condițiile în care chiar acuzarea a achiesat la aplicarea pedepselor tuturor inculpaților în modalitatea suspendării sub supraveghere.
Este adevărat că nu se poate specula asupra soluției ce o va pronunța judecătorul sesizat cu acordul de recunoaștere a vinovăției, însă atâta vreme cât durata arestului la domiciliu se scade din durata pedepsei, iar premisele cauzei înclină spre o modalitate de executare neprivativă de libertate, ale cărei obligații sunt asemănătoare celor impuse la controlul judiciar.
Așadar, la acest moment procesual nu mai apare ca fiind oportună menținerea arestului la domiciliu, conduita inculpaților fiind în sensul recunoașterii în totalitate a acuzațiilor, astfel că solicitările acestora de înlocuire a măsurii preventive sunt îndreptățite.
Pentru aceste considerente Curtea, în temeiul art.206 Cpp va admite contestațiile formulate de inculpații B. D., R. A., M. A., D. V.-V., L. M.-C., M.-T., G. M., M. G., C. V., N. D. V., M. C. și T. I. împotriva încheierii de ședință din data de 26.06.2014, pronunțată de Tribunalul G..
Va desființa, în parte încheierea contestată și rejudecând, în fond:
Va înlocui măsura arestului la domiciliu cu controlul judiciar cu privire la toți contestatorii-inculpați.
În baza art. 215 alin. 1 C.p.p, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații vor trebui să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
În baza art.215 alin.2 Cpp pe timpul controlului judiciar va impune inculpaților să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea instanței.
Va atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art.215 alin.3 Cpp referitoare la înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în situația în care încalcă cu rea-credință obligațiile care le revin.
Văzând și disp. art.275 alin.3 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.206 Cpp admite contestațiile formulate de inculpații B. D., R. A., M. A., D. V.-V., L. M.-C., M.-T., G. M., M. G., C. V., N. D. V., M. C. și T. I. împotriva încheierii de ședință din data de 26.06.2014, pronunțată de Tribunalul G..
Desființează, în parte încheierea contestată și rejudecând, în fond:
Înlocuiește măsura arestului la domiciliu cu controlul judiciar cu privire la toți contestatorii-inculpați.
În baza art. 215 alin. 1 C.p.p, pe timpul cât se află sub control judiciar, inculpații trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte la instanța ori de câte ori sunt chemați;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să informeze de îndată instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței;
În baza art. 215 alin. 2 Cpp pe timpul controlului judiciar impune inculpaților să nu depășească teritoriul României, decât cu încuviințarea instanței.
Atrage atenția inculpaților asupra dispozițiilor art. 215 alin. 3 Cpp referitoare la înlocuirea măsurii controlului judiciar cu măsura arestului la domiciliu sau măsura arestării preventive, în situația în care încalcă cu rea-credință obligațiile care le revin.
În temeiul art. 275 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile avansate de stat rămân în sarcina acestuia, iar onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpata M. A. în sumă de 50 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 4.07.2014
Președinte
D. D.
Grefier
L. B.
Red. și tehnored. D.D.
2 ex.
Red. O. G. – Tribunalul G. – Secția Penală – Cauze Generale
| ← Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 887/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... → |
|---|
