Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice. Art. 321 C.p.. Decizia nr. 818/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 818/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-06-2014 în dosarul nr. 818/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II-A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR.818/A
Ședința publică din data de 24 iunie 2014
Curtea compusă din:
Președinte: F. D.
Judecător: C.-C. D.
Grefier: E.-A. N.
**************
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror L. I..
Pe rol pronunțarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița și inculpatul P. M.-V. împotriva sentinței penale nr.233 din data de 05 mai 2014 a Tribunalului Ialomița, pronunțată în dosarul nr._ .
Dezbaterile și susținerile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 16 iunie 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din aceasta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea pentru astăzi 24 iunie 2014 și a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentinta penală nr. 233/F/05mai 2014 Tribunalul I. a dispus:
Respinge cererea de schimbare a încadrării juridice dată prin Rechizitoriu faptei de tentativă la omor calificat din art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal anterior în art. 32 raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală combinat cu art. 16 alin. 1 lit. b prima teză Cod procedură penală raportat la art. 4 Cod penal și art. 39 pct. 1 din L.P.A. 187/2012 achită pe inculpatul P. M. V. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991.
În baza art. 20 – 174 Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 lit. b și c și art. 76 alin. 2 Cod penal anterior (rap. la art. 4 Cod penal – dezincriminare agravantă „în public” de la omorul calificat prev. de art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal anterior) condamnă inculpatul P. M. V., fiul lui V. și V., născut la data de 13.04.1991 în Slobozia, județul Ialomița, C.N.P._, de cetățenie română, domiciliat în loc. Grivița, ., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d) Cod penal (tentativa la omor).
În baza art. 321 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 lit. c și art. 76 alin. 1 Cod penal anterior raportat la art. 5 Cod penal condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare (ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice).
În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal anterior contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul P. M. V. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d) Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d) Cod penal.
Cu privire la acțiunea civilă.
Ia act că persoana vătămată D. N. nu s-a constituit parte civilă în cauză neavând pretenții de la inculpat.
Obligă inculpatul către partea civilă S. de Urgență „B. – A.” București la plata sumei de 135 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată D. N..
Obligă inculpatul către partea civilă S. Județean de Urgență Slobozia – Ialomița, la plata sumei de 11,96 lei reprezentând cheltuieli spitalizare pentru persoana vătămată D. N..
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 362 alin. 2 Cod procedură penală combinat cu art. 208 alin. 2 – 4 Cod procedură penală dispune menținerea arestării preventive a inculpatului P. M. V..
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada în care a fost supus măsurii preventive privative de libertate (reținere și arest preventiv) de la data de 28.12.2013 la zi.
Face aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea 76/2008 modificată.
Prin Rechizitoriul nr. 647/P/2013 din 22.01.2014 întocmit de P. de pe lângă Tribunalul Ialomița inculpatul P. M. V., fiul lui V. și V., născut la data de 13.04.1991 în Slobozia, județul Ialomița, C.N.P._, de cetățenie română, domiciliat în loc. Grivița, . a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă la omor calificat, port fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor a unui obiect confecționat anume pentru tăiere și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzute și pedepsite de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal anterior, art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 și art. 321 alin. 1 Cod penal anterior.
În fapt s-a reținut că fapta inculpatului P. M. V., care în seara zilei de 26.12.2013, aflându-se în vecinătatea magazinului „I.I. P. R M.” din ., l-a agresat pe numitul D. N., producându-i plăgi multiple vertex, cu un obiect tăietor despicător, posibil toporișcă, constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal;
Fapta inculpatului P. M. V., care în seara zilei de 26.12.2013 a purtat fără drept în locurile și împrejurările în care s-ar primejdui viața sau integritatea corporală a persoanelor a unui obiect confecționat anume pentru tăiere, constituie infracțiunea prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată;
Fapta inculpatului P. M. V., care prin provocarea și participarea activă la conflict a acceptat tulburarea ordinii și liniștii publice, creând o stare de insecuritate în sfera relațiilor de conviețuire socială, constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal.
Pentru a se reține această situație de fapt la urmărirea penală au fost audiați inculpatul și victima, martori, s-a efectuat raportul medico –legal nr. 4959/A1/605 din 22.01.2014.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 23.01.2014 cu prim termen de judecată la 19.02.2014.
În cauză inculpatul P. M. V. a fost reținut 24 ore conform ordonanței procurorului la data de 28.12.2013 și arestat preventiv pentru 29 zile de la 29.12.2013 până la data de 26.01.2014.
La termenul din 24.01.2014 (ședință cameră de consiliu) instanța de judecată din oficiu a verificat legalitatea și temeinicia arestării preventive conform art. 160, 300 ind. 1 alin. 1 și 3 Cod procedură penală anterior, menținând arestarea preventivă a inculpatului.
La primul termen de judecată în ședință publică din 19.02.2014, după punerea în discuție în contradictoriu, cauza a fost trimisă judecătorului de cameră preliminară din cadrul aceleiași instanțe în baza art. 6 L.P.A. 255/2013 combinat cu art. 36 alin. 1 lit. a Cod procedură penală.
În cauză (fila 78 dosar fond) s-a procedat la întocmirea unui proces – verbal din care reiese durata camerei preliminare cu începere din data de 20.02.2014 și argumentele reținute, sub acest aspect de judecătorul de cameră preliminară, fără a le mai detalia în considerente.
Totodată s-a fixat termen pentru verificarea din oficiu, de către judecătorul de cameră preliminară a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, aceasta fiind menținută conform dispozițiilor art. 348 Cod procedură penală raportat la art. 207 alin. 4 Cod procedură penală prin încheiere în cameră de consiliu din data de 20.02.2014.
Procedura camerei preliminare s-a desfășurat cu respectarea dispozițiilor art. 342-348 Cod procedură penală, iar la data de 14.03.2014, judecătorul de cameră preliminară în ședința camerei de consiliu a constatat că instanța este legal sesizată prin rechizitoriul nr. 647/P/2013 întocmit la 22.01.2014 a constatat legalitatea administrării probelor, a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății în cauză, în baza art. 346 alin. 2 Cod procedură penală.
Totodată, s-a dispus înaintarea dosarului instanței de judecată conform art. 208 alin. 1 Cod procedură penală.
După cum se poate observa din textul de lege invocat, nici din oficiu și nici din partea apărării alese a inculpatului nu s-au formulat cereri și excepții cât privește competența și legalitatea sesizării instanței, legalitatea administrării probelor și efectuarea actelor de către organele de urmărire penală.
Primul termen de judecată s-a fixat pentru data de 19.03.2014 conform rezoluției de la fila 107 dosar fond.
La termenul de judecată din 19.03.2014 în faza verificării din oficiu a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului P. M. V. (măsură ce a fost menținută), instanța a reținut prin încheierea de ședință că datorită termenului scurt fixat (din 14.03._14) nu s-a mai dispus și citarea celorlalte părți din proces datorită imposibilității îndeplinirii prin poștă a procedurii de citare, una dintre părțile civile având sediul în București.
Ca atare, cauza a fost amânată pentru termenul din 16.04.2014, termen la care între alte acte efectuate, au fost audiați inculpatul și partea vătămată, raportat la art. 374 alin. 7 și 8 Cod procedură penală instanța a pus în dezbatere contradictorie a părților pentru a fi avute în vedere la deliberare, aspectul că probele administrate la urmărirea penală nu au fost contestate în procedura camerei preliminare și ca atare nu se readministrează în cursul cercetării judecătorești și nici din oficiu de către instanță nu s-a apreciat că se impune readministrarea lor nemijlocită.
Totodată, la termenul de judecată din 16.04.2014 s-a verificat din oficiu de către instanță legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului, această măsură preventivă fiind menținută.
La termenul de judecată din data de 30.04.2014 a fost audiat martorul propus de inculpat, s-au depus acte în circumstanțiere s-a declarat terminată cercetarea judecătorească și apoi s-a trecut la dezbateri cu amânarea pronunțării în cauză la data de 05.05.2014.
Întrucât probele administrate în faza urmăririi penale nu au fost contestate ele fiind legal administrate la fel și toate celelalte acte efectuate în această fază procesuală, instanța va reține aceeași situație de fapt ca în actul de sesizare și, reanalizând probele, fiecare în parte și toate în ansamblul lor reține următoarele:
Martorul Imbir M. M., prezent în fața „magazinului lui P.”, alături de martorii V. Ș. M., M. S., M. G. și partea vătămată D. N., l-a văzut pe inculpatul P. M. V. cum i-a lovit cu palmele peste față pe V. Ș. M. și M. S. spunându-le că sunt prea mici și nu au voie să bea.
În aceste împrejurări D. N. i-a cerut inculpatului să lase băieții în pace și imediat după intervenția sa inculpatul a scos din sân o toporișcă și a fugit după D. N. care a încercat să scape fugind la rândul său, curtea lui P..
Martorul M. S. a declarat că, inculpatul P. M. V. i-a dat două palme peste față cerându-i să plece acasă.
Același martor arată că, inculpatul i-a dat două palme peste față și lui V. Ș. M. zis „B.” din același motiv. Partea vătămată D. N. le-a luat apărarea după care martorul l-a văzut pe P. M. V. cum scoate de sub braț o toporișcă pe care a săltat-o deasupra lui D. N. să-l lovească în cap. Acesta a parat lovitura cu mâna după care a luat-o la fugă prin curtea lui V. P..
Declarația martorului V. Ș. M. zis „B.”, se coroborează cu cea a părții vătămate precum și a martorului M. S. în sensul că, . a fost provocată de către inculpat care, l-a lovit peste față atât pe el cât și pe M. S.. Martorul susține că s-a băgat în fața lui ca să-l ferească pe D. N., blocând toporișca cu mâna; în acest context s-a ales cu o tăietură la mână, după care a fugit.
Martorul B. D. G., a confirmat declarațiile inculpatului în legătură cu faptul că, în ziua respectivă s-au întâlnit la domiciliul său întrucât P. M. I. l-a sunat și l-a întrebat dacă nu dă și el un pahar cu vin. Întrucât a fost de acord să-l cinstească, inculpatul împreună cu vărul său P. M. I. și martorul au consumat vin fiert după care s-au hotărât să bea o bere.
Martorul a susținut că nu a văzut nici un fel de incident între inculpat și D. N. întrucât a plecat acasă după ce cei doi veri au traversat . P.”.
Martorul B. D. A. la rândul său a susținut că, a venit în . cu tatăl său B. D. G., P. M. V. și P. M. I.. Nu a fost martor la agresiune deoarece nu a rămas la magazin decât atât timp cât a fost necesar pentru a cumpăra o pâine, după care a plecat la locuința bunicii sale.
Nici martorul P. M. I. nu a văzut decât că toți alergau în toate părțile iar D. N. îl lovea pe inculpat cu un băț.
Cei trei martori mai sus nominalizați au declarat că nu au văzut . produsă de către inculpatul P. M. V.. În schimb îl contrazic chiar și pe inculpat în ceea ce privește hainele pe care le purta în respectiva seară.
Partea vătămată D. N. a declarat că altercația a fost începută de inculpatul P. M. V. care i-a dat două perechi de palme peste față martorului M. S., el intervenind să fie lăsat în pace. Și partea vătămată l-a văzut pe inculpat scoțând din sân o toporișcă pe care a îndreptat-o înspre capul său. A reușit să amortizeze lovitura folosind mâna stângă însă a fost totuși lovit; s-a împiedicat când a intrat în curtea lui P. și în aceste condiții a mai simțit o lovitură cu toporișca în cap.
Aspectul privind pararea cu mâna a unei lovituri de toporișcă ce viza zona capului este confirmat și de către martorul M. S..
Inculpatul P. M. V. a recunoscut faptul că, „i-a dat două lovituri în cap lui D. N., cu o toporișcă de șnițele”. Nu a recunoscut însă că ar fi fost în posesia acestui obiect vulnerant și declară că, a găsit toporișca sprijinită în scândurile de la gardul curții lui P.. Afirmă că a luat acest obiect pentru a se apăra de . săvârșită asupra sa de către D. N. care, l-a lovit de mai multe ori cu un băț, din cele folosite de ciobani. Nici unul din martorii audiați nu confirmă acest aspect al agresiunii.
Conform Raportului medico-legal nr. 4959/A1/605 din 22.01.2014, numitul D. N. a prezentat leziuni traumatice - plăgi multiple vertex - ce au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale și s-au putut produce prin acțiunea uni corp tăietor despicător, posibil toporișcă.
Este de reținut faptul că, prezența de spirit a victimei care a parat o lovitură cu mâna după care a încercat să scape de agresiune prin fugă, faptul că a avut pe cap un fes din material textil (pe care se observă urmele de lovituri cu partea ascuțită a obiectului tăietor despicător), apariția celorlalți martori care au auzit gălăgie, posibil și intervenția inițială a martorului V. Ș. M., a făcut ca leziunile să nu fie mai grave decât cele constatate medico-legal.
De asemenea, obiectul vulnerant folosit de inculpat, zona vizată de loviturile acestuia, perseverența cu care a aplicat mai multe lovituri pledează în favoarea intenției acestuia de a curma viața victimei și nu numai de a-i aplica o corecție fizică.
În împrejurările date și chiar dacă ar fi adevărat că victima l-a agresat la rândul său (aspect ce nu este confirmat de nici unul din martorii prezenți și nici chiar de prietenul inculpatului, B. D.) inculpatul, conștient fiind de obiectul vulnerant pe care îl avea în mână ar fi putut lovi victima în orice parte a corpului și nu în cap.
În concluzie, acest mod de a acționa, demonstrează faptul că, chiar dacă nu a intenționat să suprime viața victimei a acceptat acest posibil rezultat prin modul în care a acționat, obiectul pe care l-a folosit în agresiune și zona corpului care a vizat-o prin loviturile aplicate.
Ca atare și situația de fapt rămâne aceeași.
Astfel, în seara zilei de 26.12.2013, partea vătămată/parte civilă D. N. se afla în fața magazinului „II P. R M.” (cunoscut și ca barul lui P. ) din ., alături de martorii M. G. zis „G.”, Imbir M. M., V. Ș. M. zis „B.” și M. S. zis „B.”.
La un moment dat, au traversat . S. N.” (pe care localnicii îl numesc „La M.”) și s-au deplasat către cei mai sus nominalizați, inculpatul P. M. V. zis „C.” și P. M. I. zis „M. a lu Țuca”.
Inculpatul P. M. V. s-a apropiat de martorul M. S. (căruia inculpatul îi spune M. Nicușor) și i-a dat două palme spunându-i că este minor și nu trebuie să bea bere. După aceea s-a întors spre martorul V. Ș. M. căruia i-a dat de asemenea două palme, cu aceeași motivație că este minor și nu trebuie să bea.
A intervenit partea vătămată D. N. întrebând inculpatul de ce nu îi lasă în pace . Această atitudine a părții vătămate a generat imediat o atitudine și mai violentă din partea inculpatului care, fără să spună nimic a scos o toporișcă de sub haina de M. C. cu care era îmbrăcat și s-a repezit cu ea înspre D. N..
Martorul V. Ș. M. declară că s-a băgat în fața lui ca să-l ferească pe D. N., blocând mâna cu toporișca; în acest context s-a ales cu o tăietură la mână, după care a fugit.
D. N. a încercat la rândul său, să scape fugind însă a primit o lovitură în cap cu partea metalică de la toporișcă. A dat din nou să fugă dar s-a împiedicat de ceva și a căzut simțind încă o lovitură în cap, de la toporișcă, tot cu parte metalică, după care a leșinat.
Auzind zgomot și țipete martorii P. M., P. V. și M. G. zis „G.” au ieșit din casă, respectiv magazin însă nu au mai văzut altă persoană în afara părții vătămate, care se chinuia să sară gardul fiind ajutat să iasă afară pe poartă – aceasta întrucât în dinamica agresiunii s-a ajuns la un moment dat în curtea patronilor localului.
Partea vătămată/partea civilă a ajuns în cele din urmă acasă după care a fost transportat cu ambulanța la S. de Urgență Slobozia.
Și tribunalul consideră că materialul probator în ansamblul lui administrat în cauză, sub aspectul atitudinii subiective a inculpatului, relevă intenția indirectă la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor, în sensul că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.
Așa cum practica judiciară și literatura de specialitate au statuat, diferențierea între infracțiunea de tentativă la omor și cea de vătămare corporală (pe legea nouă inclusiv art. 193 alin. 2 Cod penal - lovirea sau alte violențe) se face doar prin analiza laturii subiective, fiind necesar a se determina intenția infractorului de a ucide în cazul tentativei la omor sau de a vătăma, în cazul celeilalte infracțiuni. Instanța consideră că, în concret, intenția este relevată de natura și împrejurările în care au fost comise actele de punere în executare.
În acest sens tribunalul a avut în vedere și declarațiile martorilor coroborate, astfel cum au fost reliefate anterior, martorul propus de inculpat (C. A.) neaducând elemente de noutate necunoscute instanței, ci din contră, a precizat că a văzut o altercație între victimă și inculpat și cum victima l-a lovit cu un băț pe inculpat de două ori în partea capului și a umărului. Pe de altă parte nici victima nu a negat că a luat bățul respectiv cu intenția de a se apăra de atacul inculpatului. Oricum din analiza probelor a rezultat că altercația a fost provocată de inculpat, acesta din urmă lovind primul victima ce a încercat să se apere (să pareze) cu mâna stângă lovitura inculpatului cu toporișca respectivă. Nereușind să se apere victima a fost lovită în cap, a încercat să fugă, s-a împiedicat și a căzut la sol și a mai simțit încă o lovitură cu partea metalică de la toporișca respectivă. În acest moment victima și-a pierdut cunoștința nemaiamintindu - și nimic.
Susținerea inculpatului că a lovit victima cu muchia toporului (partea teșită a obiectului), chiar dacă reală, este lipsită de relevanță sub aspectul rezultatului produs și a celui mai grav care s-ar fi putut produce, dacă avem în vedere că a lovit victima în cap de două ori, intensitatea aplicării loviturilor care au fost apte de a produce rezultatul din actul medico-legal, coroborat și cu planșele fotografice de la filele 15-16 dosar urmărire penală și din contextul celorlalte probe administrate.
Pe de altă parte, nu este echilibrat nici raportul de forțe ale obiectelor folosite: toporișca obiect tăietor despicător cu aptitudinea de a produce un rezultat letal – și bățul folosit în apărare de către victimă.
Raportul medico –legal nu reprezintă singurul act pe baza căruia, exclusiv să se aprecieze și să se stabilească intenția cu care a acționat inculpatul.
Ca atare, față de cele ce preced, cererea de schimbare a încadrării juridice din tentativă la omor în infracțiunea prevăzută de art. 193 alin. 2 Cod penal (lovirea sau alte violențe) nu a putut fi primită.
Pentru infracțiunea de tentativă la omor instanța a apreciat că sunt dovedite existența laturii obiective, a laturii subiective (intenția indirectă) a legăturii de cauzalitate și a urmărilor imediat produse, inculpatul acționând cu vinovăția cerută de lege.
Din analiza acelorași probe a rezultat și săvârșirea celorlalte două infracțiuni reținute în sarcina aceluiași inculpat.
În drept, fapta inculpatului, care prin provocarea și participarea activă la conflict a acceptat tulburarea ordinii și liniștii publice, creând o stare de insecuritate în sfera relațiilor de conviețuire socială, constituie infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 Cod penal anterior, faptă săvârșită cu vinovăție de inculpatul P. M. V..
În drept, fapta inculpatului, care în seara zilei de 26.12.2013, aflându-se în vecinătatea magazinului „I.I. P. R M.” din ., l-a agresat pe numitul D. N., producându-i plăgi multiple vertex, cu un obiect tăietor despicător, posibil toporișcă, constituie infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 Cod penal anterior (raportat la art. 4 Cod penal – dezincriminare agravantă „în public” de la omorul calificat prevăzut de art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal anterior), faptă săvârșită cu vinovăție de inculpatul P. M. V..
Cealaltă faptă pentru care inculpatul a fost cercetat și trimis în judecată cu încadrare juridică infracțiunea prevăzută de 2 alin. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 intră sub incidența dispozițiilor art. 4 Cod penal (aplicarea legii penale de dezincriminare).
Sub aspectul individualizării pedepselor instanța a ținut cont în mod coroborat și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, vârsta inculpatului, nivelul de educație, starea familială și socială, caracterizarea depusă la dosar, gradul de pericol social al faptelor săvârșite, gradul de proporționalitate între faptele săvârșite și pedepsele cu închisoare aplicate stabilite în pedeapsa principală rezultantă finală de executat.
Sub aspectul rezolvării acțiunii penale a cauzei, Tribunalul mai aspectează următoarele:
Pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 instanța a avut în vedere dispozițiile art. 3 alin. 2 din L.P.A. 187/2012 și a verificat în Codul penal infracțiunea prevăzută de art. 372 – portul sau folosirea fără drept de obiecte periculoase – însă fapta pentru care inculpatul a fost trimis în judecată nu întrunește elementele constitutive ale acestei infracțiuni din legea penală nouă, deci infracțiunea nu e incriminată de legea nouă sau de o altă lege în vigoare, chiar sub o altă denumire.
Ca atare, devin aplicabile dispozițiile art. 4 Cod penal referitoare la dezincriminare. Totodată s-au avut în vedere dispozițiile art. 16 alin. 1 lit. b prima teză (fapta nu este prevăzută de legea penală) ca și cauză de împiedicare a exercitării acțiunii penale raportat la art. 396 alin. 5 Cod procedură penală la pronunțarea soluției de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991.
Cât privește infracțiunea de tentativă la omor, agravanta de la lit. i a art. 175 Cod penal anterior (în public) aceasta a fost eliminată ca variantă calificată din text și echivalează cu o dezincriminare, agravanta neregăsindu-se nici în agravantele generale de la art. 77 Cod penal.
Instanța a apreciat că legea penală nouă reprezintă implicit legea mai favorabilă (pe tentativa la omor) sub aspectul aplicării pedepsei principale, întrucât prin dezincriminarea agravantei „în public” de la art. 175 lit. i Cod penal anterior, s-a determinat automat calificarea faptei din omor calificat pe legea veche în omor atât pe legea veche cât și pe legea nouă. Am reținut acest aspect, întrucât pe legea veche omorul calificat se pedepsea cu închisoare de la 7 ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni (pe tentativă) iar omorul atât pe legea veche cât și pe legea nouă se pedepsește cu închisoare de la 5 ani la 10 ani (pe tentativă).
Aspectul tratat prezintă importanță și din perspectiva aplicării art. 12 din L.P.A. nr. 187/2012 potrivit căruia – în cazul succesiuni de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.
Ca atare, acest text de lege prevede că pentru pedepsele accesorii și complementare se aplică legea care a fost considerată mai favorabilă pentru aplicarea pedepsei principale, chiar dacă pentru pedepsele accesorii și complementare această lege ar fi mai defavorabilă favorabilă inculpatului.
Oricum, în concret, în cauză pedeapsa complementară și pedeapsa accesorie aplicate inculpatului în strictă relaționare cu infracțiunea de tentativă la omor nu sunt mai defavorabile inculpatului comparativ cu legea penală veche.
Instanța a avut în vedere că pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi este obligatorie întrucât e prevăzută pentru această infracțiune atât pe legea penală veche cât și pe legea penală nouă.
În considerarea naturii și gravității infracțiunii de tentativă la omor și a împrejurărilor concrete în care a fost săvârșită, instanța a apreciat că se impune și interzicerea dreptului de a alege (art. 66 lit. d Cod penal).
Întrucât pentru această infracțiune s-a stabilit o pedeapsă complementară (pe legea nouă, cel puțin din punctul de vedere al duratei, fiind apreciată ca lege mai favorabilă) instanța a dispus și aplicarea pentru inculpat a pedepsei accesorii a interzicerii acelorași drepturi din pedeapsa complementară, în temeiul art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal.
Sub aspectul circumstanțelor atenuante reținem că atât legea penală veche cât și cea nouă, pentru infracțiunea de omor (pe tentativă), prevede aceleași limite de pedeapsă.
Ca atare, pentru limitele de pedeapsă prin raportare la aplicarea și efectele circumstanțelor atenuante urmează a se avea în vedere vechiul cod penal, întrucât, pe de o parte, legea nouă (art. 75 alin. 1 a II-a teză Cod penal) prevede că circumstanțele atenuante nu se aplică în cazul săvârșirii, între alte infracțiuni, infracțiunilor contra persoanei (omorul fiind prevăzută în Titlul I – Infracțiuni contra persoanei în Capitolul I – Infracțiuni contra vieții din Partea Specială a Codului penal) iar pe de altă parte, art. 76 alin. 1 Cod penal prevede în cazul aplicării circumstanțelor atenuante reducerea limitelor speciale ale pedepsei pentru infracțiunea săvârșită cu o treime, în timp ce art. 76 alin. 2 Cod penal anterior, prevede că pedeapsa închisorii poate fi redusă cel mult până la o treime din minimul special pentru infracțiunea de omor (bineînțeles ținând cont de faza tentativei).
Sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 321 alin. 1 Cod penal anterior, raportat la art. 5 Cod penal, s-a apreciat că legea mai favorabilă este legea nouă raportat la natura sancțiunii (pedeapsa închisorii), art. 371 Cod penal, prevăzând închisoarea de la 3 luni la 2 ani, spre deosebire de art. 321 alin. 1 Cod penal anterior care prevedea închisoare de la 1 la 5 ani.
Cât privește tratamentul penal specific concursului de infracțiuni s-a apreciat că legea penală mai favorabilă este codul penal anterior.
Sub aspectul laturii civile a cauzei s-a luat act că persoana vătămată D. N. nu s-a constituit parte civilă în cauză neavând pretenții de la inculpat, acesta din urmă fiind obligat doar către părțile civile (cele două unități spitalicești) la plata sumelor de bai aferente reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată D. N..
S-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa principală durata măsurii preventive privative de libertate, s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 modificată și s-a obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.
Față de cele ce preced, se va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice dată prin Rechizitoriu faptei de tentativă la omor calificat din art. 20 raportat la art. 174-175 lit. i Cod penal anterior în art. 32 raportat la art. 193 alin. 2 Cod penal.
În baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală combinat cu art. 16 alin. 1 lit. b prima teză Cod procedură penală raportat la art. 4 Cod penal și art. 39 pct. 1 din L.P.A. 187/2012 inculpatul P. M. V. va fi achitat sub aspectul infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991.
În baza art. 20 – 174 Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 lit. b și c și art. 76 alin. 2 Cod penal anterior (rap. la art. 4 Cod penal – dezincriminare agravantă „în public” de la omorul calificat prev. de art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal anterior) va condamna inculpatul P. M. V., la pedeapsa principală de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d) Cod penal (tentativa la omor).
În baza art. 321 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 lit. c și art. 76 alin. 1 Cod penal anterior raportat la art. 5 Cod penal va condamna același inculpat la pedeapsa de 2 (două) luni închisoare (ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice).
În baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal anterior urmează a contopi pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul P. M. V. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d) Cod penal.
În temeiul art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a), b) și d) Cod penal.
Cu privire la acțiunea civilă.
Va lua act că persoana vătămată D. N. nu s-a constituit parte civilă în cauză neavând pretenții de la inculpat.
Va obliga inculpatul către partea civilă S. de Urgență „B. – A.” București la plata sumei de 135 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru persoana vătămată D. N..
Va obliga inculpatul către partea civilă S. Județean de Urgență Slobozia – Ialomița, la plata sumei de 11,96 lei reprezentând cheltuieli spitalizare pentru persoana vătămată D. N..
În baza art. 399 alin. 1 Cod procedură penală raportat la art. 362 alin. 2 Cod procedură penală combinat cu art. 208 alin. 2 – 4 Cod procedură penală va dispune menținerea arestării preventive a inculpatului P. M. V..
În baza art. 72 alin. 1 Cod penal va deduce din pedeapsa principală aplicată inculpatului perioada în care a fost supus măsurii preventive privative de libertate (reținere și arest preventiv) de la data de 28.12.2013 la zi.
Urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea 76/2008 modificată.
Impotriva hotararii au declarat apel P. de pe lângă Tribunalul Ialomița si inculpatul.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița a apreciat ca hotararea este nelegala si netemeinica intrucat în mod eronat a fost reținută tentativa de omor calificat,, nu s-a confiscat obiectul care a fost folosit la savarsirea faptei.
Inculpatul a declarat apel apreciind ca încadrarea juridică a faptei ar fi fost aceea de lovire și alte violențe.
Examinând hotararea atacată, față de motivele invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea apreciază apelul formulat de catre P. de pe langa Tribunalul I. ca fiind intemeiat, iar apelul inc. ca fiind nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentinta penală nr. 233/F/05mai 2014 Tribunalul I. in baza art. 396 alin. 5 Cod procedură penală combinat cu art. 16 alin. 1 lit. b prima teză Cod procedură penală raportat la art. 4 Cod penal și art. 39 pct. 1 din L.P.A. 187/2012 l-a achitat pe inculpatul P. M. V. sub aspectul infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991, in baza art. 20 – 174 Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 lit. b și c și art. 76 alin. 2 Cod penal anterior (rap. la art. 4 Cod penal – dezincriminare agravantă „în public” de la omorul calificat prev. de art. 175 alin. 1 lit. i Cod penal anterior) l-a condamnă inculpatul P. M. V., la pedeapsa principală de 2 doi ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d Cod penal tentativa la omor, in baza art. 321 alin. 1 Cod penal anterior cu aplicarea art. 74 lit. c și art. 76 alin. 1 Cod penal anterior raportat la art. 5 Cod penal condamnă același inculpat la pedeapsa de 2 două luni închisoare (ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice), in baza art. 33 lit. a, art. 34 alin. 1 lit. b și art. 35 alin. 1 Cod penal anterior contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul P. M. V. să execute pedeapsa cea mai grea de 2 doi ani închisoare și 1 an pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d Cod penal, in temeiul art. 65 alin. 1 și 3 Cod penal a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b și d Cod penal, retinand ca în seara zilei de 26.12.2013, aflându-se în vecinătatea magazinului „I.I. P. R M.” din ., l-a agresat pe numitul D. N., producându-i plăgi multiple vertex, cu un obiect tăietor despicător, posibil toporișcă, provocand si tulburarea ordinii și liniștii publice.
Curtea, sub aspectul încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului, constată că în cauză își găsesc aplicabilitate dispozițiile art. 5 C.pen. privitoare la aplicarea legii mai favorabile, întrucât de la săvârșirea infracțiunilor de către inculpat și până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, respectiv la data de 01.02.2014 a intrat în vigoare Noul Cod penal conform Legii nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul Penal.
La stabilirea legii penale mai favorabile Curtea are în vedere legea penală în întregul ei și aplicarea acesteia globală, așa cum rezultă din interpretarea art. 5 C.pen.
Prin decizia nr. 265/06.05.2014 a CCR, publicată în M.Of. nr. 372 din 20 mai 2014, s-a admis exceptia de neconstitutionalitate ridicata de Înalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia penala in Dosarul nr. 5._ si s-a constatat ca dispozitiile art. 5 din Codul penal sunt constitutionale in masura in care nu permit combinare a prevederilor din legi succesive in stabilirea si aplicarea legii penale mai favorabile.
Curtea a considerat ca o combinare a dispozițiilor mai favorabile dintre două legi succesive este hibridă și duce la crearea, pe cale judecătorească, a unei a treia legi (lex tertia), consecință inadmisibilă, deoarece ar însemna ca organele judiciare să exercite un atribut care nu le revine, intrând în sfera de competență constituțională a legiuitorului.
Principiul „mitior lex” este greșit aplicat atunci când sunt combinate dispozițiile mai favorabile infractorului cuprinse în legile penale succesive, cu rezultatul obținerii unei „lex tertia”. Prin selectarea și îmbinarea dispozițiilor penale mai blânde cuprinse în legile penale succesive, judecătorul nu s-a limitat la aplicarea legii penale, ci a creat o lege penală proprie. Așadar, prin acest procedeu combinatoriu judecătorul si-a depășește atribuțiile sale și pătruns în domeniul legislativului fara a exista un argument care să justifice îmbinarea a două sau mai multe legi penale.
De asemenea, V. Dongoroz in Codul penal comentat si adnotat a aratat ca in alegerea legii mai favorabile nu se îmbina dispozițiunile unei legi cu ale celeilalte pentru a obține un rezultat mai favorabil, fiindcă aceasta ar însemna crearea pe cale de aplicațiune a unei a treia lege (lex tertia), ceea ce nu este admis.
Instanta de fond a combinat dispozitiile din codul penal vechi -incadrarea juridica pentru tentativa la omor s-art.20 Cp rap. la art. 174-175 lit.i Cp si infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice. art. . 321 alin. Cp- cu disozitiile din codul penal nou – infr. prev. de art. art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 pentru care a constata ca sunt aplicabile dispozițiile art. 4 Cod penal referitoare la dezincriminare in raport de noua reglementare.
Curtea retine:
- tentativa la omor calificat reglementată de disp. art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i Cod penal (dispoziții în vigoare la data comiterii faptei) se pedepsește cu închisoarea de la 7 ani si 6 luni an 12 ani si 6 luni, iar infracțiunea prev. de art. 188 alin. C.pen. (dispoziții în vigoare la momentul judecării) se pedepsește cu închisoarea de la 5 ani și 10 ani-in actuala reglementare nu se mai regaseste agravanta „omorul savarsit in loc public”, astfel ca fapta este considerata savarsita in forma simpla a infractiunii. .
- infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice reglementată de disp. art. . 321 alin. Cp din 1969 (dispoziții în vigoare la data comiterii faptei) se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani, iar infracțiunea de tulburare a ordinii si linistii publice prev. de art. 371 C.p (dispoziții în vigoare la momentul judecării) se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda .-In mod corect a retinut instanta de fond ca pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 (dispoziții în vigoare la data comiterii faptei- art. 372 Cp -dispoziții în vigoare la momentul judecării ) sunt aplicabile dispozițiile art. 4 Cod penal referitoare la dezincriminare si a pronuntat o solutie de achitare.
Curtea considera legea penala mai favorabila din punct de vedere al regimului sanctionator al pedepsei este noul cod penal raportandu-se la limitele minime si maxime ale pedepselor, la incadrarea tentativei la infractiunea de omor in forma simpla a infractiunii, precum si la dezincriminarea faptei prev. de . art. 2 alin. 1 pct. 1 din Legea 61/1991 in raport de noile dispozitii.
Curtea considera ca actiunea inculpatului de lovi victima cu o toporisca –arma apta de a produce leziuni vitale-, zona vitala vizată de lovituri-capul(pe fesul din material textil au ramas urmele de lovituri cu partea ascuțită a obiectului tăietor despicător), perseverența cu care a aplicat mai multe lovituri, constituie tentativa de omor .
Curtea, față de probele administrate in cauza, apreciază că inculpatul a comis faptele de tentativa de omor si tulburare a ordinii si linistii publice si, in mod corect, prima instanță a reținut comiterea infracțiunilor de către inculpat și a antrenat răspunderea penală a acestuia.
Rolul prioritar al pedepsei este acțiunea de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni, nu acela al represiunii, deoarece numai acțiunea de prevenire poate avea efecte benefice în ceea ce privește adaptarea conduitelor destinatarilor legii penale, și dezvoltarea conștiinței juridice și morale a membrilor societății și numai dacă obiectiv, atingerea adusă valorilor sociale ocrotite de norma penală ar putea să se repete, trebuie utilizată constrângerea.
Primul scop al oricărei pedepse este prevenția specială adică pedeapsa trebuie să-l împiedice pe condamnat să săvârșească din nou o infracțiune; la realizarea acestui scop pedeapsa contribuie prin mijlocirea ambelor sale funcții - reeducarea și intimidarea.
Intimidarea își produce efectele imediat, cât există și durează teama de pedeapsă, în timp ce reeducarea își produce rezultatul în timp, după ce făptuitorul a fost supus unui anumit tratament, efectul preventiv fiind rezultatul unor modificări intervenite în conștiința subiectului și are un caracter relativ statornic, durabil.
Funcția de reeducare se realizează încă din momentul condamnării, moment în care făptuitorul luând cunoștință de constrângerea la care va fi supus ca o consecință a infracțiunii, înțelege semnificația exigențelor sociale și necesitatea de a respecta normele de conduita în societate, de a avea o comportare onestă și disciplinată.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, Curte apreciază că funcțiile de constrângere și reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii care se țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, să se adapteze normelor de conviețuire socială înțelese în sens larg.
Curtea, avand in vedere ca circumstantele personale ale inculpatului, cat si faptul ca partea vatamata nu s-a constituit parte civila, apreciaza ca aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special, cu executare în regim de detenție, este una justă, de natură să fundamenteze proporționalitatea între scopul reeducării inculpatului și așteptările societății față de actul de justiție realizat sub aspectul ordinii de drept încălcate.
In tem art 112 alin.1 lit bp se va confisca de la inc. bunul folosit la savarsirea faptei penale, respectiv o toporisca.
F. de aceste aspecte Curtea, va admite apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând: va dispune schimbarea calificării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului P. M. V. după cum urmează: din infr. prev. de art.20 raportat la art.174-175 lit.i C. pen. 1969 în art.32 raportat la art.188 NCP; din art.321 alin.1 C. pen. 1969 în art.371 NCP; din art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 în art.372 alin.2 C. pen.; în baza art.369 alin.5 raportat la art.16 lit.b C. pr. pen.va dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infr. prev. de art.372 alin.2 C. pen. ; in baza art.32 raportat la art.188 C. pen.va condamna pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare; in baza art.371 C. pen. va condamna pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare; in baza art.39 lit. b C. pen. va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de o lună închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și o lună închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b C. pen; in baza art.65 C. pen. va interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b C. pen.; va dispune confiscarea de la inculpat a unei toporiște, va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate; va respinge, ca nefondat, apelul inculpatului P. M. V.; va deduce detenția inculpatului de la 28.12.2013 la zi, va obliga inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Ialomița, desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:
Dispune schimbarea calificării juridice a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului P. M. V. după cum urmează: - din infr. prev. de art.20 raportat la art.174-175 lit.i C. pen. 1969 în art.32 raportat la art.188 NCP;
- din art.321 alin.1 C. pen. 1969 în art.371 NCP;
- din art.2 alin.1 pct.1 din Legea nr.61/1991 în art.372 alin.2 C. pen.
În baza art.369 alin.5 raportat la art.16 lit.b C. pr. pen. dispune achitarea inculpatului pentru săvârșirea infr. prev. de art.372 alin.2 C. pen.
În baza art.32 raportat la art.188 C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare.
În baza art.371 C. pen. condamnă pe inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art.39 lit. b C. pen. dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare la care se adaugă un spor de o lună închisoare, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 5 ani și o lună închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b C. pen.
În baza art.65 C. pen. interzice inculpatului ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art.66 lit.a și b C. pen.
Dispune confiscarea de la inculpat a unei toporiște.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
Respinge, ca nefondat, apelul inculpatului P. M. V..
Deduce detenția inculpatului de la 28.12.2013 la zi.
Obligă inculpatul la 500 lei cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu 200 lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24 iunie 2014.
P. JUDECATOR
F. D. C. C. Daescu
Proces-verbal
Pentru domnul judecător
F. D.-pensionat, semnează
Președinte secție
GREFIER
A. N.
| ← Mandat european de arestare. Sentința nr. 254/2014. Curtea de... | Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 887/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
