Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013. Decizia nr. 528/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 528/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-07-2014 în dosarul nr. 528/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 528/CO/LPF
Ședința publică din data de 25.07.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. T.
GREFIER: E. L. N.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror B. E. Eliana.
Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea contestației formulate de condamnatul V. G. M. împotriva sentinței penale nr. 212 din data de 10.03.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-condamnat V. G. M., în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu avocat Parciulea A., care depune delegația în ședința publică.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul contestatorului-condamnat apreciază că pedeapsa aplicată este prea mare și având în vedere dispozițiile art. 595 Noul Cod de procedură penală solicită aplicarea legii penale mai favorabile pentru ca pedeapsa să fie orientată sub minimul special prevăzut de lege. Menționează că atunci când a comis fapta contestatorul se afla sub influența drogurilor și că a avut o atitudine sinceră.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază că în mod corect s-a admis sesizarea comisiei privind aplicarea legii penale mai favorabile numai cu privire la reducerea pedepsei complementare și că nu se impune reducerea pedepsei principale deoarece aceasta nu depășește maximul special prevăzut de lege.
Solicită respingerea contestației ca nefondată.
Contestatorul-condamnat V. G. M., având ultimul cuvânt, arată că era drogat cu etnobotanice, că urma un tratament psihiatric și că a recunoscut fapta.
CURTEA,
Asupra contestației penale de față:
Prin sentința penală nr.212 din 10.03.2014, pronunțată de Tribunalul G., în baza art.23 din Legea nr.255/2013 raportat la art.595 C. pr. pen. a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare constituită în baza H.G. nr.836/2013 de pe lângă P. G. privind pe condamnatul V. G. M., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 301/F din 12.04.2012 a Tribunalului București – Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr.2758/11.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală.
În baza art. 6 Cod penal raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 66 lit. a, b, e Cod penal, s-a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e din Codul penal din 1969 aplicată condamnatului V. G. M. de la 10 ani la 5 ani.
S-a dispus anularea MEPI nr. 465 din 12.09.2012, emis de Tribunalul București secția a I penală și dispune emiterea unui nou mandat.
În baza art. 275 alin. 3 Noul Cod de Procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Instanța de fond a reținut că la data de 06.02.2014, pe rolul Tribunalului G. sub nr._, a fost înregistrată sesizarea Comisiei de evaluare a incidenței aplicării legii penale mai favorabile constituită în temeiul H.G. 836/2013 la nivelul Penitenciarului G., cu privire la posibila aplicare a legii penale mai favorabile în beneficiul intimatului condamnat V. G. M., în sensul reducerii duratei pedepsei complementare de la 10 ani, la durata maximă prevăzută de Codul penal actual, durată maximă ce este de 5 ani.
La dosarul cauzei s-a depus în fotocopie mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.465/12.09.2012, emis de Tribunalul București Secția I penală, sentința penală nr. 301/F din 12.04.2012 a Tribunalului București secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 2758 din 11.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și copie de pe minuta deciziei penale nr. 184/A/13.06.2012 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, a reținut că intimatul V. G. M. a fost condamnat prin sentința penală nr. 301/F din 12.04.2012 a Tribunalului București - Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 2758 din 11.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, la o pedeapsă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal pe o durată de 10 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, infracțiune prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la 174-175 lit. a, i – 176 lit. a Cod penal (1968).
A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a, b, d, e Cod penal (1968).
A menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus prevenția de la 05.10.2010 la zi.
În baza art. 113 alin. 1 Cod penal, a luat față de inculpat, măsura de siguranță a obligării la tratament medical, până la însănătoșire.
Tribunalul a constatat că intimatul condamnat V. G. M. beneficiază de legea penală mai favorabilă în condițiile art. 6 Cod penal, numai cu privire la durata pedepsei complementare, care a fost stabilită prin hotărârea de condamnare la 10 ani, iar în prezent, conform art. 66 alin. 1 Cod penal, durata maximă a pedepsei complementare este de 5 ani.
Prin urmare, tribunalul, în baza art. 23 din Legea nr. 255/2013 raportat la art. 595 Noul Cod de Procedură Penală, a admis contestația la executare ca urmare a sesizării Comisiei de evaluare constituită în baza H.G 836/2013 de pe lângă P. G. privind pe condamnatul V. G. M., privind aplicarea legii penale mai favorabile, cu privire la condamnarea dispusă prin sentința penală nr. 301/F din 12.04.2012 a Tribunalului București, Secția II penală, definitivă prin decizia penală nr. 2758 din 11.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În baza art. 6 Noul Cod penal raportat la art. 12 alin. 1 din Legea nr. 187/2012 și art. 66 lit. a, b, e Cod penal, a redus pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e CP 1969 aplicată condamnatului V. G. M. de la 10 ani la 5 ani.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul V. G. M. solicitând aplicarea legii penale mai favorabile, pedeapsa aplicată să fie orientată spre minimul special.
Inculpatul arată că a avut o atitudine sinceră, iar fapta a fost săvârșită datorită consumului de droguri.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept - Curtea consideră contestația ca fiind nefondată și o va respinge ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin sentința penală nr. 301/F din 12.04.2012 a Tribunalului București - Secția I penală, definitivă prin decizia penală nr. 2758 din 11.09.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția penală, intimatul V. G. M. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, b, d, e Cod penal (1968) pe o durată de 10 ani, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 20 Cod penal raportat la 174-175 lit. a, i – 176 lit. a Cod penal (1968).
A făcut aplicarea art. 71-64 lit. a, b, d, e Cod penal (1968).
A menținut starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 Cod penal, a dedus prevenția de la 05.10.2010 la zi.
În baza art. 113 alin. 1 Cod penal, a luat față de inculpat, măsura de siguranță a obligării la tratament medical, până la însănătoșire.
Curtea observă că începând cu 1.02.2014, potrivit Codului penal:
- infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 189 alin. (1) lit.a și h) C. pen., se pedepsește cu detențiunea pe viață sau închisoarea de la 15 la 25 de ani și interzicerea exercitării unor drepturi.
Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr.6/26.05.2014 (M. Of. nr. 471 din 26 iunie 2014), a stabilit că:
"În aplicarea legii penale mai favorabile după judecarea definitivă a cauzei potrivit art. 6 alin. 1 din Codul penal, în cazul tentativei, limita maximă a pedepsei ce trebuie avută în vedere este maximul prevăzut de lege pentru forma tentată (maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru infracțiunea consumată, redus sau înlocuit conform dispozițiilor privind tratamentul sancționator al tentativei)."
Potrivit art. 33 alin. (2) C. pen., „Tentativa se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea consumată, ale cărei limite se reduc la jumătate. Când pentru infracțiunea consumată legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață, iar instanța s-ar orienta spre aceasta, tentativa se sancționează cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani.”
Față de cele redate anterior, dat fiind că pedeapsa aplicată contestatorului nu depășește maximul special prevăzut de legea nouă, Curtea constată în speță lipsa de efect a dispozițiilor art. 6 din Codul penal, în ceea ce privește pedeapsa principală la care a fost condamnat contestatorul.
În ceea ce privește pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi, potrivit art. 66 alin. (1) C. pen., aceasta poate fi luată pe o perioadă de la 1 la 5 ani, spre deosebire de reglementarea anterioară (art. 53 pct.2 lit.a) CP 1968), potrivit căreia putea fi luată pe o perioadă de la 1 la 10 ani.
Art. 6 alin. (6) C. pen. prevede că dacă legea nouă este mai favorabilă numai sub aspectul pedepselor complementare sau măsurilor de siguranță, acestea se execută în conținutul și limitele prevăzute de legea nouă.
Acestea fiind spuse, reținând că legea nouă îi este mai favorabilă condamnatului numai sub aspectul pedepselor complementare, pedeapsa complementară aplicată în speță sub legea veche depășind maximul special din noua normă de incriminare, în mod corect Tribunalul a redus-o la acesta din urmă.
Așa fiind, Curtea în baza art.4251 alin.7 pct.1 lit.b C.p.p., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul - condamnat V. G. M., menținând hotărârea atacată.
Văzând și dispozițiile art.275 alin. (2) și art.274 alin. (1) C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În baza art. 425/1 alin. (7) pct.1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul-condamnat V. G. M., menținând hotărârea atacată, respectiv sentința penală nr.212 din 10.03.2014 (dosar nr._ ) a Tribunalului G. - Secția penală.
În baza art.275 alin. (2) C. proc. pen., obligă pe contestatorul-condamnat V. G. M. la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.274 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, rămâne în sarcina statului, urmând a fi suportat din fondurile MJ.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.07.2014.
PREȘEDINTE,
G. T.
GREFIER,
L. E. N.
Red. T.G.
Dact. A.L. 2 ex.
T. G. – jud.: G. O.
| ← Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 516/2014.... → |
|---|
