Omor. Art.188 NCP. Decizia nr. 887/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 887/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-07-2014 în dosarul nr. 887/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.887/A
Ședința publică din data de 28.07.2014
Curtea constituită din:
Președinte: C. C.
Judecător: C. M.
Grefier: R. C. D.
Ministerul Public - P. de pe lângă Curtea de Apel București a fost reprezentat de procuror M. M..
Pe rol, se află judecarea cauzei penale având ca obiect apelurile declarate de P. DE PE L. TRIBUNALUL TELEORMAN și apelantul inculpat ȘILIȘTEANU N. împotriva sentinței penale nr.71/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ .
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă apelantul inculpat Șilișteanu N. personal, aflat în stare de arest preventiv și asistat juridic de apărător din oficiu, avocat B. A., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr._/07.07.2014 depusă la dosar, lipsind intimata parte vătămată B. Victorița M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind întrebat de Curte, apelantul inculpat Șilișteanu N., precizează că nu dorește să dea o nouă declarație în prezenta cauză și își menține declarațiile anterioare, la care nu are nimic de adăugat sau de modificat.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri:
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, critică soluția pronunțată de instanța de fond sub aspectul nelegalității, apreciind că încadrarea juridică a faptei a fost reținută în mod greșit de instanța de fond și de asemenea și legea penală mai favorabilă a fost greșit stabilită. În susținere, arată că legea penală mai favorabilă este legea veche, apreciind că în mod greșit au fost reținute disp. art.199 din NCP, având în vedere că fapta a fost săvârșită la data de 26.01.2014, anterior intrării în vigoare a NCP, iar în veche reglementare, disp. art.149 ind.1 din VCP nu includeau noțiunea de membru de familie și persoane care au stabilit relații asemănătoare acelora dintre soți, includerea concubinilor în noțiunea de membru de familie fiind prevăzută doar prin NCP, astfel încât vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului, întrucât, potrivit acelei reglementări, încadrarea juridică ce se impune a fi reținută în sarcina inculpatului, este cea prevăzută de art.174 din VCP. Față de cele precizate anterior, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.188 din NCP, astfel cum a fost reținută în rechizitoriu în infracțiunea prevăzută de art.174 din VCP cu interzicerea exercițiului drepturilor deja interzise de instanța de fond ca pedeapsă complementară dar și interzicerea acestora ca pedeapsă accesorie, aplicarea pedepsei accesorii fiind obligatorie.
Apărătorul din oficiu al apelantului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea apelului declarat de P., astfel cum a fost susținut.
Având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, solicită de asemenea admiterea acestuia și reducerea cuantumului pedepsei aplicate de instanța de fond, ca efect al circumstanțelor atenuante, inculpatul recunoscând și regretând comiterea faptei, a colaborat cu organele de urmărire penală și instanța de judecată.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul cu privire la apelul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia în ceea ce privește schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul aplicării legii penale mai favorabile, respectiv legea veche. Apreciază că pedeapsa prevăzută de instanța de fond se încadrează în limitele prevăzute de legea veche și aceasta este justificată raportat la comportamentul extrem de violent pe care l-a avut inculpatul asupra părții vătămate, nu numai la momentul săvârșirii faptei dar și anterior acesteia, exercitând acte de violență care au dus la internarea victimei în spital în luna decembrie 2013, astfel încât nu se impune o reducere a cuantumului pedepsei.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, regretă săvârșirea faptei și solicită a se avea în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită fapta dar și faptul că se află la primul conflict cu legea penală.
CURTEA,
Prin sentința penală nr.71/10.06.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ s-a dispus:
În baza art. 386 alin. 1 Cpp., schimbă încadrarea juridică a faptei din infr. prev. de art. 188 alin. 1 Cp cu aplic. art. 5 Cp, în infr. prev. de art. 188 alin. 1 Cp comb. cu art. 199 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 5 Cp.
În baza art. 188 alin. 1 Cp., comb. cu art. 199 alin. 1 Cp., cu aplic. art. 374 alin. 4 Cpp. și art. 396 alin. 10 Cpp., cu aplic. art. 5 Cp., condamnă pe inculpatul S. N., fiul lui B. și I., născut la 08.04.1961 în ., domiciliat în com. Săceni ., cetățenie română, studii 8 clase, concubinaj, 4 copii (2 minori), stagiul militar satisfăcut (soldat), fără antecedente penale, CNP:_, la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. 1 literele a, b, h, k din Cp., pe o durată de 4 ani, cu aplic. art. 65 alin. 1 Cp.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cpp., deduce din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 27.01.2014 la zi și menține starea de arest.
Ia act că persoana vătămată B. Victorița M. nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cpp., obligă inculpatul la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul nr. 50 P/2014 din 12.03.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, inculpatul S. N. pentru infracțiunea de omor prevăzută de art. 188 alin. 1 Cp., cu aplic. art. 5 Cp.
În actul de sesizare s-a reținut, în fapt că în noaptea de 25/26 ianuarie 2014, pe fondul consumului exagerat de alcool, inculpatul a aplicat numeroase lovituri cu pumnii și picioarele asupra concubinei sale, B. G., cu care are 4 copii din care 2 minori, în urma cărora aceasta a decedat.
Din raportul medico legal nr. 20 A/115/2014 din 25.02.2014 al SML Teleorman, reiese că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic și traumatic consecutiv unui politraumatism prin agresiune soldat cu fracturi costale multiple și hemotorax bilateral. Leziunile de violență s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, au caracter vital și legătură de cauzalitate cu decesul.
Pe parcursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară cât și în faza judecății, inculpatul și-a recunoscut fapta. A solicitat judecarea în procedură simplificată, pe baza probelor administrate la urmărirea penală, conform art. 374 alin. 4 Cpp., cu consecințele prevăzute de art. 396 alin. 10 Cpp., cererea fiind încuviințată de instanță.
Din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv: procese verbale de sesizare și de cercetare la fața locului, planșe foto, raport medico legal, concluzii provizorii și raport necropsie emise de SML Teleorman, fișă cazier judiciar, declarații de martori, declarații persoană vătămată, declarații suspect și inculpat, rezoluție de începere a urmăririi penale, ordonanță de punere în mișcare a acțiunii penale, ordonanță de reținere, încheierea nr. 3/28.01.2014 de arestare preventivă a inculpatului pronunțată de judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Teleorman, încheieri pronunțate în procedura camerei preliminare, încheierea din 10.04.2014 privind constatarea legalității sesizării instanței cu rechizitoriul nr. 50/P/12.03.2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman și trimiterea în judecată a inculpatului, se desprinde situația ce va fi expusă.
Inculpatul S. N. (52 ani) nu are ocupație, de circa 23 ani trăia în concubinaj cu B. G. (victimă, 47 ani) cu care locuia în același imobil, având împreună patru copii.
Pentru a-și asigura existența, inculpatul și concubina sa efectuau activități în gospodăriile cetățenilor din localitate, iar banii obținuți erau cheltuiți pentru a cumpăra băuturi alcoolice pe care le consumau împreună.
Din materialul probator administrat rezultă că, din cauza consumului excesiv de alcool și condițiilor precare pe care le aveau, prin cererea înregistrată la Tribunalul Teleorman cu numărul_, s-a solicitat de DGASPC să se dispună, în regim de urgență, instituirea plasamentului pentru cei doi copii minori (B. D. – 14 ani și B. C. – 12 ani) fiind pronunțată sentința civilă nr.650/26.11.2013 ( f. 63-64 u.p.).
Pe fondul consumului reciproc de alcool, între inculpat și concubina sa existau în mod frecvent neînțelegeri, generate de faptul că aceasta întreținea relații sexuale și cu alt bărbat.
La data de 23.12.2013, întrucât inculpatul a exercitat acte de violență asupra concubinei sale și i-a cauzat leziuni în zona capului, aceasta a fost transportată cu ambulanța la Spitalul Județean de Urgență A. unde i-au fost acordate îngrijiri medicale ( F.O. nr._, filele 61-62), însă B. G. nu a formulat plângere împotriva concubinului său, relatând însă cele întâmplate martorei M. A..
Deoarece la data de 24.01.2014 încasase ajutorul social, în dimineața de 25.01.2014, B. G. s-a deplasat la magazinul din localitate de unde a cumpărat două sticle cu circa 2 l vin ( declarație martor M. A., filele 71-72 u.p).
În seara de 25.01.2014, în jurul orelor 17,00, S. N. a mers la un magazin din localitate unde a consumat singur circa 0,5 l vin, iar apoi a cumpărat un recipient cu circa 2 l vin și a plecat la domiciliu, fără să fie însoțit de vreo persoană ( declarații martori S. L. și I. Jenel).
După ce au consumat împreună băuturi alcoolice, între inculpat și concubina sa au avut loc din nou neînțelegeri, situație în care, profitând de faptul că nu se putea apăra, victimei i-au fost cauzate numeroase leziuni prin lovire repetată cu corp dur (pumni, picioare), în urma cărora a decedat.
A doua zi (26.01.2014), în jurul orelor 08,30, realizând că a suprimat viața concubinei sale, inculpatul s-a deplasat la domiciliul unor cunoștințe și înainte să părăsească imobilul, a închis ușa de acces în locuință, prin exterior, cu lacătul.
În jurul orelor 12.30, S. N. a revenit la domiciliu sub influența băuturilor alcoolice și, fiind în apropiere, nepotul său S. L. a văzut când a deschis ușa de acces în locuință cu cheia de la lacăt.
Realizând consecințele faptei săvârșite, pentru a scăpa de răspunderea penală și a induce în eroare rudele și persoanele apropiate cu privire la împrejurările în care B. G. a decedat, la scurt timp, inculpatul a ieșit din locuință și l-a întrebat pe nepotul său dacă la domiciliul său a venit vreo persoană.
Cu ocazia discuțiilor, S. N. i-a relatat rudei sale că „a găsit-o” pe B. G. decedată, situație în care, în jurul orelor 12,35, martorul i-a spus să sune la numărul de urgență „112”. (fila 4 u.p).
Până la sosirea organelor de poliție, inculpatul a continuat să consume băuturi alcoolice, situație în care acesta nu a fost audiat asupra împrejurărilor în care B. G. a decedat (proces-verbal de cercetare la fața locului întocmit de organele de poliție, filele 2,3 și planșă foto, filele 6-14) și datorită condițiilor atmosferice extreme (zăpadă abundentă, viscol) cadavrul a fost transportat la M. Spitalului Caritas Roșiorii de Vede.
Din raportul de necropsie, eliberat de SML Teleorman rezultă că „moartea numitei B. G. a fost violentă. Ea s-a datorat șocului hemoragic și traumatic, consecutiv unui politraumatism prin agresiune, soldat cu fracturi costale multiple și hemotorax bilateral. Leziunile de violență prezentate s-au putut produce prin lovire repetată cu corp dur, au caracter vital și legătură de cauzalitate cu decesul. Având în vedere semnele de moarte, decesul s-a produs în urmă cu circa 24 ore, deci posibil în cursul dimineții de 26.01.2014. Sângele recoltat de cadavru conține 1,20 g ‰ alcool.” (filele 57-59 u.p.).
Inițial inculpatul nu a recunoscut fapta săvârșită. La scurt timp însă, în declarația dată la 11.03.2014, S. N. a revenit asupra declarațiilor anterioare, a recunoscut și regretat fapta arătând că în noaptea de 25/26.01.2014, fiind sub influența băuturilor alcoolice și indignat de faptul că B. G. consumase alcool în mod exagerat, a exercitat acte de violență asupra acesteia, în mod repetat, cu pumnii și picioarele (declarații inculpat, filele 83-84 u.p).
Aceeași atitudine de recunoaștere a faptei, a avut-o inculpatul și în procedura camerei preliminare cât și în faza judecății, motivându-și gestul pe faptul că victima consuma alcool și recunoscuse că l-a înșelat cu un alt bărbat.
Declarația de recunoaște a inculpatului se coroborează cu depozițiile martorilor date în cursul urmăririi penale, rezultând că în intervalul de timp 25/26.01.2014, la domiciliul inculpatului nu au venit alte persoane, ușa de acces în locuință a fost închisă de către acesta cu lacătul prin exterior, nu s-au evidențiat urme de forțare la sistemul de închidere, iar din raportul de necropsie rezulta, fără dubiu, că decesul victimei s-a produs cu 24 ore anterior. Este evident că singura persoană care avea posibilitatea să agreseze victima în mod repetat, cu un corp dur și să-i cauzeze numeroase leziuni (echimoze, excoriații, plăgi, fracturi costale hemitorace stâng C3 – C12, pe linia scapular, hemitorace drept C1-C5 parasternal, hematom epicranian, hemotorax bilateral, etc.) în urma cărora a decedat, a fost doar inculpatul S. N..
De menționat că prin încheierea nr. 3 din 28.01.2014 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin încheierea pen. nr. 37/R/2014 din 31.01.2014 a C.- secția I penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, reținându-se că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143, 148 lit.f Cpp, referitoare la existența unei fapte prevăzute de legea penală, pedepsite cu închisoare mai mare de 4 ani, la presupunerea rezonabilă privind comiterea acesteia de către inculpat, la pericolul social concret pentru ordinea publică în cazul în care inculpatul ar fi cercetat în libertate.
Sub imperiul noului cod de procedură penală, măsura arestării preventive a fost prelungită de judecătorul de drepturi și libertăți al acestei instanțe, prin încheierea nr. 10/21.02.2014, reținându-se ca întrunite cerințele impuse de art. 202 și 223 din noul cod de procedură penală. Contestația formulată de inculpat a fost respinsă de C. – secția a II-a penală prin încheierea nr. 43/DL/28.02.2014.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost verificată din punctul de vedere al legalității și temeiniciei, potrivit art. 348 și art. 207 din noul cod de procedură penală, fiind menținută prin încheierile camerei de consiliu din 13.03.2014 și 10.04.2014 de către judecătorul de cameră preliminară, precum și în cursul judecății, potrivit art. 362 alin. 2 și art. 208 Cpp.
Având în vedere modul cum a acționat, zonele anatomice vizate, intensitatea acestora, obiectul folosit (corp dur), și numeroasele leziuni cauzate, este evident că, pe fondul consumului de alcool, inculpatul a urmărit cu intenție directă să suprime viața victimei, astfel că fapta săvârșită de acesta întrunește pe elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută și pedepsită de art. 188 alin.1 Cod penal.
Cum victima era concubina inculpatului, instanța a dispus, în baza art. 386 alin. 1 Cpp., schimbarea încadrării juridice a faptei din infr. prev. de art. 188 alin. 1 Cp., în infr. prev. de art. 188 alin. 1 Cp., comb. cu art. 199 alin. 1 Cp. cu aplic. art. 5 Cp. (omor săvârșit asupra unui membru de familie), fiind pedepsită cu închisoare de la 10 la 25 de ani.
Sub aspectul legii penale mai favorabile, astfel cum impune art. 5 Cp., se reține că fapta a fost comisă la data de 25/26.01.2014, sub imperiul vechiului Cod penal.
Cu toate acestea, dacă s-ar reține dispozițiile legii vechi, respectiv art. 174 Cp., s-ar impune și aplicarea art. 175 lit. d Cp-1969, respectiv omor săvârșit asupra unei persoane aflată în imposibilitate de a se apăra, ținând cont de starea gravă în care se afla deja victima, stare cauzată nu numai de alcool, dar și de loviturile recente și vătămările provocate tot de bătăile suportate din partea inculpatului la sfârșitul lunii decembrie 2013, ce determinaseră transportul cu Ambulanța la U.P.U. – Spitalul Județean A..(f. 59 și 63-67, ds. instanță).
Reținerea dispozițiilor art. 175 lit. d Cp-1969 ar atrage limite sporite de pedeapsă: închisoare de la 15 la 25 de ani.
Mai mult, s-ar impune a fi reținută circumstanța agravantă prev. de art. 75 lit. b Cp-1969 (faptă săvârșită asupra membrilor familiei, astfel cum este definit termenul în art. 149/1 Cp-1969), situație ce ar atrage, de asemenea, o pedeapsă sporită.
În comparație, legea nouă, chiar cu adăugarea și a art. 199 alin. 1 Cp, ar determina menținerea minimului special la 10 ani, sporind numai maximul, care ar ajunge la 25 de ani.
În consecință, tribunalul a apreciat că se impune condamnarea inculpatului în temeiul legii noi, mai favorabile celui în cauză.
Față de dispozițiile art. 374 alin. 4 Cpp și art. 396 alin. 10 Cpp., privind reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, în cazul recunoașterii faptei, tribunalul a constatat că limitele de pedeapsă ce urmează a fi avute în vedere sunt închisoarea de la 6,66 ani la 16,66 ani.
La individualizarea pedepsei, potrivit art. 74 Cp., instanța a avut în vedere împrejurările comiterii faptei – pe fondul unor certuri repetate cu concubina determinate de consumul exagerat de alcool din partea ambilor, dar și a stării tensionate generate de înșelarea cu un alt bărbat. S-a avut în vedere rezultatul grav produs, suprimarea vieții unei persoane apropiate, vârsta, conduita inculpatului, starea precară din punct de vedere material a familiei ce a determinat ca doi copii minori să fie dați în plasament în regim de urgență într-un centru specializat (f. 64 u.p.), nivelul redus de instruire al inculpatului, dar și lipsa antecedentelor penale.
În aceste condiții, tribunalul a apreciat că potrivit art. 60 Cp., se impune privarea de libertate a inculpatului pe o durată determinată, cuprinsă în limitele arătate mai sus și orientată spre minimul special, respectiv o pedeapsă de opt ani închisoare.
Cum art. 188 alin. 1 Cp prevede expres aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, alături de pedeapsa principală, având în vedere și art. 66 Cp., s-au interzis inculpatului pe o perioadă de patru ani după executarea pedepsei închisorii, drepturile prevăzute de art. 66 alin. 1 literele a, b, h, k din Cp., respectiv: dreptul de a fi ales în funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de arme, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.
Potrivit art. 65 alin. 1 – 3 Cp., s-a interzis inculpatului exercitarea acelorași drepturi ca pedeapsă accesorie, pe durata pedepsei principale, a închisorii.
În baza art. 404 alin. 4 lit. a Cpp., instanța a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 27.02.2014 la zi și a menținut starea de arest.
Sub aspectul laturii civile, conform art. 397 Cpp., s-a lua act că persoana vătămată, B. Victorița M., nu s-a constituit parte civilă.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cpp., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel P. de pe lângă Tribunalulul Teleorman, care a criticat sentința sub aspectul greșitei încadrări juridice a faptei reținute, solicitând menținerea încadrării juridice potrivit legii anterioare, care este lege penală mai favorabilă, neputând a fi reținută circumstanța agravantă a săvârșirii faptei față de o rudă apropiată, concubina nefiind astefl de rudă potrivit legii anterioare, ci doar după dispozițiile noului cod, și inculpatul care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei față de recunoașterea săvârșirii faptei.
Analizând actele dosarului prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 417 alin. 1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată:
Instanța de fond a analizat probele, a coroborat tot ansamblul probator administrat și a reținut corect situația de fapt, din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății în fond rezultând, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul se face vinovat de infracțiunea reținută în sarcina sa.
Curtea reține astfel din procese verbale de sesizare și de cercetare la fața locului, planșe foto, raport medico legal, concluzii provizorii și raport necropsie emise de SML Teleorman, fișă cazier judiciar, declarații de martori, declarații suspect și inculpat rezultând că în noaptea de 25/26 ianuarie 2014, pe fondul consumului exagerat de alcool, inculpatul a aplicat numeroase lovituri cu pumnii și picioarele asupra concubinei sale, B. G., cu care are 4 copii din care 2 minori, în urma cărora aceasta a decedat, raportul medico legal nr. 20 A/115/2014 din 25.02.2014 al SML Teleorman, confirmând faptul că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat șocului hemoragic și traumatic consecutiv unui politraumatism prin agresiune soldat cu fracturi costale multiple și hemotorax bilateral, leziunile de violență putându-se produce prin lovire repetată cu corp dur, având caracter vital și legătură de cauzalitate cu decesul.
Față de motivele de apel formulate de P. sub aspectul încadrării juridice față de reținerea instanței de fond în sensul că lagea penală nouă este mai favorabilă, Curtea constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este vechiul cod penal, având în vedere că în mod greșit au fost reținute disp. art.199 din NCP, fapta fiind săvârșită la data de 26.01.2014, anterior intrării în vigoare a NCP, iar în vechea reglementare, disp. art.149 ind.1 din VCP nu includeau în noțiunea de membru de familie și persoanele între care există relații asemănătoare acelora dintre soți, includerea concubinilor în noțiunea de membru de familie fiind introdusă de noul cod penal. Or, în acest context, vechea reglementare este mai favorabilă inculpatului, întrucât, potrivit acelei reglementări, încadrarea juridică a faptei care se impune a fi reținută în sarcina inculpatului este cea prevăzută de art.174, care sancționa infracțiunea de omor în forma sa simplă, sancționată cu o pedeapsă ale cărei limite se încadrau între 10 și 20 de ani închisoare, susținerea instanței de fond în sensul că legea penală nouă ar fi mai favorabilă fiind astfel eronată.
Aprecierea instanței de fond în sensul că infracțiunea a fost de omor calificat față de faptul că se impunea și reținerea agravantei prev. de art. 175 lit. d Cp-1969, respectiv omor săvârșit asupra unei persoane aflată în imposibilitate de a se apăra, ținând cont de starea gravă în care se afla deja victima, stare cauzată nu numai de alcool, dar și de loviturile recente și vătămările provocate tot de bătăile suportate din partea inculpatului la sfârșitul lunii decembrie 2013 nu pot fi reținute, prezenta faptă fiind săvârșită la data de 24/25.01.2014, așadar la două luni de la . anterioară iar starea victimei de la această dată și până la prezenta faptă s–a îmbunătățit, victima fiind pe deplin conștientă și în stare de normalitate, în nici un caz neimpunându-se reținerea agravantei menționate. Nici o probă administrată, act medical sau declarații de martori nu au dovedit că victima s-ar fi aflat la momentul săvârșirii faptei într-o stare în care să se poată aprecia că se afla în imposibilitatea de a se apăra, așa cum în mod eronat a reținut instanța de fond.
Față de cele precizate, Curtea constată că legea penală mai favorabilă inculpatului este vechiul cod penal, sens în care se impune admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii pronunțate de instanța de fond și schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prev. de art.188 din NCP, cu reținerea circumstanței prev. de art. 199 în infracțiunea de omor simplu astfel cum a fost reținută în rechizitoriu prevăzută de art.174.
În ceea ce privește individualizarea pedepsei principale, Curtea apreciază că o pedeapsă de 8 ani închisoare, dând eficiență dispozițiilor privind cauza de reducere obligatorie cu o treime a limitelor de pedeapsă în raport de recunoașterea săvârșirii faptei și neadministrarea altor probe în cursul judecății, prev. de art. 320 indice 1 din codul de procedură penală anterior, este în măsură să satisfacă scopul și funcțiile pedepsei, reținând gravitatea faptei săvârșită pe un fond de agresivitate constantă a inculpatului față de victimă, atrocitatea loviturilor aplicate dovedind un caracter foarte violent al inculpatului, împrejurări în raport de care circumstanța favorabilă constând în lipsa de antecedente penale neavând relevanță, iar atitudinii de recunoaștere i s-a dat deja eficiență prin reținerea cauzei de reducere, inculpatul neavând vreo conduită deosebită care să impună reținerea vreunei alte circumstanțe atenuante, surprinderea sa nefiind consecința propriei conduite și în orice caz, față de probele de vinovăție o altă atitudine decât aceea de recunoaștere nici nu ar fi putut avea.
Pentru aceste motive, Curtea apreciază că motivele apelului inculpatului, care a solicitat reducerea cuantumului pedepsei față de conduita sa și lipsa de antecedente penale, nu pot fi reținute, Curtea apreciind că pedeapsa de 8 ani închisoare cu executarea în regim de detenție este în măsură să satisfacă scopul și funcțiile pedepsei.
În temeiul art.12 LPANCP, care prevede că în cazul succesiunii de legi de la data săvârșirii faptei până la data condamnării se aplică legea penală mai favorabilă iar în ceea ce privește pedepsele accesorii și complementare se arată că acestea se vor aplica potrivit legii reținută ca lege penală mai favorabilă, Curtea constatând că legea veche este mai favorabilă, va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit. a teza a II-a și lit. b din Codul penal anterior pe durata executării pedepsei principale stabilite pentru fapta sus-menționată, reținând că potrivit legi penale reținută ca favorabilă se aplică obligatoriu pedeapsa complementară și ca atare se aplică și pedepse accesorii.
Reținând considerentele anterioare, Curtea va dispune în baza art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admiterea apelurilor declarate de P. de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul S. N., împotriva Sentinței penale nr.71 din data de 10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată, și, în fond, rejudecând:
În baza art.396 alin.1 din Codul de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, din infracțiunea prev. de art.188 din Codul penal rap. la art.199 din Codul penal, în infracțiunea prev. de art.174 din Codul penal anterior.
În baza art.174 din Codul penal anterior, cu aplic. art.5 Cod penal, combinat cu art.396 alin.10 și art.374 alin.4 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul S. N. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal (conform art.65 Cod penal).
Face aplicarea art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, conform art.12 din Legea nr.187/2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.424 alin.3 din Codul de procedură penală rap. la art.72 alin.1 din Codul de procedură penală, deduce din durata pedepsei perioada de la 27.01.2014 la zi.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.421 pct.2 lit.a din Codul de procedură penală, admite apelul declarat de P. de pe lângă Tribunalul Teleorman și inculpatul S. N., împotriva Sentinței penale nr.71 din data de 10 iunie 2014, pronunțată de Tribunalul Teleorman în Dosarul nr._ .
Desființează, în parte, sentința penală apelată, și, în fond, rejudecând:
În baza art.396 alin.1 din Codul de procedură penală schimbă încadrarea juridică a faptei pentru care inculpatul a fost condamnat, din infracțiunea prev. de art.188 din Codul penal rap. la art.199 din Codul penal, în infracțiunea prev. de art.174 din Codul penal anterior.
În baza art.174 din Codul penal anterior, cu aplic. art.5 Cod penal, combinat cu art.396 alin.10 și art.374 alin.4 din Codul de procedură penală, condamnă pe inculpatul S. N. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal (conform art.65 Cod penal).
Face aplicarea art. 64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale, conform art.12 din Legea nr.187/2012.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
În baza art.424 alin.3 din Codul de procedură penală rap. la art.72 alin.1 din Codul de procedură penală, deduce din durata pedepsei perioada de la 27.01.2014 la zi.
În baza art.275 alin.3 din Codul de procedură penală, cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului, onorariul avocatului din oficiu, pentru inculpat, în cuantum de 200 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28.07.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. C. C. M.
GREFIER,
R. C. D.
red./tehnored.M.C.
ex.5
| ← Ultrajul contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
