Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 101/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 101/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 101/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 101/C
Ședința publică din data de 31.03. 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – O. B.
GREFIER – I. D.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DNA – a fost reprezentat de procuror M. S..
Pe rol se află soluționarea cauzei penale având ca obiect contestația formulată de inculpatul S. F. împotriva sentinței penale nr. 147/04.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția I Penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru contestatorul – inculpat, deținut la Penitenciarul J., apărător ales, avocat Costei I., care depune împuternicire avocațială nr._/21.03.2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că s-a restituit la dosar dovada de primire de către contestatorul – inculpat a citației pentru acest termen, la care se află atașate motivele de recurs și în cuprinsul căreia contestatorul – inculpat scris că nu dorește să fie prezent la termenul din 31.03.2014, deoarece are apărător ales, fiind anexată în acest sens și o declarație scrisă de acesta, datată 30.03.2014.
Avocatul contestatorului – inculpat solicită recalificarea căii de atac, ca recurs, nu contestație, deoarece cererea a fost introdusă anterior intrării în vigoare a Noului cod de procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită a se constata că a fost corect calificată calea de atac, contestație, având în vedere normele tranzitorii care sunt extrem de clare sub acest aspect, și totodată, faptul că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată după . Noului cod de procedură penală.
Curtea constată că a fost corect calificată calea de atac, ca fiind contestație, în raport de faptul că hotărârea atacată este pronunțată după . Noului cod de procedură penală, respectiv, la 04.02.2014.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea contestației.
Avocatul contestatorului – inculpat precizează că principalul motiv al contestației îl vizează lipsa dosarului de fond. Menționează că în cuprinsul hotărârii atacate se face vorbire de mai multe hotărâri care nu au fost depuse, astfel că se ridică întrebarea de unde au fost cunoscute acestea de judecător, dacă acestea nu au fost depuse și nici dosarul de fond nu a fost atașat. Este vorba de un recurs extraordinar din anul 1990 și despre o cerere anterioară de computare în baza unor infracțiuni așa - zis concurente. Pentru acest motiv solicită desființarea hotărârii contestate cu trimiterea dosarului Tribunalului București – Secția I Penală în vederea rejudecării cauzei în prezența dosarului de fond, pentru deducerea pedepsei la care inculpatul a fost condamnat anterior anului 1989. În opinia sa, inculpatul are o condamnare politică pronunțată înainte de anul 1989 și o condamnare politică survenită ulterior anului 1990. Apreciază că soluția Tribunalului București, în sensul ca această condamnare politică să fie considerată infracțiune nu poate fi admisă, ci, în opinia sa, trebuia sesizată Curtea Constituțională să se pronunțe asupra constituționalității textului art. 598 alineat 1 lit. d Cod procedură penală, în raport de dispozițiile art. 21 și art. 24 din Constituția României, în lipsa unei interpretări clare.
Reprezentantul Ministerului Public în ceea ce privește invocarea excepției de neconstituționalitate, solicită respingerea acesteia ca inadmisibilă, deoarece nu este suficientă doar invocarea unei excepții de neconstituționalitate, fără a fi motivată. Arată că, din motivarea dată excepției de neconstituționalitate, invocată de apărătorul inculpatului, rezultă că se tinde la interpretarea textului, or Curtea Constituțională nu poate să interpreteze, nici să modifice textele de lege, ci doar să se pronunțe asupra constituționalității acestora. Solicită a se observa că din motivare lipsește și invocarea textului din Constituție care ar fi încălcat prin dispozițiile art. 598 Cod procedură penală, sens în care solicită respingerea cererii, ca inadmisibilă.
În ceea ce privește contestația, apreciază că aceasta ar trebui admisă, dar sub un singur aspect, acela că la judecarea fondului nu a participat procuror DNA, în raport de dispozițiile art. 5 alineat 2 din Legea nr. 255/2013, conform cărora este obligatorie prezența procurorului. În opinia sa, lipsa procurorului DNA echivalează cu lipsa procurorului, ceea ce este o cauză de nulitate absolută care ar duce la desființarea hotărârii și la trimiterea cauzei spre rejudecare.
Având în vedere această susținere, apreciază că celelalte chestiuni puse în discuție nu ar mai trebui avute în vedere.
În situația în care se apreciază că a participat procuror DNA la judecarea cauzei, solicită a se observa că, sub alte aspecte, contestația nu este fondată, iar hotărârea instanței de fond nu este legală întrucât soluția corectă ar fi fost aceea de respingere a cererii ca inadmisibilă, deoarece prezentul contestator a mai formulat o astfel de cerere, având același obiect, față de care Tribunalul București s-a pronunțat prin sentința nr. 649/12.09.2013.
Precizează că nu a avut posibilitatea de a ataca această hotărâre, prin neparticiparea procurorului DNA și, având în vedere această situație, apreciază că soluția corectă ar fi trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a participa procuror DNA.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.147/04.02.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul București – Secția I Penală, a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de către petentul-condamnat S. F. – fiul lui C. și E., născut la 11.09.1954, deținut în Penitenciarul Rahova și în temeiul art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală, a obligat pe petentul-condamnat S. F. la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin contestația la executare înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția I Penală la data de 22.01.2014, sub nr._, condamnatul S. F. a solicitat admiterea contestației împotriva executării pedepsei penale de 6 ani, învederând că petentul a fost privat de libertate, în mod nelegal, înainte de anul 1990, ca urmare a unei condamnări politice, dată prin sentința penală nr.16 din 26,03.1984, pronunțată în dosarul nr.116/1985, ce s-a aflat pe rolul Tribunalului M. Teritorial București.
A mai arătat petentul că în prezent se află în executarea unei pedepse de drept comun, din care ar trebui scăzută perioada executată de la 15.03._89.
Totodată, a mai arătat că a fost constatat caracterul politic al condamnării prin sentința civilă nr.95/26.01.2011 pronunțată în dosarul nr._/3/2010, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr.2011/30.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel București.
A mai arătat petentul că în prezent se află în executarea unei pedepse de 6 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr.382/13.03.2007, rămasă definitivă prin decizia penală nr.708 din 13.02.2013, pronunțată în dosarul nr._ al ICCJ.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.461 pct.d C.p.
La solicitarea instanței, au fost atașate următoarele înscrisuri: sentința penală nr.694/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția I-a Penală, răspunsul de la ANP privind nr. mandat și sentința de condamnare a petentului.
Analizând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin sentința penală nr.16/26.03.1985 a Tribunalului M. Teritorial București, definitivă prin decizia penală nr.12/23.04.1985 a Tribunalului Suprem Secția Militară, s-a dispus:
„Cu unanimitate de voturi a condamnat pe:
1. Scaletchi F., la: moarte și confiscarea totală a averii pentru infracțiunea prevăzută de art.167 al.1. teza 1, raportat la art.164 și art.155 C.pen.; moarte și confiscarea totală a averii pentru infracțiunea de delapidare prevăzută de art.223 al.3, teza I C.pen. prin extinderea procesului penal conform art.336 al.1 lit.A Cod procedură penală; 15 (cincisprezece) ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 123 al.2 din Decretul.443/1972 și 3 ani închisoare pentru infracțiunea de trecere frauduloasă a frontierei prevăzută de ari.245 al.1 Cod penal.
Potrivit art.67 Cod penal, a disps să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa cu moartea, confiscarea totală a averii și degradarea militară”.
Prin sentința penală nr.382/13.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr._/3/2006,în privința contestatorului s-a dispus:
„În baza art. 334 C.pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a faptelordescrise la punctele 1.2, 2.1, 2.2 din rechizitoriu și punctul 5 dinrechizitoriu, din infracțiunea de trafic de influență în formăcontinuată prevăzută de art. 257 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 41 alineatul 2 C.pen în concurs real cu douăinfracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alineatul 1 C.pen., cuaplicarea art. 33 litera a C.pen în infracțiunea de trafic de influență înformă continuată prevăzută de art. 257 C.pen. raportat la art. 6 dinLegea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alineatul 2 C.pen.
S-a respins cererea de schimbarea a încadrării juridice dininfracțiunea de trafic de influență în formăcontinuată prevăzută de art. 257 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr.78/2000 cu aplicarea art. 41 alineatul 2 C.pen în concurs real cu douăinfracțiuni de înșelăciune prevăzute de art. 215 alineatul 1 C.pen., cuaplicarea art. 33 litera a C.pen în infracțiunea de înșelăciune în formă continuată prevăzută de art.215 alineatul 1 Cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal.
În baza art. 257 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul S. F., fiul lui C. și E., născut la data de 11.09.1954 în C., domiciliat în București, ., nr. 40, sector 1, CNP_, la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (capitolul I, punctul 1.1 din rechizitoriu).
În baza art. 71 C.pen a interzis inculpatului S. F. drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.
În baza art. 257 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alineatul 2 C.pen. a condamnat pe inculpatul S. F., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență în formă continuată (capitolul I, punctele 1.2, 2.1, 2.2 și 5 din rechizitoriu).
În baza art. 71 C.pen a interzis inculpatului drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.
În baza art. 254 alineatul 1 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul S. F., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită (capitolul I pct. 1.3 din rechizitoriu).
În baza art. 71 C.pen a interzis inculpatului S. F. drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.
În baza art. 65 alin. 2 și 3 C.pen cu referire la art. 254 alineatul 1 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a interzis inculpatului S. F. drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzute de art.64 al.1 lit.a teza a II-a și lit.b Cod penal, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 17 litera c din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 18 alineatul 1 din aceeași lege și la art. 289 C.pen. a condamnat pe inculpatul S. F., la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual săvârșită în realizarea scopului urmărit prin comiterea infracțiunii de trafic de influență (capitolul I, punctul 1.4 din rechizitoriu).
În baza art. 71 C.pen a interzis inculpatului S. F. drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.
În baza art. 257 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 a condamnat pe inculpatul S. F., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență (capitolul I punctul 4 din rechizitoriu).
În baza art. 71 C.pen a interzis inculpatului S. F. drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.pr.pen. raportat la art. 10 lit. d C.pr.pen. a dispus achitarea inculpatului S. F. în privința acuzației de a fi săvârșit infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 257 C.pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 (capitolul I punctul 3 din rechizitoriu).
În baza art. 33 lit. a C.pen. raportat la art. 34 lit. b C.pen. contopește pedepsele aplicate, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare.
În baza art. 71 C.pen a interzis inculpatului S. F. drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen.
În baza art. 35 alin. 1 C.pen. raportat la art. 65 alin. 2 și 3 C.pen a interzis inculpatului S. F. drepturile de a fi ales în autorități publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II a și lit. b C.pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei rezultante.
În baza art.88 alin.1 Cod penal, a dedus din durata pedepsei închisorii aplicată inculpatului S. F., durata reținerii și arestării preventive de la 02.11.2006 la zi.
În baza art. 350 C.pr.pen. a menținut starea de arest a inculpatului S. F.”.
Prin decizia penală nr.12/02.03.1990 a Curții Supreme de Justiție, în recurs extraordinar declarat de procurorul general împotriva sentinței penale nr.16/26.03.1985 și deciziei penale nr.12/23.04.1985, a fost admis recursul extraordinar și casate hotărârile, în sensul achitării contestatorului și încetării procesului penal, pentru condamnarea suferită.
Prin aceeași decizie cauza a fost trimisă la Tribunalul M. Teritorial pentru rejudecare sub aspectul soluționării laturii civile referitor la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor obștești prevăzută de art.248 alin.1 C.p.
Prin sentința nr.3/23.01.1992 a Tribunalului M. Teritorial, definitivă prin nerecurare la 23.02.1992, a fost soluționată latura civilă a cauzei trimise spre rejudecare.
Prin sentința civilă nr.95 din 26.01.2011 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.658 din 30.05.2011 a Curții de Apel București, s-a constatat caracterul politic al condamnării reclamantului prin sentința penală nr.16/26.03.1985 a Tribunalului M. Teritorial București.
Tribunalul a reținut că prin sentința penală nr.16/26.03.1985 a Tribunalului M. Teritorial, contestatorul din cauză a fost condamnat pentru infracțiunii săvârșite în cursul lunilor februarie-martie 1985.
Prin sentința penală nr.382/13.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, activitatea infracțională reținută în sarcina contestatorului s-a desfășurat în perioada aprilie 2006-noiembrie 2006.
Raportând perioadele de comitere a infracțiunilor pentru care a fost condamnat contestatorul cu momentul rămânerii definitive a celor două hotărâri, s-a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile art.461 pct.d C.p., referitoare la orice cauză de stingere sau micșorare a pedepsei.
Așa cum s-a menționat mai sus, sentința penală nr.16/26.03.1985 a Tribunalului M. Teritorial a rămas definitivă la data de 23.04.1985 prin decizia nr.12 a Tribunalului Suprem Secția Militară, fiind casată prin decizia nr.12/12.03.1990, ca urmare a admiterii recursului extraordinar, deci la un moment anterior începerii activității infracționale pentru care s-a pronunțat sentința penală nr.382/13.03.2007 de Tribunalul București - Secția a II-a Penală.
Referitor la apărarea contestatorului prin care a arătat că prin sentința civilă nr.95 din 26.01.2011 pronunțată de Tribunalul București, rămasă definitivă prin decizia civilă nr.658 din 30.05.2011 a Curții de Apel București, s-a constatat caracterul politic al condamnării reclamantului, Tribunalul a considerat că această constatare făcută în cadrul unui proces civil nu poate avea influență asupra situației penale stabilită prin sentința penală nr.382/13.03.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul penal nr._/3/2006.
Codul penal prevede în mod expres care sunt situațiile în care poate avea loc o modificare a cuantumului unei pedepse aplicate, reglementări care sunt de strictă interpretare și aplicare, fără a putea fi reanalizate aspecte de fond avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei sau aspecte care sunt legate de alte instituții de drept cu reglementare distinctă.
Împotriva acestei sentințe a formulat contestație inculpatul S. F., acesta arătând în esență că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, nefiind atașate dosarele de fond în care au fost pronunțate hotărârile la care se face referire.
Analizând sentința penală atacată, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, asupra cazurilor de nulitate,Curtea apreciază contestația ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:
În considerarea imediatei aplicări a legii procesual penale prevăzute expres de art. 3 din L. 255/2013 pentru punerea în aplicare a L. 135/2010 privind Codul de procedură penală, Curtea constată că în cauză la data soluționării erau incidente dispozițiile art. 5 al. 3 din același act normativ, potrivit cărora la judecarea cauzelor și la soluționarea propunerilor, contestațiilor, plângerilor sau a oricăror altor cereri în care cercetarea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție potrivit legii vechi, participă procurori din cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Or, în raport de faptul că obiectul contestației îl reprezintă o condamnare pronunțată într-o cauză penală în care urmărirea penală a fost efectuată de Direcția Națională Anticorupție, era obligatorie participarea unui procuror aparținând acestei structuri judiciare, participarea unui procuror ce nu îndeplinește această condiție echivalând cu lipsa procurorului, atunci când participarea sa era obligatorie, fiind incident cazul de nulitate absolută prev. de art. 281 al. 1 lit. d Cod procedură penală, nulitate ce se constată din oficiu, în orice stare a procesului și care impune desființarea hotărârii primei instanțe cu trimitere spre rejudecare, pentru reluarea dezbaterilor cu participarea obligatorie a procurorului din cadrul structurii judiciare amintite.
Dată fiind constatarea incidenței unei cauze de nulitate absolută nu se impune analizarea motivelor de contestație invocate de contestator.
În ceea ce privește sesizarea Curții Constituționale, Curtea constată că excepția invocată de contestator nu este admisibilă, în contextul în care soluționarea cauzei nu depinde de interpretarea ce ar putea fi dată art. 598 alineat 1 lit. d Cod procedură penală.
Pentru aceste considerente, Curtea, va respinge ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale și va admite contestația, va desființa sentința penală atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Respinge ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale.
Admite contestația formulată de contestatorul S. F. împotriva sentinței penale nr. 147/04.02.2014 pronunțată de Tribunalul București-Secția I Penală.
Desființează sentința penală atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, Tribunalul București.
Cheltuielile judiciare avansate de stat în contestație rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în cameră de consiliu, azi, 31.03.2014.
PREȘEDINTE,
O. B. GREFIER,
I. D.
Red.B.O./19.05.2014
Thred.V.D./5 ex./18.04.2014
T.B.S.1. - jud.C.C.
| ← Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... | Verificare măsuri preventive. Art.206 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
