Lovirea sau alte violenţe. Art. 180 C.p.. Decizia nr. 448/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 448/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 448/2014
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.448
Ședința publică din data de 2 aprilie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: G. R.
JUDECĂTOR: G. M. E.
GREFIER: D. T.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror N. A. M..
Pe rol, se află cauza penală având ca obiect judecarea apelului declarat de inculpatul A. M. V.împotriva Sentinței penale nr.87 din data de 31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București, în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică a lipsit apelantul-inculpat A. M. V., pentru care a răspuns apărător ales, în baza delegației nr._ din data de 14.03.2014, intimatul-parte vătămată B. A. L. și intimatul-parte civilă S. C. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al apelantului-inculpat A. M. V. precizează că inculpatul urmează să-și retragă apelul formulat, însă se află în imposibilitate de prezentare, fiind la Iași.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea apelului, ca fiind tardiv formulat, având în vedere faptul că hotărârea fondului s-a pronunțat la data de 31.01.2014, termenul de apel curs de la pronunțare (inculpatul fiind prezent) calculându-se conform codului de procedură penală anterior potrivit dispozițiilor art.9 alin.1 și 3 din Legea de punere în aplicare a codului de procedură penală. A se observa că apelul a fost declarat, trimis prin fax, la data de 12.02.2014, deși ziua de 11.02.2014 era ultima zi.
Apărătorul ales al apelantului-inculpat A. M. V. arată că este de acord cu concluziile reprezentantului Ministerului Public cu privire la respingerea apelului, ca tardiv.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.87/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală în baza art. 180 alin. 2 C.p. cu aplic. art. 3201 alin. 7 C.pr.pen. art. 63 alin. 3 teza a II-a C.p. a condamnat pe inculpatul A. M. la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 2.000 lei.
A atras atenția inculpatului asupra disp. art. 631 C.p.
A admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. A. L. și în baza art. 14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 1349 C.civ. a obligt inculpatul la plata către această parte civilă a sumelor de 3000 lei, reprezentând despăgubiri pentru daune materiale și 7000 lei reprezentând despăgubiri pentru morale.
În baza art. 14 și 346 C.pr.pen. rap. la art. 1341 C.civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 1362,80 lei către partea civilă S. C. C. cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
În baza art. 193 C.pr.pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 4500 lei către partea civilă B. A. – L. cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele:
Fapta inculpatului A. M.-V., care la data de 09.05.2012, în jurul orelor 0530, în timp ce se afla la intersecția . . 2, București, pe fondul unor discuții contradictorii, l-a lovit cu pumnii și picioarele pe numitul B. A.-L., producându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale, întrunește, atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective, elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prevăzută de art. 180 alin. 2 C.pen.
Astfel, sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracțiunii de loviri sau alte violențe, prevăzută de art. 180 alin. 2 din Codul penal, a reținut că acesta constă în lovirile săvârșite de inculpat, cu pumnii și picioarele, asupra părții vătămate.
Urmarea imediată a faptei reținute în sarcina inculpatului o reprezintă producerea de leziuni traumatice părții vătămate, care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Legătura de cauzalitatedintre fapta inculpatului și urmarea imediată reiese cu certitudine din probele administrate în cauză, leziunile suferite de numitul B. A.-L. fiind consecința directă a actelor de lovire săvârșite de inculpat.
Sub aspectul laturii subiective, instanța a reținut că inculpatul a săvârșit fapta cu vinovăție în modalitatea intenției directe, potrivit dispozițiilor art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a din C.pen., întrucât el a prevăzut rezultatul faptei sale, respectiv producerea unor leziuni traumatice părții vătămate, rezultat pe care l-a urmărit. Acest fapt reiese din modalitatea de săvârșire a faptei, respectiv mai întâi lovirea cu pumnul la nivelul feței și apoi aplicarea mai multor lovituri cu pumnii și picioarele în zona spatelui părții vătămate.
Față de aceste considerente, instanța a constatând că fapta penală există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpat, a dispus condamnarea inculpatului A. M.-V. pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. 2 C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepseiși a modalității de executare avute în vedere criteriile enumerate de art. 72 din Codul penal, și anume: regulile generale de individualizare, limitele de pedeapsă stabilite de legea penală specială, gradul de pericol social concret al faptei săvârșite determinat de modul în care fapta a fost comisă, urmarea produsă, circumstanțele personale ale inculpatului, precum și împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În ceea ce privește latura civilă, instanța a reținut că în cauză, partea vătămată B. A.-L. s-a constituit parte civilă în procesul penal, solicitând obligarea inculpatului la plata sumei de 3000 lei cu titlu de daune materiale, și a sumei de_ lei cu titlu de daune morale.
Referitor la daunele materiale solicitate, instanța a reținut că sunt întrunite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1341 și art. 1357 din C.civ., respectiv: existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, a unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, sub forma intenției.
Fapta ilicită a inculpatului constă în lovirea părții civile cu pumnii și picioarele, producându-i leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 14-16 zile de îngrijiri medicale.
Prejudiciul material în speță, este reprezentat de echivalentul câștigului din muncă de care partea civilă a fost lipsită pe perioada de îngrijiri medicale, de cheltuielile de îngrijiri medicale și de cheltuielile legate de examinarea în vederea obținerii certificatului medico-legal.
Împotriva acestei sentințe, la data de 20.02.2014 a declarat apel inculpatul A. M.-V. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În ședința publică de astăzi 02.04.2014, procurorul de ședință a invocat excepția tardivității apelului în raport de dispozițiile art. 9 alin. 1 și 3 din LPACPP, cât și față de împrejurarea că apelul a fost înaintat prin fax la data de 12.02.2014, deși 11.02.2014 era ultima zi de depunere a acestuia.
Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că sentința penală nr. 87/31.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală, este supusă verificării în raport de dispozițiile art. 9 din LPACPP.
Potrivit art. 9 alin.1 din LPACPP, sentințele supuse căilor de atac ordinare, potrivit legii vechi, cu privire la care termenul de declarare a căii ordinare de atac nu expirase la data intrării în vigoare a legii noi, sunt supuse apelului.
În art. 9 alin. 3 din LPACPP se arată că, în cazul prevăzut la alin. 1, termenul de declarare a apelului se calculează potrivit art. 363 din Codul de procedură penală din 1968.
Conform acestor dispoziții, pentru partea care a fost prezentă la dezbateri sau la pronunțare termenul curge de la pronunțare.
Din încheierea de dezbateri din data de 30.01.2014 a instanței de fond rezultă că inculpatul A. M.-V. a fost prezent personal și asistat de avocat ales.
În aceste condiții, Curtea constată că cererea de apel formulată de către inculpatul A. M.-V. prin avocat la data de 20.02.2014, nu a respectat termenul de 10 zile prev. de art. 363 din Codul de procedură penală din 1968.
Așa fiind, Curtea în baza disp. art. 421 alin. 1 lit. a Cod proc. penală va respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul A. M. V. împotriva sentinței penale nr. 87/31.01.2014, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
Văzând și prevederile art. 275 alin. 2 NCPP.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza disp. art. 421 alin. 1 lit. a Cod proc. penală respinge ca tardiv apelul declarat de inculpatul A. M. V. împotriva sentinței penale nr. 87/31.01.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 București.
În baza disp. art. 275 alin. 2 Cod proc. penală obligă apelantul inculpat la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 aprilie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
G. R. G. M. E.
GREFIER
D. T.
Red. G.R.
Dact.G.P.
2 ex.
Red. C.M. Vârșescu – Judecătoria Sectorului 2 București – Secția Penală
| ← Sesizare transmisă de comisia prevăzută de HG 836/2013.... | Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 418/2014. Curtea de... → |
|---|
