Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 451/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 451/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-04-2014 în dosarul nr. 451/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
Dosar nr._
(_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 451
Ședința publică de la 3 aprilie 2014
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. C.
GREFIER - G. A. I.
* * * * * * * * *
MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE L. CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C..
Pe rol, soluționarea apelului declarat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 737 din 12.12. 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat apelantul inculpat personal și asistat de apărător ales, avocat M. M. în substituirea apărătorului ales M. M. F. conform delegației de substituire nr.7/3.04.2014.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;
După ce Curtea pune in vedere apelantului inculpat dreptul de a nu face nici o declarație, atrăgându-i-se totodată atenția ca ceea ce declară poate fi folosit si împotriva sa, acesta arată că își menține declarațiile date anterior și nu dorește să dea declarație suplimentară în fața Curții.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantului inculpat solicită admiterea apelului, desființarea sentinței atacate și rejudecând, pe fond, a se dispune redozarea pedepsei la limita restului de pedeapsă revocat. Consideră că pedeapsa aplicată este severă, raportat la circumstanțele atenuante și arată că în fața instanței fondului a solicitat reținerea art. 74 lit. c raportat la art. 76 lit. e Cod penal, dar instanța nu a reținut aceste circumstanțe.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, susține că pedeapsa aplicată a fost corect individualizată de prima instanță, având în vedere faptele comise, modul în care a acționat inculpatul, inducând în eroare organele de poliție prin prezentarea unei identități false. Toate aceste elemente conduc la concluzia că nu se impune reținerea în favoarea apelantului a circumstanțelor atenuante, astfel că pune concluzii de respingere a apelului ca fiind nefondat.
Apelantul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea Curții soluția ce o va pronunța.
Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința penală nr. 737 din 12.12. 2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._, s-a dispus:
În baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat inculpatul C. C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal s-a revocat liberarea condiționată privind restul de 683 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2306/14.11.2005 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 423/14.12.2005 a Tribunalului Ialomița, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală, a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal rs-a revocat liberarea condiționată privind restul de 683 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2306/14.11.2005 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 423/14.12.2005 a Tribunalului Ialomița, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 683 de zile închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2 (doi) ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 2 Cod penal s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal.
În baza art. 191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:
Prin rechizitoriul nr. 135/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu, înregistrat pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 12.08.2013 sub nr._, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului C. C., sub aspectul savârșirii infracțiunilor prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
În actul de sesizare a instantei s-a reținut că la data de 07.11.2009, în jurul orelor 11,20, inculpatul C. C. a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 5 din ., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, iar la oprirea sa de către organele de poliție s-a prezentat sub o identitate falsă pentru a induce în eroare organele de poliție. În ședința de judecată din data de 05.12.2013 inculpatul a arătat că dorește ca judecata să se facă potrivit art. 3201 Cod procedură penală, a recunoscut în totalitate săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa în actul de sesizare, solicitând să nu se mai administreze alte probe în fața instanței, ci judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care a arătat că le cunoaște și le însușește, respectiv: procesul-verbal de constatare a infracțiunii (f 8 d.u.p.) – din care rezultă că, la data de 07.11.2009, inculpatul, aflat la volanul autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, a fost oprit în trafic pe DN 5 din ., ocazie cu care s-a constatat că nu deținea permis de conducere, se afla sub influența băuturilor alcoolice și s-a prezentat polițiștilor sub o identitate falsă; procesul-verbal (f 9 d.u.p.) – încheiat de către organele de poliție din care rezultă că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule; bon testare alcoolemie aparat Drager (fila 16 dup), din care rezultă că la data de 07.11.2009, ora 11,19, inculpatul prezenta valoarea de 0,61 mg/l alcool pur în aerul expirat; buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3425/10.11.2009 (f 27 d.u.p) – emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” din care rezultă că inculpatul – care s-a prezentat sun identitatea fratelui său, martorul C. V. – a avut o alcoolemie de 0,60 g la 1000 ml sânge- rezultat aferent primei probe recoltate la ora 13,15 și o alcoolemie de 0,50 g la 1000 ml sânge- rezultat aferent celei de-a doua probe recoltate la interval de o oră;; declarația martorului C. V. (f 19-20 d.u.p.) care atestă că inculpatul a circulat pe drumurile publice la volanul autoturismului marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_ și s-a prezentat polițiștilor cu o identitate falsă; declarația martorei I. N. (f 21-22 d.u.p.) din care rezultă că inculpatul a circulat pe drumurile publice la volanul autoturismului menționat; declarațiile inculpatului C. C. (f 12-15,17 d.u.p.) – în care a recunoscut comiterea infracțiunilor.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de 07.11.2009, în jurul orelor 11,20, inculpatul C. C. a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 5 din ., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, iar la oprirea sa de către organele de poliție s-a prezentat sub o identitate falsă pentru a induce în eroare organele de poliție.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale, instanța a constatat că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpatul C. C..
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului C. C. care, la data de 07.11.2009, în jurul orelor 11,20, a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 5 din ., fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule, întrunește elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 2306/14.11.2005 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 423/14.12.2005 a Tribunalului Ialomița, în sarcina sa urmează a fi reținute disp. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Sub aspect obiectiv, fapta inculpatului C. C. care, la data de 07.11.2009, în jurul orelor 11,20, a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 5 din ., iar la oprirea sa de către organele de poliție s-a prezentat sub o identitate falsă pentru a induce în eroare organele de poliție., întrunește elementele constitutive ale infractiunii de uz privind identitatea, prev. de art. 293 alin. 1 Cod penal.
Întrucât inculpatul a săvârșit infracțiunea în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunea pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 2306/14.11.2005 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 423/14.12.2005 a Tribunalului Ialomița, în sarcina sa urmează a fi reținute disp. art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Sub aspect subiectiv inculpatul a acționat cu intenție directă.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 Cod penal, si anume: dispozițiile părții generale a Codului penal privind forma de vinovăție, limitele de pedeapsă prevăzute în legea specială referitoare la regimul circulației rutiere și în partea specială a Codului penal, gradul de pericol social concret al infracțiunilor, pe care instanța l-a apreciat ca fiind mediu raportat la modalitatea în care au fost săvârșite infracțiunile și împrejurările în care acestea au fost comise - (inculpatul a condus autoturismul pe drumurile publice, pe timp de zi, în interiorul localității, pe un sector de drum extrem de circulat, sub influența băuturilor alcoolice, fără a avea deprinderile și aptitudinile necesare conducerii unui vehicul cu tracțiune mecanică); relațiile sociale încălcate și care ocrotesc relațiile referitoare la siguranța circulației rutiere și la încrederea publică în adevărul privind identitatea persoanelor; persoana și conduita inculpatului: care are vârsta de 54 de ani, studii medii, este mecanic auto, este căsătorit, este recidivist – fiind condamnat anterior la 7 (șapte) pedepse privative de libertate, inclusiv pentru infracțiuni la regimul circulației rutiere, iar raportat la prezenta cauză a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.
Fiind dovedite existența faptelor, elementele constitutive ale infracțiunilor, precum și săvârșirea acestora de către inculpat, instanța urmează să antreneze răspunderea penală a acestuia, apreciind că scopul preventiv educativ al pedepsei poate fi atins prin aplicarea unor pedepse orientate spre minimul special prevăzut de lege, redus cu o treime potrivit art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală.
Astfel, în baza art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală va condamna inculpatul C. C. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal a revocat liberarea condiționată privind restul de 683 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2306/14.11.2005 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 423/14.12.2005 a Tribunalului Ialomița, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare.
În baza art. 293 alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal și art. 3201 alin. 7 Cod procedură penală a condamnat același inculpat la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare.
În baza art. 61 alin. 1 Cod penal a revocat liberarea condiționată privind restul de 683 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2306/14.11.2005 a Judecătoriei Slobozia, definitivă prin decizia penală nr. 423/14.12.2005 a Tribunalului Ialomița, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 683 de zile închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a Cod penal raportat la art. 34 alin. 1 lit. b Cod penal, a contopit pedepsele aplicate prin prezenta, inculpatul C. C. urmând să execute în final pedeapsa cea mai grea, de 2(doi) ani închisoare.
Pedeapsa se execută în regim de detenție în conformitate cu prevederile art. 57 Cod penal, având în vedere gravitatea infracțiunilor pe care le-a săvârșit inculpatul și antecedanța sa infracțională (starea de recidivă), instanța apreciind că prin această modalitate de individualizare judiciară a executării pedepsei poate fi atins scopul prevăzut de legiuitor în art. 52 Cod penal, dând posibilitatea inculpatului să reflecteze asupra valorilor sociale pe care le-a încălcat prin săvârșirea infracțiunilor și să-și adapteze comportamentul viitor la aceste valori.
În aplicarea directă și prioritară a dispozițiilor art. 3 din Protocolul adițional I la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, așa cum au fost interpretate de către Curtea Europeană a Drepurilor Omului în cauza Hirst c. Regatului Unit, văzând și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. LXXIV(74)/05.11.2007 publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 545 din_, instanța a interzis inculpatului, pe perioada executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b Cod penal (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat), apreciind că interzicerea dreptului de vot ar fi o măsură inadecvată în raport cu natura faptelor reținute în sarcina acestuia.
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a obligat inculpatul la plata sumei de 1.350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de statul român.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul, care a criticat hotărârea sub aspectul netemeiniciei, solicitând aplicarea unei pedepse reduse, față de circumstanțele personale.
Analizând actele dosarului și hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în conformitate cu disp. art.417 alin.1 și 2 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut corect situația de fapt, din coroborarea probelor administrate, respectiv procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal încheiat de către organele de poliție din care rezultă că inculpatul nu deține permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule; bon testare alcoolemie aparat Drager, buletin de analiză toxicologică alcoolemie nr. 3425/10.11.2009 emis de Institutul Național de Medicină Legală „M. Minovici” din care rezultă că inculpatul – care s-a prezentat sun identitatea fratelui său, martorul C., declarația martorilor C. V. și I., declarațiile inculpatului C. C. în care a recunoscut comiterea infracțiunilor rezultând că la data de 07.11.2009, în jurul orelor 11,20 inculpatul C. C. a condus autoturismul marca Dacia, cu numărul de înmatriculare_, pe DN 5 din ., fără a poseda permis de conducere pentru nici o categorie de autovehicule, iar la oprirea sa de către organele de poliție s-a prezentat sub o identitate falsă pentru a induce în eroare organele de poliție, fapte care întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere și fals privind identitatea, prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată și de art. 293 alin. 1 Cod penal.
În ceea ce privește motivul de apel invocat de inculpat în sensul reducerii cuantumului pedepsei și reținerii de circumstanțe atenuante, Curtea apreciază că acesta este nefondat, inculpatul nefăcând nici o dovadă că poate beneficia nici de circumstanțe atenuante, nici de reducerea mai mult decât a făcut-o instanța de fond, a cuantumului pedepselor aplicate.
D. recunoașterea săvârșirii infracțiunilor nu se poate constitui în sine într-o împrejurare care să impună reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de legiuitor. Persoana și conduita inculpatului reprezintă doar unul dintre criteriile avute în vedere la individualizarea pedepsei aplicate, iar în cauza de față, Curtea apreciază că faptele de conducere pe drumurile publice a unui autoturism fără a poseda permis de conducere, inculpatul având în sânge o îmbibație alcoolică care, într-adevăr nu depășea limita legală pentru a se reține și o infracțiune, a declarat apoi o identitate falsă organelor de poliție, pentru a se ascunde, sunt suficient de grave, aceste infracțiuni fiind unele de pericol, nefiind necesar ca urmare a conducerii autoturismului în aceste condiții să se producă și vreo urmare concretizată într-un accident sau vătămare a vreunei persoane.
Referitor la conduita inculpatului, Curtea constată că acesta a recunoscut fapta, fiind dificil de adoptat o altă conduită față de circumstanțele în care a fost surprins de către organele de poliție, acesta fiind surprins în trafic la volanul autoturismului, astfel încât această recunoaștere în contextul împrejurărilor în care a fost surprins și al situației de fapt expuse nu poate fi apreciată, în raport de conduita ulterioară a inculpatului, decât ca o recunoaștere pur formală a faptei, în scopul de a beneficia de clemență, Curtea reținând că acesta este recidivist, suferind și anterior condamnări.
Curtea apreciază în raport de cele arătate că pedepsele aplicate de instanța de fond, sunt corect individualizate, la fel și pedeapsa rezultantă, instanța de fond ținând seama de toate criteriile de individualizare prev. de art. 72 V.Cod penal, dând suficientă semnificație inclusiv criteriului relativ la persoana și conduita inculpatului în procesul penal, Curtea arătând că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin aplicarea pedepsei de 2 ani închisoare, respectiv 10 luni închisoare, cu pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, prin reținerea disp. de favoare prev. de art. 320 indice 1 alin. 7 V. C. p.p., Curtea apreciind că prin modalitatea efectivă de individualizare, cu executarea în regim de detenție, reținând că starea de recidivă împiedica oricum posibilitatea aplicării efective a unei alte modalități concrete de individualizare, s-a realizat o individualizare eficientă, în măsură să ducă la realizarea scopului și funcțiilor pedepsei, care este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare.
Curtea apreciază că nu se impune în cauză nici reținerea de circumstanțe atenuante, atitudinea procesuală a inculpatului fiind valorificată odată cu analiza criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, conform art. 72 din Codul penal, aspect care îndreptățește Curtea să considere că nu poate fi reținută conduita bună a acestuia anterior săvârșirii prezentelor fapte, reținând și celelalte fapte pentru care încă nu s-au desfășurat cercetări mai amănunțite, inculpatul conducând un autoturism care avea și numere false de înmatriculare.
Or, analizând atitudinea și persoana inculpatului, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, consecințele pe care le-a avut, dar mai ales pe care le-ar fi putut avea, Curtea apreciază că pedeapsa aplicată este în măsură să își îndeplinească funcțiile, Curtea apreciind că nu se impune reducerea acestora și nici reținerea de circumstanțe atenuante, care nu ar face decât să creeze inculpatului un sentiment de impunitate.
În consecință, față de considerentele ce preced, Curtea apreciază că apelul inculpatului nu este fondat și îl va respinge conform art. 421 pct.1 lit. b Cod procedură penală, obligând inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 275 alin. 2 Cod procedură penală, Curtea arătând că în cauza de față nu s-a impus reținerea legii penale mai favorabile față de . N.c.p., aceasta prevăzând pentru infracțiunile în discuție doar renumerotarea și includerea lor în Codul penal, fără nici o modificare a condițiilor de incriminare sau a limitelor de pedeapsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b CPP, respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul C. C. împotriva sentinței penale nr. 737/12.12.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr._ .
În temeiul art. 375 alin. 2 CPP obligă pe apelantul inculpat la 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi. 03.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. C. C. C.
GREFIER
G. A. I.
Red. și tehnored. C.M.
2 ex.
Red.N.C. M. - Judecătoria Cornetu
| ← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 454/2014. Curtea de... | Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 447/2014.... → |
|---|
