Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 447/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 447/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 447/2014
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A II A PENALĂ
DOSAR NR._ (_ )
DECIZIA PENALĂ NR. 447/A
Ședința publică din 08.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – I. C.
JUDECĂTOR - D. L.
GREFIER – T. S.
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - reprezentat de procuror N. N..
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de P. DE PE L. JUDECĂTORIA B. împotriva sentinței penale nr. 673/04.12.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul inculpat N. S., personal, asistat de apărător ales I. M., cu împuternicire avocațială nr._, aflată la fila 18 dosar și de apărător din oficiu J. V., cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie nr. 6704, fila 11 din dosarul cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Curtea îi aduce la cunoștință inculpatului drepturile prevăzute de art. 83 N.C.p.p. De asemenea, ia act de încetarea delegației apărătorului din oficiu, prin prezentarea apărătorului ales, urmând a se pronunța prin decizie asupra onorariului parțial cuvenit.
Intimatul inculpat N. S., personal, arată că nu dorește să fie audiat de către instanța de apel și că își menține declarațiile anterioare.
Intimatul inculpat N. S., prin apărător ales, solicită instanței încuviințarea probei cu înscrisuri în circumstanțiere, în cadrul căreia depune la dosarul cauzei fișă de școlarizare pentru școala auto.
Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune administrării probei.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru intimatul inculpat proba cu înscrisuri în circumstanțiere, constatând proba administrată prin depunerea înscrisului la dosarul cauzei. Astfel, nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul apelului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită instanței admiterea apelului și desființarea în parte a sentinței atacate. Ca un prim motiv de apel, solicită reținerea dispozițiilor Noului Cod penal în ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, potrivit principiului activității penale, respectiv art. 335 alin. 1 N.C.p. cu aplicarea art. 3 N.C.p. și 396 alin. 10 N.C.p.p. Mai arată că al doilea motiv de apel vizează greșita individualizare a pedepsei, prin reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, având în vedere necesitatea unor aptitudini practice ridicate pentru conducerea vehiculelor pe 2 roți. În sensul celor arătate, apreciază că se impunea aplicarea de către instanța de fond a unei pedepse cu închisoarea și nu a unei amenzi penale, cu modalitatea de executare a pedepsei prevăzută de art. 81 V.C.p. cu aplicarea art. 5 N.C.p.
Intimatul inculpat N. S., prin apărător ales, solicită instanței respingerea apelului și menținerea soluției instanței de fond, apreciind că gradul de pericol social al faptei este unul redus, având în vedere faptul că inculpatul a urmat cursurile unei școli auto și a susținut examenul pentru obținerea permisului de conducere pentru categoria B de 4 ori și pentru categoria A o dată. Mai arată că inculpatul a obținut avizul psihologic pentru categoria A și a condus mulți ani un scuter, în condițiile permise de lege și, mai mult, nu s-a produs niciun eveniment rutier. Mai arată că inculpatul a recunoscut fapta, beneficiind de dispozițiile art. 3201 V.C.p.p., instanța de fond apreciind în mod corect că îi poate fi aplicată acestuia o amendă penală, astfel fiind atins scopul preventiv și educativ al pedepsei.
Intimatul inculpat N. S., având ultimul cuvânt, arată că nu are nimic de declarat.
CURTEA,
Asupra apelului penal de față:
Prin sentința penală nr.673 din 04.12.2013, pronunțată de Judecătoria B., în temeiul art. 86 alin 1 din O.U.G. nr. 195/202, republicată, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a și alin. 2 C. pen. raportat la art. 76 alin. 1 lit. e C. pen. și art. 320¹ alin. 7 C. pr. pen. a fost condamnat inculpatul N. S. (fiul lui A. și L., născut la data de 21.02.1990 în București, domiciliat în București, ., nr. 3, sector 1, CNP_), la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1500 lei pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere.
Au fost puse în vedere inculpatului prevederile art. 63¹ C. pen. privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
În temeiul art. 189 C. pr. pen., onorariul parțial al avocatului din oficiu, în cuantum de 100 lei, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției în favoarea Baroului I..
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria B. nr. 5952/P/2013 din data de 07.11.2013, a fost trimis în judecată inculpatul N. S., în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată.
Instanța a constatat că, în fapt, la data de 15.09.2013, inculpatul N. S. a condus motocicleta marca Suzuki cu nr._ pe DN1A, pe raza comunei Mogoșoaia, jud. I., fiind oprit pentru control, ocazie cu care s-a constatat că acesta nu poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În cauză a fost audiat martorul ocular I. F., care a confirmat situația de fapt expusă mai sus.
Pe parcursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că recunoaște în întregime fapta pentru care a fost trimis în judecată, solicitând să fie judecat în baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, cu aplicarea art. 320¹ C. pr. pen.
Instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului care, în data de 15.09.2013 a condus motocicleta marca Suzuki cu nr._ pe DN1A, pe raza comunei Mogoșoaia, jud. I., fără a poseda permis de conducere, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu poseda permis de conducere, prevăzuta de art. 86 alin 1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, împrejurările în care s-a comis fapta – neproducându-se vreun eveniment rutier, precum și persoana inculpatului – care nu este cunoscut cu antecedente penale.
Totodată, instanța de fond a avut în vedere caracterizarea depusă la dosar, precum și celelalte înscrisuri, din care reiese că a absolvit cursurile unei școli de conducători auto pentru categoria B de autovehicule, presupunându-se că și-a însușit regulile de circulație ce trebuiesc respectate de conducătorii auto în trafic, sub rezerva promovării examenului pentru obținerea permisului de conducere auto.
De asemenea, instanța de fond a mai reținut că inculpatul a obținut aviz psihologic favorabil și pentru categoria A de autovehicule, potrivit înscrisurile depuse la fila 14 dosar.
Față de cele reținute, instanța de fond a reținut și aplicarea art. 74 alin 1 lit. a și alin 2 raportat la art. 76 alin. 1 lit. e C. pen., apreciind că prin aplicarea unei pedepse cu amenda în cuantum de 1500 lei, vor fi atinse scopul preventiv, educativ, dar și coercitiv al pedepsei prevăzute în art. 52 C. pen.
Instanța de fond a pus în vedere inculpatului prevederile art. 63¹ C. pen., privind înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel P. de pe lângă Judecătoria B..
Motivele de apel depuse în scris de către P. vizează greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei și reținerea dispozițiilor Noului Cod penal în ceea ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, potrivit principiului activității penale, respectiv art. 335 alin. 1 N.C.p. cu aplicarea art. 3 N.C.p. și 396 alin. 10 N.C.p.p.
Curtea, analizând apelul declarat în cauză în raport de art.417 C. pr. pen., pe baza motivului invocat, precum și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază că apelul este nefondat, pentru considerentele arătate în cele ce urmează.
Reanalizând probele administrate în cauză (procesul-verbal de verificare, declarațiile inculpatului N. S., declarațiile martorului I. F. și procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală), Curtea constată că la data de 15.09.2013, inculpatul N. S. a fost depistat de organele de poliție, pe raza comunei Mogoșoaia, conducând motocicleta marca Suzuki, cu nr. de înmatriculare_, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.
În cursul judecății inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei și a solicitat aplicarea dispozițiilor art.3201 C. pr. pen. de la 1968.
Stabilind corect această situație de fapt, instanța de fond a reținut încadrarea juridică în raport de legea în vigoare la data săvârșirii infracțiunii (și, respectiv, data pronunțării soluției).
Întrucât, după data pronunțării soluției de către instanța de fond a intrat în vigoare Codul penal, Curtea procedează la analiza comparativă a reglementărilor în discuție, pentru a stabili și aplica legea mai favorabilă, conform art.5 alin.1 C. pen.
Sub acest aspect se constată că atât în reglementarea veche (art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002), cât și în cea nouă (art.335 alin.1 C. pen.) conținutul constitutiv al infracțiunii și limitele de pedeapsă sunt aceleași (respectiv închisoarea de la unu la 5 ani).
În cauză, în mod justificat au fost reținute circumstanțe atenuante, față de împrejurarea că inculpatul a avut o conduită bună anterior săvârșirii infracțiunii, a absolvit cursurile unei școli de conducători auto pentru categoria B și a obținut aviz psihologic favorabil și pentru categoria A. De asemenea, s-a eficiența cuvenită dispozițiilor art.3201 C. pr. pen. de la 1968, reducându-se limitele de pedeapsă cu o treime.
Noua reglementare nu mai prevede drept circumstanță atenuantă „conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii” (art.74 alin.1 lit.a C. pen. de la 1968), ci, reține, printre altele „împrejurările legate de fapta comisă, care diminuează gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului” (art.75 alin.2 lit.b C. pen.). Consecința reținerii de circumstanțe atenuante era, potrivit art.76 alin.1 lit.e C. pen. de la 1968: „când minimul special al pedepsei închisorii este de 3 luni sau mai mare, pedeapsa se coboară sub acest minim, până la minimul general, sau se aplică o amendă care nu poate fi mai mică de 250 lei (…)”, în vreme ce art.76 alin.1 C. pen. prevede că „(…) limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege se reduc cu o treime”.
Din cele ce preced rezultă că, în raport de situația concretă a inculpatului, legea veche este mai favorabilă, situație în care se vădește a fi nefondată cererea de schimbare a încadrării juridice.
De asemenea, este nefondată critica Parchetului privitoare la individualizarea pedepsei, instanța de fond având în vedere atât gradul de pericol social concret al infracțiunii comise, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului.
Curtea apreciază că soluția de condamnare a inculpatului la o amendă penală de 1500 lei este aptă să realizeze atât scopurile prevenției speciale, cât și ale celei generale.
Și celelalte aspecte ale cauzei au primit o rezolvare legală și temeinică, nefiind identificate motive de desființare care să poată fi invocate din oficiu.
Așa fiind, se va respinge, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice.
În baza art.421 pct.1 lit.b C. pr. pen., se va respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B..
Văzând și disp. art. 275 alin.3 C. pr. pen. și art.82 alin.1 din Legea nr. 51/1995, republicată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, cererea de schimbare a încadrării juridice.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de P. de pe lângă Judecătoria B., împotriva sentinței penale nr. 673 din data de 04.12.2013, pronunțată de Judecătoria B..
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul parțial pentru avocat din oficiu, în cuantum de 100 lei, rămâne în sarcina statului și se avansează din bugetul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 08.04.2014.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
I. ConstantinDan L.
GREFIER,
T. S.
Red. D.L.
Dact. A.L. 4 ex./22.04.2014
Jud. B. – jud.: D. E.
| ← Falsul privind identitatea. Art. 293 C.p.. Decizia nr. 451/2014.... | Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr.... → |
|---|
