Revocare măsură preventivă. Art.242 NCPP. Decizia nr. 107/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 107/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-04-2014 în dosarul nr. 107/2014
Dosar nr._
_
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I- a PENALĂ
Decizia penală nr.107/C
Ședința publică din data de 7 aprilie 2014
Curtea compusă din:
Președinte: D. P.
Grefier: L.-A. P.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție este reprezentat prin procuror S. C..
Pe rol, se află judecarea contestației formulată de formulată de contestatorul-inculpat I. R.-M. împotriva Încheierii de ședință din data de 25 martie 2014 a Tribunalului București - Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 3*.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a lipsit contestatorul-inculpat, pentru care a răspuns apărător ales D. C., în baza delegației avocațiale ., nr._/5.IV.2014, atașată la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apărătorul ales al contestatorului-inculpat solicită acordarea unui termen de judecată, pentru a se prezenta contestatorul-inculpat.
Ministerul Public se opune.
Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată, formulată de apărătorul ales al contestatorului-inculpat, și, întrucât contestatorul-inculpat avea obligația de a se prezenta, personal, în fața organelor judiciare de fiecare dată când este citat, ia act de lipsa acestuia la termenul de judecată de astăzi.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat sau probe de propus, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea contestației.
Apărătorul ales al contestatorului-inculpat solicită admiterea contestației, astfel cum a fost formulată.
Reprezentantul Ministerul Public arată că obligațiile impuse inculpatului, prin măsura controlului judiciar, sunt minime, însă nici pe acestea nu înțelege să le respecte, cu atât mai mult cu cât prima sa obligație constă în prezentarea sa în fața organelor judiciare ori de câte ori este chemat, astfel că se impune exercitarea unui minim control judiciar, în raport cu natura și gravitatea infracțiunii de trafic de influență reținută în sarcina sa, așa încât pune concluzii de respingere, ca nefondată, a contestației.
CURTEA
Deliberând asupra contestației, constată următoarele:
Prin Încheierea de ședință din data de 25 martie 2014, din Dosarul nr._ 3*, Tribunalul București - Secția I-a penală a respins, ca neîntemeiate, cererile de revocare a măsurii controlului judiciar și de ridicare a obligației de a nu depăși limita teritorială a României, decât cu încuviințarea instanței de judecată, formulate de petentul-inculpat I. R.-M. și, de asemenea, a respins, ca neîntemeiate, cererile de încuviințare a părăsirii teritoriului României, pentru a se deplasa în străinătate, formulate de petenții-inculpați I. R.-M. și O. Khaled.
În motivare, instanța de fond a arătat că nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea, pe data de 4.III.2014, a măsurii controlului judiciar față de inculpatul I. R.-M., întrucât sunt îndeplinite, în continuare, cerințele prevăzute de art.201, alin.1 din noul Cod de procedură penală, respectiv există probe că inculpatul a comis fapta penală reținută în sarcina sa, iar măsura controlului judiciar este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal, în sensul evitării întârzierii judecării cauzei și împiedicării inculpatului de a se sustrage de la procesul penal, cu atât mai mult cu cât petentul-inculpat nu a indicat vreo cauză de nelegalitate, care, de altfel, nici nu există.
Referitor la solicitarea de ridicare a obligației de a nu părăsi teritoriul României decât cu încuviințarea instanței de judecată, a arătat că nu este întemeiată, în condițiile în care prin această obligație a fost asigurat, în mod efectiv, bunul mers al judecății și a fost împiedicată tergiversarea judecării cauzei, prin prezența inculpatului la fiecare termen de judecată.
Cât privește cererile de încuviințare a părăsirii teritoriului României, pentru a se deplasa în străinătate, formulate de petenții-inculpați I. R.-M. și O. Khaled, a constatat că nu există motive temeinice justificative, respectiv nici unul dintre cei doi petenți-inculpați nu a făcut dovada existenței unui motiv temeinic pentru care este necesară deplasarea, în perioada imediat următoare, până la următorul termen de judecată, a inculpatului I. R.-M. în Austria și a inculpatului O. Khaled în Liban. Ori, simpla cerere, care nu are la bază nici măcar motive serioase, concrete, ori vreun act doveditor al unei situații care impune aceste deplasări, nu este suficientă.
În termen legal, inculpatul I. R.-M. a formulat contestație, nemotivată.
De asemenea, Curtea a constatat că, deși a fost legal citat și avea obligația impusă de a se prezenta în fața organelor judiciare de fiecare dată când este chemat, contestatorul-inculpat nu s-a prezentat, personal, în fața Curții.
Analizând actele de la dosarul de fond, precum și încheierea de ședință contestată, Curtea apreciază că nu este fondată contestația.
Astfel, Curtea reține că, prin Încheierea de ședință din data de 4.III.2014, din Dosarul nr._ 3*, Tribunalul București – Secția I-a penală, în temeiul art.16, alin.3 din Legea nr.255/2013, de punere în aplicare a noului Cod de procedură penală, referitor la situațiile tranzitorii, raportat la art.241, lit.d din noul Cod de procedură penală, a constatat încetată de drept măsura obligării de a nu părăsi țara dispusă, printre alții, față de inculpatul I. R.-M., prin Încheierea de ședință din data de 7.VI.2013 a Tribunalului București - Secția II-a penală, din Dosarul nr._, iar, în temeiul art.214, alin.1 din noul Cod de procedură penală, a dispus luarea față de inculpat a măsurii preventive a controlului judiciar, pe durata căruia, în temeiul art.215, alin.1 și alin.2, lit.a din noul Cod de procedură penală, l-a obligat să respecte obligațiile de a se prezenta la instanța de judecată ori de câte ori este chemat, de a informa, de îndată, instanța de judecată cu privire la schimbarea locuinței, de a se prezenta la organul de poliție de la domiciliul său, conform programului de supraveghere întocmit de acesta sau ori de câte ori este chemat, de a nu depăși limita teritorială a României, decât cu încuviințarea prealabilă a instanței de judecată, atrăgându-i atenția că, în caz de încălcare, cu rea-credință, a obligațiilor, măsura controlului judiciar se poate înlocui cu măsura arestului la domiciliu sau cu măsura arestării preventive.
Curtea constată că, în mod corect, instanța de fond a constatat că măsura preventivă a controlului judiciar a fost dispusă cu respectarea noilor condiții procedurale, respectiv există suficiente indicii temeinice că inculpatul a comis fapta penală pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, constând în infracțiunea de trafic de influență, prevăzută de art.257, alin.1 din vechiul Cod penal, cu aplicarea art.6 din Legea nr.78/2000, nemodificată, și art.75, alin.1, litera a din vechiul Cod penal, iar măsura controlului judiciar este necesară, pentru buna desfășurare a cercetării judecătorești, prin asigurarea prezenței inculpatului la fiecare termen de judecată, care împiedică tergiversarea soluționării cauzei, precum și prin administrarea, în condiții de siguranță, a probatoriului.
Curtea constată că, într-adevăr, petentul-inculpat nu a prezentat nici măcar un argument, cu atât mai mult să producă dovezi, în susținerea solicitărilor sale de la fond, privitoare la revocarea măsurii preventive, la ridicarea obligației de a nu depăși limita teritorială a României, decât cu încuviințarea instanței de judecată, sau la încuviințarea de a părăsi teritoriul României.
Ori, procedând într-o asemenea manieră, toate cererile sale nu pot avea un caracter serios, ci, mai curând, dovedesc o activitate procesuală intensă, dar ineficientă.
De altfel, nici în fața Curții nu a fost adus nici măcar un motiv de netemeinicie sau, chiar, de nelegalitate în soluția dispusă de instanța de fond.
În consecință, Curtea, în temeiul art.425/1, alin.7, punctul 1, litera b din noul Cod de procedură penală, va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-inculpat I. R.-M. împotriva Încheierii de ședință din data de 25.III.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 3*, iar, în temeiul art.275, alin.2 din noul Cod de procedură penală, va obliga pe contestatorul-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art.425/1, alin.7, punctul 1, litera b din noul Cod de procedură penală, respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul-inculpat I. R.-M. împotriva Încheierii de ședință din data de 25.III.2014 a Tribunalului București – Secția I-a penală, din Dosarul nr._ 3*.
În temeiul art.275, alin.2 din noul Cod de procedură penală, obligă pe contestatorul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 7.IV.2014.
PREȘEDINTE,
D. P. GREFIER,
L.-A. P.
Red. și dact.: jud. D.P.
Trib. București – Secția I-a penală: C.-I. Ș..
4 ex.
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 447/2014.... | Contestaţie la executare. Art.598 NCPP. Decizia nr. 101/2014.... → |
|---|
