Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 1926/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Decizia nr. 1926/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1926/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr._

(_ )

DECIZIA PENALĂ NR. 1926

Ședința publică de la 17 octombrie 2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - M. C.

JUDECĂTOR - C. C.

JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.

GREFIER - G. A. I.

* * * * * * * * *

MINISTERUL PUBLIC – P. DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M. C. .

Pe rol, soluționarea recursului declarat de inculpata C. A. împotriva sentinței penale nr. 509 din 13 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat recurenta inculpată C. A. – personal și asistată de apărător ales, avocat Mavhima E. V. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual, intimata inculpată N. R. personal și asistată de apărător din oficiu,avocat G. M. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Serviciul de Asistență Juridică, lipsind intimata parte civilă ASOCIAȚIA DE proprietari ., pentru care a răspuns apărător ales, avocat M. A. L. în baza împuternicirii avocațiale nr._ emisă de Baroul București - Cabinet Individual.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care ;

Curtea procedează la legitimarea recurentei inculpate, fiind depusă la dosar Cartea de identitate a acesteia in fotocopie.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurenta inculpată solicită conform art. 171 alin. 5 Cod procedură penală a se lua act că delegația a încetat prin prezentarea apărătorului ales și a se dispune asupra onorariului parțial.

Curtea ia act de încetarea împuternicirii avocațiale a apărătorului din oficiu al recurentei inculpate, ca urmare a prezentării apărătorului ales, urmând să se pronunțe pe onorariul parțial cuvenit.

Apărătorul ales al recurentei inculpate depune la dosar motive de recurs și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri – respectiv convenții civile de prestări servicii – in fotocopie, din care rezultă atribuțiile clare de serviciu pe care inculpata le deținea.

Apărătorul intimatei inculpate și apărătorul intimatei părți civile, având cuvântul pe rând, arată că sunt de acord cu administrarea probei solicitate.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că este de acord cu administrarea probei solicitate de apărătorul recurentei inculpate.

Curtea, după deliberare, încuviințează proba solicitată și o administrează, prin depunerea la dosar a înscrisurilor precizate.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau probe de solicitat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Apărătorul ales al recurentei inculpate, având cuvântul, arată că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică. In opinia apărării, instanța fondului a reținut o situație de fapt eronată, respectiv nu a dat valențe probatorii unor aspecte foarte bine precizate in cadrul declarațiilor de martori și nu a reținut un aspect esențial, respectiv că niciodată inculpata nu a efectuat încasări cu privire la cotele de contribuție fără acceptul coinculpatei N. și – de cele mai multe ori – la rugămintea acesteia din urmă. In acest sens, face trimitere la declarațiile intimatei inculpate, care a precizat că atât cheile, cât și chitanțierele se aflau in incinta casieriei, ale cărei chei le deținea. Așa fiind, era imposibil ca recurenta inculpată să facă încasările fără acceptul coinculpatei N..

In continuare, apreciază că hotărârea instanței de fond nu este motivată, se reiau, in aceiași formulare, susținerile din rechizitoriu și nu se regăsește nici o opinie personală a judecătorului, care să justifice condamnarea și cuantumul pedepsei. De asemenea, aprecierile privind încadrarea in drept sunt eronate, instanța fondului nu a răspuns in nici un fel criticilor formulate atât oral, cât și in notele scrise aflate la dosar. In acest sens, susține că instanța de recurs trebuie să stabilească dacă inculpata C. are sau nu calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare. Instanța fondului nu argumentează decât indeplinirea unei singure condiții din cele doua impuse de Iege, și anume existenta calității de funcționar, ignorând complet cerința dublei calificări, care impune, pe lângă condiția analizată și pe aceea de gestionar sau administrator aI bunurilor care au făcut obiectul activității de inițiere. Ori, cu privire Ia această ultimă cerință, cu toate ca instanța retine că, potrivit convenției civile încheiate cu Asociația de P., inculpata C. presta activitatea de administrare cont și contabilitate asociație, afirmă in mod eronat ca aceasta ar avut in atribuțiile sale, atât in fapt, cat și in drept, gestionarea fondurilor bănești.

Instanța fondului se află astfel in conflict cu dispozițiile art. 1 din Legea nr. 22/1969 referitoare Ia angajarea gestionariIor, care afirma ca dobândește calitatea de gestionar aceI funcționar care are ca atribuții principale de serviciu primirea, păstrarea și eIiberarea de bunuri aflate in administrarea, folosința sau deținerea permanentă sau temporara a unei unități publice sau orice alta persoana juridícă, indiferent de modul de dobândire și de Iocul unde se află bunurile.

Concluzionând, apreciază că recurenta inculpată niciodată nu a fost gestionar al sumelor de bani și solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând, a se dispune achitarea recurentei in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Apărătorul intimatei inculpate apreciază să sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, atât in ceea ce privește latura penală, cât și latura civilă.

Apărătorul intimatei părți civile solicită respingerea recursului declarat de inculpata C. A. și menținerea sentinței primei instanțe, ca fiind legală și temeinică.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, arată că din materialul probator administrat in cauză rezultă comiterea faptelor de către recurenta inculpată, care avea calitatea de gestionar. Pe cale de consecință, pune concluzii de respingere a recursului ca fiind nefondat.

Recurenta inculpată, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovată și este de acord cu concluziile formulate de apărătorul său ales. Mai susține că registrul de casă era exclusiv in atribuțiile casierei și nu a mai fost completat din anul 2002 până in anul 2004.

Intimata inculpată, având ultimul cuvânt, arată că este nevinovată.

Dezbaterile declarându-se închise, cauza a rămas în pronunțare.

CURTEA,

Prin sentința penală nr. 509 din 13 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în dosarul nr._, s-a dispus:

În baza art. 215¹ alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal condamnă pe inculpata N. R., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b și c (dreptul de a exercita o funcție de gestiune) Cod penal.

În baza art. 86¹ Cod penal suspendă executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 86² C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 86³ Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpata trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existență.

În baza art. 359 Cod procedură penală pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 215¹ alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal condamnă pe inculpata C. A., la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal aplică inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b și c (dreptul de a exercita o funcție de gestiune) Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal suspendă executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C.pen.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359 Cod procedură penală pune în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 și art. 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 998-999, art. 1003 cod civil (în vigoare la data săvârșirii infracțiunii), admite acțiunea civilă formulată de partea civilă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . obligă inculpatele, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 188.811,85 lei reprezentând despăgubiri civile, sumă compusă din 106.995,32 lei reprezentând prejudiciu efectiv și 81.816,53 lei reprezentând penalități de întârziere achitate de către partea civilă către RADET.

În baza art. 357 alin.2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 163 Cod procedură penală, menține instituirea sechestrului asupra bunurilor aparținând inculpatei C. A. până la concurența sumei de 188.811,85 lei, măsură luată prin rezoluția nr. 1079/VIII-1/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

În baza art. 193 alin. 1, 4 Cod procedură penală raportat la art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatele la plata către partea civilă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . sumei de câte 6.400 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta.

În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală, obligă inculpatele la plata către stat a sumei de câte 1.500 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut:

Prin rechizitoriul nr. 7081/P/2004 întocmit în data de 07.01.2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 Bucuresti, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatelor N. R., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215¹ alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și C. A., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 215¹ alin. 1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.

În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpatele N. R., în calitate de casieră în cadrul Asociației de P. din București, Calea Giulești nr. 50-52, . A, sector 6, și C. A., în calitate de administrator al aceleiași asociații de proprietari, și-au însușit suma de 106.995,3284 RON pe care o gestionau în perioada 01.01._03.

În reținerea acestei situații de fapt, în actul de sesizare a instanței, au fost indicate următoarele mijloace de probă: plângere parte vătămată (vol. I - fila 17); declarații martori: D. M., G. I., P. A., T. M., M. V., Tegu V., M. M. M., M. F., P. S., C. A., D. T., M. E. (vol. I - filele 47-80); procese-verbale de confruntare (vol. I- filele 81-87); raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expert T. L. (10.10.2003) și două suplimente la acest raport la datele de 19.02.2004 și 17.05.2007 (vol. I - filele 88-127; 164-165; 171-172); raport de constatare tehnico-științifică nr. 387.914 din 30.03.2010 (vol. III-filele 301-353); raport de constatare tehnico-științifică nr._ din 02.09.2010 (vol. III - filele 382-398); raport de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expert Stămescu A. la data de 21.03.2012 (vol. III - filele 33-250); declarație Stămescu A.; înscrisuri (vol. II); declarații inculpate (vol. I - filele 422-488 și vol. III- filele 18-31); convenție pentru prestare de servicii între partea civilă și inculpata N. R. (vol. III - fila 21); convenție civilă de prestări servicii între partea civilă și inculpata C. A., înregistrată la ITM sub nr. 611/10.07.2000 (vol. III - fila 27).

În faza de cercetare judecătorească, instanța a procedat la audierea nemijlocita a inculpatelor C. A. (filele 24-26) și Nedlcovici R. (filele 27-28) si a martorilor D. M. (fila 42), P. A. (fila 43), T. M. (filele 44-46), M. V. (fila 47), M. M. M. (fila 48), C. A. (fila 49), M. F. (fila 58), R. Viorina (fila 59), D. T. (fila 60), M. G. (fila 61), P. S. (fila 62) si N. R. (fila 34), a fost administrată proba cu înscrisuri de către inculpatele N. R. (filele 63 - 93) și C. A. (filele 94 - 97) si s-au depus fisele de cazier judiciar ale inculpatelor C. A. (fila 11) și N. R. (fila 12). De asemenea, inculpatele au depus concluzii scrise (filele 99 – 109, 110 - 111).

Analizând materialul probator administrat în cursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada 01.01._03, inculpatele N. R., în calitate de casieră în cadrul Asociației de P. din București, Calea Giulești nr. 50-52, . A, sector 6, și C. A., în calitate de administrator al aceleiași asociații de proprietari, și-au însușit mai multe sume de bani, cauzând părții civile un prejudiciu total de 106.995,3284 RON.

Situatia de fapt retinuta de instanta rezulta din coroborarea urmatoarelor mijloace de proba:

- raportul de expertiza contabilă întocmit de expert Talmaciu L. la data de 10.10.2003 (filele 88-127 d.u.p., vol. I), în baza documentelor financiar contabile ale asociației de locatari, aferente perioadei ianuarie 2000 -iulie 2003, prin care s-a stabilit că evidența încasărilor și a plăților din registrele de casă întocmite de către cele două inculpate este ca și inexistentă, deoarece nu conțin soldurile reale, existând multe diferențe între sumele înscrise în chitanțe și cele înscrise în registrul de casă (spre exemplu: chitanța 4623/19.12.2000 are valoarea de 20.260 lei, iar în registrul de casă este trecut 10.260 lei; chitanța 2644/23.08.2000 are valoarea de 100.000 lei, iar în registrul de casă este trecut 10.000 lei; chitanța 2797/28.08.2000 are valoarea de 151.660 lei, iar în registrul de casă este trecut 51.660 lei); de asemenea, s-a stabilit că nu toate chitanțele sunt întocmite corect, în sensul că nu toate sumele sunt trecute în cifre și litere citeț, există chitanțe din care nu se poate stabili suma încasată, nu se înțelege de la cine au fost încasați banii și care este cuantumul sumei; totodată, sunt chitanțe care au același număr (spre exemplu: chitanța nr. 952/15.05.2001 are valoarea de 67.090 lei, iar chitanța cu același număr, dar din data de 10.05.2001 are valoare de 1.000.000 lei); de asemenea, unele chitanțe sunt anulate, negăsindu-se însă chitanța originală, mențiunea „anulat" fiind trecută doar pe copie (exemplu: chitanțele nr. 1109/09.04.2000 în valoare de 442.320 lei, chitanța nr. 2178/21.07.2000 în valoare de 275.040 lei, chitanța nr. 4190/07.11.2001 în valoare de 30 000 000 lei); multe chitanțe nu sunt înregistrate în registrul de casă (exemplu: chitanța 4463/07.11.2000 în valoare de 400 000 lei, chitanța 4446/30.11.2000 în valoare de 637 800 lei, chitanța 4674/20.12.2000 în valoare de 388 880 lei); valoarea totală a încasărilor din perioada ianuarie 2000 - iulie 2003 efectuate de către cele două inculpate este în cuantum total de 7._ ROL, iar valoarea totală a plăților efectuate de ambele inculpate în aceeași perioadă este de 5._ ROL, astfel încât soldul final de justificat de către cele două inculpate la data de 13.07.2003, stabilit ca diferență între valoarea totală a încasărilor și cea a plăților, plecând de la soldul inițial menționat în registrul de casă la data de 01.01.2000 de 27.823.413 ROL, este de 1._ ROL; valoarea soldului de casă justificat de către fosta casieră N. R. și fostul administrator C. A. la data de 13.07.2003 este de 414 000 ROL, rămânând un sold nejustificat de 1._ ROL; de asemenea, s-a stabilit în urma expertizei contabile că a existat disponibil în casieria asociației în perioada în care s-au perceput penalizări de la furnizori.

- suplimentul la raportul de expertiză contabilă din data de 19.02.2004 (filele 164-165 d.u.p., vol. I,), întocmit de către același expert, din care rezultă că soldul de casă nejustificat de către cele două inculpate este de 1._ ROL; astfel, la data de 20.01.2004 cele două inculpate au comunicat expertului o listă cu anumite plăți efectuate de către acestea, asociația de locatari comunicând Secției 20 Poliție că este de acord ca acestea să fie scăzute din totalul soldului nejustificat de inculpate; pe cale de consecință, a rezultat faptul că au fost plătite furnizorului RADET sume de bani în valoare totală de_ ROL, sume cuprinse în oglinda acestuia, necuprinse în raportul de expertiză întocmit inițial, deoarece nu există chitanțe de plată; de asemenea, au mai fost depuse următoarele: extras de cont din data de 31.10.2002 în valoare de 1.638.117 lei; convenție civilă prestări servicii - revizie post ProTv și antenă colectivă – 649.000 lei; liste de plată suplimentare pentru citirea apometrelor și calculul aferent, deși aceste operațiuni intrau în atribuțiile de serviciu pentru care primeau salariu - total 4.285.000 lei; reparații efectuate pe bază de chitanțe manuale – 1.700.000 lei, în total_ lei;

- suplimentul la raportul de expertiză contabilă întocmit în data de 17.05.2007 (filele 171-172 d.u.p., vol. I,); astfel, conform procesului verbal întocmit de organele de poliție la data de 03.04.2007, în prezența reprezentantei asociației de proprietari, M. V. și a inculpatei N. R., aceasta din urmă a solicitat efectuarea unui supliment de expertiză contabilă, pentru a se lămuri dacă au fost avute în vedere la stabilirea pagubei sumele de bani aferente facturilor emise de Distrigaz Sud SA nr._/31.03.2003 - 16 184 855 lei (despre care susține că a achitat-o cu chitanța nr. 6/1014 din 24.04.2003), nr._/28.02.2003 - 21 262 242 lei (despre care arată că a achitat-o conform chitanței nr. 6/1011 din 08.04.2003) și nr._/31.08.2002 - 10 488 566 lei (- chitanța nr. 6/1017/06.09.2002); de asemenea, aceeași inculpată, depunând o anexă la acest proces-verbal, a solicitat lămurirea plăților efectuate către APA-N., în sensul de a se stabili dacă, în urma încheierii proceselor verbale de eșalonare, tranșele rezultate erau incluse în facturile curente ulterioare sau dacă se întocmeau documente auxiliare, inculpata arătând că, însumând valoarea facturilor emise în perioada 2000 - 2003, a rezultat suma de 1._ lei vechi și, comparând centralizatoarele APA-N. cu sumele menționate în raportul de expertiză contabilă, a întocmit un tabel cu sumele achitate, care nu au fost luate în calcul la momentul efectuării expertizei; conform noului supliment la raportul de expertiză contabilă din data de 17.05.2007, deși inculpata N. R. a susținut că s-au achitat către DISTRIGAZ și APA-N. și alte sume decât cele cuprinse în raportul de expertiză, nu deține actele doveditoare; în consecință, s-a solicitat de la cei doi furnizori centralizatoarele privind facturile emise și plățile efectuate în numele asociației în perioada expertizată; prin compararea sumelor înscrise în raportul de expertiză contabilă, pentru care au existat documente de plată, cu cele înscrise în centralizatoarele primite de la furnizori, au rezultat următoarele: pentru Distrigaz nu s-a luat în calcul suma de 4 444,7 RON, achitată conform chitanțelor sus-menționate; pentru APANOVA s-a stabilit că nu s-au luat în calcul plăți în sumă de 19.517,69 RON, reprezentând diferența dintre suma înscrisă în centralizatorul primit de la furnizor ca fiind achitată în perioada de referință, de 96.751,12 RON și totalul plăților cuprinse în expertiză de 77. 233,43 RON; în consecință, același expert a stabilit că soldul de casă nejustificat de 146.223,80 RON se diminuează cu 23.962,39 RON, rezultând un sold final nejustificat de 122.261,41 RON;

- raportul de expertiză contabilă întocmit la data de 21.03.2012, de expert Stămescu A. (filele 33-248 d.u.p., vol. III,); astfel, în cauză s-a dispus și s-a efectuat o nouă expertiză contabilă judiciară pentru a se stabili cu exactitate sumele de bani încasate de către inculpata C. A., a celor predate de către aceasta celeilalte inculpate, a plăților efectuate de aceasta în perioada 2000-2003 și a costului total al reparațiilor efectuate de asociație; de asemenea, s-a apreciat că este necesară efectuarea unei noi expertize contabile deoarece cea anterioară nu s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 120 C.proc.pen., inculpata N. R. declarând că nu i-au fost aduse la cunoștință obiectivele expertizei și nici dreptul de a avea un expert parte; procurorul a apreciat astfel că prezența acestei inculpate în momentul în care s-au predat documentele contabile expertului, precum și efectuarea în cauză a două suplimente de expertiză contabilă nu sunt de natură să înlăture vătămarea rezultată din nerespectarea dispozițiilor legale referitoare la modul de dispunere a expertizei; astfel, la data de 14.10.2010 s-a dispus efectuarea unei noi expertize contabile judiciare de către un alt expert - Stămescu A., niciuna dintre părți neavând de formulat alte obiective în afara celor stabilite de către organul de cercetare penală, declarând că nu solicită numirea unui expert recomandat și că nu au de făcut obiecțiuni cu privire la desemnarea expertului.

Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă judiciară, rezultă următoarele:

1.In perioada 01.01._03, încasările cotelor de întreținere la Asociația de Proprietari din Calea Giulești, nr. 50-52, ., Sector 6, au fost efectuate de către ambele inculpate, C. A. - administrator și N. R. - casier.

Din centralizarea chitanțelor emise în perioada expertizată, având la bază semnăturile de confirmare de pe fiecare chitanță din care rezultă care este persoana care a făcut încasarea chitanței respective, precum și din centralizarea sumelor din registrul de casă pentru care nu se regăsesc chitanțele, rezultă că sumele încasate de către inculpata C. A. sunt în cuantum de 2._,00 ROL, iar cele încasate de către inculpata N. R. -5._,00 ROL. Expertul a luat în calcul la stabilirea valorii totale a încasărilor (7._,00 ROL) și chitanțele care nu aveau corespondent în registrul de casă, în cuantum de_,00 ROL, precum și soldul inițial de 27.823.413,00 ROL din anul 1999.

2.Analizând fotocopiile chitanțelor de mână încheiate între inculpata C. A. și inculpata N. R., expertul a stabilit că sumele de bani predate de prima inculpată casierei în perioada 01.01._03 sunt în cuantum de 1._,00 ROL.

3.In ceea ce privește plățile făcute de către cele două inculpate, expertul a avut în vedere și pe cele care se regăsesc doar în situațiile analitice ale principalilor furnizori. Cu privire la plățile efectuate cu titlu de reparații și cheltuieli gospodărești, expertul a reținut ca sume plătite toate sumele identificate în dosarele cu cotele de întreținere pentru anii 2000-2003, chiar dacă unele dintre ele nu întrunesc condiția de document justificativ pentru a fi înregistrate în contabilitate (chiar și plățile făcute în baza unor convenții civile care nu erau semnate de prestatorul de servicii).

Astfel, în această perioadă cele două inculpate au făcut plăți în sumă de 6._ ROL.

4.Din suma sus-menționată, plățile efectuate pentru reparații au o valoare totală de 69.718.500 ROL.

5.Analizând registrele de casă și chitanțele emise în perioada expertizată, expertul a mai constatat că în multe cazuri numărul trecut pe chitanță nu se regăsește și în registrul de casă, în sensul că, pentru același apartament și pentru aceeași dată, chitanța - chitanțier are un anumit număr, iar în registrul de casă este trecut un altul.

La efectuarea expertizei, expertul a întocmit un registru electronic de casă (care se regăsește în anexele la raportul de expertiză contabilă), constatând că există diferențe semnificative între acesta și cifrele înscrise în registrul de casă întocmit de către inculpate. În plus, în 2002 și 2003, registrele de casă nu prezintă sold, fiind completate numai parțial.

Cerându-se lămuriri suplimentare expertului, audiat la data de 30.10.2012, acesta a precizat că diferențele dintre registrul de casă electronic (întocmit în baza registrului de casă ținut de inculpate, a documentelor de la furnizori, precum și a altor documente de efectuare a plăților - bonuri, chitanțe de plată, state de salarii, convenții ș.a.) și cel ținut de către inculpate sunt firești, deoarece cel din urmă nu era completat întotdeauna, alteori era completat, dar însumările erau greșite sau erau trecute informații incomplete.

6.Prejudiciul cauzat de ambele inculpate este în cuantum de 1._ ROL.

Inculpata C. A. a încasat suma de 2._ ROL, a predat inculpatei N. R. suma de 1._ ROL, iar plățile centralizate din chitanțele de mână ca efectuate de către aceasta sunt în sumă de 48.256.370,00 ROL. Rezultă astfel că suma încasată și nepredată de către această inculpată este în cuantum de_ ROL.

Întrucât din documentele aflate la dosarul cauzei, situațiile primite de la furnizori și din dosarele cu cotele de întreținere pentru anii 2000-2003 nu rezultă cine a efectuat plățile către furnizori, expertul a apreciat că nu se poate corela prejudiciul total în sumă de 1._ ROL cu suma de_ ROL nepredată de către inculpata C. A..

Cu ocazia audierii, expertul a precizat că este posibil ca și din suma de bani nepredată de către inculpata C. A. inculpatei N. R. să fi fost făcute plăți.

În concluzie, valoarea totală a prejudiciului cauzat de ambele inculpate este în cuantum de 1._ ROL, fără ca acesta să poată fi individualizat pentru fiecare inculpată în parte.

Expertul a mai precizat că la stabilirea cuantumului plăților efectuate a avut în vedere inclusiv sumele de bani stabilite cu titlu de penalități de către furnizori (deși întârzierea plăților a fost determinată de către cele două inculpate). La stabilirea prejudiciului total nu a mai avut însă în vedere și penalitățile stabilite de furnizori.

Cu ocazia audierii (filele 493-494 d.u.p., vol. I), ca urmare a obiecțiunilor formulate de inculpata C. A., expertul a reiterat că nu se poate stabili care dintre cele două inculpate a efectuat plățile; în ceea ce privește depunerile la CEC, a menționat că nu se poate stabili cine a făcut aceste depuneri și, oricum, acestea au fost evidențiate în coloana „plăți" și scăzute din totalul prejudiciului adus asociației. Mai mult decât atât, la CEC nu au fost făcute multe depuneri, majoritatea plăților fiind efectuate cu numerarul din casierie.

Pe cale de consecință, din analiza primului raport de expertiză contabilă, a celor două suplimente la acest raport și a ultimului raport de expertiză contabilă rezultă că aceleași deficiențe în gestionarea fondului asociației de locatari au fost constatate de către ambii experți desemnați în cauză (chitanțe anulate - doar copia; chitanțe având același număr, dar evidențiind o altă sumă; chitanțe neînregistrate în registrul de casă; unele chitanțe - chitanțier au un anumit număr, iar în registrul de casă este trecut un altul; necompletarea/completarea incompletă sau în baza unor calcule eronate a registrului de casă; întârzierea plăților/neplata furnizorilor).

Diferența dintre prejudiciul stabilit în urma primului raport de expertiză contabilă și a celor două suplimente la acest raport (122 261,41 RON) și cel menționat în ultimul raport de expertiză (106 995,3284 RON) se datorează faptului că ultimul expert a avut în vedere toate documentele care atestau plăți, chiar dacă acestea nu întruneau condiția de document justificativ, pe când primul expert a menționat în raport că, în urma cercetărilor care se vor efectua de organele de poliție privind reparațiile efectuate de diverse persoane și decontate pe baza unor înscrisuri, se va adăuga la valoarea soldului de casă nejustificat valoarea reparațiilor neconfirmate; totodată, la efectuarea primului raport de expertiză, depunerile la CEC sunt evidențiate la rubrica încasări, fiind precizate în mod separat plățile făcute prin bancă, pe când cel de-al doilea expert a evidențiat toate depunerile la CEC la rubrica „plăți", scăzându-le din totalul prejudiciului.

- raport de constatare tehnico-științifică (filele 301-353 d.u.p., vol. I,)din care rezultă că semnătura de pe înscrisurile sub semnătură privată referitoare la predarea-primirea unor sume de bani, de la rubrica „am primit” au fost executate de inculpata N. R.;

- declarațiile martorului D. M. (fila 47 d.u.p., vol. I, fila 42 dosar fond), care a declarat că a fost solicitat de către inculpata C. A. în vederea efectuării mai multor reparații la . A din Calea Giulești nr. 50-52, primind diferite sume de bani, însă niciodată mai mult de 500 RON;

- declarațiile martorului G. I. (fila 48 d.u.p., vol. I, fila 42 dosar fond), care a declarat că, în cursul anului 2000, inculpata C. A. i-a solicitat efectuarea unor reparații la . A din Calea Giulești nr. 50-52, fiind remunerat pentru serviciile efectuate, încheind câteva procese verbale cu privire la lucrările efectuate și la sumele de bani primite; același martor a mai precizat că, fiind locatar al . ambelor inculpate, care îi eliberau chitanțe;

- declarațiile martorului P. A. (fila 49 d.u.p., vol. I, fila 43 dosar fond), locatară a . arătat că din anul 2001 a fost angajată de către inculpate, în baza unei convenții civile, urmând ca munca pe care o presta să se concretizeze în chitanțe, care ar fi demonstrat că plătea întreținerea; deși le-a solicitat mereu aceste chitanțe, întrucât observa că pe listele de întreținere figura ca restanțieră, inculpatele îi explicau că această situație este cauzată de penalitățile care i s-au imputat, fără ca martora să știe însă în ce constau aceste penalități; martora mai declară că, din momentul în care cele două inculpate au fost înlocuite, a primit și salariu și i-au fost eliberate și chitanțe care dovedeau plata întreținerii;

- declarațiile martorului T. M. (filele 50,51-52,53,54-55,56-57,58-59,60-61 d.u.p., vol. I, filele 44-46 dosar fond),care a declarat că, analizând amănunțit actele contabile, a constatat că în registrul de casă erau trecute încasări, fără plăți; cerând explicații inculpatelor, acestea i-au răspuns că este posibil să fi omis trecerea în registrul de casă a chitanțelor de plăți; în anii 2002 și 2003, RADET și APANOVA afișau la intrările în cele două blocuri somații pentru neplata facturilor, care erau rupte însă de către inculpata N. R.; în momentul în care li se solicitau explicații cu privire la aceste somații, cele două inculpate spuneau că se va rezolva, însă rezolvarea consta în împrumuturile pe care le făceau de la locatara B., prin intermediul locatarelor M. M., D. Teodorina și M. E.; în anul 2003, când martora a reușit să intre în posesia documentelor contabile, a observat că nu existau chitanțe care să reflecte plățile către furnizori; de asemenea, martora a constatat că unele chitanțe aveau numere duble, nu se respecta numerotarea chitanțelor în raport cu data eliberării, în același chitanțier existau chitanțe cu numere diferite, cu luni de eliberare diferite față de cele anterioare, unele copii aflate la cotor erau scrise cu pixul și nu aveau nicio legătură cu cele anterioare. Chitanțierele erau scrise de ambele inculpate; aceeași martoră a declarat că, inițial, inculpata N. R. a recunoscut că are o parte din vină pentru situația creată, fiind chiar dispusă să achite prejudiciul adus asociației, ulterior menționând însă că este nevinovată; martora T. M. a mai declarat că, anterior anului 2000, a fost casiera asociației, în momentul în care a predat gestiunea neexistând datorii; din data de 15.07.2003, când a preluat din nou gestiunea asociației, s-a remediat relația cu furnizorii, plățile fiind făcute la zi, exceptând vidul financiar creat de către cele două inculpate; în luna iulie 2003, inculpata C. A. i-a predat o sumă de bani pe care o încasase cu o lună în urmă de la locatarii a două apartamente, în perioada în care aceasta era încă administrator, fără a le elibera însă chitanțe, ceea ce demonstrează încă o dată că aceasta obișnuia să încaseze bani fără a elibera și chitanțe în acest sens;

- declarațiile martorei M. V. (filele 35-36,62-63,64-65,66 d.u.p., vol. I, fila 47 dosar fond), care a declarat că în luna iulie 2003, în urma mai multor ședințe ale asociației determinate de deficitul financiar creat la nivelul asociației și întreruperea furnizării apei calde de RADET, s-a luat hotărârea de a fi schimbat vechiul comitet și de a se efectua o expertiză contabilă pentru a se determina dacă situația creată a fost cauzată de neachitarea de către locatari a cotelor de întreținere sau de gestionarea defectuoasă a fondurilor asociației; martora a mai declarat că inculpata C. A. i-ar fi spus că nu neagă deficitul creat, însă bănuiește că acesta a fost determinat de către inculpata N. R., dar că nu poate totuși depăși suma de_ ROL; și această martoră a declarat că nu există cursivitate în numerotarea chitanțelor, unele fiind lipsă, iar altele duble;

- declarațiile martorului Tegu V. (filele 67-68,69-70 d.u.p., vol. I, decedată la data de 07.07.2011) care a declarat că a îndeplinit funcția de președinte și apoi de vicepreședinte al asociației de locatari până la data de 17.07.2003; martora a menționat că situația financiară a asociației s-a deteriorat după angajarea inculpatei N. R. ca și casier, începând să se acumuleze datorii către furnizori; martora a mai arătat că existau mai multe nereguli, inculpatele refuzând să predea actele spre verificare; astfel, prima informare scrisă cu privire la situația financiară a asociației a fost la data de 17.04.2003; după somația primită de la RADET pentru neplata unei sume mari de bani, martora a depus plângere la secția de poliție, solicitând efectuarea unei expertize contabile; martora a mai precizat că ambele inculpate dețineau chitanțiere, însă marea majoritate a plăților către furnizori erau făcute de către inculpata N. R. și doar uneori de către inculpata C. A.;

- declarațiile martorei M. M. M. (filele 71-72,73,74 d.u.p., vol. I, fila 48 dosar fond), care a declarat că în aprilie 2001 a fost rugată să îndeplinească funcția de cenzor al asociației de locatari deoarece nicio altă persoana nu o acceptase; martora precizează că, la acea dată, a solicitat să efectueze un control privind modul de administrare a fondurilor asociației și a documentelor; cu acea ocazie a sesizat mai multe nereguli referitoare la repartizarea cotelor de căldură; după ce a comunicat acest fapt, inculpatele i-au refuzat accesul la documente; martora a mai precizat că ambele inculpate făceau încasări, uneori chiar simultan, fără a putea însă preciza dacă foloseau același chitanțier sau chitanțiere diferite;

- declarațiile martorei P. S. (fila 77 d.u.p., vol. I, fila 62 dosar fond), cenzor începând din iulie 2003, care a declarat că, personal, i-a reproșat inculpatei N. că și-a însușit bani din asociație împreună cu inculpata C., dar și fiecare separat, ocazie cu care inculpata N. a recunoscut că și-a însușit sume de bani din contabilitatea asociației spunând că nu a crezut că așa de mult; a arătat martora că ambele inculpate încasau sume de bani cu titlu de întreținere, inculpata N. nu ținea registrul de casă, astfel încât nu avea evidența încasărilor și plăților; a mai arătat martora că a avut calitatea de cenzor în asociație, ulterior activității desfășurate de cele două inculpate și consideră că cea mai mare vină aparține inculpatei C. care avea calitatea de administrator și trebuia să-i ceară socoteală inculpatei N. când nu plătea facturile dar și cenzorului, numita M., care nu verifica registrul de casă;

- declarațiile martorului R. Viorina (fila 59 dosar fond), care a arătat că a observat că, atunci când plătea întreținerea, ambele inculpate încasau sume de bani; fără a putea preciza dacă acestea aveau un singur chitanțier sau două; a arătat martora că întotdeauna a plătit întreținerea la casierie, niciodată acasă la vreuna dintre inculpate; lunar se afișau listele de întreținere care cuprindeau și restanțierii, dar care nu cuprindeau datoriile către furnizori; când a aflat că exista o datorie către furnizori, a aflat că aceasta se datora unei delapidări și a plătit suplimentar întreținerii datorate, suma de 15 – 20 lei lunar, pe o perioadă de aproximativ 5 ani pentru a plăti acea datorie;

- declarațiile martorului D. Teodorina (fila 79 d.u.p., vol. I, fila 60 dosar fond), care a arătat că nu cunoaște amănunte în legătură cu faptele reținute în sarcina inculpatelor, ceea ce știe fiind faptul că, la un moment dat, cele două s-au plâns de faptul că locatarii nu își plătesc cotele de întreținere și există riscul să fie oprită apa, gazele și căldura, împrejurare în care a apelat la o vecină cu posibilități financiare căreia i-a solicitat în trei rânduri diverse sume de bani pentru a le ajuta pe cele două inculpate, sume de bani care au fost restituite de acestea după ce au încasat cotele de întreținere; a mai arătat martora că inculpata C. încasa cote de întreținere doar în absența inculpatei N., altfel, deși prezentă la casierie, C. nu încasa întreținerea atunci când era prezentă N.;

- declarațiile martorului M. G. (fila 61 dosar fond), care a arătat că că s-a săvârșit o delapidare în asociația de proprietari; nu știe însă de către cine și în ce condiții; în schimb, din câte cunoaște, raportat la legislația asociaților de proprietari, crede că vinovați sunt cei care întocmeau listele de întreținere și cenzorii; a mai arătat martorul că atunci când plătea întreținerea la casierie erau prezente ambele inculpate, amândouă încasau banii și eliberau chitanțe; nu știu dacă fiecare avea un chitanțier sau exista unul singur pentru amândouă;

- proces-verbal privind efectuarea unei confruntări între cele două inculpate (filele 81-84, 85-87 d.u.p., vol. I,), ocazie cu care s-a stabilit că inculpata C. A., la începutul anului 2000 (întrucât inculpata N. R. era la începutul activității și nu știa unde să facă plățile) achita facturi către RADET, IFMA, U. SA, iar ulterior doar ocazional și numai către IFMA, GECO, APANOVA și salariile; după ce efectua plățile, inculpata N. R. preda chitanțele inculpatei C. A., însă, astfel cum aceasta din urmă menționează, nu se poate stabili cu certitudine dacă i le remitea pe toate;

- declarațiile inculpatei C. A., (filele 359,360-361,422-423,424-426,427-431,432,444-445,446,447-448,482,483-485,486-488 d.u.p., vol. I, filele 26-27,28,29,30,31 d.u.p., vol. III, filele 24-26 dosar fond), care fiind audiată în anul 2004, a declarat că din aprilie 1993 până în iunie 2003 a îndeplinit funcția de administrator al asociației de locatari a celor două blocuri; în perioada 2000-2003 a îndeplinit temporar și funcția de casier, însă, în principal, această activitate era desfășurată de către inculpata N. R., angajată pe bază de convenție civilă; în perioada de referință a încasat sume de bani de la locatari, pe care însă întotdeauna le preda casierei pe bază de chitanță de mână (audiată în 2007, inculpata menționează însă că nu întotdeauna predarea-primirea numerarului se făcea în baza unei chitanțe de mână); inculpata a mai declarat că a făcut plăți către unii furnizori de servicii (APANOVA, IFMA, GECO s.a.), precum și către unii prestatori ocazionali de servicii (mici meseriași); plățile către principalul furnizor (RADET) erau făcute însă de către inculpata N. R.; la sfârșitul anului 2001 a observat că existau facturi neachitate către RADET și, cerându-i explicații casierei, aceasta i-a răspuns că locatarii nu plătesc și nu are bani pentru a acoperi datoriile; până în momentul angajării inculpatei N. R., încasările se făceau de casiere care depuneau sumele de bani la CEC și tot prin CEC erau plătiți și furnizorii; întrucât inculpata N. R. nu completa registrul de casă, aceasta nu știa ce sume de bani existau în casierie; inculpata a precizat că nu a folosit și nu și-a însușit nicio sumă de bani din gestiunea asociației de locatari; cu ocazia audierii din data de 13.09.2007, aceeași inculpată menționează că, la solicitarea inculpatei N. R., s-a ocupat și de încasarea sumelor de bani de la locatari, eliberând chitanțe pe care le preda o dată cu banii; banii încasați erau predați pe bază de chitanță de mână inculpatei N. R., stabilind împreună ce facturi urmau să fie achitate către furnizori; plățile către furnizori erau făcute de către inculpata N., care îi remitea apoi facturile; e unele dintre chitanțele care atestă predarea-primirea de numerar între cele două inculpate erau menționate numerele chitanțelor eliberate de către inculpata C., iar pe altele doar soldul final, aceasta precizând că nu avea mereu timp să treacă numerele chitanțelor. Pe alte astfel de chitanțe se menționează o predare parțială a numerarului, inculpata C. precizând că sumele de bani rămase în posesia sa le folosea pentru plata furnizorilor, a diverșilor meseriași, a femeii de serviciu; în continuarea declarației, inculpata arată însă că nu întotdeauna încheia o chitanță de mână atunci când preda banii inculpatei Nedelcovi R., iar la început aceasta din urmă refuza să semneze chitanța descărcătoare; de asemenea, inculpata a precizat că întotdeauna elibera chitanțe locatarilor care îi achitau întreținerea. Existau însă situații când aceștia se grăbeau, rugând-o să le încaseze întreținerea, remițându-le însă ulterior chitanțele; inculpata C. A. mai menționează că locatarii își plăteau întreținerea și că nu își poate explica existența datoriilor mari către furnizori.

Aceeași atitudine de nerecunoaștere a săvârșirii faptei a fost adoptată de către inculpată și în faza cercetării judecătorești, când a declarat că nu a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetată, nu și-a însușit nicio sumă de bani, și-a îndeplinit sarcinile pe care le aveam conform convenției încheiate cu asociația de proprietari, în sensul că ea calcula listele de întreținere, întocmea dosarele privind contabilitatea asociației, completa registrele privind fondul de rulment; a arătat că prezența sa în incinta casieriei se datora pe de o parte faptului că, uneori, oamenii atunci când plăteau cotele de întreținere solicitau lămuriri cu privire la modalitatea de calcul a acestora, iar, alteori, era rugată de casieră, inculpata N. să îi țină locul, situație în care îi înmâna acesteia chitanțierul și suma de bani, întocmind în acest sens un înscris de mână; a efectuat de asemenea și plăți atunci când se impunea acest lucru folosind banii din încasări însă întotdeauna primea chitanța emisă de furnizor în evidența contabilă; a arătat inculpata că, deși avea ca și atribuție verificarea registrului de casă la sfârșitul lunii, nu făcea acest lucru deoarece inculpata N. nu i-l prezenta atunci când i-l solicita motivând că nu este completat; a verificat registrul de casă o singură dată pe o perioadă de 3 ani și atunci incomplet în sensul că a verificat doar ceea ce se înregistrase până la acel moment, ocazie cu care a constatat că nu era completat corect și conținea și greșeli de calcul, aspect pe care l-a sesizat atât cenzorului administrației cât și președintei Asociației de P., însă nu s-a luat nicio măsură; nu își explică cum s-a creat prejudiciul părții civile, susținând că nu avea acces la registrul de casă, atât acesta cât și chitanțierul fiind în posesia casierei; în continuare, inculpata a arătat că atunci când era program la casierie pentru încasări, era prezentă permanent, inculpata N. nefiind singură în casierie, la sfârșitul programului de încasări care era între orele 15:00 – 19:00, fiecare dintre ele pleca acasă cu banii pe care îi încasase, a doua zi predându-i casieriei suma încasată, aceasta îi număra și semna chitanța de predare, după care stabileau împreună ce plăți trebuie făcute; dacă rămâneau bani, aceștia rămâneau la casieră, însă nu se întâmpla acest lucru deoarece întotdeauna aveau facturi de plătit; a precizat inculpata că întotdeauna a încasat bani pe chitanțierul pe care i-l trimitea casiera, dar se întâmpla uneori ca aceasta să o roage să completeze chitanța în timp ce casiera număra banii, acele sume rămânând la casieră ca fiind încasați de ea și că nu s-a întâmplat niciodată ca ea să încaseze bani atât timp cât casiera era prezentă în casierie, cu excepția situației descrise anterior; a mai arătat inculpata că deși nu a fost niciodată angajată a asociației ca și contabil, în realitate ținea evidența registrelor de fond de rulment și a contractelor cu furnizorii, precum și evidența plăților către furnizori, însă evidența contabilă primară în sensul de a evidența încasările și plățile nu a putut să o facă pentru că inculpata N. nu i-a pus la dispoziție registrul de casă; a arătat inculpata că nu poate explica de ce nu se plăteau facturile din moment ce nu erau mulți restanțieri decât prin aceea că lista cu restanțieri era întocmită de casieră, aceasta având acces la registrul de casă; diferența între sumele încasate de ea și cea predată inculpatei N. și-o explică prin aceea că după ce încasa banii proceda la efectuarea directă a plății către furnizori fără ca acele sume de bani să mai treacă pe la casieră și de asemenea se mai efectuau cheltuieli mărunte, achitarea contravalorii săpatului în grădină, achiziționarea unor piese de schimbe și altele.

- declarațiile inculpatei N. R. (filele 356,452,453,454-456,457,458-_-461,462,463-466,467,468-473,474,475-476,477-478,479-481 d.u.p., vol. I, filele 18-19,20,22,23 d.u.p., vol. III, filele 27-28 dosar fond), care a precizat, de asemenea, că nu și-a însușit nicio sumă de bani din gestiune; aceasta recunoaște că, deși completarea registrului de casă era una dintre atribuțiile sale, nu îl completa întotdeauna sau completa doar rubrica „încasări"; la sfârșitul fiecărei luni trebuia să completeze și rubrica „plăți", însă dosarul cuprinzând facturile, plățile, cotele de întreținere se afla la inculpata C. A., aceasta spunându-i mereu că l-a predat spre verificare cenzorului M. M.; de asemenea, inculpata a declarat că administratorul C. A. plătea rareori facturi către GECO, însă era vorba de sume foarte mici, deducându-se astfel că majoritatea facturilor erau achitate de către inculpată, care primea chitanțe ce atestau aceste plăți, însă, astfel cum ea însăși declară, pe aceste chitanțe nu era trecut și numele persoanei care a făcut plata; inculpata a mai menționat că, uneori, încasarea sumelor de bani de la locatari se făcea și de către inculpata C. A. care nu întotdeauna îi preda în totalitate numerarul, tot aceasta fiind cea care stabilea ce facturi urmau să fie achitate.

Aceeași atitudine a fost adoptată de inculpată și în faza cercetării judecătorești, arătând că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii de delapidare, susținând că a completat întotdeauna registrul de casă, registru ce era verificat atât de administrator cât și de cenzor; atribuțiile sale erau de a încasa banii și de a efectua plăți, și de a completa registrul de casă, lucru pe care nu l-a mai făcut începând cu anul 2002, trecând doar încasările pentru că nu mai avea timp, însă toată lumea știa acest lucru; dimpotrivă, a arătat că inculpata C. încasa bani la domiciliul său, însă îi preda sumele de bani încasate și încheiau acele procese verbale, însă au fost situații în care i-au fost predate alte sume de bani decât cele încasate, situație în care se menționa în procesul-verbal că s-au efectuat plăți, inculpata C. nu preda însă și chitanța din care rezulta efectuarea plății, de altfel aceasta era cea care avea evidența efectuării plăților către furnizori, astfel încât nu trebuia să-i predea ei chitanțele privind efectuarea plăților; a mai arătat inculpata că au fost situații în care a anulat chitanțe pentru că se invoca faptul că nu s-ar fi calculat corect cota de întreținere, astfel încât se verifica și se corecta pe loc acea eroare, și se emitea altă chitanță cu suma corectă; în ce privește chitanțele care aveau numere duble, inculpata a arătat că aceasta a reprezentat o eroare, chitanțierele fiind în conformitate cu dispozițiile legale; de asemenea, a arătat inculpata că inculpata C. încasa bani atât în același timp cu ea cât și în lipsa ei, situație în care îi trimitea doar cheile casieriei pentru că toate documentele se aflau în casierie.

Instanța nu a reținut susținerile inculpatelor în ceea ce privește nevinovăția fiecăreia dintre ele, apreciind aceste susțineri ca fiind făcute cu scopul evident de a evita tragerea lor la răspundere penală, și totodată având în vedere că acestea sunt contrazise de întreg probatoriul administrat în cauză; în schimb, instanța a reținut susținerile fiecărei inculpate în sensul culpabilizării celeilalte, având în vedere că aceste susțineri ale inculpatelor din care rezultă că fiecare o acuză pe cealaltă de însușirea banilor, se coroborează cu probele administrate în cauză, astfel cum au fost arătate mai sus, respectiv concluziile rapoartelor de expertiză contabilă și declarațiile martorilor.

Mai mult, în ceea ce o privește pe inculpata C. A., în afara faptului că susținerile sale sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză, instanța a apreciat că nesinceritatea declarațiilor inculpatei în sensul nevinovăției sale, rezultă din chiar declarațiile acesteia, în cuprinsul cărora există numeroase contradicții și reveniri; astfel, deși la un moment dat inculpata susține că nu efectua niciodată încasări ale cotelor de întreținere decât în lipsa inculpatei N., ulterior susține că încasa astfel de sume în același timp cu inculpata N.; de asemenea, la un moment dat, în cuprinsul declarației, inculpata susține că, după ce încasa împreună cu N. cotele de întreținere, fiecare mergea acasă cu suma de bani, C. îi preda inculpatei N. suma încasată, încheind un înscris în acest sens, după care stabileau împreună ce plăți trebuiau făcute, pentru ca, ulterior, să susțină (atunci când i s-a solicitat să explice diferența între suma încasată și suma predată inculpatei N.) că această diferență și-o explică prin aceea că, după ce încasa banii proceda la efectuarea directă a plății către furnizori fără ca acele sume de bani să mai treacă pe la casieră și de asemenea se mai efectuau cheltuieli mărunte, achitarea contravalorii săpatului în grădină, achiziționarea unor piese de schimbe și altele; de asemenea, inculpata susține în mod contradictoriu că nu avea ca atribuție verificarea gestiunii inculpatei N., dar avea ca atribuție verificarea registrului de casă (or, verificarea registrului de casă înseamnă tocmai verificarea gestiunii).

În același timp, instanța nu a reținut susținerea inculpatei C. în sensul că, deși avea ca atribuție verificarea registrului de casă și a situației efectuării plăților către furnizori, nu a făcut acest lucru pentru că inculpata N. refuza să îi predea acest registru, având în vedere că, față de calitatea inculpatei C., de administrator al asociației de proprietari, aceasta avea posibilitatea să ia măsuri, în situația în care inculpata N., în calitate de casieră a asociației de proprietari, nu se conforma dispozițiilor administratorului.

De asemenea, în ceea ce o privește pe inculpata N. R., în afara faptului că susținerile sale sunt contrazise de probatoriul administrat în cauză, instanța a apreciat că nesinceritatea declarațiilor inculpatei în sensul nevinovăției sale, rezultă din chiar declarațiile acesteia, în cuprinsul cărora există numeroase contradicții; astfel, inculpata arată că nu recunoaște săvârșirea infracțiunii de delapidare, susținând că a completat întotdeauna registrul de casă, registru ce era verificat atât de administrator cât și de cenzor, atribuțiile sale fiind de a încasa banii, de a efectua plăți, și de a completa registrul de casă, pentru ca ulterior să susțină că nu a mai completat registrul de casă începând cu anul 2002, trecând doar încasările pentru că nu mai avea timp, însă toată lumea știa acest lucru; de asemenea, instanța nu poate accepta susținerea inculpatei în sensul că nu știe dacă inculpata C. avea un alt chitanțier, de vreme ce aceasta susține în același timp că inculpata C. îi preda toate sumele încasate, sume pe care le verifica (or, această verificare nu putea fi efectuată decât prin raportare la chitanțele emise, astfel încât inculpata N. avea posibilitatea să constate în ce condiții efectua încasări inculpata C.).

În drept, fapta fiecăreia dintre inculpatele N. R., casiera Asociației de P. din Calea Giulești nr. 50-52, . A, Sector 6, și C. A., administrator al Asociației de P. din Calea Giulești nr. 50-52, . A, Sector 6, de a-și însuși suma de_,3284 RON pe care o gestionau în perioada 01.01._03 întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, faptă prev. de art. 215¹ alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.pen.

Conform convenției pentru prestare de servicii încheiate între asociația de locatari și inculpata N. R., aceasta din urmă trebuia să încaseze sumele datorate de membrii asociației pe baza listelor de întreținere semnate de cei în drept, eliberând chitanțe pentru fiecare sumă „pe specific"; să evidențieze prin registrul de casă toate sumele în numerar încasate sau plătite, încheind operațiunile în fiecare zi de încasare, cu menționarea soldului în numerar; să depună la CEC sau să achite furnizorii cu sumele realizate din încasări, actele doveditoare ale acestor operațiuni fiind ținute la dispoziția administratorului, cenzorului sau contabilului; să țină evidența lunară a operațiunilor în numerar, încheind la sfârșitul lunii borderourile specifice acestei activități; să păstreze la dispoziția celor în drept registrele de casă folosite și chitanțierele (copiile); prin această convenție s-a interzis casierei efectuarea plăților cu numerar fără viza de control preventiv a administratorului, președintelui sau cenzorului; pe cale de consecință, aceasta poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare

Conform convenției civile de prestări servicii între asociația de locatari și inculpata C. A., înregistrată la ITM sub nr. 611/10.07.2000, aceasta din urmă presta următoarea activitate: administrare cont + contabilitate asociație, astfel încât și această inculpată, care, la momentul săvârșirii faptei, ocupa funcția de administrator al asociației de proprietari, care reprezintă un funcționar în sensul art.147 alin.2 C.pen., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de acest text legal, în atribuțiile acestuia intrând, printre altele, atât în fapt cât și în drept, administrarea și gestionarea fondurilor bănești ale asociației, poate fi subiect activ al infracțiunii de delapidare.

Sub aspectul laturii obiective, elementul constitutiv al infracțiunii constă într-o acțiune de însușire, constând în scoaterea sumelor de bani din sfera patrimonială a părții vătămate și trecerea acestora în stăpânirea inculpatelor, care de la acel moment au putut dispune de ele.

Urmarea imediată a infracțiunii a constat în scoaterea sumelor de bani din sfera patrimonială a asociației de proprietari și producerea pe această cale a unui prejudiciu în dauna acesteia.

Legătura de cauzalitate dintre săvârșirea faptei care constituie elementul material al infracțiunii și producerea urmării imediate descrisă mai sus, există și este pe deplin dovedită prin ansamblul probator administrat în cauză.

Sub aspectul laturii subiective, infracțiunea a fost săvârșită cu intenție directă, în sensul că inculpatele au prevăzut rezultatul socialmente periculos al faptei lor și au urmărit producerea acestuia.

Instanța a constatat că infracțiunea a fost săvârșita de către inculpate în formă continuată, fiind comise de aceiași subiecți activi, în baza aceleiași rezoluții infracționale (anterioară activității infracționale și având reprezentarea în ansamblul său al unui plan de acțiune, actele săvârșite la un interval de timp între ele, care să nu permită intervenirea unei noi rezoluții infracționale, folosind același „modus operandi”, urmărind vătămarea aceleiași valori sociale), mai multe acte materiale fiecare dintre ele reprezentând conținutul aceleiași infracțiuni.

Apreciind ca fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 345 alin. 2 Cod procedură penală, în sensul că fapta este prevăzută de legea penală, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpate, instanța a dispus condamnarea acestora.

La individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 Cod penal: dispozițiile părții generale ale Codului penal privind condițiile răspunderii penale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al infracțiunii, relativ ridicat în raport de prejudiciul produs, de modalitatea de săvârșire a faptei, fapta fiind săvârșita în exercițiul atribuțiilor de serviciu. Cât privește circumstanțele personale ale inculpatelor, este adevărat că acestea nu au antecedente penale, s-au prezentat în fața organelor judiciare, inculpata C. are o vârstă înaintată, însă, în ciuda acestor aspecte instanța nu a reținut în favoarea inculpatelor circumstanțele atenuante legale prevăzute de art. 74 lit. a și c Cod penal, apreciind că față de modalitatea concretă de săvârșire a faptei, de consecințele produse (în afara prejudiciului creat părții civile, determinând și lipsirea membrilor asociației de proprietari de furnizarea apei calde pe o perioadă de timp), nu se poate aprecia că aceste circumstanțe sunt de natură a determina concluzia că se impune reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Pe cale de consecință, în baza art. 215¹ alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal a condamnat pe inculpata N. R. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal va aplica inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b și c (dreptul de a exercita o funcție de gestiune) Cod penal.

În baza art. 86¹ Cod penal a suspendat executarea pedepsei sub supraveghere pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 86² C.pen., apreciind că, față de circumstanțele personale ale inculpatei, scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de deținere.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 86³ Cod penal, pe durata termenului de încercare, inculpata se supune următoarelor măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele acesteia de existență.

În baza art. 359 Cod procedură penală a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 86⁴ Cod penal privind revocarea suspendării executării pedepsei închisorii sub supraveghere și executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 215¹ alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal a condamnat pe inculpata C. A. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 Cod penal a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b și c (dreptul de a exercita o funcție de gestiune) Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal a suspendat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 C.pen., apreciind că, față de circumstanțele personale ale inculpatei, de vârsta înaintată a acesteia, scopul educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea pedepsei în regim de deținere.

În baza art. 71 alin. 5 Cod penal a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 359 Cod procedură penală a pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 și art. 84 Cod penal privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii și executarea în întregime a pedepsei.

În baza art. 14 Cod procedură penală rap. la art. 346 Cod procedură penală coroborat cu art. 998-999, art. 1003 Cod civil (în vigoare la data săvârșirii infracțiunii), a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . a obligat inculpatele, în solidar, la plata către aceasta a sumei de 188.811,85 lei reprezentând despăgubiri civile, sumă compusă din 106.995,32 lei reprezentând prejudiciu efectiv și 81.816,53 lei reprezentând penalități de întârziere achitate de către partea civilă către RADET.

Cu privire la condițiile răspunderii civile delictuale, instanța a apreciat că acestea sunt întrunite și anume: fapta ilicită-constând într-o faptă prevăzută de legea penală, și anume infracțiunea de delapidare prev. de art. 215 ¹ alin. 1 Cod penal; prejudiciul (cert și nereparat încă) constând în sumele de bani însușite de către inculpate și penalitățile de întârziere percepute de către furnizori față de neachitarea în termen a facturilor; legătura de cauzalitate directă și indirectă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs; vinovăția sub forma intenției directe.

În baza art. 357 alin.2 lit. b Cod procedură penală rap. la art. 163 Cod procedură penală, a menținut instituirea sechestrului asupra bunurilor aparținând inculpatei C. A. până la concurența sumei de 188.811,85 lei, măsură luată prin rezoluția nr. 1079/VIII-1/2004 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

În baza art. 193 alin. 1, 4 Cod procedură penală raportat la art. 191 alin. 2 Cod procedură penală, a obligat inculpatele la plata către partea civilă ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI . sumei de câte 6.400 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de aceasta, și anume contravaloarea onorariului achitat de către partea civila pentru efectuarea expertizei contabile în faza de urmarire penala .

În baza art. 191 alin. 1, 2 Cod procedură penală, a obligat inculpatele la plata către stat a sumei de câte 1.500 lei fiecare, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpata C. A. criticând hotărârea sub aspectul temeiniciei și legalității, arătând că s-a reținut o situație de fapt eronată, nefiind analizate declarațiile de martori și nefiind reținut un aspect esențial, respectiv că niciodată inculpata nu a efectuat încasări cu privire la cotele de contribuție fără acceptul coinculpatei N. și – de cele mai multe ori – la rugămintea acesteia din urmă, fiind imposibil ca recurenta inculpată să facă încasările fără acceptul coinculpatei N., s-a mai arătat că hotărârea nu este motivată, lipsind considerentele care să justifice condamnarea și cuantumul pedepsei, aprecierile privind încadrarea in drept sunt eronate, inculpata C. neavând calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare întrucât nu gestiona fondurile bănești, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând, achitarea recurentei in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală.

Analizând actele dosarului și sentința penală recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu în conformitate cu disp. art. 385 indice 6 alin. 3 din Codul de procedură penală, Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză și a reținut în mod corect atât situația de fapt cât și încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpata recurentă, din plângerea părții vătămate, declarațiile martorilor: D. M., G. I., P. A., T. M., M. V., Tegu V., M. M. M., M. F., P. S., C. A., D. T., M. E., procesele-verbale de confruntare, raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expert T. L. și cele două suplimente la acest raport la datele de 19.02.2004 și 17.05.2007, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 387.914, raportul de expertiză contabilă judiciară întocmit de către expert Stămescu A. la data de 21.03.2012, declarație Stămescu A., înscrisuri, declarațiile inculpatelor, convenție pentru prestare de servicii între partea civilă și inculpata N. R., convenție civilă de prestări servicii între partea civilă și inculpata C. A., înregistrată la ITM sub nr. 611/10.07.2000, rezultând că inculpatele N. R., casiera Asociației de P. din Calea Giulești nr. 50-52, . A, Sector 6, și C. A., administrator al Asociației de P. din Calea Giulești nr. 50-52, . A, Sector 6, și-au însușit, în perioada 01.01._03, în mod repetat suma de_,3284 RON, pe care o gestionau, în realizarea aceleiași rezoluții infracționale,

În mod corect a reținut instanța de fond că această faptă întrunește atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunii de delapidare, în formă continuată, prev. de art. 215 indice 1 alin. 1 cu aplic. art. 41 alin. 2 din Codul penal.

Inculpata recurentă a negat constant săvârșirea faptei, aceasta arătând că în perioada 2000-2003 a și încasat sume de bani de la locatari, pe care însă întotdeauna le preda casierei pe bază de chitanță de mână, că nu a urmărit obținerea în mod fraudulos a sumelor de bani, încercând să transfere vinovăția asupra coinculpatei N., precizând că îi transfera sumele de bani încasate, și precizând că la momentul în care a observat că nu erau achitate utilitățile și că multe chitanțe nu erau înregistrate, sumele încasate neregăsindu-se, a înștiințat comisia de cenzori, a arătat că a observat că nu erau achitate toate facturile către furnizori deși inclusiv inculpata însăși încasa sumele de bani de la locatari, Curtea reținând că acestea sunt în fapt declarații de recunoaștere implicită a faptei, care nu o pot disculpa, indiferent de susținerile în sensul că toate aceste plăți erau făcute în final către casieră și că practic atribuțiile sale nu erau acelea de a încasa sumele de bani, pe care astfel nici nu le gestiona, probele dosarului dovedind contrariul, aceste împrejurări nu justifică conduita infracțională, inculpata putând anunța organele în drept în măsura în care ar fi constatat nereguli în activitatea casierei.

Curtea constată că susținerile inculpatei în sensul că nu era administrator și gestionar al sumelor de bani nu pot fi reținute, inculpata C. având calitatea de subiect activ al infracțiunii de delapidare. Conform convenției civile de prestări servicii încheiate între asociația de locatari și inculpata C. A., înregistrată la ITM sub nr. 611/10.07.2000, aceasta avea ca atribuții administrarea contului și contabilitatea asociației, inculpata ocupând în drept și exercitând în fapt funcția de administrator al asociației de proprietari, fiind așadar funcționar în sensul art.147 alin.2 C.pen., atribuțiile acesteia incluzând administrarea și gestionarea fondurilor bănești ale asociației.

Curtea reamintește astfel inculpatei, a cărei apărare a vizat în principal neîntrunirea în persoana sa a calității de subiect activ pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, că se află în eroare atunci când arată că se impune, pe lângă calitatea de funcționar și pe aceea de gestionar și administrator a bunurilor care au făcut obiectul activității de însușire. Este adevărat că se impune pe lângă calitatea de funcționar și necesitatea ca acesta să gestioneze sau administreze bunurile, ceea ce inculpata recurentă exercita în fapt și în drept, neimpunându-se însă condiția gestionării și administrării, concomitent, așa cum susține inculpata, care practic adaugă la lege condiții vizând subiectul activ al infracțiunii de delapidare, condiții pe care legea însăși nu le prevede. Curtea reamintește de altfel că aceasta este o chestiune de mult tranșată de practica judiciară, asupra căreia s-a pronunțat inclusiv ÎCCJ în numeroase rânduri și care nu mai face obiectul unor dispute de genul celor invocate de inculpata recurentă prin apărătorii săi.

În ceea ce privește susținerile inculpatei relative la nevinovăția sa în sensul că nu a însușit nici o sumă de bani, Curtea arată că toate probele administrate și enumerate anterior, fac dovada existenței prejudiciului, necontestat de altfel nici de inculpata recurentă, a cărei singură apărare a rezidat de fapt în a exclude contribuția sa la crearea prejudiciului, transferând toată culpa asupra coinculpatei, activitățile care au determinat crearea prejudiciului nefiind negate, elocvente sub aspectul dovedirii vinovăției inculpatei fiind declarațiile martorului D. M. și G. I. care au confirmat că a fost solicitat de către inculpata în vederea efectuării mai multor reparații la . A din Calea Giulești nr. 50-52, primind diferite sume de bani, ale martorei P. A. care a arătat că din anul 2001 a fost angajată de către inculpate, în baza unei convenții civile, urmând ca munca pe care o presta să se concretizeze în chitanțe, ale martorului T. M., care a declarat că, analizând amănunțit actele contabile, a constatat că în registrul de casă erau trecute încasări, fără plăți; martorei M. V. care a arătat că în luna iulie 2003, s-a luat hotărârea de a fi schimbat vechiul comitet și de a se efectua o expertiză contabilă pentru a se determina dacă situația creată a fost cauzată de neachitarea de către locatari a cotelor de întreținere sau de gestionarea defectuoasă a fondurilor asociației, aceasta precizând că inculpata C. A. nu a negat deficitul creat, ale martorei M. M. M. care a confirmat, în calitatea sa de cenzor că ambele inculpate făceau încasări, uneori chiar simultan, fără a putea însă preciza dacă foloseau același chitanțier sau chitanțiere diferite, ale martorei P. S. cenzor începând din iulie 2003, care a confirmat de asemenea că nu exista o evidență a încasărilor și plăților, raportul de expertiză contabilă și suplimentele la acest raport.

Curtea a constatat că inculpata nu a negat practic activitatea sa infracțională, însă a încercat fie să transfere culpa și asupra altor persoane, care cunoșteau despre plățile efectuate fără întocmirea de acte justificative, fie să nege cuantumul prejudiciului produs ca urmare a activităților recunoscute a fi efectuate, invocând tocmai aceste plăți pe care nu le-a putut dovedi, or, așa cum instanța de fond a reținut în mod justificat, din raportul de expertiză contabilă judiciară și suplimentele la acesta, registrul casă, rezultă dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpata nu a organizat administrarea asociației conform dispozițiilor legale.

Susținerile inculpatei sunt contrazise de toate probele administrate astfel încât nu pot fi reținute de Curte, acestea fiind înlăturate în mod justificat și de instanța de fond care a reținut în mod corect atât vinovăția inculpatei cât și cuantumul prejudiciului ca fiind cel menționat de expertiză.

Deși n s-au formulat critici vizând individualizarea pedepsei, Curtea apreciază că instanța de fond a aplicat în mod corect dispozițiile referitoare la individualizarea pedepsei aplicate atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei cât și în ceea ce privește modalitatea efectivă de individualizare, acordând suficientă eficiență criteriilor de individualizare a pedepsei prev. de art. 72 din Codul penal. Curtea apreciază că într-adevăr nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante față de conduita procesuală a inculpatei, cuantumul prejudiciului, faptul că acesta nu a fost achitat, Curtea reținând că această pedeapsă este orientată spre minimul special și este în măsură să realizeze scopul și funcțiile pedepsei.

De asemenea Curtea apreciază că circumstanțele personale ale inculpatei, care rezultă din fișa de cazier judiciar o recomandă pe aceasta pentru reținerea dispozițiilor suspendării condiționate a executării pedepsei, Curtea reținând că inculpata, nu este cunoscută cu antecedente penale în sensul legii penale, aceasta nesuferind nici o condamnare, toate aceste circumstanțe la care se adaugă și vârsta inculpatei, fiind determinante pentru Curte în sensul de a aprecia că scopul pedepsei poate fi realizat într-o mai bună măsură prin suspendarea executării pedepsei, pedeapsa fiind nu numai o măsură de constrângere, dar și un mijloc de reeducare al inculpatului.

Reținând că hotărârea instanței de fond este legală sub toate aspectele, recursul inculpatei nefiind fondat față de considerentele arătate Curtea îl va respinge conform art. 385 indice 15 pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, obligând inculpata la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. 2 C.p.p.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul formulat de inculpata C. A., împotriva sentinței penale nr. 509 din 13 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București în dosarul nr._ .

În temeiul art. 192 alin. 2 cod de procedură penală obligă pe recurenta inculpată C. A. la 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul parțial cuvenit apărătorului din oficiu în sumă de 75 lei se avansează din fondul Ministerului Justiției .

Onorariul apărătorului din oficiu pentru intimata inculpata N. R. în sumă de 300 lei se suportă din fondul Ministerului Justiției .

Definitivă .

Pronunțată în ședință publică astăzi 17 octombrie 2013

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

M. C. C. C. C.-B. I.-T.

GREFIER

G. A. I.

Red..jud.M.C.

2 ex./06.11.2013

Judecătoria sectorului 6 București - jud.S.V.

← Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1929/2013. Curtea de...		Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1808/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1820/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia nr. 242/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1929/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr. 308/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Trafic de droguri. Legea 143/2000 art. 2. Decizia nr. 2/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 48/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cerere de întrerupere a executării pedepsei. Art.455 C.p.p.. Decizia nr. 49/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI