Cerere de liberare provizorie sub control judiciar. Art. 160 ind.2 C.p.p.. Decizia nr. 1808/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1808/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 1808/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II A PENALĂ
Dosar nr._ (_ )
Decizia penală nr. 1808 R
Ședința publică din data de 03 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M.
JUDECĂTOR: A. E. B.
JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: R. S.
Ministerul Public - P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Structura Centrală – a fost reprezentat de domnul procuror P. R..
Pe rol soluționarea cauzei penale având ca obiect recursul declarat de inculpatul B. A. N. împotriva încheierii de ședință din data de 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul inculpat B. A. N. personal, în stare de arest și asistat de avocat ales C. A., cu împuternicirea avocațială nr._ din data de 3.10.2013 emisă de Baroul București.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul recurentului inculpat B. A. N. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, în circumstanțiere.
Curtea pune în discuție proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, solicitată de către apărătorul ales al recurentului inculpat B. A. N..
Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu admiterea acestei probe.
Curtea încuviințează proba cu înscrisuri, în circumstanțiere, solicitată de către apărătorul recurentului inculpat B. A. N. și constată proba administrată.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului declarat.
Apărătorul recurentului inculpat B. A. N. solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință din data de 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._ și rejudecând să fie admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar urmând ca instanța să aprecieze dacă inculpatul cercetat în libertate ar influența sau nu buna desfășurare a cercetărilor și dacă la acest moment urmărire penală nu se poate desfășura decât cu inculpatul în stare de arest.
Totodată solicită a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul este arestat de 5 luni, iar față de acesta nu au fost administrate, în toată această perioadă, alte acte de urmărire penală.
De asemenea, apreciază că instanța de fond în mod greșit la momentul deliberării s-a raportat la dosarul de urmărire penală și nu la persoana inculpatului.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului, ca nefondat, urmând a se avea în vedere împrejurarea că fapta pentru care inculpatul este cercetat are caracter repetat, prejudiciul are o valoare mare, iar instanța de fond în mod corect a avut în vedere cu prioritate circumstanțele săvârșirii faptei și nu circumstanțele personale ale inculpatului.
Față de aceste motive apreciază că în cauză se impune menținerea stării de arest a inculpatului în cauză subzistând temeiurile ce au fost avute in vedere la momentul arestării preventive a acestuia.
Recurentul inculpat B. A. N., având ultimul cuvânt, arată că este arestat de 140 de zile, a colaborat cu organele de urmărire penală, nu dorește să se sustragă cercetărilor și nu doreșt6e să influențeze buna desfășurare a cercetărilor.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._ , în baza art.1602 alin.2 C. pr. pen., a fost respinsă cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. A. N., ca neîntemeiată.
Prin cererea formulată la data de 03.09.2013, petentul B. A. N. a solicitat punerea în libertate provizorie sub control judiciar.
În motivarea cererii, petentul a arătat că a luat cunoștință și se obligă să respecte dispozițiile art.1602 C. pr. pen.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat că s-a dispus începerea urmăririi penale și punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul B. A. N. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003 (infracțiunea privind grupul infracțional organizat), art. 49 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. (infracțiunea continuată de fraudă informatică), art. 215 alin. 1, 2 și 3 C.p. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. (infracțiunea continuată de înșelăciune calificată), cu aplic. art. 33 lit. a, b C.p.
În fapt, pentru inculpatul B. A. N. s-a reținut că începând cu anul 2012, aflându-se în legătură directă cu inculpatul M. A., urmărind obținerea de beneficii pecuniare, a aderat la grupul infracțional organizat coordonat de inculpatul Strat G. C., a desfășurat activități constante de introducere sau modificare de date informatice prin care au rezultat date necorespunzătoare adevărului, inducând în eroare persoanele interesate de achiziționarea on-line a unor bunuri cu privire la existența bunului, livrarea acestuia sau vânzătorul, scop în care erau folosite identități fictive; victimele erau îndrumate să efectueze operațiuni de transfer rapid de bani, iar sumele erau ridicate prin intermediul altor participanți.
Temeiul de drept avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului Burdoaza A. N. a fost cele prevăzut de art. 148 lit. f C.p.p.
Analizând admisibilitatea în principiu a cererii de liberare provizorie, instanța a constatat că sunt îndeplinite prevederile art.1602 C. pr. pen., pedeapsa pentru infracțiunile pentru care este cercetat inculpatul nu este mai mare de 18 ani și a admis în principiu cererea petentului.
Din probele administrate, tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice de natură a justifica presupunerea rezonabilă că inculpatul a participat la comiterea faptelor pentru care este în prezent cercetat, condiții avute în vedere de judecătorul cauzei la momentul emiterii mandatului de arestare preventivă neschimbându-se, iar inculpatul având o atitudine de recunoaștere a faptelor.
În raport de disp. art. 1602 alin. 2 C.p.p., instanța a constatat că nu se acordă liberarea provizorie sub control judiciar în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Practica judiciară în materie statuează că examinarea condițiilor stipulate în prevederile art. 160 ind. 2 C.p.p. se face și prin raportare la temeiurile de drept în baza cărora a fost luată măsura arestării preventive pe de o parte dar și în raport de natură infracțiunilor deduse judecății.
Instanța de fond a constatat că la acest moment procesual nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului, apreciind că subzistă în continuare temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive, iar obligațiile ce pot fi stabilite în cadrul controlului judiciar nu sunt suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B. A. N. care a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate și pe fond admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Recursul inculpatului nu este întemeiat și va fi respins în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Chiar dacă în cauză formal sunt îndeplinite condițiile pentru admisibilitatea în principiu a cererii de liberare sub control judiciar, pe fondul cauzei se constată că nu este oportună judecarea inculpatului sub control judiciar, măsurile care se pot lua în cadrul acestui control, nu sunt suficiente pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Aspectele învederate de către recurentul inculpat au fost avute în vedere la momentul arestării preventive când s-au constatat că sunt îndeplinite condițiile pentru luarea măsurii arestării preventive.
Faptul că formal sunt îndeplinite condițiile stabilite de art.1602 Cod procedură penală, nu poate atrage, în mod automat, admiterea cererii de liberare sub control judiciar și trebuie ținut cont de gravitatea faptelor comise, de modalitatea de săvârșire a acestora, de valoarea prejudiciului și de posibilitatea ca inculpatul să influențeze buna desfășurare a procesului penal.
Este de observat că activitatea infracțională a inculpatului a fost întreruptă de intervenția organelor de poliție, existând în continuare riscul ca lăsat în libertate, inculpatul să comită din nou infracțiuni de același gen.
Inculpatul a mai arătat că este arestat de 5 luni de zile, dar ținând cont de complexitatea cauzei, de probele ce trebuie administrate, este clar că nu s-a depășit un termen rezonabil.
Tot cu privire la termenul rezonabil, este de subliniat că inculpatul a formulat permanent cereri de punere în libertate sau a atacat cu recurs încheierile de menținere a arestării preventive, ceea ce a prelungit soluționarea cauzei.
În concluzie, se constată că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.1602 C. pr. pen. pentru ca inculpatul să fie pus în libertate, prezența sa în societate în stare de libertate ar duce la o stare de insecuritate, lăsându-se impresia că nu intervine în mod hotărât de instituțiile statului pentru combaterea acestui fenomen infracțional care a luat o amploare destul de mare.
Recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat B. A. N., împotriva încheierii de ședință din data de 18.09.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a II-a penală în dosarul nr._ .
Obligă inculpatul la 300 lei cheltuieli judiciare statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
D. M. A. E. B. I. C.
GREFIER,
R. S.
Red. D.M.
Dact. A.L. 2 ex./08.10.2013
| ← Furtul calificat. Art. 209 C.p.. Decizia nr. 1959/2013. Curtea... | Vătămarea corporală gravă. Art. 182. Decizia nr. 1820/2013.... → |
|---|
