Înşelăciunea. Art. 215 C.p.. Decizia nr. 1929/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1929/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 1929/2013
Dosar nr._
(Număr în format vechi_ )
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ 1929
Ședința publică de la 17 octombrie 2013
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - R. G.
JUDECĂTOR - C.-B. I.-T.
JUDECĂTOR - M. C.
GREFIER - I. P.
Ministerul Public – Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat prin procuror M. C..
Pe rol se află pronunțarea asupra cauzei penale ce are ca obiect recursurile declarate de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și de recurenta intimată inculpată N. I. împotriva Sentinței penale nr. 592 din data de 04. 07. 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București - Secția Penală, în dosar nr. _ .
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de.10 10 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte care din prezenta și când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că:
Prin sentința penală nr.592 din 04 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București - Secția Penală, în baza art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. 41 alin. 2 Cod penal rap. la art. 74 alin. 1 lit. a, c și alin. 2 Cod penal, art. 76 Cod penal, a fost condamnată inculpata N. I. [fiica lui N. și E., născută la data de 21.11.1966, în București, CNP_, cetățean român, necunoscută cu antecedente penale, cu domiciliul în București, .. 19B, ., .], la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 lit. a (teza a II a), b Cod penal.
În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 4 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a fost suspendată executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 Cod procedură penală, s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 83 și art. 84 Cod penal, privind revocarea suspendării executării pedepsei închisorii și executarea în întregime a pedepsei.
În baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de partea civilă ENROLIV PROD SRL, cu sediul în C., ., ., ., în prezent radiată, ca neîntemeiată.
În baza art. 118 lit. e Cod penal, s-a confiscat de la inculpată suma de 65.833,18 lei.
În baza art. 189 alin. 1 Cod procedură penală cu referire la art. 191 alin. 1 Cod procedură penală, a fost obligă inculpata la plata către stat a sumei de 600 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București nr. 973/P/2011 din data de 09.05.2012, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei, conform art. 264 Cod procedură penală, a fost trimisă în judecată, în stare de libertate, inculpata N. I. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art.215 alin. 1, 2, 3 Cod penal, cauza fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 17.05.2012 sub nr._ .
În actul de sesizare a instanței s-a reținut, în esență, că inculpata N. I., în calitate de reprezentant legal al S.C. Maxi Trade Romania S.R.L., a vândut către partea vătămată S.C. Enroliv Prod S.R.L. două autoutilitare marca „Peugeot” în schimbul sumei de 65.833,18 lei, în condițiile în care societatea pe care inculpata o administra se afla în procedura de insolvență, situație datorită căreia, în cazul unui litigiu comercial, instanța a dispus anularea celor două facturi prin care se realizase vânzarea autovehiculelor, iar partea vătămată S.C. Enroliv Prod S.R.L. a fost obligată să restituie bunurile sau contravaloarea acestora.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de proba: plângere penală S.C. Enroliv Prod S.R.L. (f. 6-8); proces-verbal de consemnare a efectuării de acte premergătoare (f. 74): declarație făptuitoare N. I. (f. 60-61), declarație reprezentant ISD Insolvency S.P.R.L. (f. 22), declarație reprezentant S.C. Enroliv Prod S.R.L. -E. R. (f. 9-10); facturi fiscale în original (f. 11-12); ordin de plată în original (f. 15); sentința comercială nr. 2831/26.03.2010 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială (f. 20-21); sentința comercială nr. 231/26.01.2007 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială (f. 23-24); confirmare de primire a notificării (f. 25); notificare nr. 140/08.02.2007 (f. 26); extrasul contului S.C. Enroliv Prod S.R.L. deschis la BCR (f. 41-42); raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._/12.05.2011 (f. 45-50); raport de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._/29.12.2011 (f. 53-57).
Prin sentința penală nr. 454/12.07.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosar nr._, s-a dispus restituirea cauzei la P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București în vederea refacerii urmăririi penale, hotărâre ce a fost casată prin decizia penală nr.2200/R/14.11.2012, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a II a Penală, ca urmare a admiterii recursului declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, dispunându-se trimiterea cauzei la Judecătoria Sectorului 6 București în vederea continuării judecății.
Cauza a fost din nou înregistrată la Judecătoria Sectorului 6 București, la data de 10.12.2012 sub nr._ .
În cursul judecății, instanța a procedat la ascultarea inculpatei N. I. (fila 6 dosar fond), a reprezentantului legal al părții vătămate, numitul E. R. M. (filele 20-21 dosar fond) și la audierea martorilor C. L. (fila 33 dosar fond).
La solicitarea instanței, la dosar a fost atașată fișa de cazier judiciar a inculpatului (fila 7 dosar fond) și au fost depuse înscrisuri atât în circumstanțiere cât și pe fond (filele 7-10, 12, 22, 29-32, 36, 40-43 dosar fond).
Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
La datele de 28.01.2008 și 01.02.2008 au fost întocmite facturile fiscale nr._ respectiv nr._ privind vânzarea a două autoutilitare marca Peugeot Boxer în valoare de 65.833,18 lei, din care rezultă că S.C Maxitrade Limited SRL, administrată de inculpata N. I., a înstrăinat către S.C. Enroliv Prod SRL, reprezentată de E. R. M., cele două autovehicule (f. 11-12 d.u.p.), plata fiind efectuată la data de 28.01.2008, prin ordin de plată în contul RO43BRDE441SV_XXX aparținând ., cu mențiunea „parțial proformă nr. 1/22.01.2008” (f. 15, 41-42 d.u.p.).
Prin sentința comercială nr. 231/26.01.2007 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului . SRL la cererea creditorului . (f. 23-24 d.u.p.).
Totodată, prin aceeași sentință a fost ridicat debitorului dreptul de administrare, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea și a fost numit un administrator judiciar provizoriu, respectiv ISD Insolvency SPRL, reprezentată de martorul C. L., care a arătat că, la data de 15.02.2007, a procedat la notificarea . SRL cu privire la deschiderea procedurii de insolvență, confirmarea de primire a acestei notificări fiind semnată de inculpata N. I. (f. 25-26 d.u.p.).
Din raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._/12.05.2011 a rezultat că semnăturile și scrisul de la rubricile „semnătura și ștampila furnizorului" depuse pe facturile fiscale . WCE nr._ și . WCE nr._ au fost executate de N. I., iar scrisul ce completează celelalte rubrici ale facturilor menționate a fost executat de N. I. (f. 45-50 d.u.p.). Totodată, prin raportul de constatare tehnico-științifică grafoscopică nr._/29.12.2011 s-a stabilit că semnătura depusă la rubrica „confirm primirea" de pe confirmarea de primire nr._ a fost executată de N. I. (f. 53-57 d.u.p.).
Din declarațiile numitului E. R. - reprezentant legal al ., a rezultat că, în cursul lunii decembrie 2007, a aflat că . SRL oferea spre vânzare mai multe autoutilitare marca Peugeot; după ce s-a interesat de prețul pe care îl solicita . SRL, E. R. s-a deplasat la sediul acesteia din urmă, unde a luat legătura cu administratorul N. I.; a cumpărat de la . SRL două autoutilitare, plătind prețul acestora și preluând bunurile; ulterior, reprezentanții vânzătorului urmau să-i trimită fișele de înmatriculare; întrucât acestea nu i-au fost transmise în termenul convenit, a efectuat verificări în legătură cu . SRL și a constatat că societatea se afla în insolvență; a luat legătura cu administratorul judiciar desemnat pentru . SRL, iar acesta i-a cerut copii de pe facturile prin care a cumpărat de la . SRL cele două autoutilitare; ulterior, administratorul judiciar a introdus acțiune în anularea facturilor, deoarece fuseseră emise într-o perioadă în care vânzătorul . SRL se afla în procedura insolvenței, astfel încât prin hotărâre a Curții de Apel București, . a fost obligată să restituie cele două autoutilitare sau să achite contravaloarea acestora în sumă de 65.833,18 lei; a menționat că nu avea cunoștință despre starea juridică a . SRL și nici nu a fost înștiințat despre aceasta de către administratorul N. I. (f. 9-10, 74 d.u.p.).
Inculpata N. I. a recunoscut, cu ocazia audierii sale în faza de urmărire penală că, prin facturile fiscale . WCE nr._ și . WCE nr._, . SRL a înstrăinat către . două autoutilitare, încasând prețul convenit, însă a menționat că, la momentul la care s-au emis facturile, nu cunoștea faptul că societatea pe care o administra se afla în procedura insolvenței (f. 60-61, 74 d.u.p.). În faza cercetării judecătorești, inculpata a revenit asupra acestui aspect, recunoscând faptul că, la momentul înstrăinării celor două autoutilitare, cunoștea faptul că societatea comercială pe care o administra se afla în procedura insolvenței, însă nu a comunicat acest aspect reprezentantului părții civile, de altfel, nici nu s-a pus în discuție acest aspect; a arătat inculpata că, la momentul la care s-a procedat la înstrăinarea celor două autovehicule, societatea comercială pe care o administra se afla într-o situație precară din punct de vedere financiar, așa încât pentru a redresa situația acesteia, asociatul unic al acestei societăți comerciale a decis să înstrăineze autovehiculele aflate în patrimoniul societății comerciale, autovehicule ce erau achiziționate în sistem leasing și datorită problemelor financiare societatea nu mai putea plăti ratele de leasing și risca faptul ca aceste autovehicule să fie preluate de societatea de leasing; a mai arătat inculpata că partea civilă a fost cea care i-a contactat în vederea achiziționării celor două autovehicule și că banii obținuți din vânzarea acestora au fost încasați prin bancă și virați în aceeași modalitate către societatea de leasing, reușind prin înstrăinarea acestor autovehicule să procedeze la achitarea integrală a valorii contractelor de leasing.
Recunoașterea inculpatei, în sensul că avea cunoștință despre situația în care se afla societatea comercială pe care o administra, se coroborează cu declarațiile martorului C. L., care a arătat că a fost desemnat administrator judiciar al societății comerciale administrate de inculpată, împrejurare pe care a adus-o la cunoștința societății comerciale debitoare, prin intermediul unei notificări, confirmarea de primire a acestei notificări fiind semnată chiar de către inculpată (f. 22, 74 d.u.p. și 33 dosar fond), precum și cu înscrisurile aflate la dosar (f. 25-26 d.u.p.) și concluziile raportului de constatare tehnico-științifică (f. 53-57 d.u.p.).
Prin sentința comercială nr. 2831/26.03.2010 a Tribunalului București - Secția a VII-a Comercială, instanța a anulat tranzacțiile comerciale derulate între . SRL și . în baza facturilor . nr._/01.02.2008, respectiv . WCE nr._/28.01.2008 și a obligat . să restituie în patrimoniul . SRL cele două autoutilitare, iar în cazul în care acestea nu mai există, contravaloarea lor (f. 20-21 d.u.p.).
Așadar, la momentul vânzării celor două autoutilitare, inculpata nu a adus la cunoștință reprezentantului părții vătămate situația economică reală a . SRL, faptul că această societate comercială se afla în procedură de insolvență, împrejurare esențială pentru încheierea și derularea raporturilor comerciale dintre părți, fiind indusă, astfel, în eroare cu privire la situația economică a . SRL.
Judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatei N. I. - de a induce în eroare reprezentantul S.C. Enroliv Prod S.R.L., cu privire la situația financiară reală a S.C. Maxi Trade România S.R.L., care se afla în stare de insolvență, la momentul vânzării-cumpărării celor două autoutilitare - întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal.
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicată inculpatei pentru infracțiunea săvârșită, s-a ținut seama de criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 Cod penal, respectiv limitele de pedeapsă fixate de lege (închisoare de la 3 la 15 ani ), gradul de pericol social concret, dedus din împrejurările comiterii faptei, dar și valoarea prejudiciului material concret cauzat părții vătămate.
S-au avut în vedere totodată circumstanțele personale ale inculpatei, vârsta acesteia, împrejurarea că nu este cunoscută cu antecedente penale, a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele pentru care a fost trimisă în judecată, astfel încât acestea au fost reținute în favoarea sa circumstanțele atenuante judiciare prev. de art. 74 alin. 1 lit. a, c și alin. 2 Cod penal.
Totodată, instanța a apreciat ca natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatei, au condus la concluzia existenței unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a, lit. b Cod pen., respectiv dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în funcții elective publice, dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.
Cu privire la modalitatea de executare a pedepsei, judecătorul fondului a optat pentru suspendarea condiționată, apreciind că față de circumstanțele personale ale inculpatei, scopul pedepsei poate fi asigurat și fără executarea acesteia în regim de detenție.
Trecând la soluționarea laturii civile a cauzei, instanța de fond a reținut că partea vătămată S.C. Enroliv Prod S.R.L. s-a constituit parte civilă în cauză, pe parcursul urmăririi penale (f. 19 d.u.p.) cu suma de 81.833,18 lei, reprezentând contravaloarea bunurilor achiziționate de la societatea comercială administrată de inculpată, cerere menținută în faza cercetării judecătorești (f. 21 dosar fond).
Instanța a analizat dacă sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale a inculpatei, și anume existența unei fapte ilicite, a existenței prejudiciului, a legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, a vinovăției inculpatului, prin raportare la dispozițiile art. 998 Cod civil. Astfel, instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, inculpata săvârșind o faptă ilicită – activitatea de inducere în eroare a reprezentantului părții vătămate, ce a provocat în patrimoniul părții vătămate un prejudiciu în cuantum de 65.833,18 lei, forma de vinovăție a inculpatei fiind cea a intenției directe, astfel cum s-a reținut anterior.
Având în vedere însă faptul că societatea comercială parte civilă, S.C. Enroliv Prod S.R.L., nu mai există în prezent, aceasta fiind radiată, astfel cum rezultă din sentința nr. 598/19.04.2012 a Tribunalului D. – Secția a II a Civilă, definitivă prin nerecurare la data de 03.05.2012 (f. 22, 30-31 dosar fond), adresa nr._/10.04.2013 a Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D. (f. 36 dosar fond), respectiv adresa nr._/27.05.2013 a Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul D. (f. 40-42 dosar fond), în baza art. 14, art. 346 Cod procedură penală, instanța a respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. Enroliv Prod S.R.L., ca neîntemeiată.
Față de prevederile art. 118 lit. e Cod penal, potrivit cărora sunt supuse confiscării speciale bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia, instanța de fond a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 65.833,18 lei.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București și inculpata N. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:
Ministerul Public critică hotărârea instanței de fond sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei aplicate, în cuantum 4 luni închisoare, apreciind că aceasta nu este suficientă în raport cu scopul pedepsei, având în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei.
Inculpata, prin apărător ales, critică hotărârea primei instanțe, sub aspectul greșitei condamnări întemeindu-și în drept calea de atac pe dispozițiile art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 2 Cod procedură penală, susținând că lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii, respectiv intenția.
Analizând probele administrate în cauză, verificând motivele recursurilor declarate, precum și sentința pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, sub toate aspectele de fapt și de drept, potrivit art.3856 alin.-3 Cod procedură penală, Curtea constată și reține că sentința penală nr. 592 din 4 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București este nelegală și netemeinică.
Recursul declarat de inculpata N. I. este fondat, astfel fiind, în temeiul disp. art.38515 pct.2, lit.d Cod procedură penală, va fi admis, va fi casată în totalitate sentința recurată și rejudecând în fond, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod de procedură penală, inculpata N. I. va fi achitată pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal.
Recursul declarat de P. este nefondat, astfel că în temeiul prev. de art.38515, pct.1, lit.b Cod procedură penală, va fi respins.
Considerentele de fapt și de drept avute în vedere de Curte la pronunțarea acestei decizii sunt următoarele.
Inculpata N. I. a fost trimisă în judecată de către P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. și ped. de art.215 alin.1, 2 și 3 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Ca activitate infracțională, procurorii au reținut că inculpata în calitatea sa de reprezentant legal al S.C. MAXI TRADE ROMÂNIA S.R.L., a ascuns cu prilejul încheierii a două contracte de vânzare cumpărare încheiate cu S.C. ENROLIV PROD S.R.L., faptul că societatea al cărei reprezentant era se afla în procedura insolvenței.
Prin sentința penală nr.592/4 iulie 2013, Judecătoria Sectorului 6 București a dispus condamnarea inculpatei la o pedeapsă de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, cu aplicarea circumstanțelor atenuante, prevăzute de art.74 alin.1, lit.a, c și alin.2 din Codul penal.
Aceleiași inculpate, i-au fost interzise în condițiile prev.de art.71 Cod penal, drepturile menționate în art.64 alin.1, teza a II-a și lit.b Cod penal.
Ca modalitate de executare a pedepsei, instanța de fond a dispus suspendarea condiționată pe o perioadă de 2 ani și 4 luni.
Acțiunea civilă a fost respinsă, ca neîntemeiată, însă instanța de fond a confiscat de la inculpată suma de 65.833,18 lei.
Ca temei juridic al recursului, inculpata a invocat, în drept, dispozițiile art.3859 pct.172 Cod procedură penală, arătând că nu a avut intenția de a înșela pe nimeni, solicitând achitarea în temeiul art.11 pct.2, lit.a rap.la art.10 lit.d Cod procedură penală.
Situația financiară a societății administrate de inculpată era precară și dificilă. Inculpata a încercat să redreseze societatea comercială, a vândut două utilitare, prețul obținut din aceste vânzări fiind folosit pentru achitarea ratelor de leasing ale celor două mașini, precum și impozitele și taxele datorate statului.
Sumele respective, precum și operațiunile desfășurate au fost evidențiate în contabilitatea firmei.
Inculpata a acționat cu bună intenție și nu și-a însușit niciuna din sumele de bani obținute.
Din dosarul de faliment, rezultă că instanța a respins cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale a administratorului, apreciind că acesta nu are nicio culpă în apariția stării de insolvență.
Inculpata cunoștea faptul că exista o cerere de deschidere a procedurii de către unul din creditorii săi, însă, cele două autoutilitare au fost vândute către partea civilă la data de 28 ianuarie 2007, când societatea se afla în perioada de observație, iar instanța dispunând începerea producerii falimentului abia peste un an la 18 ianuarie 2008.
Sub acest aspect, în cauză, nu există prejudiciu.
Instanța de judecată a procedat la audierea reprezentantului legal al societăți care a formulat plângerea penală.
Este de netăgăduit că împotriva societății comerciale Enroliv Prod S.R.L. s-a pronunțat o sentință comercială, prin care această societate a fost obligată să restituie cele două autoutilitare sau să plătească contravaloarea lor, dar această sentință nu a fost executată niciodată, în sensul că societatea nici nu a restituit mașinile nici nu a achitat contravaloarea acestora, intrând ea însăși în insolvență, fiind ulterior dizolvată.
Infracțiunea de înșelăciune, prev. și ped. de art.215 Cod penal, în formele sale prevăzute de alin.1, 2 și 3, reprezintă: „activitatea unei persoane de inducere în eroare a unei alte persoane, prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă a pricinuit o pagubă…
Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de către alte mijloace frauduloase, dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune se pedepsește și se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.
Inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii ori executării unui contract, faptă săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile speculate, se pedepsește de lege.”
După cum se poate observa, inculpata nu a avut niciodată intenția de a înșela, societatea constituită ca parte vătămată prin vânzarea celor două autoutilitare, aceasta încercând doar să-și plătească ratele și fiind de bună credință în acest sens.
Niciuna din ipotezele textului de lege menționat mai sus nu se regăsește în ceea ce anume a făcut inculpata, iar din probele existente la dosar nu rezultă în mod clar și indubitabil că aceasta a avut intenția declarată sau ascunsă de a comite infracțiunea de înșelăciune.
Prin urmare, Curtea va dispune achitarea inculpatei N. I., aceasta nefiind vinovată de comiterea infracțiunii de înșelăciune pentru care a fost trimisă în judecată de către P. și condamnată în primă instanță de Judecătoria Sectorului 6 București.
Recursul declarat de P. este nefondat. P. a criticat hotărârea pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București, sub aspectul greșitei individualizări, arătând că în raport de fapta reținută în sarcina inculpatei, pedeapsa aplicată este prea blândă, coroborat și cu faptul că modalitatea de executare a pedepsei, stabilită de instanța de fond este aceea a suspendării condiționate a executării acesteia.
Având în vedere că, prin această decizie, Curtea a stabilit că inculpata este nevinovată și că se impune achitarea acesteia, rezultă că, toate motivele și considerentele avute în vedere de P. în recursul său, precum și criticile aduse hotărârii instanței de fond sunt neîntemeiate, astfel că recursul va fi respins.
Așa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod de procedură penală va admite recursul declarat de inculpata N. I., împotriva sentinței penale nr. 592 din 04 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ *.
Va casa în totalitate sentința penală recurată și în fond rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod de procedură penală o va achita pe inculpata N. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal.
Va respinge ca nefondată acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. ENROLIV PROD S.R.L.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare din fond și recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
În temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d cod de procedură penală, admite recursul declarat de inculpata N. I., împotriva sentinței penale nr. 592 din 04 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 București în dosarul nr._ *.
Casează, în totalitate, sentința penală recurată și în fond rejudecând:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d Cod de procedură penală achită inculpata N. I. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin. 1, 2 și 3 Cod penal cu art. 41 alin. 2 Cod penal.
Respinge, ca nefondată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă S.C. ENROLIV PROD S.R.L.
În temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod de procedură penală respinge ca nefondat recursul declarat de P. de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București, împotriva aceleiași sentințe penale.
În temeiul art. 192 alin. 3 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare din fond și recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. G. I.-T. C.-B. C. M.
GREFIER,
I. P.
Red. I.T.C.B.
Dact.L.G.
Red. S. V. /Judecătoria sectorului 6 București - Secția Penală
| ← Îndreptare eroare materială. Art.194 şi urm. C.p.p.. Decizia... | Delapidarea. Art. 215 ind.1 C.p.. Decizia nr. 1926/2013. Curtea... → |
|---|
