Menţinere măsură de arestare preventivă. Decizia nr. 795/2013. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 795/2013 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 795/2013
Dosar nr._
(_ )
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 795
Ședința publică din data de 29 aprilie 2013
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: N. S.
JUDECĂTOR: C. V. G.
JUDECĂTOR: D. P.
GREFIER: L. A. P.
MINISTERUL PUBLIC P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism STB - este reprezentat de procuror I. C..
Pe rol, se află judecarea recursului declarat de inculpatul D. C. împotriva încheierii din data de 17 aprilie 2013 a Tribunalului București - Secția I Penală, din dosarul nr._ 13.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul-inculpat D. C., personal, aflat în stare de arest preventiv, asistat juridic de apărător ales, V. I..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs:
Apărătorul ales al recurentului-inculpat D. C. admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului București, iar rejudecând pe fond solicită revocarea măsurii arestării preventive, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Astfel, arată că din întreg materialul probator administrat în cauză nu rezultă niciun indiciu că inculpatul ar fi săvârșit infracțiunea de deținere de droguri în vederea comercializării.
Apărătorul precizează, că la momentul efectuării percheziției domiciliare, inculpatul de bunăvoie a predat organelor de urmărire penală, cantitatea de droguri deținută, arătând că această cantitate este în vederea consumului și nu există nici un fel de probe din care să rezulte că această cantitate de droguri găsită, era pentru comercializare și nu pentru consum propriu.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul are o familie, este tatăl a trei copii minori, soția sa a decedat în urmă cu 6 luni de zile, iar singura întreținătoare a copiilor este bunica.
În consecință, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și rejudecând pe fond solicită judecarea inculpatului în stare de libertate, iar în subsidiar solicită luarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, prev de art. 145 ind. 1 Cod de Procedură penală.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat, menținerea încheierii Tribunalului București ca fiind legală și temeinică, apreciind că în mod corect s-a reținut de instanța de fond că temeiurile inițiale ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, se mențin și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea faptei de trafic de droguri de mare risc, reținându-se că a deținut o cantitate de heroină în vederea vânzării.
Astfel că, până la acest moment există suficiente probe care atestă că drogurile sunt în vederea vânzării și nu a consumului propriu, având în vedere și faptul că la percheziția domiciliară a fost găsit și un cântar electronic folosit pentru vânzarea drogurilor.
Față de toate aceste elemente și având în vedere și faptul că inculpatul este recidivist, având o condamnare pentru același gen de infracțiuni, Ministerul Public apreciază că se impune cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv, întrucât există riscul ridicat ca inculpatul să săvârșească noi infracțiuni, dacă ar fi pus în libertate.
Recurentului-inculpat D. C. solicită judecarea sa în stare de libertate, având în vedere că are un loc de muncă stabil și 3 copii minori în întreținere.
CURTEA
Asupra cauzei penale de față, reține următoarele:
Prin încheierea din 17.04.2013, Tribunalul București – Secția I-a Penală, în ședința camerei de consiliu, în temeiul art.3001 alin. 1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților D. C. și I. I. și, în temeiul art.3001 alin. 3 Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpaților D. C. și I. I..
Instanța a reținut că inculpatul D. C. a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal, iar inculpatul I. I. pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, constând în aceea că inculpatul D. C., în data de 19.02.2013 a fost depistat în timp ce deținea în vederea vânzării trei punguțe cu heroină, precum și un cântar electronica (12,04 grame), iar inculpatul I. I., în data de 22.01.2013 și 24.01.2013 a vândut colaboratorului cu nume de cod „N. M.” cantitatea de 0,44 grame heroină, cu suma totală de 400 lei, iar în data de 19.02.2013 a deținut în vederea vânzării un număr de 5 punguțe, respectiv 4 doze de heroină (3,59 grame).
Inculpații D. C. și I. I. au fost arestați preventiv în baza mandatelor de arestare preventivă nr. 28/U.P./19.02.2013 și respectiv nr. 27/U.P/l 9.02.2013, emis de către Tribunalul București Secția I Penală în dosar nr._ reținându-se a fi întrunite condițiile art.1491 și art. 148 lit. f C.p.p., ulterior starea de arest preventiv fiind prelungită în baza art. 155, 156 C.p.p., de către T.B. S a II a Penală în dosar nr._/3/2013, pentru o perioadă de 30 zile, de la data de 21.03.2013 până la data de 19.04.2013, inclusiv.
Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților D. C. și I. I. se mențin și în prezent și justifică privarea de libertate a acestora, neexistând nici împrejurări noi, în sensul legii care să schimbe temeiurile juridice inițiale.
În acest sens, Tribunalul a constatat că ansamblul materialului probator administrat în faza de urmărire penală până în prezent relevă indicii temeinice, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 143 alin. 1 C.p.p. și art. 68 ind.1 C.p.p., din care rezultă presupunerea rezonabilă în acest stadiu procesual că inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea pentru care au fost trimis în judecată astfel cum acestea au fost pe larg descrise în actul de inculpare, cu mențiunea că inculpatul I. I. a recunoscut participația infracțională reținută în sarcina, sa.
Tribunalul a avut în vedere în acest sens procesele - verbale de redare ale declarațiilor martorilor cu identitate protejată, procesele - verbale întocmite ca urmare a perchezițiilor domiciliare, rapoartele de expertiză tehnice, declarațiile de inculpat și declarațiile de martor.
Totodată, a apreciat că sunt incidente în cauză și prevederile art. 148 lit. f Cod proc.pen., respectiv „pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea inculpaților în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică".
În lipsa unei definiții legale a noțiunii de pericol concret pentru ordinea publică, practica judiciară în vedere mai multe aspecte (care constituie totodată criterii complementare de care se ține cont la alegerea măsurii preventive, conform dispozițiilor art. 136 alin. final C.p.p.) printre care, în speța de față, natura și gravitatea faptelor ce aduc atingere unor importante valori sociale - ocrotite prin norma penală respectiv libertatea de voință și acțiune, modalitățile și împrejurările concrete de săvârșire a faptelor pentru care inculpații sunt cercetați, respectiv o activitate desfășurată în scopul evident de a obține beneficii materiale și nu în ultimul rând perseverența infracțională a ambilor inculpați care au mai executat pedepse privative de libertate pentru săvârșirea aceluiași gen de infracțiuni, aceștia dând dovadă de lipsă de respect la adresa legii penale și implicit a tuturor normelor de conviețuire socială, rezonanța socială negativă a acțiunilor acestora putând genera presupunerea că, în libertate fiind, și-ar putea relua activitate infracțională. în același sens, Tribunalul a reținut amploarea pe care a luat - o acest gen de infracțiuni pe întreg teritoriul țării și răspândirea în rândul populației tinere, care lipsită fiind de experiență constituie ținta sigură a traficanților de substanțe interzise, putând perpetua pentru viitor dezvoltarea unei generații cu grave probleme de sănătate psihică, fizică și social - relațională.
Tribunalul a reținut totodată și în sensul apărărilor inculpaților faptul că circumstanțele personale favorabile ale inculpaților existau și au fost avute în vedere inclusiv la data emiterii mandatelor de arestare preventivă, prelungirii acestora și pronunțării soluțiilor de către instanța de control judiciar, fiind apreciate și de către magistrat la momentul pronunțării oricărei soluții pe fondul cauzei însă, nejustificând, prin ele însele, temeiuri de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive.
A apreciat că nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea sau țara, cerere pe care, în acord cu exigențele practicii CEDO Tribunalul a luat-o în considerare și din oficiu.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul D. C. criticând-o pentru greșita menținere a stării de arest preventiv.
Inculpatul susține că drogurile deținut nu erau pentru comercializare și nu s-a probat această faptă, iar la percheziție inculpatul a predat organelor judiciare, toate drogurile deținute pentru consum propriu.
Mai invocă circumstanțele personale – are trei copii minori, soția a decedat, copii sunt în grija bunicii.
Solicită aplicarea unei alte măsuri mai puțin severe – prev. de art. 145 Cod procedură penală.
Curtea, examinând potrivit art. 3856 alin. 3 Cod procedură penală recursul inculpatului constată că acesta nu este întemeiat.
Măsura dispusă de instanța fondului este rezultatul verificării legalității și temeiniciei arestării preventive la sesizarea instanței prin trimiterea în judecată a inculpatului, potrivit dispozițiilor art. 3001 alin.1 Cod procedură penală. Cu această ocazie instanța a verificat – pe baza întregului material probator administrat în cauză în faza de urmărire penală – existența temeiurilor care au determinat arestarea preventivă și subzistența acestora și care impun în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, aceasta, întrucât cercetarea judecătorească urmează a fi efectuată în mod nemijlocit de către instanță.
Din probele administrate în cauză se constată că instanța de fond a reținut corect că sunt îndeplinite cerințele art. 143 și ale art. 148 lit. f Cod procedură penală, cum și subzistența în continuare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar dovezile existente (menționate în încheiere) conduc la constatarea participării inculpatului la comiterea infracțiunii, acesta recunoscând împrejurările comiterii faptei, dar susținând că drogurile erau pentru consumul propriu, iar nu pentru comercializare, după cum, reiese și existenței unui pericol concret pentru ordinea publică prin lăsarea în libertate a acestuia, potrivit cerințelor art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Pericolul concret pentru ordinea publică în ipoteza arătată este relevat de natura infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, natura drogului traficat (heroină), cantitate de 12.04 grame care este greu de crezut că poate fi doar pentru consumul propriu, la percheziția domiciliară fiind găsit și un cântar special, iar în sarcina inculpatului nu s-a reținut și infracțiunea prevăzută de art.4 din Legea nr.143/2000, după cum se relevă existența unui cerc relațional specific, dispus și capabil să asigure traficarea drogurilor,, ceea ce arată că acesta poate fi repus în funcțiune dacă inculpatul ar fi pusă în libertate. Această împrejurare ar contribui atât la neprezervarea ordinei de drept, dar și la nerespectarea cerințelor art. 136 alin. 1 și 8 Cod procedură penală, privind buna desfășurare a procesului penal, fiind justificată menținerea stării de arest preventiv.
Așa fiind și cum din oficiu nu se constată motive de nelegalitate, urmează a respinge ca nefondat recursul inculpatului potrivit art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Urmează a face aplicarea art. 192 alin. 2 Cod procedură penală și a art. 69 din
Legea nr. 51/1995.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art. 38515, punctul 1, litera b, Cod procedură penală, respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat D. C. împotriva încheierii din data de 17 aprilie 2013 a Tribunalului București - Secția I Penală, din Dosarul nr._ 13.
În temeiul art.192, alin.2, Cod procedură penală, obligă pe recurentul-inculpat la plata sumei de 200 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, din data de 29.IV.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
N. S. C. V. G. D. P.
GREFIER,
L. A. P.
Red. N.S.
Dact.G.P./29.05.2013
2 ex.
Red. M.A. M. – Tribunalul București – Secția I-a Penală
| ← Infracţiuni rutiere. O.U.G nr. 195/2002. Decizia nr. 625/2012.... | Traficul de persoane. Legea 678/2001 art. 12. Decizia nr.... → |
|---|
